382 matches
-
duce tot la izolare. În această dispută probabil ca un răspuns plauzibil îl vor da cei care privesc neinhibat ambele date ale problemei, adică cei pentru care izolarea de odinioară a României nu mai e un atù, ci o situatie subînțeleasa, pentru a fi ceea ce vrem să fim în pomenitul sat mondial.
România la sat by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17722_a_19047]
-
că nici un poet român actual nu ilustrează mai convenabil a doua ipostază decît Constantin Abălută. Fugă de sine a eului are loc, in productia d-sale, nu prin desensibilizare, printr-un act de sterilizare a lirismului, ci printr-o sumisiune subînțeleasa față de conduită acestuia. Eul nu se demite, ci transcende în spațiul misterios al poeziei. În viziunea lui Dodds, pentru antici individul conta mai puțin ca entitate decît ca instrument al "inspirației", al suflului dăruit de muze. În cadrul poeticii moderne, C.
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
pus nimeni la îndoială. Și, în orice caz, adevărul se cuvine spus. Sine îra et studio. Cît privește problemă oportunității spunerii lui, ea nu intră în discuție. O repet a nu știu cîta oară. Aici e toată diferența dintre atitudinile subînțelese ale României literare și, respectiv, Jurnalului literar: noi nu ne-am pus niciodată întrebarea dacă e ori nu oportun să rostești adevărul.
Adevăr si oportunitate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17869_a_19194]
-
contextul unui genocid, căci în acest caz determinațiile colective sunt prea puternice și estompează individul, oricât de teribile s-ar dovedi chinurile acestuia. Genocidul se mai păstrează așadar doar ca o amintire persistentă, iar personajele se vor bucura de o subînțeleasă bunăstare postbelică. Tocmai prin acest contrast micile răutăți domestice, încapsulate în evenimentul pașnic, civil, devin vizibile în capacitatea lor nelimitată de a inflama o situație. Între cele două contexte există totuși o legătură de principiu: "...ideea că războiul recent terminat
Violența domenstică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17263_a_18588]
-
Treacă-meargă simbolizarea de către acest fiu al lui Faust și al Elenei a conjuncției dintre spiritul antic și cel modern ori chiar a aceleia dintre natură și spirit, exprimată în eseu, dar ieșeau cu totul din marginile vremii alte conjuncții, doar subînțelese, dar care n-aveau cum să ne scape, între creștinism și elinitate, între mistică și rațiune. Balotă își amintește astăzi că Paul Georgescu îl saluta ceremonios-ironic, de cîte ori se întîlneau, cu Laudetur, Monseniore. Dar nu pur și simplu apartenența
Cîrtița și Hegel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17346_a_18671]
-
ale genurilor artistice pentru a le face în mod necesar compatibile, pentru a identifica filiații directe sau măcar premise comune, cea de-a doua ar fi la fel de falsă prin excesul de orgoliu, prin utopia unicității și, mai ales, prin ideea subînțeleasa a unui climat etnicist și autarhic. Așadar, singura atitudine cu șanse reale de a valorifica în esență caracteristicile celor două școli de pictură, fără excese și fără falsificări născute din lecturi voluntariste, rămîne cea de-a treia , pe care, de
Confruntări româno-belgiene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18073_a_19398]
-
ca purtător legitim al mișcării. Lipsa lui însă, din contră, tensionează frază. Se cunoaște anecdota, clasică, cu cei doi cărturari: care dintre ei va fi cel mai scurt în vorbire. Unul spune eo rus, mă duc la țară, sacrificînd verbul, subînțeles. Al doilea, culmea, folosește numai verbul la imperativ: i, adică du-te, - (de unde străvechiul îndemn pentru căi, hîii! căluții tații!)... Scandalos, autor al lui Ars amandi, amestecat în intrigi și în aventuri deocheate, Ovidiu va deveni prin exilul sau cel
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]
-
realului; una discretă, consumată în surdina, fără gesticulații paroxistice și fără afirmații patetice. În al doilea rînd îi țin alături răspunsurile, de un extrem rafinament, la provocările lumii sensibile, acele ieșiri la dialog fără nici o ipocrizie și fără vreo intenție subînțeleasa de confruntare. În al treilea și în ultimul rînd îi leagă o filosofie artistică unitară și o conștiință comună a creației. Pentru fiecare în parte și pentru toți laolaltă, arta nu este nicidecum o formă de dexteritate, o simplă abilitate
Singurătatea artistului si stilistica solidaritătii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17557_a_18882]
-
insuportabilă. Aici totul se rotește la nesfîrșit în și după programele fictive care stabilesc limitele posibilităților de mișcare. Ele se dilată după măsură și tot așa se îngustează. Ele își auto-atestă realitatea și obiectivitatea. Odată cu asta apare și o interdicție subînțeleasă și implicită, aceea de a nu încerca să gîndești mai mult decît atît. Nu, ceea ce poți afla se află numai aici. Altă parte a lumii nu mai există dacă programul n-o prevede și n-o cuprinde. Programul cuprinde tot
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
extraordinară cu care îi înzestrează evocarea. Rezultatul nu e atît o "comedie umană" cît una estetă, de forme și culori, de ritmuri și eufonii cu un fond moralist subiacent, precum o fabulă enormă a viziunii autorului, cu tîlcuri ale realului subînțelese. Sensul cel mai general și cel mai important îl reprezintă impactul dintre existența unui artist de excepțională vocație și mediul sufocant în care i-a fost dat a se desfășura. Mirarea noastră este că un autor precum Radu Petrescu - un
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
publicat la revista "Saeculum" scoasă de Blaga în anii 1943-1944. Deci, înapoi la Blaga, dar, cum vom vedea, eseurile lor nu dau nici un semn de abdicare de la linia programatică, adânc motivată, dedusă din scrisoarea către Lovinescu. Erau generos acceptați, chiar subînțeles aprobator, după ce se făcuseră cunoscuți printr-o declarație de principii, luminat argumentată, fără teribilismul superficial, negator cu orice preț, întâlnit în unele manifeste de avangardă. Dimpotrivă, era o declarație de continuitate a primatului esteticului, eliberată însă de tirania contextului intuit
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
pistolarzi, bătrâni și tineri, 22, 32, 42, 72, 102 ș.a.m.d." Înainte de a se dezlănțui polemic, luând în deriziune pășunismul și reacțiile la scrisoarea grupului lor către Lovinescu, Negoițescu face o declarație de atașament la programul revistei "Saeculum" și subînțeles, la orientarea lui Blaga. Eram la începutul anului 1944, cu un an înaintea apariției "Revistei Cercului literar" de la Sibiu, al cărei fond respectă angajamentul luat acum de Negoițescu: "Nu râvnim ca noi, cei cărora ni se spune Cercul literar și
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
potrivit adăpost temporar, însă, subtextul nu încurajează o astfel de lectură, deși se spune, cu îndrăzneala tinereții, că Blaga onora instituția academică fără ca ea să-l merite. Neîncrederea noastră e iscată de o frază în care se face un reproș subînțeles că nu e Lovinescu cel care să fi fost chemat, cum era drept, să îmbrace tunica brodată cu fireturi. Aceasta pare să fie ținta principală a articolului. Mulți dintre cei care "erau acolo", scrie Nego cu referire la Academie, "vor
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
legea Bugetului e un duș rece dublu. El are acum prilejul să contemple neputințele foștilor sau actualilor săi aleși, adică poate evalua mai în cunoștință de cauză cîte parale fac și promisiunile electorale dar și criticile postelectorale cuprinzînd alte promisiuni, subînțelese. De fapt, unul dintre puținele momente în care alegătorul poate afla, bob măsurat, și la ce să se aștepte și cum își îndeplinesc politicienii promisiunile e această lege a Bugetului. După un ciclu electoral complet, singurul actor al acestei piese
Bugetul ca piesă de teatru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15739_a_17064]
-
din punct de vedere psihologic și socio-cultural: artistul occidental este mult mai prudent și mult mai puțin motivat în ceea ce privește dorința de afirmare și nevoia de comunicare, el exploatînd ofertele cu un tonus egal, fără fluctuații și cu o evidentă, chiar dacă subînțeleasă, convingere că totul este stabil și mereu disponibil, în timp ce artistul din spațiul ex comunist, cel asiatic și cel din America Latină are o nevoie imperativă de cominicare, o dorință de afirmare aproape ultimativă și manifestă acea urgență în a răspunde la
Din nou despre gravura mică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15772_a_17097]
-
cădere din uman în mineral". Daniel Dimitriu precizează: Distrugerea vieții înseamnă reificare, dar și lichefiere, pulverizare a acesteia în vid. Acel proces al mineralizării s-a declanșat chiar de la început. Bineînțeles, el se accentuează pe parcurs, devenind o realitate mascată, subînțeleasă. În Scîntei galbene, de pildă, "Verdele crud", mugurul "alb, și roz, și pur" sînt ca niște oase în deșert, într-un spațiu sufocat de artefacte, de construcții, de asfaltul din tîrg, spațiu în care forfotește o lume, o gloată agonică
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
sau respectare a vreunei legi. Este biologia în stare pură. Este asaltul unui leu ori tigru înfometat asupra prăzii mult pândite și pe care viața, atotînțelegătoare, i-o oferă criminalului ca pe un drept, - nici măcar drept, - ca pe o ofrandă subînțeleasă a Mumei-Natura... Când faptele nu sunt oribile iar cauza nu-i detestabilă ca în cazul multor nelegiuiți, simpatia mulțimilor nu prea duse la școli de obicei merge, instinctiv, cum s-a văzut de atâtea ori spre așa-numiții, cu un
Pata de cerneală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16376_a_17701]
-
la nesfârșit de la cele mai mărunte detalii la ideile generale căutând răspunsuri la întrebări cărora este greu, dacă nu imposibil să le dai răspuns: ce semnificații aveau cândva unele semne scrise în partitură?, dar mai ales ce era nescris dar subînțeles? Ce conotații aveau îndrumările din tratate dacă termenii însăși și-au schimbat înțelesul în timp? ce era tipic și ce nu într-o anume perioadă și unde, căci se știe că existau lecturi diferite în funcție de loc și timp (se vorbește
În căutarea adevărului sonor by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16490_a_17815]
-
1908 criticul scrisese aceste rânduri: În cincizeci de ani nu va mai rămânea nici cea mai mică urmă din atmosfera morală a comediilor lui Caragiale; amintirea republicii din Ploiești sau a gărzii civice se vor fi risipit de mult�. Ideea subînțeleasă era că și literatura lui Caragiale, alcătuită din materiale perisabile, se va deprecia. Nu va mai avea ce să spună cititorilor de peste cincizeci de ani. Am fost martorii unor desfășurări care nu l-au confirmat pe E. Lovinescu. Nici republica
Învingător și învins by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16111_a_17436]
-
spiritul primordial a dispărut, pretenția de a reînsufleți viziunea grecilor fiind neavenită. Suntem rupți de Antichitate printr-o mutație adîncă, lucru pe care îl constatăm de îndată ce comparăm fundalul ancestral cu cel al viziunii contemporane. La elini, zeii sunt prezenț e subînțelese care se supun unui destin care e tot atît de implacabil ca cel uman. De la destin nu te poți abate, soarta avînd un curs necesar. Oamenii cad fiindcă așa le-a fost prescris. Iar cînd zeii intră în viața oamenilor
Decadența Teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2713_a_4038]
-
mai mult decât informație și înțelegere: subînțelesul, supraînțelesul, înțelesul și înțelegerea adevărată care au loc între subiecte și nu doar între subiect și obiecte.../.../ Cu atât mai mult are sens de comuniune sau cuminecare cuvântul prin înțelesurile lui pierdute dar subînțelese /.../ îngăduind o filozoficească cuminecare.”[ 11] În siajul afirmațiilor de mai sus, evident, este inutil să mai argumentăm că, asemenea discursului religios, discursul poetic este, în esența lui, Comunicare și Cuminecare. Din acest motiv s-a spus și pe bună dreptate
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
pe solul fragil al relațiilor întreținute de la distanță (cum e și aceasta, parcurgând de sute de ori distanțe ca Miorcani-București, Miorcani-Predeal sau Văratec-București), cel mai dificil de menținut în afara trivialității este, bănuiesc, replica în fața unei acuze. Fie ea și numai subînțeleasă. Mahalaua, cu tot pitorescul ei, se infiltrează uneori chiar și în cele mai alese familii, atunci când scuzele sunt forțate să ia locul rezervat de drept deplinei confiențe. Iar când vina este erotică, riscurile discursului periferic cresc exponențial. O știm din
Disculparea de înaltă clasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8462_a_9787]
-
și cărturarii ce ilustrează primul caz se opuneau puterii politice de atunci, expunîn-du-se la persecuții din lista cărora nu lipsea închisoarea. Nu puteau avea nici pe departe avantaje de carieră sau de natură materială. Sinceritatea și idealismul lor erau mize subînțelese. În schimb, sub comunism, in-te-lectualitatea dispusă a-l sluji, suprimate fiind normele democratice, nu mai avea libertatea de opțiune, ci doar interese. Nu conta conștiința, ci doar efectul înregimentării, răsplata compromisului. După toate probabilitățile, Noica purta masca unui dramatic simulant
Noica între extreme (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8492_a_9817]
-
una cîte una funcțiile umane și se transformă în floare. Excesiva iubire de sine, născută dintr-o contemplație superficială, ar echivala așadar, după cum lasă legenda să se înțeleagă, cu un regres, cu prăbușirea într-un regn inferior. Dar dincolo de această subînțeleasă amendare morală, oglindirea lui Narcis este prima formă de artă realistă, varianta absolută a mimesisului. între model și imagine intervine un complex de factori mecanici care separă esența de aparență și învestește convenția cu o funcție de reprezentare. Oricîte subtilități ar
Imaginea, între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7983_a_9308]
-
iz de mare ținută retrospectivă. Pe scurt, ca toate cărțile care nesocotesc interdicțiile ideologice ale momentului, Memoriile lui Anania se vor bucura de o notorietate clandestină, faima lor mărginindu-se la pînza freatică a valorilor recunoscute tacit, grație unui consens subînțeles și subteran. La suprafață însă, cartea va avea parte de lespezile seci ale lui damnatio memoriae, acea tăcere care cade, de obicei, peste textele care încalcă tabuurile clipei. Cum însă Anania nu poate fi bănuit că și-a scris cartea
Împlinirea unui suflet by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6988_a_8313]