438 matches
-
Z. Ornea E uimitor cît de proaspăt și ademenitor poate fi examenul istoriografic practicat de un cercetător venit din lumea exegezelor literare. Mai ales a celor de natură structuralista și poetica. Cazul se verifică în situația d-lui Sorin Alexandrescu, autor, pînă a se stabili, la mijlocul anilor șaptezeci, în Amsterdam, al unei remarcabile monografii despre Faulkner, al unei introduceri în structuralism, al unor cursuri despre semiotica și alte asemenea
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
rămîne încă de stabilit. Pentru a lua o asemenea decizie e nevoie, mă tem, de ceea ce unii abhora pur și simplu, iar alții o fac fie cu prea mult spirit critic, fie cu totală complezenta: de o istorie a gîndirii structuraliste, care să îi desfăca mecanismele articulatorii, pîrghiile conceptuale și argumentative, așa cum reduci la piese o imensă mașinărie, pentru a le recupera și folosi altundeva. E o misiune fie grea, fie ingrata, depinde de cine se încumeta la ea. Lubomăr Dolezel
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
colegi de-ai săi de coterie intelectuală, o vede drept pledoarie pro domo. Structuralismul ar supraviețui mai degrabă dacă promotorii lui ar izbuti să migreze spre teritorii de gîndire noi, purtînd cu ei un minim instrumentar teoretic format sub auspicii structuraliste. Sau, cel putin structuraliștii ar supraviețui astfel, daca nu și concepția lor. O do-vedeste, poate mai convingător decît oricine, Tzvetan Todorov. Dar nu Greimas, de pildă, cu toate că în 1991 el a publicat un tratat de semiotica pasiunilor, trecînd astfel de la
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
Tzvetan Todorov. Dar nu Greimas, de pildă, cu toate că în 1991 el a publicat un tratat de semiotica pasiunilor, trecînd astfel de la texte literare la un alt nivel de reprezentare. Însă în vreme ce Todorov și- a sortat cu grijă amintirile și nostalgiile structuraliste, teoreticieni că Greimas sau chiar Dolezel nu au izbutit decît să le deghizeze, mă tem. Lubomăr Dolezel - Poetica occidentală, traducere de Ariadna Ștefănescu, postfața de Călin-Andrei Mihăilescu, Editura Univers, București, 1998, 262 pagini, preț nemenționat.
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
teoretic de explicare a unor fenomene, fie ele ale lumii din jurul nostru ori ale celei dinlăuntru, în tot mai multe domenii. E o chestiune destul de recenta, ca amploare și calibru în același timp, pentru că una este să aplici o schemă structuralista minimala, cu actanți și intrigă, într-o disciplină umanista gen sociologia, si cu totul altceva să transferi concepte ceva mai sofisticate tocmai pentru că sînt mai generale, precum reprezentare sau voce într-o sfera de investigație cum ar fi aceea a
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
și un angajament etic, întemeiat pe analiza unor momente istorice semnificative; dintre ele, - Cucerirea Americii (1982), Noi și ceilalți (1989), Moralele istoriei, Confruntarea cu extremele (1991), Omul dezrădăcinat (1996). Convorbirea transcrisa aici urmărește tocmai acest traseu al reflecției - de la poetica structuralista inițială către acele "morale ale istoriei" în descifrarea cărora omul "depayse" care este Tzvetan Todorov s-a angajat în ultimii ani cu o pasiune exemplara pentru epoca pe care o traversam și pentru o conștiință de intelectual ce înțelege să
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
o slăbiciune. Deci, după ^68 și mai ales în cursul anilor ^70, numeroase publicații au răsturnat în întregime situația; iar astăzi, dacă privim chiar învățămîntul școlar, din liceele din Franța, observăm că este profund influențat de această revoluție, dacă vreți, structuralista. Mi s-a părut, așadar, în acel moment, că era, dimpotrivă, necesar să reamintesc cealaltă jumătate a propoziției, să se inverseze puțin această mișcare a balanței; și să se reamintească, deci, faptul că, fără ideile pe care le vehiculează, fără
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
vorbind, în Franța această denumire n-a avut niciodata un pret prea mare. E greu, prin urmare, să te identifici cu ea. Aș spune însă că, pînă spre mijlocul anilor ^70, făceam parte, evident, din ceea ce se putea numi orientarea structuralista. Am ieșit, apoi, din ea, - dar nu mai cred că aparțin altei mișcări; am devenit un autor oarecum particular, care urmează o istorie, însă într-un fel mereu orientat spre dezbaterea contemporană, spre ceea ce aș numi o "istorie exemplara". Această
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
asuma și un rol preponderent negativ în momentul în care amenință să pătrundă în orice context, ștergînd limitele dintre registre și nivelînd exprimarea. Stilistica funcțională românească din anii '70, continuată de sintezele apărute în anii următori, a încercat, în linie structuralistă, o definire cît mai riguroasă a "sistemului stilistic" românesc: prin dezbateri interesante, din care însă azi ne apare desuetă obsesia de a determina exact numărul stilurilor și de a le încadra într-o schemă cît mai simetrică. Rezultatul controverselor - transmis
Diversitate stilistică... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16539_a_17864]
-
materialul ilustrează un sincretism interesant, combinând analize din epoci diferite: e drept, sociologismul vulgar și clișeele propagandei din anii '50-'60 au lăsat mai puține urme (�un exponent al poporului�, �revolta împotriva asupririi naționale și sociale�); domină, în schimb, ecouri structuraliste, obsesia lecturii simbolice, estetismul convențional și retorismul solemn (�o atmosferă specifică unei realități poetice originale�, �ridicare la rafinamentul intelectual circumscris în universalitate�, �efecte artistice unice� etc.). Structuralismul a lăsat ca moștenire, într-o formă degradată, ideea de a invoca în
Referate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16117_a_17442]
-
a oferit prima clasificare a temelor, identificând șase mari teme prezente de-a lungul a 43 de ani de literatură - precum constantele și noutățile lor. Și, mai presus de toate, ducând la capăt această întreprindere ce îmbină tematologia cu minuția structuralistă, Viorel Coman nu a uitat nicio clipă să situeze axiologic, să vadă din perspectivă istoriografică și să se bucure de norocul de a se simți, măcar pe parcursul faptei lui, locuitorul unei lumi pierdute și părtaș la misterele ei’’. Magister dixit
DAN LUPESCU despre… FĂNUŞ NEAGU – Povestirile magice , de Viorel COMAN [Corola-blog/BlogPost/94141_a_95433]
-
cum, o expresivitate neconcludentă. Deși, știm lecția, voluntară! Câteva dintre premisele recitirii unei nuvele ca Sărmanul Dionis sunt oricând de reținut. Concluziile, nu mai puțin. Măcar pentru utilitatea lor latentă, confirmată de capitolele ulterioare. În schimb scrupuloasa analiză de natură structuralistă care face legătura între una și cealaltă e în măsură să creeze suspiciuni. Felul în care clamata influență dinspre nuvelistica fantastică a lui Théophile Gautier (în speță Avatar) și Avatarii faraonului Tla (să nu uităm, titlul îi aparține lui G.
Eminescu să ne judece ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8305_a_9630]
-
lui Todorov mi se pare oarecum excesivă pentru situația franceză (mult mai diversă și mai suplă decît apare din această descriere), dar se potrivește uimitor de bine pentru cultura română: care a practicat refugiul în analiza formală, în care generația structuralistă a dominat studiile lingvistico-literare în universități, iar acum produce, în învățămînt și mai ales în testările naționale (teze cu subiect unic, probe de bacalaureat etc.) evaluări centrate asupra capacității elevilor de a recunoaște tehnici (figuri, genuri, registre) și nu de
Păcate ale școlii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8426_a_9751]
-
lucrare” a lui Cleanth Brooks, consideră că acesta ar pierde esențialul, și anume „organizarea” lumii faulkneriene, pierzându-se în „probleme de detaliu”. Cred că acesta ar fi și viciul monografiei lui Mircea Mihăieș. Culmea este că optând pentru o abordare structuralistă și propunându-ș i să ordoneze haosul faulknerian într-un „cosmos”, Sorin Alexandrescu propune el însuși „visarea leneșă în marginea” textului, „gustarea” lui, care va plasa criticul în postura unui „lector inocent” - condiție pentru originalitatea actului critic. Miza lui Mircea Mihăieș
Ce rămâne? by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4209_a_5534]
-
care acesta le cumuleaz? În opera lui M. Eminescu. Cunoa?terea operei poetice, receptarea ei „creatoare" presupune un demers analitic care s? aib? ca scop studiul tuturor componentelor acesteia: con?inutul, materia ?i formă sau configura?ia (potrivit concep?iei structuraliste apar?inând esteticianului Oskar Walzer). „Cel mai elaborat" dintre elementele constituente ale operei este, dup? cum observ? I.Em. Petrescu, materialul literar cuprinzând temele ?i motivele, topos-urile poetice ?i citatele. În dic?ionarele de termeni literări, topos-ul poetic
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
mai elaborat dintre acestea", materialul literar, cuprinzând temele ?i motivele, topos urile poetice ?i citatele. Formă sau configura?ia, al treilea strat al operei, reprezint? „organizarea unic?, strict individual?, a materiei preexistențe ?i suportul con?inutului". Privit? din perspectiva esteticii structuraliste a lui O. Walzel, operă literar? are o structur? concentric?, topos-ul poetic fiind componentă cea mai mic? a celui de-al doilea strat-materia, raportându-se În acela?i timp la con?inut (prin semnifică?iile exprimate) ?i la forma
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
că, departe de a mă fi convins, o parte din tiparele de abordare pe care le-am întâlnit în Palimpseste m-au fascinat de la distanță. Nu cred în supralicitările ermetice ale acestei nuvele, nici în șansele reale ale grilei - pure - structuraliste. Iar aceasta pentru că ambele paradigme, coborâte fie și cu un semiton, pot aluneca extrem de ușor în panta exhibițiilor didactice. Scoase din contextul lor funciarmente erudit, multe dintre căutările de aici devin - rezumativ și simplificator - surse fertile și populare de comentarii
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
și mai inutil combativă. În al treilea rând, pentru că bibliografiile - provenite cu precădere din spațiul cultural italian - pur și simplu pun în circulație alte nume decât cele devenite, la noi, adevărate obiecte de venerație, alte direcții de interes decât acelea structuraliste sau postmoderniste și alte modalități de raportare decât neîntârziata adeziune. În fine, din toate aceste motive, Sensuri ale perfecțiunii este - din principiu chiar - o carte binevenită. Că va fi totodată și bine citită, ne-o dovedește faptul banal că argumentele
Sensuri ale promovării by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9876_a_11201]
-
a-și înceta nu numai activitatea, ci și validitatea, luând, temeinic, totul de la-nceput. Cu fiecare nouă etapă anuală, trecutul - în viață și în pagini - pare a se cere inventat și reinventat. Un atare istoricism este, în genere, preferabil cazuisticii structuraliste. Dar nu în forma aceasta, ci lăsând în urmă strictețea delimitărilor calendaristice. Curentele s-au infiltrat și vânturile dogmatice au bătut, chiar în anii aceia, din toate direcțiile, iar plăcile tectonice ale ideologiei s-au intersectat și au submers nu
Impresionismul socialist by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8929_a_10254]
-
fel de sens intrinsec al realității. Găsesc problematic că trebuie să-mi creez propriile valori, fie ele și de tipul celor materialiste (așa cum considerau Feuerbach sau Marx) sau existențialiste (proiectând eu însumi existența și morala mea, cum vrea Sartre), sau structuralistă (după exemplul lui Saussure și al semiologilor, pentru care sensul este doar o construcție lingvistică a omului). Ar trebui într-adevăr să devin propriul meu Dumnezeu și creator, acel "superom", cum se aștepta de la noi Friederich Nietzsche, după ce "omul nebun
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
armonizarea dezvoltării teritoriale nu constituie deloc o garanție a succesului, după cum nici sistemul piețelor în funcționarea sa nu poate oferi singur o astfel de garanție. Soluția constă, deci într-o intervenție mixtă: piață + Stat, mixtură adaptată fiecărei situații specifice. Doctrina structuralistă a dezvoltării propune trei concepte cheie: polul de creștere economică, complexul industrial și districtul industrial. Așa cum îl prezintă François Perroux, în L'Economie du XXe siècle, polul de creștere economică reprezintă un ansamblu de întreprinderi capabil să genereze creșterea economică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
europeană au stilisticienii, poeticienii, structuraliștii, naratologii, hermeneuții, semioticienii și... textualiștii (264). După această evaluare disociativă, asocierea deziluzionantă cade ca o ghilotină: "Din parafrază și din simple glosări mediocre în marginea unor texte se constituie cele mai multe Ťreușiteť critice, iar asimilarea metodologiilor structuraliste și poststructuraliste dădea doar un lustru banalităților." (262). Teoria rămâne impersonală și neadecvată. Autorul Iluziilor o înlătură ferm, ca pe un balon de săpun. "Aparatul teoretic este, de regulă, hipertrofiat...", 260. E. Negrici subordonează esteticul politicului și atunci când susține că
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
perspectivă sintetică, totalizantă asupra liricii portugheze, de la perioada Evului Mediu la Pessoa, identificând, în spațiul acestei poezii, o "structură comună", un arhetip stilistic ambivalent (concentrare oximoronică/ extindere discursivă), prin lentila căruia e percepută lirica portugheză, considerându-se că "scopul investigației structuraliste rămâne acela de a introduce claritatea. Modelul propus este unul "binar și Ťtabularť". Preluarea unor paradigme și modele structuraliste nu este însă lipsită de o anume tensiune polemică, în măsura în care criticul vorbește despre "o diferență fundamentală între, să zicem, modelul jakobsonian
Cealaltă față a criticii literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7020_a_8345]
-
comună", un arhetip stilistic ambivalent (concentrare oximoronică/ extindere discursivă), prin lentila căruia e percepută lirica portugheză, considerându-se că "scopul investigației structuraliste rămâne acela de a introduce claritatea. Modelul propus este unul "binar și Ťtabularť". Preluarea unor paradigme și modele structuraliste nu este însă lipsită de o anume tensiune polemică, în măsura în care criticul vorbește despre "o diferență fundamentală între, să zicem, modelul jakobsonian și cel utilizat de noi: prin propunerea axei metaforă vs. metonimie ni se explică performanța lingvistică, dându-se socoteală
Cealaltă față a criticii literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7020_a_8345]
-
nu-l pîndește niciun risc), autorul Plăcerii textului a trecut fără grijă, după cum precizează, la "o fază mai acută de scientificitate în momentul în care am contribuit la fondarea, instalarea, dezvoltarea semiologiei în Franța și a atașării ei la mișcarea structuralistă". Ținta atacului: autorul înțeles la modul tradițional, ca un exponent suprem al textului emis, ca un garant moral al acestuia, funcționînd "pe post de părinte și proprietar al operei sale". O asemenea accepție a relației autor-operă ar fi "una evident
Opinii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7406_a_8731]