6,018 matches
-
multe decât oricare alt autor. După cum arată George Petrone, În ce privește epigrama, deși mulți Îl consideră pe Păstorel un fenomen care a intrat În legendă Încă de pe când era În viață, nu a publicat decât două cărți de mici dimensiuni, prima „Strofe cu pelin de mai contra Iorga Nicolai, cu o scrisoare inedită de la Dante Aligheri” În anul 1931 și o a doua „Vin și apă” În 1936. Ambele cărți au fost elaborate datorită unui impuls anume, epigramistul propunându-și să atace
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
putut descifra numele nici mesajul, scrisul fiind detot încâlcit. Am dedus totuși, din versurile � culese pe calculator), altfel gingaș articulate, că este vorba de o autoare � " Am fugit de soare/ ca de un coșmar eliberată"). Transcriindu-i aici strofa finală din Milenii, spre recunoaștere, � S-au adumbrit salcâmii de prea-plinul florii/ s-au adumbrit/ s-au aplecat miratele dumbrăvi de meri roșii/ s-au aplecat -/ nu s-au stins") ne-am amintit că le-am mai avut nu
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13941_a_15266]
-
ta." (Florența). Poeziile sunt, după cum se poate vedea, aproape debile, inclusiv sub raportul versificației, autoarea luând - sau înțelegând - din tradiționalismul pe care ambiționează să-l continue numai aspectele exterioare. O dată găsite perechile nu/ umplu, mor/ dor, vedem/ tandem, zădărnicie/ știe, strofele sunt gata: autoarea le scrie parcă de la dreapta la stânga, umplând spațiul cu rumeguș lexical și aberații semantice. Pentru Carolina Ilica, norii care stau sunt "stătuți", iar Florența "resimte", "știe", "o doare dorul din dorința ta". Din necesități volumetrice, unele versuri
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
lumii-ascunde/ O taină-n veci ținută,/ În care nimeni nu pătrunde./ Precum o surdo-mută." (Luna); "plopi foarte drepți/ lumânări până-n cer/ având frunzele-n formă de inimi/ în fibrilație..." (Împădurire). Dacă aici câte un cuvânt e plasat anapoda, tulburând platitudinea strofei în felul toporului aruncat în apă, în alte contexte se înșiră versuri înmărmuritoare, care dau întreaga măsură a non-talentului autoarei: "Memoria atârnă stupi/ Înghesuiți, de cumințenii" (Lana); În delicate golfuri îmi adună/ Avântul răsuflării" (Douăzeci și trei); Ea e cea
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
și, departe, Intercontinentalul. Privesc pe fereastră, din hornurile căscioarelor fumul tăcut se ridică pe cerul zăvorât de februarie. Mă întreb ce înseamnă să mai scrii poezie astăzi, căci, da, încă suntem câțiva pe aici care așa ne ducem anii, scrijelind strofe - pești pe uscat, cămile sub ape, rădăcini rămase în aer, inși anapoda care n-au niciun înțeles fără versuri, prin venele cărora nu curge sânge-sânge, ci eterul amețitor al cuvintelor. Mă întreb ce înseamnă să mai scrii poezie astăzi și-
Dumnezeul poeților (un poem epic și autobiografic) by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/3805_a_5130]
-
lepădată-ntr-un loc părăsit. Va pleca singur, va cânta singur, și-și va afla singur fericirea și moartea. De ce îl dizolvă setea sării care dispare în apă și-i intră în sânge? De ce-l însetează transformările? Aceasta a fost strofa întâi... Și-acum strofa a doua (probabil)... Mai bine o frunză și o jumătate de vânt, jumătatea șovăielnică, decât aroganța și închircirea în sine, fenomene fără frunze fie ele chiar uscate. Strofa a treia e lipsă, fiindcă-ar trebui să
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
părăsit. Va pleca singur, va cânta singur, și-și va afla singur fericirea și moartea. De ce îl dizolvă setea sării care dispare în apă și-i intră în sânge? De ce-l însetează transformările? Aceasta a fost strofa întâi... Și-acum strofa a doua (probabil)... Mai bine o frunză și o jumătate de vânt, jumătatea șovăielnică, decât aroganța și închircirea în sine, fenomene fără frunze fie ele chiar uscate. Strofa a treia e lipsă, fiindcă-ar trebui să vorbim despre uscăciune, suflet
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
sânge? De ce-l însetează transformările? Aceasta a fost strofa întâi... Și-acum strofa a doua (probabil)... Mai bine o frunză și o jumătate de vânt, jumătatea șovăielnică, decât aroganța și închircirea în sine, fenomene fără frunze fie ele chiar uscate. Strofa a treia e lipsă, fiindcă-ar trebui să vorbim despre uscăciune, suflet de sare! 10. Membre subțiri, o formă prelungă de pasăre de apă. Părul, crudă mătase a porumbului. Spațială, lină ca o plutire în aer. Un fel de claritate
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
la „citirea" exactă a unora dintre poezii, comparându-le pe cele din caietul său cu cele găsite în dosarul părintelui meu. Comparându-le, am văzut că de-a lungul anilor Vladimir Streinu a intervenit, concetrând sau chiar eliminând, cuvinte, versuri, strofe, cum ar fi de pildă O, de-am putea, căreia i-au fost eliminate primele trei strofe și, de asemenea, varianta Texte... Editorul unei importante părți din scrierile lui Vladimir Streinu George Muntean, a publicat în 1982 toate poeziile, în
Poezii by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Imaginative/6354_a_7679]
-
în dosarul părintelui meu. Comparându-le, am văzut că de-a lungul anilor Vladimir Streinu a intervenit, concetrând sau chiar eliminând, cuvinte, versuri, strofe, cum ar fi de pildă O, de-am putea, căreia i-au fost eliminate primele trei strofe și, de asemenea, varianta Texte... Editorul unei importante părți din scrierile lui Vladimir Streinu George Muntean, a publicat în 1982 toate poeziile, în toate variantele lor, toate comparate cu cele din caietul lui Șerban Cioculescu. După citirea lor, laboratorul de
Poezii by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Imaginative/6354_a_7679]
-
picuri de clei, când și când, Că se-nțeleg bine frunze, ramuri și oase, Cuvintele mușcate și mestecate în gând. Trag de litere și le cânt și le adun în buchete cărnoase, citesc poemele despre nori, șpagatul ce leagă peste strofe călcâie de zei, Cartea livezilor a lucernă și mentă miroase, să nu orbiți nărilor, voi urechi, și nici voi, ochii mei.
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
pe mopete din volumele poeme și poesii (ambele din 1970). Când zici Mircea Ivănescu primul lucru care îți vine în minte e personajul său mopete, așa încât el este emblema reprezentativă pentru poet, nu un vers, nu o imagine, nu o strofă, nu un poem. Antologia lui Matei Călinescu poartă marca afectivă a prietenului de departe și de demult, cu virtuțile și defectele ce rezultă de aici. Fără o ediție completă din poezia greu antologabilului Mircea Ivănescu nu se va putea discuta
Un maestru al prozaicului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13164_a_14489]
-
noilor conducători impuși de tancurile sovietice, dar nimeni nu mai era interesat să reviziteze la modul serios textele respective, să le repună în relație cu climatul politic și social al epocii și cu alte producții literare ale timpului. Cîte o strofă, mustind cel mai adesea de umor involuntar, străbătuse timpul și era citată cu mereu voluptoasă ironie (ca aceste versuri aparținînd lui Radu Boureanu și citate de Eugen Negrici la pagina 143: „La New York totul e frumos/ Nu sînt copaci și
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
pe vederi, tricouri, insigne, căni etc.) e cel al lui Che Guevara; * RATP, adică Metrorex-ul lor (care funcționează impecabil), le-a oferit călătorilor, de Sărbători, sub titlul „Des rimes, en vers et en bleu”, tot felul de poezioare; iată o strofa tradusă din malaeziană: „Și ce n’était pour leș étoiles / La lune monterait-elle ainsi / Et și ce n’était pas pour țoi / Serais-je venus jusqu’ici”; * singurii care mai cânta prin Paris câte un frehel sau vreo canțoneta la acordeon
Parisul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13243_a_14568]
-
crezi, pentru a-ți aminti că trebuie să crezi. Atât.” Încă un debut Debutul cu poezie al lui Alex Moldovan pare puțin întârziat. Cu un titlu, o serie metaforică și o anume frenezie în proximitatea abstractului, toate stănesciene, câteva poeme/strofe soresciene, altele apropiate de linia religiosului blagian, acest volum nu poate fi vocea reală a tânărului poet. Alex Moldovan se desprinde greu de poeții preferați și, fără să-și dea seama, scrie în maniera lor fără cea mai mică detașare
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
Pralea" (p. 176). Dar exemplificările din poeții citite de Eminescu în manualul lui Cipariu au legătură cu versurile caracterizante din Epigonii, putând oferi sugestii pentru metaforele unor portrete literare. Din Heliade se reproduc fragmente din tălmăcirile după Lamartine, dar și strofe din poezia sa filosofică ("Precum soarele ridică roua-n sus dupre pământ/ Așa soarbe al meu cuget, în sânul tău cel prea sânt") ce trimit cu gândul la primele trei versuri din strofa ce-i consacră în Epigonii: "Eliad zidea
Cipariu și Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12114_a_13439]
-
fragmente din tălmăcirile după Lamartine, dar și strofe din poezia sa filosofică ("Precum soarele ridică roua-n sus dupre pământ/ Așa soarbe al meu cuget, în sânul tău cel prea sânt") ce trimit cu gândul la primele trei versuri din strofa ce-i consacră în Epigonii: "Eliad zidea din visuri și din basme seculare/ Delta biblicelor sânte, profețiilor amare/ Adevăr scăldat în mite, sfinx pătrunsă de-nțeles". Din Bolintineanu se citează fragmente din elegia O fată tânără pe patul morții, care
Cipariu și Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12114_a_13439]
-
în Epigonii prin elementele acestei poezii: "Pe-un pat alb, ca un lințoliu zace lebăda murindă/ Zace palidă vergină cu lungi gene, voce blândă -/ Viața-i fu o primăvară, moartea - o părere de rău". Tot astfel cele trei versuri din strofa a V-a a Epigonilor în care este prezentat Gr. Alexandrescu ("Și ca Byron, treaz de vântul cel sălbatic al durerii/ Palid stinge - Alexandrescu sânta candel' a sperării/ Descifrând eternitatea din ruina unui an"), putem reține note caracteristice ale poeziei
Cipariu și Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12114_a_13439]
-
cupele de vin, în cinstea faptelor Măriei Sale; El cugetă ce țepi li se cuvin. * Furcile, slujitorii domnești le vor număra pe degetele celor două mâini. Și, dacă nu ajung, le vor socoti, arghezian, și cu deștele de la picere. începem cu strofa a treia: P.S. Dacă vreun "gânditor" politic va obiecta că asta e ceva medieval, îi răspund dinainte că nici nu se compară cu epoca de piatră căreia îi aparține.
Speranța by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12210_a_13535]
-
sînt o dantură pulverizată, o gură arsă după o noapte cu băutură/ sunt o sarcină toxică, un torent/ albastru de cianură zvîgnind bifurcat din gura păianjănului,/ mai puternic decît un cașalot, mai fragil decît o eprubetă: sînt un visător incurabil." Strofa e prima din Autoportret într-o flacără de brichetă, poemul ce deschide Monștri ai elegiei, din Poeme de amor, volumul emblematic al generației optzeciste, cel amînat la apariție, în 1982, din pricina acuzației de obscenitate. Aici s-a deschis, în jocul
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
care Cronicarul se numără) că au ce aștepta: Predate unei edituri bucureștene (dar fără, deocamdată, feedback): Istoriile unui matroz de pe Planeta Roz (descriere ludică, în versuri, a unui straniu univers exsanguu și bidimensional); Rebis (paisprezece holorime, a cîte, fiecare, nouă strofe, - melanj de biografism și alchimie). La sertar (mai bine zis: în folder): o autobiografie, în vers alexandrin, referitoare la un timp dintîi; un opuscul de prozopoeme, intitulat Prozariu; un caiet de versuri franțuzești, un Ťabecedarť: ABC d'air (și, eventual
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12272_a_13597]
-
scris despre ea, demult, în 1956 (ceea ce nu înseamnă că ea n-a continuat să se exercite): "Ipocrizia, floare carnivoră, / A răposat? N-a răposat ea oare? Miresmele-i adânc otrăvitoare, / Dacă te-apropii, încă te devoră." Și urmează câteva strofe care detaliază conceptul și descriu diversele înfățișări pe care acesta le arborează. Nu ne putem salva de ipocrizie, de vreme ce nu suntem capabili s-o depistăm întotdeauna. Și apoi, ce ne facem cu "minciunile pioase", cu "adevărurile parțiale" la care recurgem
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
pentru Mitzura când s-a făcut mare. în ediția din 1998, acest titlu "pandant" nemaiexistând, precizarea "când era mică" nu mai avea (ca să zic așa) nici un haz. Deci trebuia să se revină la titlul "clasic" Cântec de adormit Mitzura. 2. Strofa a V-a din poezia Satan (ed. 1959): "Eu ridicai lopata în semn de datorie/ Și m-am sculat din luntre, de jos, ca să-l salut,/ Scoțând pentru cinstire albastra-mi pălărie/ Ca-n fața unui rege ce trebui' cunoscut
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
momentul. Momentele sînt prea mari pentru sentimente. Și de obicei momentele sînt istorice. S, zicem secunda". Și așa a rămas... 6. O altă mare modificare a făcut Tudor Arghezi în poezia Rugă de seară. A suprimat ultimele trei versuri din strofa întâi și toată strofa a doua (din ed. 1959): "Și-n fruntea mea secată/ Și-n pieptu-mi aiurit/ Te-nfige drept ca o săgeată.// Simbolic Infinit!/ Te strânge-n chip de fulg/ Și-n mine, lămurit,/ Te răspândește - să mă
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
mari pentru sentimente. Și de obicei momentele sînt istorice. S, zicem secunda". Și așa a rămas... 6. O altă mare modificare a făcut Tudor Arghezi în poezia Rugă de seară. A suprimat ultimele trei versuri din strofa întâi și toată strofa a doua (din ed. 1959): "Și-n fruntea mea secată/ Și-n pieptu-mi aiurit/ Te-nfige drept ca o săgeată.// Simbolic Infinit!/ Te strânge-n chip de fulg/ Și-n mine, lămurit,/ Te răspândește - să mă smulg,/ Să cad ca
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]