697 matches
-
Acasa > Poeme > Dragoste > UNDE MI-E ZÂNA? Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2290 din 08 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Unde mi-e zâna atâtor mistere? Unde e clipa de magic fior? Strivite sunt azi sub vise aptere Iar nopțile toamnei mă'nving și dor. Nu-mi pasă de iele, demoni, coșmaruri, Vreau lacrimi să-mi curgă iar pe obraz Eroi și voinici să învingă centauri Și Prâslea să fie pururi viteaz. Te
UNDE MI-E ZÂNA? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1491625020.html [Corola-blog/BlogPost/372498_a_373827]
-
Biruitor frângeai zăgazul/ Și-nbujorându-te la față,/ Treceai prin văile afunde,/ Înconvoindu-ți îndărătnic/ Mărețul tău grumaz de unde.// Slăvite fărmituri a vremii,/ De mult v-am îngropat văleatul.../ Neputincios pari și tu astăzi/ Te-a-ncins cu lanțuri împăratul/ Ca unda ta strivită, gemem/ Și noi, tovarășii tăi buni,/ Dar de ne-om prăbuși cu toții,/ Tu, Oltule, să ne răzbuni!// Să verși păgân potop de apă/ Pe șesul holdelor de aur; Să piară glia care poartă/ Înstrăinatul nost' tezaur;/ Țărâna trupurilor noastre/ S-
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_gheorghe_constantin_nistoroiu_1388999583.html [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
gând și îți simt dulceața, Și cred că există un bun Dumnezeu, Iubirea ți-e castă și știu că ți-e greu. Îți jur, fată dragă, în sat m-oi întoarce, Iubirea să-mi șteargă durerea în pace. De-odată, strivit, tot cerul m-apasă, Ceva m-a lovit și plâng. Vreau acasă ! Nu știu ce-a urmat, dar sunt imoral, Căci viu sunt în pat, în pat de spital. O voce mă cheamă: „Salut, măi bătrâne !„ Zăcut-ai o iarnă
POEZIE DE MIRCEA TRIFU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 by http://confluente.ro/ion_i_paraianu_1424869056.html [Corola-blog/BlogPost/366012_a_367341]
-
cuprinsă în ea însăși Viața e o sărbătoare - Floarea-si cerne în petale Setea ei de-a fi doar floare INCERTITUDINE Mă simt cîteodată sfîșiat De-o incertitudine atît de amar Că mă întreb cum de n-oi fi murit Strivit și amăgit a cîtă oară Mă simțeam cîteodată atît de fericit Încît mă întreb cum de nu am murit Inundat de fericirea aia amară Care mă va fi nemurit Și cîteodată se frînge și zborul Păsării cu aripi de foc
INTR-O ZI CU SOARE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Intr_o_zi_cu_soare.html [Corola-blog/BlogPost/355555_a_356884]
-
octombrie 2014. Nu mai joc, Am terminat de scris comedia, Fără zgomot Liniștea se adună peste nimic, Talgere lovesc cu putere, Timpanul nu se mai mișcă. Trop, trop ...tropăie Prin inima mea Un nărăvaș alb argintiu, Mă doare zgomotul Clipelor strivite Sub copitele lui Pana se înmoaie În uitare de nu mai știu ce. O venă zvâcnește Și mă invită să o trăiesc, Da ....plictiseală mare Agitate degete Se atîrnă fără rost De o șuviță de păr, Părul se zbate din
ANA MARIA BOCAI by http://confluente.ro/articole/ana_maria_bocai/canal [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
-i în sat, La ceasul când plugu-i oprit din arat. Cad picurii parcă grăbiți să pătrunză Pământu-nverzit de potopul de frunză. În bălți se așează aproape cu frică, Tot colbul ce vântul în aer ridică. Par uliți sub neguri aproape strivite Când fulgere cerul spre ele trimite. Cu ochii-n icoane, genunchii-n podele, Creștinii se roagă să scape de ele. Săgeata din ceruri mai rea-i decât boala, Că-n locul lovit, toată agoniseala Devine averii în grabă mormânt, Iar
DIN NORII CEI MARI ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1429335241.html [Corola-blog/BlogPost/353903_a_355232]
-
umbrească drumul vieții, Sunt debusolat, sunt singur, nu văd zorii dimineții, Am atins chiar pragul morții, stând lângă ființa dragă, Am sperat într-o minune, prin credința ce ne leagă, Te-am rugat plângând amarnic, să dai Doamne, vindecare Trupului strivit de boală, frământat, să dai salvare, Jumătatea ce mi-ai dat-o, ce mi-ai hărăzit-o mie, Ai chemat-o-n cer Acasă, a plecat în veșnicie, Doare Tată despărțirea, a lăsat în urm-o fiică, Care-ntreabă unde
ACUM ÎN CLIPE GRELE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1424538450.html [Corola-blog/BlogPost/377809_a_379138]
-
Ca să-mi duc povară pînă acas'. Și de-o fi să nu mai fiu apoi, Să-mi spăl ochii,să mă fac frumoasă... Și să mor la mine în mușuroi. Și a trecut un om cu talpă grea Și a strivito-n drumul către casă, A plecat furnică mea ... Citește mai mult Timpul ce a ramasIntr-o zi mă întrebat un moft de furnicaDespre acele cadranului solar.-Sînt mică(mi-a spus)și umbră mi-e mică,Totul e atît de
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/edi_peptan/canal [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
ramasCa să-mi duc povară pînă acas'.Și de-o fi să nu mai fiu apoi,Să-mi spăl ochii,să mă fac frumoasă...Și să mor la mine în mușuroi....................................... Și a trecut un om cu talpă greaȘi a strivito-n drumul către casă,A plecat furnică mea... X. CUGETĂRI, de Edi Peptan, publicat în Ediția nr. 1783 din 18 noiembrie 2015. CUGETĂRI Zboara-n ceriuri ,printre stele,mii de visuri și idei, Universuri-s printre ele,de lacrimi și
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/edi_peptan/canal [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
și stele. Ai impresia că susul cu josul se inversează, de parcă ai imerge într-o o altă dimensiune astrală”. Yosemite, plămânul verde al Californiei, parc al superlativelor, simbol și mit, e locul în care, în ciuda magnitudinii, nimeni nu se simte strivit, ci dimpotrivă, puternic. ----------------------------- Gabriela CĂLUȚIU-SONNENBERG Benissa, Spania 31 mai 2017 Referință Bibliografică: Gabriela CĂLUȚIU-SONNENBERG - YOSEMITE / Gabriela Căluțiu Sonnenberg : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2344, Anul VII, 01 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela Căluțiu Sonnenberg : Toate Drepturile
YOSEMITE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_calutiu_sonnenberg_1496291635.html [Corola-blog/BlogPost/375251_a_376580]
-
călăuzind spre acel univers al copilăriei și al armoniei , care nu mai este asemănător satului coșbucian, ostentativ idealizat, ci un spațiu marcat, pe cale de dispariție. De aici apare obsesiv ideea răzbunării amintind de Octavian Goga:”Atâtea veacuri umilite/ Își gem strivita răzbunare (”În codru”) și motivată istoric precum Arghezi, în poezie acumulându-se neîmplinirile : ”Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte/ Și izbăvește-ncet pedepsitor”(Testament). Pentru Sorin Șirineasa ea vine ca ”Noaptea judecății” : ”o să pieriți ca orice ticăloși,/ flăcări demonice vă
CRONICĂ LA VOLUMUL ”ÎNTRE IUBIRE ȘI URĂ” DE SORIN ȘIRINEASA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1456165061.html [Corola-blog/BlogPost/370671_a_372000]
-
din nou ai tras cu săgeți,/ gloanțele de nectar s-au risipit aiurea,/ nu mai încerca să omori dimineți/ și să tai, în zadar, oglinzi cu securea!// noi, amândoi, ne potrivim, de parcă/ în două jumătăți sămânța unui fruct,/ cândva, brutal strivită și tăiată,/ ar vrea să fie azi... ca la-nceput!>>”...Ce ratare! ce ratare!... Autor: Ion Zimbru Sursa: Viața Liberă Galați
Trenul de Bârlad şi o scară la cer by http://balabanesti.net/2012/09/07/trenul-de-barlad-si-o-scara-la-cer/ [Corola-blog/BlogPost/340010_a_341339]
-
Acasa > Poeme > Devotament > ACOPERIND TOATĂ SUFERINȚA LUMII Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 1235 din 19 mai 2014 Toate Articolele Autorului îmi strunjesc simțurile cu speranța c-am să te simt prin unghere ascunse de copaci striviți și culeg șpanul inimii modelându-l în forma chipului tău unduit ancestral de maratonul timpului din ascendenți fără ascendenți îți mângâi cu respirația stelelor ochii coborâți în abisuri mă roșesc de nerușinarea gândurilor mele care acoperă uitarea apoi mă las
ACOPERIND TOATĂ SUFERINŢA LUMII de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 by http://confluente.ro/Daniela_tiger_1400454125.html [Corola-blog/BlogPost/349866_a_351195]
-
Acasa > Strofe > Atasament > PRIN PLEOAPE-MI TREC ... Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1701 din 28 august 2015 Toate Articolele Autorului Prin pleoape-mi trec strivite liniști, Desprinse din sălbăticii De suflet și se schimbă-n vii Cleștare cu luciri de iniști. Obrajii ard rostogolite, Sfărâmă teamă și tristețe, Nasc zâmbete și dau binețe Iubirii-n ele împlinite. Le sorbi și setea îți alină Trecându-și
PRIN PLEOAPE-MI TREC ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1440740749.html [Corola-blog/BlogPost/379649_a_380978]
-
a putut nici preoția de jos să-ți ia a ta făptură În prafu vremii te-nvârtești sub mii de răni ce sângerează privind spre sferele cerești spre Cel ce toate le tronează Din lacrimi ți-ai făcut o casă strivit de valuri și furtună căci rana ta nu te mai lasă ca să răsufli și tu-n urmă Căci nimeni nu s-a îndurat să-ți lege rana -să o ungă căci solii morții te-au prădat viața însăsi să-ți
SAMARITEANUL de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 by http://confluente.ro/ioan_daniel_1467872894.html [Corola-blog/BlogPost/370643_a_371972]
-
pagina 30 scria: ”Martore au fost aceste pagini! Martore la primul orgasm al iubitei mele frigide de la natură! Dacă ea minte, și eu mint...Hi-hi-hi!” În alt exemplar găsi doi melci Limax răstigniți și, mai încolo, șapte păianjeni de asemenea, striviți, alături de o groază de urme de buze rujate cu un roșu- carmel. Solomon încercă să nu pună la inimă toate aceste amănunte și, printre altele, făcu și un modest calcul: din cele peste 50 de exemplare dăruite trecătorilor în seara
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 by http://confluente.ro/nicolae_suciu_1482930679.html [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
am vrut să simt Suavitatea dulce-a Culorilor lui Klimt. Cîtă suavitate, Doar într-un zîmbet pur, Din care se nasc nuferi Cu cel mai pur contur. NISIPUL NUMIT TIMP Doar zarea care cade, Acolo-n depătare, Ne luminează ființă Strivita de ninsoare. Dar unde ne duc zeii, Cu biciul, prin Olimp, Si măcinați adesea-n Nisipul numit timp? CĂLDURI SUFOCANTE Călduri sufocante Și ploi monstruase Care ne bagă, crude, Amurgul trist în oase. Nisipuri miscătoaare, Păduri incendiate, Un secol ce
CE-AS GINDI EU OARE, DACA N-AS FI FLOARE ? de CRISTINA LILA în ediţia nr. 399 din 03 februarie 2012 by http://confluente.ro/Ce_as_gindi_eu_oare_daca_n_as_fi_floare_cristina_lila_1328264247.html [Corola-blog/BlogPost/346573_a_347902]
-
cuvântului. Această jumătate de mini-planetă ar trebui botezată cu numele de URĂ ! ......................................... Planeta Pământ, în ciuda tuturor scepticilor, este o FIINȚĂ VIE. Ea trăiește și ne protejează. IUBIȚI-O ! Aveți grijă de ea, cultivați-o cu dragoste, striviți răutatea, energiile negative, striviți urâțenia și pe cei care distrug elegant Pământul, sănătatea planetei, aceasta însemnând, implicit, distrugerea SĂNĂTĂȚII NOASTRE, a întregii civilizații umane. Ucideți legal, în fașă, marile corporații care - pentru uriașe beneficii materiale - nu țin cont de menținerea sistemelor ecologice naturale și
( IUBIŢI PLANETA PĂMÂNT ! ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1430657128.html [Corola-blog/BlogPost/379769_a_381098]
-
Miroși a Iad și Dumnezeu, Iar eu, o lacrimă de bard, Sunt rug ce-n trupul meu te ard. Frumoasa sufletului meu Ești între Iad și Dumnezeu, O rugă fără de cuvânt, O taină într-un jurământ, Iar eu, un ochi strivit de semne În nopțile de Sânziene. Sufletul cu aripe de zeu Te-a răstignit de curcubeu, În rochii pline de sclipiri, Mireasa dulcilor iubiri, Ținute sfinților secret Să mori în trupul meu încet. Femeia sufletului meu, Miroși a Iad și-
FEMEIA SUFLETULUI MEU (1) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Gavril_moisa_femeia_sufletul_gavril_moisa_1389353545.html [Corola-blog/BlogPost/359814_a_361143]
-
și unde te așteaptă cel puțin jumătate de milioan de motive să intri. Eu am intrat și nu mi-a fost ușor să trec de antichitățile egiptene, expuse generos, în vreo trezeci de săli monumentale, în care te simți insignifiant, strivit, la propriu, printre sfincși impunători, abracadabranți, din granit roz sau negru, reprezentând faraoni ( precum Ramses II ), oameni simpli, zei cu capete de animale ( Anubis cu cap de șacal ) sau păsări, fresce, sarcoface, mumii, heroglife, scribi, sclupturi pictate și multe altele
DRUMUL APELOR, 41 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/aurel_contu_1491327499.html [Corola-blog/BlogPost/374524_a_375853]
-
deasupra unui lighean în care cade ploaia prin acoperișul găurit și unde își determină consortul să stingă flacăra ultimei iluzii. Suflete moarte? O spaimă paralizantă mutilează speranța. Primul gând este fuga, evadarea. Dar unde să fugim de noi înșine? Femeia, strivită, apăsată de prea multele griji, de eșecul unui episod de muncă în Spania, care a fost o singură dată fericită: „Acum douăzeci de ani, câns m-ai dus la cinema!”, a uitat să se bucure, a uitat să spere. Marinela
TIUMF LA NAŢIONAL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 by http://confluente.ro/Tiumf_la_national_al_florin_tene_1330404185.html [Corola-blog/BlogPost/364535_a_365864]
-
suspine! La Courneuve? Nu mă știe!” Poștalionul de seară este o carte a întrebărilor și a mirărilor, a clipei și a veșniciei, a dorului nesfârșit de Dumnezeu: „Lumină, ai curaj să-ți înfrunți liniștea? Dar trecerea? Să răspunzi provocării cercurilor strivite? Nicidecum! Peste dunele lunii, ciocârlii în răspăr răsucesc fuioare de triluri neauzite...” Reflexele gândurilor nasc alte reflexe: „Și răsăritul soarelui se face că nechează! De-atâta vis, nici visul nu crede că mă voi preface în noapte, într-o noapte
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 by http://confluente.ro/Prin_labirintul_poeziei.html [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
Ediția nr. 1548 din 28 martie 2015 Toate Articolele Autorului primăvară câte lucruri banale trec pe lângă noi, pășim parcă pe un pat cu vise, dincolo și dincoace de timp zboară imagini: verdele se transformă în albastru, munții sunt niște fructe strivite, văile sunt acoperite cu cioburi de azur, plouă dintr-un cer lacrimogen peste trupuri încolțite de țipete, peste pietre și copaci în floare peste umbre și fantasme rătăcite; așa e primăvara, o explozie de viață care curge ca un râu
PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1427551667.html [Corola-blog/BlogPost/382584_a_383913]
-
din stânga și a aprins-o. Dintr-un singur fum a ars-o până la jumătate. Am privit cu fascinație. - Nu, m-am lăsat. Era una din deșele tentative, motivul pentru care plecasem în munți. Dar, în acele clipe, îmi simțeam plămânii striviți. - Binie faci! Ase trăbuie! mi-a încuviințat hotărârea. Na, mi-a întins pachetul, ia, pipa și bagă-le-n bozonari. Foc ai? Felul în care vorbea, cu vocea groasă și râzând în același timp, m-a făcut să sar în
Povestea ca viață. „Unchiu Culiță... the beginning of a beautiful friendship” by https://republica.ro/povestea-ca-viata-zunchiu-culita-the-beginning-of-a-beautiful-friendship [Corola-blog/BlogPost/337875_a_339204]
-
noastră? Stările noastre interioare, mintale sau emoționale, eu le-am numit culori. Adică poate fi negru, sumbru, sau poate fi o culoare deschisă, senina ce oferă speranța prin influență personală și altora. Uneori mi se întâmplă s-a mă simt strivit, împovărat, în lăuntrul meu însă deodată pe linia gândurilor o putere cu nume hâr mă atinge și tot întunericul se destramă iar culoarea vieții se schimbă. Am să încerc să ilustrez prin prisma unui verset biblic. ,,Drept răspuns, Isus i-
CULOAREA VIETII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 by http://confluente.ro/Culoarea_vietii_eugen_oniscu_1338534151.html [Corola-blog/BlogPost/357570_a_358899]