114 matches
-
copilărie. Eminescu e un maestru al alchimiei verbale. Dacă Dante a urcat din Infern în Paradis, Eminescu a lunecat din Paradis în Infern. Drumul parcurs de poet a fost greu, el a luptat pentru o limbă națională modernă în „contra stricătorilor de limbă” de orice soi. El se detașează însă de limba timpului care se constituise. Sparge tiparele sintaxei și împinge limba înainte. Corectitudinea limbii nu e bătută în cuie. Limba e un fenomen viu, el reînvie cuvântul vechi, lustruit, dîndu-i-se
EMINESCU ŞI LIMBA ROMÂNĂ LITERARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347507_a_348836]
-
Eu am pus foamea asta nestăpânită a lui Floricel pe seama faptului că nu avea deloc stare, tot timpul el trebuia să facă ceva, evident, de cele mai multe ori, ceva rău. De nenumărate ori Hobzoaica le zicea alor mei: - Ptiu, ce câine stricători Floricel ăsta al vost’u! Dacă Vlăduț al mieu ar fi fost așa, demult aș fi scăpat de iel. - Lasă-l mamă-soacră în pace, ie bun la porumbi șî la oi - îi răspundea taică-meu. Într-adevăr, Floricel nu avea
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VI) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366414_a_367743]
-
una-două, la oa- menii care treceau pe drum? E drept însă că nimeni, în afară de cei ai casei respective, nu intra așa, tam-nesam, în curtea omului, avea el grijă paznicul lătrător să-l întrebe de sănătate! Apoi nu era un câine stricători - cali- tate foarte importantă fiindcă, dacă rămâ¬nea o ușă deschisă, nu intra ca să cotrobăie după mâncare, oricât de foame i-ar fi fost, așa cum făcea Floricel, și cum, de obicei, făceau cei mai mulți câini; de altfel, până astăzi, deși timpurile
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
bine și mai frumos "fără numai a locui frații împreună" (ps. 133, 1) și că omul care traiește în bună pace cu toți ai săi, are parte numai de fericire (ps. 37, 37). În contrast cu el, cel nedrept este dușmanul, și stricătorul păcii. În gura lui nu sunt cuvinte de pace și împotriva oamenilor pașnici el urzește planuri viclene (ps. 35. 20). Trage sabia, arcul și-l încordează și pândește pe cel drept, căutând să-l omoare (ps. 37, 14-32). Dar ochii
CATEVA REFERINTE DESPRE CARTEA PSALMILOR IN SPIRITUALITATEA ORTODOXA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 84 din 25 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350503_a_351832]
-
Atât este de învechit procedeul, că nu mai stârnește hazul nimănui. Dar adevărata măsură de înlăturarea a răului, una civic responsabilă, este de a nu expune pe sticlă, dar și de a nu afișa în ziare, pe internet aceste mizerii stricătoare de suflet. Părinții sunt la serviciu, bunicii nu mai au nici o trecere în fața nepoților iar ei consideră că și-au făcut datoria și pot să doarmă cu conștiința împăcată. De ce le convine să-și fure căciula astfel? Numai pentru profituri
VREMURI GRELE de ION UNTARU în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351333_a_352662]
-
folosite în mod necorespunzător și absolut incorect, pentru că în primul rând strică mintea și inima celui ce le rostește. Este evident că o gândire viciată și împătimită, reaua-credință și impostura sau oportunismul spiritual se exprimă prin cuvinte pervertite, mincinoase, otrăvite, „stricătoare de suflet”. De aceea, orice încercare de a reface „corectitudinea cuvintelor” va începe obligatoriu cu purificarea inimii și luminarea minții. Abia atunci când universul interior al persoanei, cu zona cea mai profundă a ei, se află în starea firească a „deratizării
DESPRE VALOAREA CUVÂNTULUI, A GÂNDIRII ŞI A FĂPTUIRII ÎN ICONOMIA MÂNTUIRII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350744_a_352073]
-
a rănilor de către o vrăciță renumită a locului, presvitera Olimbiada. Câțiva din oștenii lui Nicoară, aflați în acest sat situat într-o simetrie perfectă cu Verșenii, trec Moldova dincoace și participă la o vânătoare de mistreți, organizată de localnici. Dihăniile stricătoare de recolte își aveau sălașurile în pădurile de pe dealul Bourei, unde, "zice-se, a doborît Dragoș-Vodă vaca sălbatică". Sadoveanu folosește pentru delimitarea spațiului acțiunii toponimul verșenean, "Dealul Bourei" (convertit însă în "piscul Bourei", probabil pentru a-i da măreție sau
NICOARĂ POTCOAVĂ – 60 DE ANI DE LA PUBLICAREA ULTIMEI CAPODOPERE SADOVENIENE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 567 din 20 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356871_a_358200]
-
vrednicule de cinstire Bucură-te, că mulțimi de credincioși ai umplut de veselie Bucură-te, că tu înalți sufletele, întărindu-le în curăție Bucură-te, că tu mă slobozești de grijile pierzătoare Bucură-te, că mă scoți din patimile cele stricătoare Bucură-te, că la tronul lui Hristos ești mijlocire Bucură-te, cel ce mă izbăvești dintru mâhnire Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite! Condacul al 13-lea O, de trei ori Preafericite Părinte, Sfinte Mucenice Efrem, împreună-locuitorule
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
și pe numele lui: ,,(Catolicii), fără măsură, înalță pe sfântul Petru și prea cu asupră măresc puterea lui și osebirea de ceilalți apostoli... ca să aibă de unde trage cu viclenie înălțarea, vâlfa și monarhia papii cea de liniște și de dragoste stricătoare (P. Maior, Scrieri, I, B., 1976, p. 4). Numele adevărat al apostolului Petru era Simon. Sfântul Chiril, patriarhul Alexandriei, afirmă: „Iisus nu-l lasă să se mai cheme Simon“ (apud P. Maior, op. cit., p. 6). De ce? Credem că numele Simon
DESPRE NUMELE PETRU de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359977_a_361306]
-
subiectului dezbătut acum. Sălbăticiunile au toate rostul lor, rânduit dinainte. Ciobanul nu are voie să le ucidă decât în condiții extreme: când nu are cu ce se hrăni, în legitimă apărare ori când ele își încalcă propria rânduială, devenind prea stricătoare. Spre deosebire de creștinismul Bisericii, în creștinismul cosmic omul nu se consideră stăpânul creației ci o parte a ei; Dumnezeu nu i-a încredințat întreaga lume spre stăpânire, ci spre folosință chibzuită. Nu spre viețuire, ci spre conviețuire. Sălbăticiunile din natură, păsări
O poveste despre ciobani, sălbăticiuni și câini în vremea vânătorii, scrisă de un om care s-a retras de 8 ani din lume () [Corola-blog/BlogPost/337873_a_339202]
-
violente și răzbunătoare. Sălbăticiunile au toate rostul lor, rânduit dinainte. Ciobanul nu are voie să le ucidă decât în condiții extreme: când nu are cu ce se hrăni, în legitimă apărare ori când ele își încalcă propria rânduială, devenind prea stricătoare. Iată de ce, de câte ori cineva din stână se plângea că a venit ursul, baciul Nelu lu Boboacă din Jieț spunea: „Fugi, bă, că n-o venit niciun urs, noi am venit la el!” Unchiu Culiță al lu Pătru nici nu se
O poveste despre ciobani, sălbăticiuni și câini în vremea vânătorii, scrisă de un om care s-a retras de 8 ani din lume () [Corola-blog/BlogPost/337873_a_339202]
-
mâinile unite acum, nu pot stăpâni urgia. E ca și ploaia de-atunci de la Noe. Sub frunziș de prun, stau gângănii aproape ude și pline de răceală. Alături pe vie au căzut buburuze de gheață, nu multe, dar grele și stricătoare. - Se poate o ploaie cu mai multă apă decât aceasta? - Cine știe? Am deschis un geam, am deschis o ușă. Stau pe un prag de lemn tocit de pași și-mi ascund uimirea. Ca semn de supraviețuire, mi se arată
UNDEVA, BAT CLOPOTE DE BISERICĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371566_a_372895]
-
reflex.» (p. 42); Fui prins când înghițeam în sec / O epigramă à la grecque.» (p. 44); Ca pirat de internet, / Atacat-am niște rime, / Dar, fiind cam anonime, / Le-am vândut unui sonet.» (p.90); etc.; (14) catrenele / distihurile împotriva stricătorilor de limbă, împotriva pleonasmitei etc : «Îndrăgostit de pleonasme, / Am fost la târg să cumpăr basme, / Dar negustori ciupind din harfă / M-au înșelat din nou la marfă. » (p. 31); Când am dat vieții de rost, / M-am grăbit să o
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]
-
sentimentele mele pure cu ele. Pădurea bunicului avea un loc care se chema,, Bursucărie..,iar acest loc avea o poveste ce mă făcea să-l ocolesc când mergeam la mure.Spunea bunicul ca au vizuini sub deal și-s tare stricători.Iar ca să mă înspăimânte mi -a spus că atacă fetele și ca le mănâncă sânii. Uf! Aveam oroare să trec prin acel loc ,alergam de-mi sfârâiau cîlcâile când eram în apropiere. Rugii de mure de unde culegeam mure mari și
LOCUL MEU de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376847_a_378176]
-
sistem într-un sistem complet de dare și luare care va duce fără nici o scăpare la disoluțiunea tuturor Iegăturilor statului,! a ruina întregei administrații. Fie zis spre onoarea poporului grecesc că totuși se mai pot îndrepta aceste abuzuri rușinoase și stricătoare și că poporul însuși dorește din inimă sfârșitul acestei nefaste stări de lucruri. Din studiile d-lui Vacherot publicate mai deunăzi în "Timpul" s-a văzut că însuși marea și generoasa Franță e, în urma domniei demagogiei lucrative, pe clina pe
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
să se suprapună. Fiecare Îl „judecă” afectiv pe celălalt plecând de la referințe valorice diferite. Unul simte ceva (din punctul lui de vedere), celălalt Înțelege cu totul altceva (din alt punct de vedere). Și așa se instalează „bruiajul” afectiv a toate stricător. Educația se face printr-un permanent „negoț” Între două persoane situate la niveluri diferite. Altfel, pe o axă uninivelară, posibilitatea unui schimb devine absurdă. Discipolul ar fi dezamăgit când ar descoperi că Între el și magistru nu este nici o deosebire
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
momente din viața vechiului București, l-a îndemnat stăruitor să le scrie. Astfel, cel care, autodefinindu-se, credea că fusese o viață întreagă marcat de un complex în care intrau deopotrivă „timidități ascunse cu grijă”, obsesia stilului frumos, „acele predispoziții stricătoare de diletant și juisor al vieții, atât de străine abstractorilor de chintesențe”, „lipsa de aplicație și osârdie laborioasă la exercițiul speculațiilor spirituale”, cel care se socotea „un rătăcit prin lumea intelectualilor” s-a hotărât, în primăvara anului 1950, să-și
BELDIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
mai apropiați, V. Alecsandri, Al. Davila și B. Delavrancea nu și-au întrecut, din această perspectivă, modelul. În fine, H. încearcă și genul comic, scriind Orthonerozia (1871-1872), intitulată apoi Trei crai de la răsărit (1879). Piesa, îndreptată împotriva snobilor și a stricătorilor de limbă, se dezvoltă ca o reușită comedie de moravuri, cu mijloace superioare celor din vodevilurile lui V. Alecsandri, anunțând trăsături care vor consacra excelența lui I.L. Caragiale. Geniu de o înspăimântătoare vastitate, Hasdeu și-a cheltuit puterile sale creatoare
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
să fie „expresia vieții unei nații”. Prețuitor al tradiției, ideea moștenirii culturale („clironomia părintească”) apare, la el, ca o consecință firească. Pe de altă parte, precursor al junimismului prin criticismul său, scriitorul anticipează, prin șarjele împotriva „imitației necugetate” și a stricătorilor de limbă, campania pe care o va desfășura Titu Maiorescu. Cerând unui critic să aibă o „giudecată nepărtinitoare”, el refuză să admită ceea ce numește „socotințile judecătorești”. Unele chestiuni de măiestrie artistică, de stil, de formă și compoziție fac, de asemenea
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
-l pe Caragiale că ar fi plagiat O scrisoare pierdută după piesa lui Victorien Sardou, Rabagas. De altfel, Macedonski, sub pseudonimul „Luciliu”, susține că Însuși Eminescu „n-a fost decât un plagiator aproape din cuvânt În cuvânt al poeților germani..., stricător al versului și al limbii și o rușine pentru epoca actuală” (Cioculescu, 1977, p. 200). Din păcate, scandalul din presă și procesul care i-a urmat au avut un efect negativ asupra lui Caragiale, determinându-l (alături de alte cauze) să
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
niște țuică din damigeana lui, după care se Îmbăta și urmările le știți și voi, că părinții o iau pe arătură chiar dacă Tatapopii nu mai trece pe drum să le ofere cu țoiul Întâmplări frumoase. Era viclean ca un cotoi stricător. Știa foarte bine că mulți dintre copii nu Îndrăzneau să fure bani de la părinți dacă nu căpătau de bunăvoie. Dar să subtilizezi un ou-două din cuibar nu părea atât de mare păcat. Și copilărimea satului a Început să care ouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
iubire. Atunci, când procedăm astfel, ne comportăm în tot felul față de Isus: i-o luăm înainte, îl anticipăm în multe feluri, îl evităm, îl acoperim, îl întunecăm. Măgarul de la Paști nu a făcut nimic din toate acestea. Nu este un stricător de sărbători, ci el colaborează la sărbătoarea Maestrului; îndreaptă atenția asupra lui Isus. Îl interesează să-l facă văzut pe Isus, să-l arate, să-l apropie de lume și nimic mai mult. Măgarul de la Paști este de fapt o
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
privește, am căzut, din păcate, pradă unei fete vicioase și depravate, angajate să îndemne clienții să bea. În plus, patroana este nazistă. Abia am scăpat cu viață. Du-te și cercetează banda aia și lasă-ne pe noi în pace, stricător de case ce ești! În momentul acela, doamna Reilly luase cu forța telefonul din mâna fiului ei. Sergentul se va bucura dacă-i va spune despre localul acela. Avea poate chiar să-l felicite pe Mancuso pentru că vine cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un legitimism flagrant și să facă (fără voia lui) jocul dominanților. Cultura este, fără îndoială, supraevaluată în ceea ce privește forma ei școlară și influența ei reformatoare (atât pentru societate, cât și pentru individ). Sociologul poate, la rigoare, să joace un rol de "stricător de petrecere", profitând de poziția privilegiată a celui care vede și știe și denunțând inegalitățile în distribuția bunurilor culturale și accesul la ele; teoria lumilor nu răspunde, în schimb, nici unei cereri: nici nu colaborează cu ordinile sociale, nici nu le
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
barbarisme) de care nu avem nevoie, importate masiv (OK, target, brand, trandy, cool). Limba română este și victima prostiei: prostia care lecturează (nu citește), prostia care nu vede (vizionează), prostia care concluzionează, implementează, marchează, prostia care spune "cunosc că ninge". Stricătorul de limbă este tembel, grosolan, imoral. T. Maiorescu spunea: Singurul rol ce scriitorii îl pot avea în privința limbii lor materne este de a i se supune fără împotrivire, de a o recunoaște ca autoritate legală a naturii proprii a poporului
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]