56 matches
-
Cuvântul monolitic quasimodian se cade așadar coborât de pe piedestalul pe care cititorul simte că poetul, dar și literatura critică l-au ridicat pentru el, în înlănțuirea sintagmatica a versului și în context, căci numai astfel, plasându-l în curgerea frazei strofice, cititorul poate identifica rețeaua de asocieri sau de transferuri semantice ce conturează structura ideatica a fiecărei poezii. În calitate de generatoare și comutatoare de sens, cuvintele lui Quasimodo formează juxtapuneri și asocieri care, repetându-se la distanță în alte poezii, conturează veritabile
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ca stil, Aventurosul Simplicius Simplicissimus (I-II, 1967), romanul lui H. J. Chr. von Grimmelshausen. Cea mai importantă transpunere este însă Cântecul Nibelungilor (1964), atât prin dimensiunile textului, cât și prin învingerea dificultăților de echivalare. Zoe Dumitrescu-Bușulenga remarca respectarea tiparului strofic original, folosirea unor elemente care corespund celorlalte particularități ale prozodiei, apreciind acel „aer de cronică” „lexicul arhaizant atât de meșteșugit ales” de T., „care se arată a fi și un poet de calitate”. Altă întreprindere temerară a fost tălmăcirea după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290131_a_291460]
-
o serie de poezii cu pretexte „ancestrale”, cu atmosferă vag folclorică. În cele mai bune exemple de acest fel răzbate câte un ecou din Ion Pillat. Poetul posedă o bună tehnică, se mișcă dezinvolt prin mai multe forme ritmice și strofice, este uneori un adevărat maestru al prozodiei. Ceea ce face însă ca poezia să „rateze” în numeroase exemple este țăcănitul ei de metronom, sonoritatea goală a versului fără substanță. Primele volume, Poeme (1975), Stele pe dealuri (1976) și Transplantul de albastru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285507_a_286836]
-
de august a lui Al. Macedonski și anticipă idilele lui Duiliu Zamfirescu. La polul opus, poezia de idei dezvoltă mimetic, în stilul byronianului Manfred, cugetări sumbre și sarcastice. D. se dovedește un versificator ingenios, stăpân pe o gamă ritmică și strofică variată: el introduce alegra strofă 7-3-7//7-3-7, folosită de Ronsard, Hugo, Th. Gautier, iar în rimă, pentru a realiza o sonoritate deosebită, plasează nume proprii exotice. Dar calitățile formale și instinctul poetic i-au fost copleșite de verbozitate și de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286735_a_288064]
-
o succesiune de hazarduri”, „aventură totală”, „perpetuă mișcare”. Până și rima, element tradițional constrângător al discursului, se transformă într-un factor de dinamizare, alături de celelalte elemente ale prozodiei clasice (Colomba e scris în întregime în vers perfect ritmat și organizat strofic în catrene), căci ceea ce se impune în ultimă analiză este și aici propria energie productivă a textului. Dacă e să facem o apropiere de experiențele din domeniul plasticii moderne, am putea vorbi despre „imaginația discontinuă” a futuriștilor (fără, aici, cultul
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
retoric predilect, apt să traducă starea de exaltare imnică, revărsarea preaplinului sufletesc, năzuința de „istovire” - cum ar zice Ion Barbu - a cântecului, într-un discurs ce-și reia și variază la nesfârșit pretextele, cu atât mai mult cu cât tiparul strofic, armonia ritmică, muzicalitatea rimei încurajează menținerea atmosferei incantatorii. Ca să sugereze intensitatea sentimentului erotic și ubicuitatea luminoasei prezențe a femeii iubite ce iradiază în toate lucrurile din jur, poetul multiplică spectaculos elementele de relație, fie la nivelul versului („Te simt în
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
sinteză modernă" pe care îl realizează în scrisul său, Voronca mai și deviase apoi, din când în când, de la programele propriu-zis avangardiste față de care se arătase deosebit de sensibil: în poemul Colomba, din 1927, conserva destul de grijuliu regulile prozodice, își organiza strofic și muzical textul altminteri mozaical la nivelul structurii imagistice foarte libere și, chiar în Ulise, cu al său discurs majoritar "reportericesc", se lăsa antrenat de tiparele catrenului relativ bine ritmat și rimat, în "imnurile" cunoscute, închinate ceaiului și cartofului. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de încheiere păstrau, deși destul de bine strânse în chingile prozodiei, ceva din fluența și indecizia definitorii pentru universul imaginar construit până atunci. Cel dintâi se și intitula, de altfel, Hotarul de fum și nu făcea decât să înscrie în tiparul strofic trasat cu o oarecare fermitate contururile aburoase și în mișcare ale unei lumi deopotrivă văzute și visate: Auz și văz. Ochi plini de constelații, Și norii străvezii pe frunți, pe voce. Columne de cenușă să evoce Prieteni dispăruți. Și-atâția
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
la bal, nu renunță întotdeauna la armonia „clasică”, asigurată de ritm și rimă. La rândul său, poemul Colomba, cu marile lui libertăți în materie de construcție a imaginii și cu sugestia unei dinamice viziuni simultaneiste, nu se dispensează de tiparul strofic tradițional, profitând chiar de „antrenul” realizat de eufonie. Iar în Ulise, mișcarea însăși a textului conduce de la „reportajul” unanimist de „impresii” citadine, către cristalizările imnice cunoscute și amintind mai curând de modernismul moderat decât de fronda avangardistă. Nota de discursivitate
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
sont charmantes", dorea acesta din urmă), nu încape îndoială că Macedonski și-a însușit profund bizara structură prozodică, transformînd-o într-un tipar de poezie corespunzător ultimei sale faze de evoluție. Dincolo de rigorile obligatorii ale acestei forme fixe, rigori mai degrabă strofice, poetul român inventează altele noi, parcă pentru a-și demonstra lui însuși întinderea virtuozității la care ajusese. în rondeluri, octosilabul iambic domină, dar iambul e înlocuit uneori cu metri trisilabici, cu amfibrahi și anapești, tocmai pentru crearea unui contrast muzical
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
ș.a.) a unor curente sau mișcări literare. Adică a părții care se perimează, prin schimbarea concepției artistice ori din alte cauze. Sînt și azi destui poeți care nu văd de ce, eminescianizînd, n-ar avea valoare ori de ce, scriind în tiparele strofice ale lui Coșbuc, ar trebui băgați în seamă. Sînt romancieri care își închipuie că pot scrie nepedepsiți la fel ca romancierii de dinainte de Camil Petrescu. Să mai spun și că literatura demodată nu este totuna cu aceea retro a postmodernilor
Literatura proastă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14453_a_15778]
-
Rag Bihag a urmat bandishul (compoziția propriu-zisă) din 2 părți (shtai și antara). După rag Bihag, am ascultat o compoziție în rag Hamsadwani, un mod pentatonic a cărui denumire se poate traduce ca „sunetul lebedei”. A urmat un bhajan (compoziție strofică) în rag Bhairavi și, pentru că anul acesta se aniversează 100 de ani de la decernarea Premiului Nobel pentru Literatură lui Rabindranath Tagore, seara s-a încheiat cu un cântec compus de scriitorul bengalez și care se numește Aguner Poroshmoni (Iluminează-mi
?n stilul Hindustani by Cleopatra DAVID [Corola-journal/Journalistic/83855_a_85180]
-
scopul obținerii fondului monoton sonorităților prozaice, cîmpului semantic dominat de dizarmonie. Primul articol din care am și citat (Bacovia, un model al tranziției) consideră că scriitura "albă" are drept scop să reflecte decupajul deconcertant și atît de memorabil, relativa simetrie strofică fiind mărită de seducția pleonasmelor, de percutanța unor enunțuri stridente, pe alocuri chiar lacunare. Iată din Sine die și Vizită o mostră de de-poetizare: "Nu zile șirag./ Orizont suspect,/ Și metafizic prag". Sau: " S-ar putea face/ Multe reforme
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
ale vieții cotidiene. Poemul Colomba, din 1927, dădea semne de relativă distanțare de acest univers, remodelând discursul ca odă și imn al iubirii, - specie de modernă Cântare a cântărilor - încă bine ținut în frâie prozodice, cu toată despletirea, în cadrele strofice stricte, a rețelelor imagistice. În anul următor, Ulise va constitui un prim punct de vârf al operei. “Reportaj liric” prin excelență, acest poem major va da măsura unui talent ajuns la maturitate. În ipostaza de Odiseu modern, poetul întâmpină aici
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
deci, o ediție integrală a operei lui Ion Pillat. I se cuvin, pentru asta, d-nei Cornelia Pillat, mulțumiri și recunoștință. Am comentat anca primul volum al ediției și am constatat - prin colaționare atentă - unele erori de transcriere, abateri an dispunerea strofica a unor poeme și, mai ales, ănlocuirea comentariilor critice cu reproducerea, ăn ample citate, a receptării critice a fiecărui volum. Editoarea s-a supărat pe mine (riscul din totdeauna al criticului) dar, ăn restul volumelor, a cam ținut seama de
Ion Pillat epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17484_a_18809]
-
Slavă Domnului, Lucian Vasiliu n-a intervenit decisiv asupra ediției inițiale. Remanierile sunt în primul rând de ordin ortografic („â” luând locul lui „î”) și de paginare, mai multe poeme compacte în 1981 fiind „sparte” acum într-o nouă dispunere strofică. Singura noutate veritabilă o reprezintă eliminarea unui paragraf onomatopeic din poemul Veciniada. Fragmentul „Se rostogolește/ cucuvaia din pom:/ BUF ! BUF ! BUF!/ Lumea exultă:/ A MURIT CUCUVAIA! CUCUVEAU! CUCUVEAU! CUC UVE AU” (p. 51 în prima ediție) lipsește, așadar, din cea
„Inimi mari, tinere încă” by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2375_a_3700]
-
ediția definitivă, la timpul trecut nu la prezent. Modificarea nu e una oarecare. Se alterează, în acest fel, semnificația motivului amintirii atît de obsedantă în lirica pillatiană, inclusiv în această poemă. În sfîrșit, am găsit cîteva nedorite intervenții în dispunerea strofică a versurilor unor poeme. (Centaurul, El însuși, Necunoscutei, Năzuinți, Spovedanie etc.). Versuri lăsate de poet libere sînt integrate în dispozitivul unor strofe. În poema El însuși, cu două strofe în ediția din 1944, capătă acum forma unei compacte poezii sau
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
tectonic, aș zice - în contra módelor. Stricto sensu Pornind de la observația, de un absolut bun-simț, că în chestiunea formelor fixe preeminența metricii a condus la o anulare a planului semantic, că se trece atât de ușor peste ritm, rimă și dispunere strofică, încât acestea par a fi doar niște opțiuni aleatorii, cercetătoarea clujeană reia, pe urmele lui Seymour Chatman, cea mai la-ndemână dintre întrebări: de ce? Și cele mai nuanțate seturi de răspunsuri. Iată un exemplu: "ŤEste de mirare - observa Chatman - că
Sensuri ale promovării by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9876_a_11201]
-
rândurile ce îți scriu/ draga mea codană/ sunt un semn că mai sunt viu/ și te pun pe rană."(Nicolina blues) Sunt câteva asemenea bijuterii de artă (aparent) naivă, pe care aș fi vrut să le citez integral, respectând dispunerea strofică, verticală și curgătoare. Totuși, n-am făcut-o. Fiindcă, deși ne-ar mai fi limpezit, într-o anume măsură, parcurgerea versurilor, mă tem că am fi căzut într-o ambiguitate cu adevărat periculoasă. Și ar fi apărut urgent o întrebare
Carmina Burana by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9810_a_11135]
-
din cele anterioare. Reluarea aceasta nu era un simplu artificiu, menit să dea iluzia productivității, cum se întâmpla în cazul altor autori (Geo Dumitrescu, Ion Băieșu), căci poetul nu relua respectivele cicluri ad litteram, ci intervenea asupra lor, refăcând structurile strofice și operând modificări. Totul făcea parte din proiectul său de operă de tip barochist, work in progress, și punea la grea încercare atenția criticii. Era vizată mai ales capacitatea cititorului de a trece de stratul superficial, de frumusețe pură a
Invitație la relectură by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4987_a_6312]
-
n-au spus-o (preferând să denunțe în schimb culpe cu totul inefabile), dar Coșovei ajunsese, din punctul de vedere al formei, la o veritabilă matrice metrică a poemelor: în medie, fiecare avea undeva între două și patru părți, dispuse strofic, începea metaforic (cu o imagine de obicei deconcertantă și electrizată de fiori melancolici), specula apoi câteva formule intertextuale (versuri celebre ale unor mari poeți de la noi sau de aiurea), campa în așa-numitele cuvinte mari (viață, moarte etc.) fără a
I did it my way by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2852_a_4177]
-
religioase 1. Coralul<footnote Cristian Caraman, Genuri ale Muzicii Protestante, “Coralul”, (București, Editura UNMB, Glissando, 2011), 60-92. footnote> este imnul congregațional din liturghia luterană. Caracteristicile formale și stilistice ale coralului luteran sunt limba națională germană, rima metrică a versului, forma strofică muzicală și textuală și melodia simplă. Coralul a evoluat în decursul secolelor al XVI-lea și al XVII-lea de la forma monodică până la o varietate componistică ce include coralul preludiu, coralul-motet, coralul-cantată și coralul-suită. La începutul Reformei coralul reprezenta imnul
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
de la prozodia clasică la versul liber sau cel cu rimă, fără ritm (aritmic); noul model de poeticitate bazat pe accente afective, cu versuri inegale ca măsură, fără ritm, cu rimă/semirimă; frecvența mare a strofelor in egale sau absența delimitării strofice (discurs continuu, astrofic) - semnificarea grafemelor prin scrierea cu literă mică la începutul unor versuri etc. Dramaturgia modernă a secolului XX se remarcă prin: - multiplicarea speciilor dramatice și manifestarea pregnantă a unor curente artistice noi: drama expresionistă, drama de idei, teatrul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
șir de imagini prin care se exprimă o idee poetică. O secvență poetică poate coincide cu o strofă (prozodia modernă apelează la strofe inegale tocmai pentru a marca secvențele) ori poate reuni mai multe strofe. În cazul discursului poetic nestructurat strofic, secvențele se „decupează“ la nivelul sintaxei poetice, fiecare enunț alcătuind, de regulă, o secvență. Trecerea la o altă secvență poetică poate fi semnalată prin schimbarea tipului de discurs sau printro schimbare a planului de referință (exterior/interior, al eului/al
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
umane în stihuri fără an. Item 3: ilustrarea a patru elemente de compoziție și de limbaj ale textului poetic studiat semnificative pentru tema și viziunea despre lume La nivelul compoziției, poezia este structurată în două unități logice, marcate prin „decupajul“ strofic (strofe inegale, de 16, respectiv 4 versuri, cu măsură și ritm variabile, cu rimă împerecheată). Incipitul asociază eului liric ipostaza poetului care creează întrun spațiu al claustrării, năzuind să transforme în artă orice experiență trăită sau imaginată: Le am scris
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]