156 matches
-
scârțâit bătrân, poarta a Început să se miște... Din deschizătura ei a apărut Întâi un baston. Apoi, cu pas greu, s-a desprins făptură de haiduc: plete colilii și mustață bogată, pălărie cu bor larg și cămașă albă. Pantalonul, bine strunit În chimir lat, sfârșea În cizme cu carâmb Înalt, frumos vălurit... Când a ajuns mai aproape de musafiri, omul a ridicat privirea, și-a scos pălăria și, cu gest larg, a salutat cavalerește... Ningea cu fulgi cuminți. Cădeau frânturi din acel
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
oprită, și-a fixat privirea pe deschizătura porții... Din umbra ei a apărut Întâi un baston. Apoi, cu pas greu, s-a desprins făptură de haiduc: plete sure și mustață bogată. Pălărie cu bor larg și cămașă albă... Pantalon bine strunit În chimirul lat sfârșea În cizme cu carâmb moale, frumos vălurit... Când a ajuns mai aproape, a ridicat privirea, și-a scos pălăria și a salutat cavalerește. ― Bine ați venit, dragii mei dragi... Atât a reușit să spună Înainte de a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
german Gerd Schaller impresionante forțe vocal-simfonice, un meritoriu grup de soliști. Tot la Radio, în compania Orchestrei Naționale, un program de mare atracțiozitate, de mare antren sonor, muzică de secol XX, a pus în lumină disponibilitățile unui dinamism remarcabil, atent strunit, de care dispun acești doi tineri protagoniști, pianistul Ivan Rudin, în Rapsodiade Rachmaninov pe o temă de Paganini, dirijorul Cristian Oroșanu, în mod special în Suitaargentinianului Alberto Ginastera. Orchestra i-a urmărit parțial; a reacționat brutal în compania solistului, în
Evenimentele muzicale ale miezului de stagiune (II) by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7603_a_8928]
-
corespondență) descoperă poetul român noua poezie europeană. Constelația spirituală căreia se atașează autorul Rondelurilor este formată din simboliștii care au adoptat noul limbaj poetic, dar care au păstrat o legătură vizibilă cu poezia anterioară, prin sintaxa lor clasică, versul bine strunit, decorul codificat. Printre simboliștii academizanți (gen Albert Samain, Henri de Régnier, Théodore de Banville) își caută Macedonski temele, atmosfera, tipul de vers. Aproape tuturor compunerilor macedonskiene din epoca fastă li se pot găsi similitudini cu poeziile lui Samain, Régnier ori
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
convenția. Unde ceilalți fug de constrângere, Topîrceanu jubilează. Și această opțiune socială, la urma urmei, de-a-și duce traiul la loc îngust, îi definește și stilul. Versatil, intrând lesne în orice fel de tipare, de la sprintul ironic la duioșii bine strunite. Din poeziile în care intră duhul parodiei nu rămâne decât coaja de cuvinte, fără mai nimic din suflul lor. Și Psalmii, și Blesteme-le lui Arghezi sunt domolite mult, ceea ce nu e, ca la Goga, un câștig, ci o pierdere
La umbră by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5272_a_6597]
-
d-sa nu e totuși un șaizecist tipic. Înclină în bună măsură spre seria a doua a manifestării lirice în chestiune, prin concentrare, acuratețe scriptică, exigență față de sine, printr-o conștiință a dimensiunii externe și lăuntrice a expresiei, mereu bine strunite. Cu autoscopică justețe, poetul mărturisește: „Importantă mi se pare nuanța: nu luciditatea sau ambiția m-au îndemnat către concizia expresiei, ci un dat natural, un anume simț al echilibrului și al măsurii”. E o postură sensibil diferită de cea a
O natură clasică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4753_a_6078]
-
în, deja, trei tomuri pagini, parțial autobiografice, cu totul libere de orice obligații, fără numai o precizie a frazei și gândirii, o ironie care așteaptă puțin la colț și nu întârzie să vină, cărora, din secolul optsprezece, al inteligențelor bine strunite, încoace, nu-i găsesc egal. Comentează sensul peiorativ al demonstrativului ce. Ce gouvernement!, exemplifică el. Nenorocitul ăsta de guvern! Noi avem ceva și mai bun: țara asta! Țara aceasta n-ar spune nimic. „...cine spune «conștiință» spune deja «examen».” Examen
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4373_a_5698]
-
desigur că nu este cu putință. Dar critica nu parazitează literatura, ci o însoțește complinitor. Ca disciplină cu statut propriu, ea funcționează de relativ puțin timp, dar literatura a avut întotdeauna o conștiință critică. Instinctul creator al artistului trebuia vegheat, «strunit» din interior. Căci din interiorul literaturii acționează critica, și nu din afara ei, cum greșit se mai crede”. Referindu-se la modalitățile temperamentale și stilistice de exprimare a personalității în domeniul criticii literare, Gheorghe Grigurcu notează, cu îndreptățire, că „există două
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
pigmentată ironic, pentru fetișurile retro ale trecutului legat de prezent prin fire genealogice subtile. Textul din Toate bufnițele curge în flux continuu, la persoana întîi a evocării, fără dialoguri și fără ruperi de ritm. Scriitura este calmă, elaborată și bine strunită, de o frumusețe clasică, iar relatările - pline de naturalețe, fără a fi propriuzis colocviale - își refuză orice podoabe ostentative, ca și (cu două- trei excepții) orice fel de exhibiționisme „tari”. Deși „bine scrise”, ca întreg volumul de altfel, paginile despre
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
celebrare ritualică a ei. Nu avem de-a face cu un lirism „vetust” sau „anacronic”, inaderent la actualitate, ci cu o permanentă actualizare a „vechiului” în interiorul unei meditații foarte personale despre melancolia trecerii. Discursul poetic elegiac, de o elevație impecabil strunită a dicțiunii, aparține unui autor îmbibat de cultură; subtilitatea reflecției și complexitatea viziunii nu exclud nici autenticitatea, nici intensitatea, chiar patosul disperat al vibrației subiective, de-a dreptul paroxistice la final - prin efect de acumulare - în rememorarea morții celor din
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
argint și, mai mult decît atît, pășește pe bulevardul zilei următoare de parcă ar dansa „pe sîrma ghimpată din gușa/ privighetorii/ lui Lucian Blaga” (Dimineața Rosei Canina). Izbutește chiar a-și înlocui chipul din oglindă cu „un astru satrapic”. Imaginarul bine strunit ca redempțiune. Dar dincolo de o asemenea cortină multicoloră pe care o agită nu fără o crispată cochetărie, poeta mizerabilului real provincial găsește de cuviință a reveni mereu la ipostazele impactului dur cu acesta. Imaginația nu e decît un alibi al
Detestabila provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2968_a_4293]
-
viață a lui Don pare o enormă farsă. De aici comparația cu romanul picaresc, care le-a sărit în ochi criticilor cu background literar, și calificarea lui Don drept antierou. De unde provine la rândul ei și contradicția dintre conduita bine strunită teleologic a unui protagonist stas și deriva spre țărmuri necunoscute a personajului principal al lui Jarmusch. Pe deasupra, faptul că regizorul și scenaristul face o piatră unghiulară din el este o decizie riscantă. Câte puncte de sutură îți poate furniza un
Două de nota zece by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10851_a_12176]
-
istoric.” Un reabilitat, contra lui G. Călinescu și Al. Piru, Eufrosin Poteca (1786-1858) - „acest romantic este și un prudent iluminist” -, ajunge, iată, ilustrativ pentru două grele paradigme culturale. Romantismul Biedermeier, numit în mod curent „îmblânzit”, aici e fixat în sinonimul „strunit”. Barocul oratoriei sacre franceze este constat la E. Poteca, arhimandritul „exilat în Oltenia de Vest”, la Mănăstirea de la Gura Motrului, romanticul și iluministul, un autor complex, iată, aproape complet ignorat nu doar ca atare, dar oricum. Nemoianu crede că nici
Virgil Nemoianu și implicările religiei by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/4185_a_5510]
-
ce viscolul strunea, A venit iarna cu fața ei albă Croșetându-și haina cu fir de nea, Pe gene se așează fulgi de promoroacă Ce gerul o naște din vapori de ghiață, Grădini și parcuri de argint sunt parcă, Viscolul strunit, lacul îl înghiață... A venit iarna cu fața ei albă. Referință Bibliografică: A VENIT IARNA / Marilena Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1843, Anul VI, 17 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marilena Dumitrescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
A VENIT IARNA de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373730_a_375059]
-
la început, doar explorau finețea materialului din care era făcută frumoasa ei rochiță, acum se plimbau nerăbdătoare pe sub jupă, dezmierdându-i pulpele catifelate. Sânii îi simțeam mari și frumoși sub forma unor pere coapte, dar din cauza sutienului care îi ținuse struniți, nu-mi dădusem seama până atunci de mărimea lor. S-a abandonat pe marginea fotoliului și, instinctiv, a ridicat piciorul pe spetează, în timp ce, cu mâna stângă mă strângea de gât, iar cu dreapta, pe sub cămașă, îmi mângâia spatele. Mâinile mele
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382213_a_383542]
-
la viziunea din perspectiva timpului și la aceea de ansamblu, pentru a se concentra (cu minuțiozitate și răbdare de neurochirurg) asupra analizelor infinitezimale, de finețea celestă a celor din domeniul cuantic; 2.Abilitățile sale sunt atât de bine cultivate și strunite încât preferă să renunțe la panoramarea ,,codrilor” seculari, în favoarea copacilor, pe care, însă, îi ,,sare” instantaneu, cantonându-și bucuria analizei la nivelul ramurilor, al frunzelor, al zgoandelor teribile ale luminii (solare și spirituale) pe nervurile acestora, pentru a coborî, a se
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
a le satisface, iată tot atâtea operații care permit accederea la adevărul hedonist. De bună seamă, dar dacă această clasificare tripartită, ca și cvadruplul remediu, ar funcționa de minune la nivel intelectual, însă ceva mai greu în realitatea greu de strunit, rebelă, refuzând să intre în una dintre cele trei rubrici epicuriene? Căci filosofia, prietenia, arta sunt oare dorințe naturale? Nu, animalele nu le cunosc, numai oamenii aspiră la sens, la rafinament și la plăcerea estetică... Universitarii practică tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
permite să o transfigureze perfect”, Ștefan Lucian Mureșanu “are trei studii de excepție”, Gerra Orivera este “o poetă plină de pioșenie și decență în fața cuvântului așternut”, Lucia Pătrașcu “vine în această antologie cu câteva poezii scrise în stil tradițional, bine strunite prozodic”, la Tatiana Scurtu-Munteanu “avem de sesizat o poezie plăcută, bine organizată, profundă, contemplativă, sensibilă, cu unele accente romantice”, Ileana Todoran “ne prezintă o scriere densă, cu multă atenție pentru detaliu”, Roland Florin Voinescu “excelează prin arta dialogului, prin parafrazarea
LIRICA PRIMĂVERII, ANTOLOGIE COLECTIVĂ DE CREAŢIE LITERARĂ de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363881_a_365210]
-
atenția și care-i invadează preocupările. Cuvintele, figurile de stil, tonalitatea vin din preferințe și din constrângeri și dau informații despre personalitatea celui care le folosește. Inima, care, cât e viață, nu poate sta, iese la suprafața poeziei ca năzuință strunită - mai larg sau mai strâns. „Ca și codul secret al unei gene / prin care nu poți vreo menire să-ți dezminți. / Suprafețe mari, fâlfâitoare, / cu tridimensionala ta coloană / la lumină de apă curgătoare. / Și inima-mi, această lighioană...” De fapt
POETUL SĂTMĂREAN-MARAMUREŞEAN CU „DEPUNERE DE CHICIURĂ PE VISE” – IOAN BRAN de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367056_a_368385]
-
naște din nou” etc. etc. etc.). Alteori, însă, Poetului, devenit-ipostaziat în Hristul Durerii, Compasiunii și Taumaturgiei Cosmice („Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac!”) , prin efectiva TRĂIRE-CA-LUPTĂ/SUFERINȚĂ, în această lume - i se face milă de adversarul/adversarii său/săi, strașnic strunit/struniți și pornit/porniți de demonul urii, al lovirii și însângerării semenilor - total inconștient/inconștienți că orice rău făcut, după înțelepciunea religioasă (creștină și buddhistă, egal!), se transformă în bumerang (după știuta zicală: „Bine faci, Bine găsești - Rău faci, rău
„EXILAT ÎN STRIGĂT”, DE VIOREL SAVIN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349140_a_350469]
-
și Engleză, illustrate cu 16 desene / grafică în peniță, executată de autoare. Înțelept elaborate, Autoportretul în peniță, lasă loc candorii și uimirii, iubirii față de natură și față de semeni, prin linii ușor unduite și frânte pe neașteptate, într-o rigoare bine strunită. Constanța Abălașei-Donosă afișează în grafica ,, Autoportret ,, un chip senin - victorios ca ghiocelul care a învins pojghița de gheață de la suprafața zăpezii; are evident aer de copilă candidă răsfrântă în afară maschează îngândurarea inimii răsucită în ea însăși la gândurile nedemne
PAROLA CARE DESCHIDE CALEA VIEŢII ESTE IUBIREA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349354_a_350683]
-
civică și partinică, chiar dacă la marginile înmiresmate ale beatitudinii și uluielii... Pentru a nu mai vorbi de neputința de a te eschiva în vreun fel sau, mai ales, de a te împotrivi (ferească Dumnezeu, drăguțul!). Râsul era și el bine strunit, ba chiar cronometrat și cu funcție terapeutică ad-hoc, dând impresia unei „eliberări” (desumflări!?) adevărate și nu unei grimase de copleșitoare dureri interioare, iar alegerea momentului era dictată pentru a dezmorți auditoriul și a încuraja pe „orator” în inefabilele lui perorații
DECORTICĂRI DE LIMBAJ ! (IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366707_a_368036]
-
la început, doar explorau finețea materialului din care era făcută frumoasa ei rochiță, acum se plimbau nerăbdătoare pe sub jupă, dezmierdându-i pulpele catifelate. Sânii îi simțeam mari și frumoși sub forma unor pere coapte, dar din cauza sutienului care îi ținuse struniți, nu-mi dădusem seama până atunci de mărimea lor. S-a abandonat pe marginea fotoliului și, instinctiv, a ridicat piciorul pe spetează, în timp ce, cu mâna stângă mă strângea de gât, iar cu dreapta, pe sub cămașă, îmi mângâia spatele. Mâinile mele
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350529_a_351858]
-
o fertilă activitate publicistică, în presa locală și în reviste de prestigiu național, articolele și studiile sale, ca și comunicările științifice, de altfel, atrăgând atenția specialiștilor, atât prin valoarea lor documentară și științifică, cât și prin stilul concis, riguros, bine strunit, și, totuși, vibrant, în stare să capaciteze și să implice lectorul, pe care-l face părtaș chiar și la demersul cel mai arid. De remarcat, în același timp, o adevărată școală istoriografică formată în jurul lui Viorel Faur, între care și
VIOREL FAUR de MIRON BLAGA în ediţia nr. 64 din 05 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350640_a_351969]
-
la început, doar explorau finețea materialului din care era făcută frumoasa ei rochiță, acum se plimbau nerăbdătoare pe sub jupă, dezmierdându-i pulpele catifelate. Sânii îi simțeam mari și frumoși sub forma unor pere coapte, dar din cauza sutienului care îi ținuse struniți, nu-mi dădusem seama până atunci de mărimea lor. S-a abandonat pe marginea fotoliului și, instinctiv, a ridicat piciorul pe spetează, în timp ce, cu mâna stângă mă strângea de gât, iar cu dreapta, pe sub cămașă, îmi mângâia spatele. Mâinile mele
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355849_a_357178]