324 matches
-
ideilor, ambiantei culturale sau valorii literare deductibile din el, ca niște constructe abstracte. Nici critică actuala n-a fost alt fel. A adăugat o perspectivă retorica sau fenomenologica, absența înainte, dovedindu-se interesată de structuri (poetice, narative etc.). Chiar și structuraliștii noștri, cei mai în măsura să-i înțeleagă virtuțile, au făcut prea puțin pentru verbalitate. În afară de M. Zamfir care a și introdus un concept nou, si anume cel de stilistica diacronica, alții n-au fost critici literări (mă refer la
Critica verbală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17942_a_19267]
-
de coterie intelectuală, o vede drept pledoarie pro domo. Structuralismul ar supraviețui mai degrabă dacă promotorii lui ar izbuti să migreze spre teritorii de gîndire noi, purtînd cu ei un minim instrumentar teoretic format sub auspicii structuraliste. Sau, cel putin structuraliștii ar supraviețui astfel, daca nu și concepția lor. O do-vedeste, poate mai convingător decît oricine, Tzvetan Todorov. Dar nu Greimas, de pildă, cu toate că în 1991 el a publicat un tratat de semiotica pasiunilor, trecînd astfel de la texte literare la un
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
Stravinski, Ion Barbu sau Matila Ghyka. Concepte muzicale sau literare precum "timbru","tramă", "tempo", "elan" beneficiază de prezentări precise și imparțiale. Un lung șir de anexe continuă indirect demonstrația: sînt amintite diverse teorii și perspective asupra muzicalității textului poetic (Schopenhauer, structuraliștii G. Saint-Guirons și Nicolae Moutard, teoria Tohăneanu-Funeriu sau cea a lui Constantin Brăiloiu). Tonul convențional-academic al eseului dispare în cea de-a doua parte, Antifonic: Dialog între Philologus și Philomena. Duetul secund instaurat de cuvîntul editorului Șerban Foarță se arată
Duet secund antifonic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16859_a_18184]
-
întâi să-l delimiteze strict și de istoria mentalităților, și de antropologie (structurală sau postmodernă), și abia apoi să-i stabilească nu atât o definiție, cât un mecanism de funcționare; optând pentru aurita cale de mijloc între tendințele divergente ale structuraliștilor atemporali (și antiistorici) ca Jilber Durand și cele ale istoricilor "progresiști" ca celebrul medievist Jacques Le Goff, Lucian Boia vorbește despre o singură construcție cu nivele diferite: arhetipuri, modele și manifestările lor specifice: Panta rhei, dar Nimic nou sub soare
Jocul cu imaginarul by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16966_a_18291]
-
cu adevărat a liniilor tabloului poetic românesc. Și iată că azi dăm peste o carte nouă despre poezie, a cărei concepție trădează însă principii în vogă acum cel puțin douăzeci de ani. Marin Mincu mărturisește în cel mai pur stil structuralist că încearcă o lectură sincronică a poeticității postbelice și urmărește "acele cîteva și ce dau unitate și coerență discursului poetic actual și ilustrează gradul de participare conștientă, a poeților ce compun aceste , la efortul esențial de schimbare/avansare a discursului
Teorie, critică, poezie - aceleași by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15868_a_17193]
-
profesiunii lor de către alte domenii. Ce rol a jucat deconstructivismul în toate acestea? Dacă e să-i dăm crezare lui Hillis Miller, unul central. Pentru deconstructivist, literatura înseamnă înainte de orice limbaj, ce însemnase de fapt și pentru Noua Critică ori structuraliștii europeni. Pornind de la remarcă lui Paul de Man - cuvintele au o energeia uriașă care le permite să făptuiască așa-numita "materialitate a istoriei" - deconstructivismul nu caută să descopere literaturitatea unui text, ci literaturitatea limbajului, prin literaturitate înțelegîndu-se structura, dar și
Deconstructivismul - un nod de legătură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16217_a_17542]
-
scris și cu altă ocazie despre asta. Ulterior, pe fondul creșterii influenței lui Călinescu, pe de o parte, care a condus la o escamotare a obiectului istoriei literare prin accentuarea rolului criticii, iar pe de altă parte, prin impunerea anistorismului structuralist, preocuparea pentru decupajul faptelor de istorie literară a căzut în desuetudine. Cînd nu s-a renunțat cu totul la criteriul istoric, locul istoriilor propriu-zise l-au luat panoramele. În acestea, periodizarea se făcea de obicei pe decenii și pe genuri
Periodizări by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16267_a_17592]
-
bazată pe aplicarea unor metode dinafară (de la sociologie și psihanaliză la structuralism și matematică), alta de natura intropatiei, prin lărgirea lui axiologică, în cele din urmă cu o semnificație existențială. N. Steinhardt s-a manifestat ca un adversar decis al structuraliștilor, atacînd "terminologia lor invariabilă, lexicul lor categoric îngrădit, tonul lor sentențios, repulsia lor acută pentru spontaneitate, îmbufnata lor minuție, distanța scorțoasă la care se mențin în raport cu cititorii, totala neputință de a se bucura și a-și descreți fruntea, voita lor
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
Chiar dacă declinul interesului pentru abordarea anistorică a literaturii pare a-l fi scos din cărți, Genette continuă să ofere soluții valabile unor probleme moderne ale domeniului nostru. Semioticianul era moderat și nuanțat, mult mai atașat de text decât colegii lui structuraliști, care, chiar dacă vedeau textul la firul ierbii, nu-l „simțeau”. E cazul unei celebre analize a lui Barthes, eseist care i-a fost model lui Genette, a unei nuvele balzaciene, unde minuția descrierii nu dă seamă câtuși de puțin de
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2626_a_3951]
-
Franța și datorat unui antropolog, Jean-Marie Hombert, și unui lingvist, Gérard Lenclud. O întrebare veche - originea limbajului uman - primește un răspuns nou. Răspuns care contrazice ideile despre existența limbajului ale marelui lingvist Ferdinand de Saussure (1857- 1913) și reluate de structuraliști în anii 1950-1960, conform cărora o limbă și evoluția ei sunt unul și același lucru, așadar e „puerilă” orice ipoteză privind originea, precum și teoria lui Noam Chomsky din aceeași perioadă despre apariția limbajului ca accident genetic, care face inutilă căutarea
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2643_a_3968]
-
reportericesc marca Dan Lungu e, în schimb, încă din titlu, piesa lui Cătălin Mihuleac, Viața și posteritatea unui beneficiar de funeralii județene. În numai două acte încap, regulamentar, ultimele secunde ale AUTORULUI - care poate fi oricine, de la cel condamnat de structuraliști și până la semnatarul acestei scenete morbide - și cele dintâi clipe ale învierii lui sistematice sub blitzurile turiștilor orientali. Din ce obscură pricină medicală s-a stins, într-o garsonieră confort trei, scriind o propoziție premonitorie, nu vom putea afla. Tot
Antologia provințialului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8112_a_9437]
-
narativ. Dacă am folosit totuși, cu privire la structura romanului, atributul de poetic, este pentru că nu succesiunea, ci simultaneitatea dictează regula de asamblare a capitolelor. Deși dispuse în ordine cronologică, acestea, trei la număr, se cuvin citite tabular, după o metodă dragă structuraliștilor. Fiecare secvență e o „metaforă” a unei secțiuni prin timp. Cea dintâi, plasată în Irlanda epocii victoriene, se referă la o mare foamete căzută peste ținutul Athenry. Din pricina ei, cumsecadele Michael Flaherty devine o varietate de Jean Valjean. Pentru a
Mizerabilii și cormoranii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3897_a_5222]
-
d. - avangarda pare a avea o interfață critică exclusiv narativă. Din ea se conservă nu atât obiectul, cât povestea obiectului. De aici apare permanent și istoricitatea implicită și inevitabilă a oricărei descinderi critice. Iată de ce un discurs anistoric, de tip structuralist, ar fi, în câmpul cultural al acestei mișcări, definitiv falimentar. Critic minuțios până la virgulă - și totuși prin nimic tributar școlilor pozitiviste de modă veche - Paul Cernat evită, înțelept, formula epică a criticii literare. Pe care o înlocuiește cu o sumă
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
lumii. Interpretând-o, tălmăcim existența. Iar, în acest caz, întregim trinitatea" - ne spune naratorul, prin vocea lui Dan Dembinschi. Nu este exclusă nici relația dintre Cuvânt și trup." Trupul este dependent de limbaj, iar limbajul plăsmuiește imaginile" - ne spune naratorul. Structuraliștii ne-au demonstat din plin această interdependență. Dar noutatea pe care Marius Tupan o aduce constă în faptul că, într-o societate concentraționară și post-totalitară, această interdependență se manifestă acut. Poziția scriitorului față de cititor este o altă teză introdusă în
Lupta Diavolului cu Îngerul by Mariana Criș () [Corola-journal/Journalistic/9922_a_11247]
-
fraze, perioade, secțiuni, ansambluri arhitectonice muzica sa relevă tensiuni, așteptări, rezolvări. Compozitorul evită ambiguitățile semantice: alegerea propusă poate declanșa în conștiința ascultătorului o anume stare, fie ea de satisfacție, surpriză, angoasă, optimism etc. Cu toate acestea Remus Georgescu este un structuralist, fie și pentru că, așa cum remarca Milan Kundera, muzica reprezintă forma simbolică umană care se pretează cel mai lesne demersurilor structurale, în măsura în care acestea pun accentul pe relațiile dintre semnificanți. De altfel, statutul semiologic al majorității compozițiilor lui Remus Georgescu traversează nu
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
N-am văzut până acum plagiatori trimiși la index după ce au fost dați în vileag. Și nici nu vom vedea. Pentru că, gândind pragmatic, rolul unei asemenea liste complete a corsarilor este acela de a elimina volume, și nu autori. Visul structuraliștilor se împlinește vrând-nevrând, cel puțin în privința rechizitoriilor pe care le-am putea alcătui după cel dintâi - atât de echilibrat - op din lucrarea lui Alexandru Dobrescu. Totuși, când vom descoperi, în următoarele, în locul savanților sau al pedagogilor, în locul medicilor sau al
Să nu se mai întâmple! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9287_a_10612]
-
dar nu numai. Există, de asemenea, acte de perversiune ca tâlhăria și dependența de diverse substanțe, În care nu este percepută conștient nici un fel de plăcere erotică, dar despre care se consideră că au o semnificație sexuală pentru subiect. Istoricul structuralist francez Michel Foucault identifică mai multe categorii de sexualitate create de medicina secolului al XIX-lea, atunci când s-a desprins de biologie, el scrie: din acest interes față de sex s-au născut patru personaje, care s-au fixat pe tot
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
precum toate animalele, Voi nu muriți precum toate animalele Și nu este nimic după. Nu este Nimicul după. Mă țin la distanță deci de naturalismul pur. Dar pe de altă parte nu sunt încântat nici de constructivismul idealist, materialist sau structuralist care consideră că sensul și valoarea vieții ar fi doar o construcție umană. Pentru un asemenea constructivist eu, ca și om, mă limitez să aplic realității și existenței mele o construcție conceptuală sau lingvistică. Și eu, ca și constructiviștii, apreciez
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
critica a dominat! (Te întrebi: în sau peste ce fel de literatură?) Ideea că literatura română sub comunism a fost critico-centrică nu e lipsită de noimă." (262). Critica de întâmpinare a suferit și a greșit. ținută europeană au stilisticienii, poeticienii, structuraliștii, naratologii, hermeneuții, semioticienii și... textualiștii (264). După această evaluare disociativă, asocierea deziluzionantă cade ca o ghilotină: "Din parafrază și din simple glosări mediocre în marginea unor texte se constituie cele mai multe Ťreușiteť critice, iar asimilarea metodologiilor structuraliste și poststructuraliste dădea doar
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
cărților care nu au nici în clin, nici în mânecă cu un raționament de tip istoric ? Mă îndoiesc că, bunăoară, complicata lui mecanică demolatoare nu s-ar lăsa pusă în funcțiune de, să zicem, un demers urgent sincronic de tip structuralist. De aceea, alianța de tradiție, începând din 1979, de la Ziua mâniei, cu Eugen Negrici mi se pare mai degrabă o formă, convenabilă diplomatic, de armistițiu. Fiindcă ce stipulează din unghi cronologic acesta din urmă, în încercarea de a depăși umbra
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
lîngă logică și matematică, orice alt tip de știință e, în orice moment, mai complex decît va putea fi vreodată descris. Aceasta e și linia de gîndire pe care se înscrie Noam Chomsky în teoriile sale asupra limbii. Predecesorii săi, structuraliștii americani, se declaraseră convinși de faptul că lingvistica ar trebui să-și limiteze studiul la aspectele concrete, observabile în mod direct, ale comportamentului verbal, deoarece forma de suprafață a unei propoziții e singura realitate. Ei s-au găsit, astfel, în
Despre dilemele semnificației by Laura Carmen Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7351_a_8676]
-
cu adevărat nouă, moștenită de la Școala Formală rusă. Doar Riffaterre a examinat poezia sub raport formal și lingvistic, înainte de a-i descifra simbolistica. Barthes și Genette n-au avut antene pentru poezie, care i-a interesat prea puțin și pe structuraliștii noștri, Mihai Zamfir (care, când a scris despre poezie, a fost mai aproape de tradiția impresionistă decât de structuralism, cu excepția, poate, a micului studiu despre Macedonski) sau Al. Călinescu. E cât se poate de semnificativ faptul că Mallarmé n-a profitat
Filologicale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4926_a_6251]
-
cu adevărat nouă, moștenită de la Școala Formală rusă. Doar Riffaterre a examinat poezia sub raport formal și lingvistic, înainte de a-i descifra simbolistica. Barthes și Genette n-au avut antene pentru poezie, care i-a interesat prea puțin și pe structuraliștii noștri, Mihai Zamfir (care, când a scris despre poezie, a fost mai aproape de tradiția impresionistă decât de structuralism, cu excepția, poate, a micului studiu despre Macedonski) sau Al. Călinescu. E cât se poate de semnificativ faptul că Mallarmé n-a profitat
Filologicale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4944_a_6269]
-
textura lor niște cronici in nuce. Redau o parte din ele unele sub altele pentru a le pune mai bine în valoare: „Unii poeți iau peste picior limba.” „O fi românul născut poet, dar prea mulți poeți sunt născuți prozatori.” Structuraliștii „nu văd pădurea din cauza actanților”. „Ca să aperi existența e musai să fii nonexistențialist.” „Fugind din sat, pe care îl adorau, sămănătoriștii se complăceau să trăiască fie în «București, orașul prăbușirilor», fie măcar în «târgul provinciei care ucide».” „La început arta
Spirite. Critice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4837_a_6162]
-
a lungul desenelor neobosite ale pereților igrasioși, printre formațiuni geologice stranii și miraculoase întocmiri infantile. Nu este exclus ca tocmai din cauza acestei «lașități» să se fi ivit și consolidat cea mai puternică școală interpretativă modernă, cu cei mai serioși poeticieni, structuraliști, hermeneuți, textualiști din această parte a Europei, unde «critica», împovărată cu sarcini noi, s-a simțit obligată să se deschidă și filozofiei, și esteticii, care nu aveau cum să se dezvolte la vedere și la locul potrivit” (pp. 130 - 131
Pagini și pagini by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4998_a_6323]