70 matches
-
care duce la viață"), la nivel simbolic, este astfel transformat de Hristos în sîngele nemuririi, viața veșnică. 134 "The Marriage of Heaven and Hell", 14 (BCW: 154) ("omul s-a-nchis pe șine, pîn' ce va vedea lucrurile toate prin strimte crăpături ale cavernei sale"). 135 All Religions are One (BCW: 98): "the forms of all things are derived from their Genius, which by the Ancients was call'd an Angel & Spirit & Demon." 136 "Annotations to Șir Joshua Reynolds's 'Discourses
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Lovinescu, Jurnal alchimic, p. 29. 240 Vala, IV, 180-83. 241 Ibid., IV, 170-173. 242 Prin Eno, fiica a lui Beula, care face ferestre înspre Răi (Eden) în fiecare an. Există o legătură organică între Veșnicie și Creație, ferestrele sînt "porțile strimte" despre care vorbește Lovinescu, sînt căile de acces spre atemporal, sînt punctele de vortex prin care, dacă se trece, devin circumferințe-lumi ce țin de alte (hiper)dimensiuni. 243 Vala, ÎI, 38. 244 Jakob Böhme, Aurora, p. 223. 245 Mircea Eliade
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de aur sau argint; credem că la Blake "icul" este un fel de principiu al disocierii/diferențierii/deschiderii (chiar a vidului) (un solve alchimic), prin medierea căruia devine posibilă căderea entităților (în speță Luvah și Vala) ce trec prin "porțile-muchiile strimte", creîndu-și spații inferioare (spațiile căderii). Mai tîrziu se va vorbi despre "icuri și drugi", ultimii fiind tocmai "zăvoarele" (principiile de închidere/fuzionare) ce se trag în urmă entităților după părăsirea unui plan superior (un coagulă alchimic). 33 (I, 420) stînci
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
stat acesta/ Să-și strîngă aripile și să cadă/ Pe-aridă față Lumii cei rotunde./ Cu lanțuri lungi de diamant și cuie/ De diamant ei îmbinară totul,/ Prea mult, o, mult prea mult să dăinuiască!/ Făcuseră că într-un spațiu strimt/ Hotarul Lumii ăsteia să treacă/ Pe lîng-al Cerului empyrean,/ Aflîndu-se la stînga Iadul, cu/ Genune lungă despărțit de ele." 65 (ÎI, 103) Principii discordante-ale Iubirii și-ale Urii: Blake reia teoria lui Empedocle despre originea universului: forțele universale eterne opuse
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cel mai puternic stat comunist din acea vreme. Teritorii aprig disputate timp de secole 2 700 de kilometri, de la Marea Barents la Marea Neagr... Din punct de vedere geografic, zona anexat... de c...tre sovietici În 1939-1940 corespunde unei fîșii strimte de p...mint (de la 50 de kilometri, În Basarabia, partea cea mai restrîns..., la 400 de kilometri În Lituania și Letonia, partea cea mai larg...), Întins... de-a lungul a peste 2 700 de kilometri, de la Marea Barents, În nord
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
s...-i ia locul. Eliminarea lui Rankovici a Înt...riț considerabil poziția adversarului s...u, Kardelj, omul-cheie al noii și radicalei reforme economice liberale lansate În 1965. Considerînd c... pîn... la acea dat... autogestionarea fusese sufocat... de o piaț... prea strimt..., Kardelj afirm... c... cea mai bun... soluție pentru a o relansa și reanima era aceea de a deschide economia iugoslav... concurenței internaționale. În acest scop au fost necesare reducerea fiscalit...ții Întreprinderilor, flexibilizarea sistemului bancar, alinierea prețurilor la cele de pe
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
îl îmbrățoșază cu patimă) [BOGDAN] O tată-ți mulțumesc. [DRAGUL] Știi tu, eu nu sânt bolnav, eu num-așa tânjesc, Dar azi, chiar azi de pildă, de tot bine mă simt (se-neacă)E drept că... câteodată mi-i sufletul cam strimt Dar nu... nu e nimica, am să fiu sănătos. De grija mea, copile, tu poți să fii voios, Eu n-am nimic... Chiar astăzi de-ai merge la vânat Să știi cumcă din parte-mi nu e nici un bănat, Numai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Lovinescu excludeau, după părerea mea, vreo divergență asupra fondului chestiunii. Pe de altă parte, simpatia pe care o putea arăta Monica Lovinescu celor care se revendicau, Într-un fel sau În altul, de la Eugen Lovinescu, nu putea depăși cadrul politic strimt al acestui post de radio anticomunist. A se vedea În acest sens evoluția relațiilor dintre Monica Lovinescu și Eugen Simion, principalul editor al operei lui Eugen Lovinescu și critic literar «lovinescian». Îndeosebi grupul literar din jurul revistei Săptămînă (culturală a capitalei
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Mircea cel Tânăr, o au înfrumusețat și au zugrăvit. Iară când au fost acum în zilele bl(a)gocestivului și creștinului domnŭ Ștefan Cantazino voievod, domniia sa pentru podoaba aceștii sf(i)nte beserici, au deșchisŭ ușa, fiind fost foarte strimtă, făcându-o de piatră precum se véde și o au înfrumusețat atăt pe dinlăuntru cu frumoase icoane și podoabe, căt și pe dinafară precum se véde, întru slava marelui și atotțiitoriului Dumnezeu și întru pomenirea a lui, a părinților și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Informațiile transmise în scrisoare judelui sas al Brașovului, Johannes Benkner, se referă la campania lui Soliman al II-lea contra Ungariei. Textul cuprinde detalii despre mișcarea flotei otomane pe Dunăre, despre dificultatea trecerii prin zona Porților de Fier („locul cela strimtul”) și despre intenția lui Soliman de a cuceri Transilvania trecând prin Valahia. Alte știri se referă la incursiunile de jaf, îngrijorătoare și pentru Neagoe Basarab, proiectate de Mehmed-beg, sangaciul Nicopolei, căruia sultanul îi dăduse „slobozenie” de a intra în Țara
SCRISOAREA LUI NEACSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289579_a_290908]
-
revoltă, orice amărăciune era ucisă în ele. Răspundeau la tot, cu acel: "nimic nu mă mai doare" al postumului. Pocăindu-și defectele prin desuetudine, calitățile lor, desprinse de patimi, se ofereau senine. . . . Era acolo un reflex de foc pe uliți strimte italiene, cu o lumină roșie umbroasă peste casele brune și pe pavelele ce păreau umblate. ... O familie de burghezi flamanzi, rigidă și cinstită, în haine de atlazuri scumpe, cu horbote de muzeu. . . Mai dincolo, fructe clasicizate, cu pielița transparentă, din
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
să se depărteze, apoi ieși. Pica acum din promoroacă un abur ud. In dreptul Ateneului, cei doi mergeau înaintea ei. Hallipa cu pasul vânătorului ostenit de goană, care duce la culcuș prada. Eliza agățată de brațul lui Doru. târând pantofii strimți, părea prin igrasie o rață de baltă, un vânat gâfâind, cald și bleg. Amândoi ar fi vroit să ajungă. Ea stând aproape pe loc, refu-zînd sa mai înainteze, cuprinsă de nevoia poposirei, el domolindu-și graba. 129 FecoarSe dosplet.te
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Am prins de veste că era prietenă cu fata proprietarului. (Familia acestuia locuia într-un mic palat alături de hardughia noastră cu mansarda despre care se vorbea că va fi dărâmată pentru a i se asigura perspectiva.) Uneori cobora în curtea strimtă și, intrând la Cecilia (așa o chema pe fiica proprietarului Chintescu), stătea acolo ore întregi. Altădată ieșeau amândouă în oraș cu automobilul și nu se întorceau decât seara târziu. Nu mă dumiream: cum s-a înfiripat așa deodată strânsa prietenie
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să mă încerce dacă nu-mi voi aminti și singur. De ce să mint? Mă bucuram că procedase astfel pentru că îmi dădea prilejul s-o conving că nu uitam aniversările ei. În fine eram vesel, vesel, și capacitatea mea părea prea strimtă ca să cuprindă atâta voie-bună. Bogdan, care lucra la biroul din față, mă întrebă: ― Ce ai de ești așa de bine dispus? ― Azi e ziua de naștere a Mihaelei. ― Da? Atunci, mulți ani înainte! Mă felicitară toți colegii; chiar doamna Rozina
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
care, astfel, nu se deplasează din nici o schimbare. Tot ce e nou se intercalează în spațiile libere, sau se substituie fără a rupe ritmul special al urbei, și oamenii, asemeni prin toate prefacerile lor, vin de pretutindeni acolo, în inima strimtă a orașului, ca și cum viața le-ar fi o permanentă recreare. Când Ada zărise și Lică, traversase drept spre el, sigură că o va recunoaște, cum și ea îl recunoscuse. Fără a căuta atitudini zadarnice pentru amândoi și fără să-și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
altădată fata modestă a moșierului Hallipa îi cânta la pian în serile de toamnă. Astfel întoarse, gândurile prințului slujeau de minune planurile Adei, planurile care, prin concertul Bach, trebuiau să asigure viitorul lui Lică . Cu vârful ghetelor roșii, voite mai strimte totuși decât cerea moda - lui Lică îl plăcuse totdeauna gheata strmsă pe picior - Lică împrăștia în drum spre casa Rimilor mormane de foi uscate; unele cântau ca o ghitară când le zdrobea, altele putrede ca un covor de Smirna și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
tot așa, pe furiș, de ia directoare? ... I se părea că a ajuns culmea norocului. Sta închisă în odaie, dospindu-și mulțumirea. Din greoaie ce era, devenise acum inertă în așteptare. Cum se vor fi făcut visele în mintea ei strimtă, dar era sigur că, de pe când Lică o târa de mână pe uliți, trebuie să fi avut visul ăsta. Tocmelile necurate cu Rim, ca și cum n-ar fi fost! . . . Parcă știa Lică! Gândurile ei se îngustau mai tare în jurul acelei vești
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fi Lică. Se uita în oglindă atent, fără complezență. Abia acum observa că s-a îngrășat simțitor. Tot femeie slabă la aspect, dar cu brațele mai rotunjite ceva, cu gâtul lung, mai plin, cu osul șoldului acoperit. Ridică sus foile strimte ale taiorului negru: avea pulpă, numai fluierul gambei era tot așa de uscat. Carnea aceea trebuia s-o lase acolo sau s-o suprime? își potrivi rochia la loc. Decise să lase carnea unde se așezase .cu rosturile ei. Surise
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Încremenit, uitîndu-se la ei și gîndindu-se că de Îndată ce vor pleca el o să ia camioneta și-o să se ducă la madame Nanette. — Te urci? Îl Întrebă Santiago pe neașteptate, des-chizîndu-i portiera automobilului. Bobby se sui repede și se așeză pe locul strimt din spate, cu speranța că cineva va ieși să ie deschidă poarta de fier. „Apasă pe claxon“, spuse, dar Santiago parcă nici nu l-ar fi auzit. Căzuse pe gînduri: ce dracu’ se poate face la Lima? Cum trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o ușă turnantă. Trecu prin ea într-un coridor îngust, numai un pic mai lat decât trupul ei. Ștergea mereu pereții cu umerii și avea un sentiment tulburător de claustrare, o senzație clară că se află într-un spațiu prea strimt pentru a fi confortabil. Și nu era vorba numai de o senzație fizică. Aceasta se afla și în mintea ei, legată de teama de spații închise, într-un fel asociată cu toate lucrurile necunoscute care i se puteau întâmplă unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
cu dorul, cu-al meu chin". 55Pătruns de dorul neștiutei Verguri S-au dus să ceară sfat la sânta - Miercuri. Alai, convoi, - îi zise atuncea sfânta, Napoi trimite, nu lua nimica Și singurel te du de-ți cată ținta, 60Căci strimt e drumul și e grea potica. Ia calul meu cel alb; el se avântă, Ca gândul sboară-n lume fără frică, Dar dacă vrei s-o afli, ține minte: Nu stă în valea - aducerei a minte. 65Porni în lume, singurel, în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lumini se sting de sine, A cântărilor suspine Dispărură rânduri - rânduri, Ei rămân cu dulce bine Și înșiră mândre gânduri... Ah, iubito, zise dânsul, Cum nu simți focul ce-l simt? Și pe ea o - apucă plânsul Parcă pieptu-i este strimt De-a ei patimă - nfocată. Ea plângea, râdea de-odată, Cu-a ei buze dulci și coapte N-întuneric parcă-l cată, Îmbătat de-amor și noapte. Ah, îi zice el cu dorul, Lasă-ți haina ta regală - Gol în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fire „delicată și subțire”, hotărît să lege capetele firelor și să dea o judecată bună despre natura intimă a lucrurilor; nu Înainte Însă de a cerceta bine: „Nu dă făr’dă cercetare”. Eul (subiectul) cercetător nu se mulțumește cu sfera strimtă a erosului, lărgește cercul relațiilor, caută legea generală și, căutînd-o, descoperă Înfățișarea și mersul lumii. Frumusețea este variată („vedem chipuri milioane”), Între apă și verdeață (se va vedea ce rost au aceste elemente În pesajul fantasmatic al lui Alecu Văcărescu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În genunchi, la poale-ți, spre asfințitul de soare, CÎștigînd prin rugăminte scumpa ta făgăduință, Ți-am dat ceriul chezășie de o vecinică credință.” Spațiul liric conachian iese mai limpede din această evocare: loc tainic Într-un decor grandios; cărări strimte, locuri de pîndă și, În fine, sacralizarea amorului: Îndrăgostitul stă În genunchi la poalele ibovnicei și depune jurămîntul de vasalitate. Primește În schimb făgăduita, investitura (Iată-mă-s lipsit de tine). Aceleași elemente le aflăm În Scrisoare către Zulnia, și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de oamenii celui care de ține temnița, în speță protopopul, episcopul sau ispravnicul și care pot ajunge la înțelegere cu condamnatul. În capitală, sistemul de organizare pare, cel puțin la prima vedere, ceva mai bine pus la punct. Și totuși, „strimte, dărăpănate și fără de trebuincioasele împrejmuiri“, „fără de îngrădirea curții lor precum se cade“, temnițele nu reprezintă încă un obstacol pentru cei care vor să evadeze. De altfel, „în două rânduri s-au spart temnița nopatea de către vinovați și au fugit câți
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]