10,750 matches
-
Privi înspăimântat ciudățenia aceea din fața ochilor lui, care părea inert și fără grai. Se apropie de fața lui, i-o atinse cu grijă și constată că nu respiră și era rece ca gheața. Ar fi vrut să încerce să se strecoare pe lângă mort, dar nu avea loc. - He, hei, frățioare! Dintr-ăsta îmi ești? Dă-mi încoace hăinuțele tale, că tot nu-ți mai folosesc la nimic! Îl zgâlțâi și îl întoarse pe toate părțile până reuși să-l dezbrace de
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 by http://confluente.ro/Povestea_sarmanului_tragodas_viorel_darie_1392362416.html [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
prindeau în horă, Întețindu-și vrajba, sub frunzele noi. Dansul lor frenetic părea că adoră, Până la strigare, al naturii croi. Recitam și versuri, tu mă luai în brațe, Rănile din suflet dispăreau, pe rând. Tiptil, alizeul venea să agațe Noaptea strecurată pe cărări de gând. Dusă-i amintirea și cu ea-mpreună, Palida tristețe pentru-al meu trecut. Azi plâng abanoșii sub un colț de lună, După romantismul care s-a pierdut. Referință Bibliografică: ULTIMA VACANȚĂ / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN
ULTIMA VACANȚĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1427578596.html [Corola-blog/BlogPost/382587_a_383916]
-
uscate, cu străchinile tale mereu pline, și mâinile tale, mereu dăruinde! Azi m-am întors în timp, îngerul meu! Am văzut iar lădița ta din lemn cu zahăr cubic, covrigi, mere și nuci, comoara rămasă, balsam pentru suflet. În ea strecor acum, recunoștința mea, bunico! Referință Bibliografică: Bunicii mele / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1133, Anul IV, 06 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ioana Voicilă Dobre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
BUNICII MELE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 by http://confluente.ro/Bunicii_mele_ioana_voicila_dobre_1391698719.html [Corola-blog/BlogPost/360173_a_361502]
-
l-am umplut cu bagaje și atunci, în miez de noapte, ne-am dus la spital. La poarta lui, doar niște câini. Le-am vorbit, le-am dat și câte un corn și ne-au lăsat. Încet, încet, ne-am strecurat pe la urgență, apoi am urcat. În salonul său, ghemuit sub un cearceaf, Lajos. Dormea. Erika, bunica sa, se chinuia și ea întinsă lângă el, pe niște scaune. Katy s-a apropiat, l-a luat în brațe și l-a sărutat
OLTENII UN FEL DE EVREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 by http://confluente.ro/Oltenii_un_fel_de_evrei_al_florin_tene_1328862997.html [Corola-blog/BlogPost/346736_a_348065]
-
amândoi apoi intrând în parc am căutat o bancă mai retrasă. Era una din acele zile de iarnă valenciana cu soare ce foarte bine ar putea fi asemuita cu o zi frumoasă de toamnă din Octombrie în România ce iți strecoară în suflet bucuria de a trăi și simți în acele momente cum amintiri plăcute de demult te inundă iar o stare de pace de fericire îți cuprinde întreaga ființă iar viața în acele clipe ți se pare atât de frumoasă
SPOVEDANIA UNUI OM de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1412153433.html [Corola-blog/BlogPost/353073_a_354402]
-
meu personaj (detaliu ce, totuși, taie în carne vie), dacă nu ar avea sub priviri legitimația celui care înșală ochiul. Ba și așa, te-ar duce gândul la ideea că până și în cele mai sigure acte civile se pot strecura erori. Domnul Pavel Bălan, că despre dumnealui este vorba, e maestru al artei cinematografice, operator de imagine, discipol al cineaștilor ruși de la celebrul studiou “Mosfilm”. Dar nu pitoreasca sa profesie, cinematografia, e motivul exercițiului meu de comunicare aici, ci efectul
SFINȚII CEI ZUGRĂVIȚI SAU ÎNCRUSTAȚI ÎN PIATRĂ ȘI LEMN, ÎNVIAȚI DE OCHIUL MAGIC AL MAESTRULUI BASARABEAN PAVEL BĂLAN de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1487955484.html [Corola-blog/BlogPost/370584_a_371913]
-
mai jos era un alt cerc de soldați de care nu se putea trece prea ușor. Iar mai spre vale era ceata iudeilor de care la fel, n-ar fi trecut nimeni prea ușor. -Dar dacă cineva s-ar fi strecurat printre voi toți târându-se? întrebă Audanius. Lacerta dădu din cap neîncrezător. -Chiar și așa, completă Simbinacus, trebuiau să dea la o parte piatra iar apoi să se strecoare înapoi cu cadavrul după ei. Ar fi fost cumva văzuți de
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 by http://confluente.ro/mihai_condur_1432308823.html [Corola-blog/BlogPost/362339_a_363668]
-
fi trecut nimeni prea ușor. -Dar dacă cineva s-ar fi strecurat printre voi toți târându-se? întrebă Audanius. Lacerta dădu din cap neîncrezător. -Chiar și așa, completă Simbinacus, trebuiau să dea la o parte piatra iar apoi să se strecoare înapoi cu cadavrul după ei. Ar fi fost cumva văzuți de voluntarii iudei ai lui Ahav care spun că n-au închis un ochi toată noaptea. -Continuă Lacerta. -Nu știu prea bine ce s-a petrecut mai apoi magistraților, fiindcă
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 by http://confluente.ro/mihai_condur_1432308823.html [Corola-blog/BlogPost/362339_a_363668]
-
rămâne înțelegere. Îl vreau pe Baraba în primul rând. Apoi, ceea ce ai convenit că ni se cuvine.” Biletul nu avea nici o formulă de încheiere. Arhiereul făcu un semn cu o mină dezgustată pe chip iar sclavul înțelegând reacția acestuia își strecură biletul între veșminte. Mesajul pentru Ponțiu Pilat fu transmis pe cale orală: -Vorbește așa către stăpânul tău, spuse el cu glas stins: Se va face așa cum am convenit.” Sclavul făcu o plecăciune și plecă făcând câțiva pași înapoi înainte de a ieși
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 by http://confluente.ro/mihai_condur_1432308823.html [Corola-blog/BlogPost/362339_a_363668]
-
de lungă viețuire împreună sau poate, mai de departe, din alți ani ai lui, de tristă și mai multă îndurare. Erau și zile când o numea, șugubeț, Hitler (că doar trecuse peste două războaie mondiale, iar la ultimul s-a strecurat printre gloanțe și obuze, timp de câțiva ani, fentându-l pe Iuda de Hitler, numai Bunul Dumnezeu știe cum ?!... Și, din firea lui, bunicul, un om înalt, uscățiv, cu ochi blânzi ca verdele adânc al mării, era foarte ordonat, cu mult
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 by http://confluente.ro/Cerasela_Nicoleta_Sl%C4%83vulete.html [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
nu sunt dorită. E un amalgam dureros în a fi și totuși e atât de frumos.Mă doare timpul de acum. Iubesc fiecare cuvânt pe care mi-l trimiți. Știu că ești în fiecare din ele și-n același timp, strecor rațiunea unei ordini absurde, devenită ilogică practic,atunci când interiorul strigă sau cântă blând, alte armonii. Notele devin stridente în tot. Totuși... spun totuși... În mine,totul este așa cum trebuie să fie. Trăirile nu mă sperie. Este rândul lor să fie
FRAGMENT DIN ”CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE” de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1459791409.html [Corola-blog/BlogPost/381951_a_383280]
-
care filtrează medierea paralelismului gândirii gândurilor la temperatura travaliului re/creator. În opoziție cu tragismul lumii exterioare, poeta caută răspunsuri, certitudini lămuritoare. Gândurile „slăbite“ sunt întrebate sub presiunea imaginarului: „cum să opresc timpul acesta /ce curge haotic? Să-ți pot strecura printre gene/o mângâiere /un cântec, /un cuvânt, /ca o lumină adâncă, / frumos să încolțească / în inima ta?” (Învață-mă). După cum observăm, procedeul ales înlătură efectele distanțării apăsătoare dintre cele două Eu-ri și decodifică în cheie tironiană rețeaua de semnificații
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 by http://confluente.ro/Autoritatea_gnoseologica_a_cuvantului_viorela_codreanu_tiron.html [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
de fum”, forează în trecutul abscons al altui Eu contingent, deja eclipsat de o aceeași „pecete“ a arderii: „Am cules/ nenumăratele tale furtuni / și-am continuat să trăiesc / - prin bolul inocenței - / în visul transformat în firul de fum, / ce se strecoară / prin toate ungherele tale/ cu veșnica pecete a arderii”. Culminarea trăirii poetice gândită (sau gândirea poetică trăită) prin „bolul inocenței“ sugerează aspirația ontologică la plenitudinea misterului sferic, cu in edite bipolar ități n oeti ce. Fără a instaura confuzii semantice
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 by http://confluente.ro/Autoritatea_gnoseologica_a_cuvantului_viorela_codreanu_tiron.html [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
în răcoare apei, mă întâmpina din când în când. Câțiva nori erau aninați în jurul lunii, ca o coroniță pe capul unei codane, aflată la joacă cu prietenii prin poieniță. Se auzea doar clipocitul ramelor ce tăia apa și fâșâitul bărcii strecurându-se încet, încet, spre largul necuprins al întinderii nesfârșită de apă. Marea era albastră și limpede ca un cristal. Razele lunii pătrundeau în adâncuri, luminând calea meduzelor, ce se unduiau leneșe la mică adâncime. Nici nu mă gândeam că această
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Batranul_si_marea_stan_virgil_1380392197.html [Corola-blog/BlogPost/365101_a_366430]
-
ÎN JUR... ȘI-ATÂT DE MULTĂ TOAMNĂ Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 316 din 12 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului În ruginiul toamnei, când frunzele coboară, Prinos melancoliei din clipe de iubire, Prin amintiri tăcute și gânduri se strecoară Frânturi din visuri vechi, căzute-n adormire. Sub nucul din poiană, lângă sărutul verii, Bucăți din umbra-i deasă, aleargă risipite, Prin pajiște, mai umblă doar umbrele tăcerii Ascunse printre visuri, în clipele-adormite. Privirile-aruncate pe frunzele de tei Când mâinile
E-ATÂTA GOL ÎN JUR... ŞI-ATÂT DE MULTĂ TOAMNĂ de MARIN BUNGET în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/E_atata_gol_in_jur_si_atat_de_multa_toamna.html [Corola-blog/BlogPost/357171_a_358500]
-
înger din ceruri care a coborât pe pământ, printre muritorii de rând! Nu mai văzuse o ființă atât de dulce, de atrăgătoare... ”Dar oare se va uita la mine vreodata zeița aceasta?” se întrebă atunci Ly, visător. Când Violeta se strecură în ringul de dans, Ly o întâmpină cu atitudinea sa mândră de conducător de triburi sălbatice, ca și cum ar ataca o gazelă din jungla sălbatică... și fetei i-a plăcut mult abordarea aceasta neobișnuită. De obicei, toți știau că-i fata
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1441086845.html [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
ceasornic de bronz, adus de tata de pe front, cădea în frânturi egale. „Atâta nu te-am vrut... atâta nu te-am vrut...” - se auzi deodată molcomă, vocea mamei, care căzuse pe gânduri, cu privirile ațintite spre fereastra pe care se strecurau deja umbrele serii de toamnă, în timp ce lăsase în poală împletitura, pe care până atunci mâinile ei, parcă în joacă, o făceau să crească de la o oră la alta. Se apropia iarna și pentru că puloverul rămas de la sora mai mare, se
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Fragment_din_romanul_arina_tania_nicolescu_1390665888.html [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
dus departe și adăugă: „cât de mult mi-am dorit, pe când eram copil, să pot urma școala mai departe, însă... n-a fost să fie... Dar, haideți să mâncăm; tare lungă a fost ziua de astăzi și am cam flămânzit”. Strecurându-se prin spatele tatălui, Igor se așeză primul la masă și înainte ca ceilalți să-și termine rugăciunea, după ce-și furișă privirea și spre farfuriile fetelor, comparând din ochi cât erau de pline în comparație cu a lui, rupse un coltuc
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Fragment_din_romanul_arina_tania_nicolescu_1390665888.html [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
cu măritul vostru Regele-soare și cu Regina-Luna care ne tulbura apele. - Doamnelor și domnișoarelor, m-am adresat eu cu mare respect, astfel încât să fiu mai bine înțeleasă de toate doamnele. În fiecare dintre noi, după o noapte de dragoste se strecoară un Soare de ură. Cine este acest Soare de ură? Și care dintre noi este complice la o crimă căreia nu știe, sau nu vrea, să-i recunoască transcendența? Aceasta-i marea întrebare, legitimă și obligatorie pentru noi toate acum
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 1 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 by http://confluente.ro/Reportaj_imaginar_la_un_congres_interna_constantin_milea_sandu_1336995265.html [Corola-blog/BlogPost/357888_a_359217]
-
cine este acest Bunic nebun care vrea cu orice preț să facă cu noi mereu și mereu alte experiențe la limita morții pentru un alt Război al stelelor? Și ce “ praf de lună ” mai vrea acum Bunicul să ne mai strecoare între picioare, pentru ca să ne preschimbe mereu conștiințele în inimi și inima într-o femeie de serviciu? Doamnelor și domnișoarelor, am continuat eu discursul într-o formulă cât mai decentă, spre a fi într-un fel cât mai bine auzită și
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 1 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 by http://confluente.ro/Reportaj_imaginar_la_un_congres_interna_constantin_milea_sandu_1336995265.html [Corola-blog/BlogPost/357888_a_359217]
-
am să trec. Dar totuși ai mereu o altă treabă Aceea de-a munci când eu petrec. Mi-aș construi în grabă alte aripi Cu care să ajung până la nori. Acolo unde fulger luminează Iar printre vise tu mi te strecori. Aș vrea acum o altă strategie Dar eu la aripi nu o să renunț. Chiar de va fi curată nebunie Voi face eu cumva să vă anunț. Aș suporta acum chiar consecințe Știind că aripi mari acum îmi cresc. Tot ce
MI-AȘ CONSTRUI ARIPI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 by http://confluente.ro/florin_cezar_calin_1467952904.html [Corola-blog/BlogPost/341023_a_342352]
-
DECEBAL Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 1149 din 22 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Soarele de primăvară își împrăștiase razele pe cer, pentru a încălzi ținuturile Cazanelor Mici din Defileul Dunării. Printre munții stâncoși și proaspăt înverziți se strecura Dunărea agitată de un vânt ușor. Imaginea lor reflectată pe suprafața apei dădea acestor ținuturi un aspect de basm. De pe podul masiv de piatră și asfaltat ce se întindea deasupra apei, pe partea dreaptă, se vedea impunător și temerar, Capul
CAPUL LUI DECEBAL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 by http://confluente.ro/Capul_lui_decebal_mihaela_mosneanu_1393073508.html [Corola-blog/BlogPost/362787_a_364116]
-
licurici. Dacă vom depăși zona digurilor de protecție de la port, spre stațiunea Venus, vom vedea toate stațiunile, de la Olimp până la Vama Veche, ca o ghirlandă de steluțe galbene și sclipitoare. Norii acopereau întregul cer. Nici o stea nu reușea să se strecoare prin perdeaua întunecoasă și prevestitoare de furtună. Speram ca luna palidă să-și facă apariția firavă pe bolta întunecată, prevestitoare de evenimente rele, să ne călăuzească pe direcția bună. Trăgeam tăcuți de vâsle. Eu și fratele meu mai mare cu
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 by http://confluente.ro/Invingerea_stihiilor.html [Corola-blog/BlogPost/354251_a_355580]
-
la fel ca la patru rame. Trăgeam tăcuți, uzi până la piele, iar vântul ne lovea fețele cu stropi de apă sărată. Eram obosiți si disperați. Mergând direct spre mal, nu vom reuși să străbatem prin furia valurilor. În suflet se strecură teama pe nesimțite. Până la panică și disperare nu mai era mult. Forțele noastre fizice începeau să scadă. Doi oameni în vârstă, care împreună depășeau 135 ani, se luptau cu natura dezlănțuită. Am înțeles că nu vom reuși să ajungem la
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 by http://confluente.ro/Invingerea_stihiilor.html [Corola-blog/BlogPost/354251_a_355580]
-
deceniu fost-am castan; poate-am împărțit același colț de cer pe vremea când avut-am aripi de vultur, mai bine de-un an. Străina din mine nu vrea să spună de unde mă știe, dar, din când în când, se strecoară afară și plânge; plânge cu lacrimi albastre ca un bătrân albatros într-o colivie. Pe de-a-ntregul, chipul și-l arată doar vara, câteodată; cu degete de aer să-mi fie răcoare, ca o boare mă mângâie pe creștet de parcă
DUALITATE de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 by http://confluente.ro/elena_glodean_1417764495.html [Corola-blog/BlogPost/371925_a_373254]