256 matches
-
funcțional, apoi formatat; cuvinte la fel de urâte ca și ceea ce desemnau. Din acel moment, afacerea lui - ca să folosim un cuvânt care-i plăcea - a fost periclitată. Uneori trecea o săptămână în-treagă fără să vândă măcar un cuvânt. Trăind din rezervele lui subțiate, mânca puțin, ocolea până și hanurile modeste, dormind adesea sub cerul liber sau în căruță (după ce-și vânduse camioneta, revenise la primul său vehicul). Fire voluntară, a încercat să reacționeze și să lupte. A vrut să se asocieze cu
Jean-Claude Carrière - Povestiri filosofice by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6981_a_8306]
-
femeia din carte. De Musa cel care în spatele urechii stângi își numără deja primele fire albe, de mortul de la Guadalete, de pe degetul căruia unul din arcașii lui Tariq a smuls un inel aidoma celui pe a cărui urmă de piele subțiată strălucește safirul lui Omalissan. Afară, orașul întreg respiră căldură stătută, boare ușoară, de seară molcomă, scăldată în portocală putredă. Jumătate parfum, jumătate miasmă. Vă pierdeți printre ziduri șerpuitoare, pe sub porticuri, pe lângă vitrine colorate și trăsuri cu vizitii veseli și limbuți
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
dureros despărțite de vis de sforăitul lui François. Se întorsese după două zile, parcă întinerit, cu un apetit sănătos și câteva idei bune de desert. O găsise pe Dominique în bucătărie. Cocea cartofi. Avea ochii roșii de plâns și chipul subțiat ca de boală. Îi zâmbise ca-n alte anotimpuri, dar refu zase blând să guste din vinul adus de el. Seara, când creta galbenă se terminase pentru prima oară după mult timp, Ivan își stâlcise mintea cum să treacă și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
tu vrei să te joci de-a mama și de-a tata zilele viitoare, e OK. Dar o să te las în viață până când or să ți putrezească și implanturile din gură. O să ți acord privilegiul de a-ți admira pielea subțiată și îngălbenită și plină de pete și de negi. O să te las să te bucuri de momentul în care o să împingi un cadru de metal. Momentul în care toată lumea o să se ridice în picioare ca să-ți ofere locul în tramvai
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
zice Busuioceanu - ce vremuri! Ricanăm noi... - intelectualii sînt amenințați să-și piardă rolul social, expatriați nu doar din arenă, asta se-ntîmplase de mult, ci și din turnul de fildeș: "O naivitate îngerească i-a putut amăgi cu năucirea peste măsură subțiată a acelei "domnii a spiritului", în care vremuri mai romantice au putut crede, dar care acum sub ochi ni se destramă lamentabil." Trist-profetice vorbe. Și cît s-au mai stricat, de-atunci, lucrurile! Momentul de cotitură e vremea Regelui Soare
Suflul ideilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8994_a_10319]
-
a dus, nu plâng pe-al ei morman de coji uscate, când diminețile, de vânt proptite, cu toate sonurile lor mă-mbie să duc la gură plinul lor ulcior de apă vie. mă strădui să zăresc ce-i dincolo de zerul subțiat, băltind și somnolând ca apele ce mor cu fiecare respirare. poate-i o stea căzută în adânc, un uguit de pasăre trezită brusc, pistilul unei flori strivită-n dinți de-un prunc, o lună cât un fir de păr, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
sprințare sonuri ale născocirii ce-au lunecat pe-arcuș neliniștit. ce-atingi din mine e cărbunele răcit pe care-mi culc obrazul meu de humă. ce-aștepți din mine n-o să vină grabnic, doar când din mâlul vârstei voi ieși, subțiată și curată ca o lună nouă, cu chipu-mi nevăzut te-oi bântui, și te-oi momi în lumi de taină, plăpânda fericire-adăpostind, în care-am lepădat, cândva, împreună, scântei de năluciri și vis trăit. ne-om minuna cu sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
grăitoare, își conține răspunsul pe care eu nu-l aflu decât în clipa cea mare. părinți și copii între mamă și fiu, ochiul larg deschis al tandreței, maldărele de albeață solidificându-se sub pleoape. mame cu osul rarefiat și sufletul subțiat, de străveche pânză rărită, strecurând griji și tăceri ca pe o miraculoasă băutură interzisă. tați opriți din ticăitul diurn, la ceasul când fiii, colorați violent de-a vieții guașă, de ei se rup indolenți, pășind avântat pe sârma întinsă, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
e a altuia...) - nu trece zi să nu citim, în ziare mai mult sau mai puțin tabloidizate, sfaturi anti-criză. Finanțist de conjunctură, tot binevoitorul își dă cu părerea. Bunăoară, la ce bunuri și servicii să renunți, ca să-ți menajezi bugetul subțiat. Pe locul întîi, produsele de lux. O recomandare pertinentă. Pe locul doi, culmea, scris negru pe alb într-un ziar - ce-o fi ăsta, masochism? - cărțile, ziarele, revistele. Ca să vezi, nici vechiul clișeu cu înflorirea culturii în timpuri de criză
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
Petrache! Tu știi ce scrie pe fruntea ta? De unde să știu? Colivă, scrie Petrache! Colivă! Râde hârb de oală spartă - a răspuns Petrache, cu un crâmpei de zâmbet răsărit în colțul gurii... Și atât. Vara i-a găsit cu rândurile subțiate... Mulți deținuți nu au mai apucat să-și încălzească oasele rebegite la soarele verii... O coloană lungă tălăzuia prin colbul drumului dintre stufării. Era un nou lot de deținuți. Îi aduceau să înlocuiască morții și să mărească forța de lucru
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
doi ochi cărora nu le poate distinge culoarea, are și ochelari cu lentile groase, dar simte că sunt cei mai calzi ochi pe care i-a văzut până acum, sub nas are o dungă oblică, buza de sus e puțin subțiată, asimetric, inima începe să-i zvâcnească, involuntar își duce mâna la gură, prin năframă își simte buza enormă, în vârful degetelor simte o arsură, ar trebui să fugă de aici, cu toate acestea se lipește de gard, mâinile li se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ale pendulei și Înțelese cu dezamăgire că nu făcuse altceva decât să viseze. Constată totodată că una dintre pleoape Îi rămase Închisă și gândi că deja jumătate din țeastă i se pătase, Înnegrindu-i-se. Își văzu atunci și picioarele subțiate, alungite, cu tălpile Îngropate În praful acela cenușiu, care i se desprindea În pături de pe tot corpul. Cu mari sforțări reuși să ajungă până la fereastră și se cocoță cu dificultate pe pervazul geamului deschis. Briza serii Își flutura aripa prietenoasă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
primăvară, pui de cuc ce-mi ești... rîde el cu toată gura și, dacă n-ar fi lăsat receptorul să cadă cu zgomot în furcă, ar fi auzit-o pe Maria Săteanu, la celălalt capăt, scăpîndu-și un "porcule!" printre buzele subțiate, cu toate că atunci cînd interceptează convorbirile se abține cît poate, să nu se dea de gol prin vreo vorbă, ferindu-și chiar și răsuflarea precipitată de graba cu care scoate aparatul și-l pune în priza de lîngă noptieră imediat ce aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tu cu mine, ai făcut lucrurile să-mi pară mai ușoare atunci, dar nu pentru mult timp. Ei, zice Păianjenul în ziua aceea, intrând pe ușă, e ceva cu tine, să nu mori, Păianjenul avea un zâmbet lăbărțat și fața subțiată, osoasă și galbenă, râdea anormal și limba îi umbla fără control. Ești schimbată, ce s-a întâmplat cu tine? nu știu, e ceva foarte ciudat, azi m-am întâlnit cu toți oamenii pe care îi știu, îți dai seama, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
a motorină și traversată de șobolani, unde am văzut amîndouă ceva oribil, cu un matroz sovietic, mustăcios. Asociam casa de pe "Trompeta" cu o oglindă neagră; cele sclipind erau dincolo, în "țara francă"***** a Lisellei. Bunelul rămînea închis (a ieșit mai subțiat decît un sfînt din icoanele bizantine); tata și el ca un pește scos pe mal era sub anchete. Mai spera: a spera egal a amîna să trăiești. "Cu Jenică Maurer o să fie altfel". "Pe dracu' naibii! E-un nemernic, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
al minții sale: intact, cristalin și penetrant. Iar legăturile lui cu lumea depărtată de unde venea, și unde și-a petrecut nu mai puțin de jumătate de secol, erau tot mai slabe; atârnau haotic, sfâșiate în jurul plexului, orientate în jos și subțiate. Amintirea copiilor, ce nu i-au semănat aproape deloc, dar mai ales a nepoților, zgomotoși și insolenți, era tot mai ștearsă. Mai degrabă imaginea lor îi lăsa un gust nedecis, amestecat, de neputință și indiferență. Gândul că fiica lui era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dacă nu există nici măcar o amintire a ei, atunci clipa morții, vreau să spun a trecerii, ar trebui să conțină măcar speranța ivirii ei dincolo. Praznicul sentimentelor (Epilog) Praznicul sentimentelor (Epilog) Stau la masă cu sentimentele mele la un Bruderschaft. Subțiate, livide, tremurânde, ridică pe rând câte o cupă în care și-au adunat lacrimile și se leagănă fulgurate, foșnindu-și trupurile de dantelă. Față în față cu sentimentele mele, mă simt tot mai împăcată. M-am îmbrățișat cu fiecare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
eternele, defunctele și istovitele noastre sentimente. Se închină pe rând câte o cupă pentru sentimentele vechi și obosite. Ele au rămas multe fără adresă, ca niște cordoane eterice de energie, desfăcute de obiectul lor. Se închină pentru sentimentele vagi și subțiate sau pentru cele neîmpărtășite sau repudiate. Dar mai ales, pentru cele noi, puternice și încrezătoare se închină, sau pentru cele latente, neconcretizate încă, pentru că la ele ne gândim continuu și ne bucură clipa. Pe masă, pe lângă cupele de vin, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
2005// de cinci zile febră și singurătate/ de cinci zile numai porcii valsează noaptea/ înaintea ochilor mei înroșiți de nesomn/ și ceai fierbinte, și o flegmă groasă, pustiitoare/ curgându-mi prin trupul chircit între așternuturi/ de cinci zile brațele mele subțiate/ se întind meschin către nimeni// fiindcă eu sunt nimeni/ și lumea este împărăția mea." (pag. 39) Destule din versurile reproduse aici par note de subsol ale câtorva dintre cele mai puternice poeme din volumele anterioare. Mai profunde, mai nuanțate, mai
Poezie și deziderat by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7262_a_8587]
-
triunghiular, cu marginile rotunjite, tăiat de un brâu undat de argint. În partea superioară, în câmp albastru, se află un monument de argint compus din două coloane paralele de formă paralelipipedică, având fiecare bază mai mare și partea de sus subțiată, sculptate în treimea superioară interioară în formă de cruce; coloanele sunt așezate pe un postament pe trei nivele în scară. În partea inferioară, în câmp roșu, se află un uliu de aur. Scutul este timbrat de o coroană murală de
HOTĂRÂRE nr. 240 din 16 februarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/251813]
-
părea puțin. De fapt, este imens. Nu cei care fac războaie și revoluții sunt liberi, ci aceia care stau în „banca” lor și de acolo contemplă cerul stelelor fixe. Forfota înconjurătoare este curată iluzie față de gustul de eter al cosmosului subțiat. Vasile Lovinescu credea foarte mult în ceea ce se poate numi vârtej spiritual, vortex, entuziasmul care cuprinde făptura noastră de sus în jos și o face să se mistuie în stări supraformale. Așa, spune el, i s-a întâmplat și lui
Misterul lui Vasile Lovinescu by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/3714_a_5039]
-
ca întrun prund de apă în care picură o ploaie de toamnă. Pielea, ale cărei riduri păreau așezate cu ghearele, îi dădea un aer de reptilă. Hainele erau și ele pe dimensiunea pielii și nu a trupului, atârnând peste umerii subțiați, iar mânecile fluturau, ca niște rufe puse la uscat. Singurul care-și păstrase măreția de odinioară și pe care pielea, cu toate strădaniile ei, nu reușea să prisosească, era nasul, coroiat și cu niște nări uriașe care, înfundate de umezelile
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
fel de cruciadă a copiilor. Având aceeași soartă ca a tuturor cruciadelor neînarmate. Copiii din acele fotografii sunt scheletici, cu trunchiul împuținat, cu burta suptă, cu coastele zvâcnind ca niște arcuri de oțel peste scobitura pântecului, cu mâinile și picioarele subțiate ca niște crengi, cu capetele disproporționat de mari, ca și găvanele ochilor, în care bulbii ies din orbite sau se adâncesc în fundul capului. Copiii privesc fără nici o expresie pe chip alta decât rătăcirea minții, privesc ca de pe un alt tărâm
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
puțin.” (Păcatul trufiei). De la dogma creștină până la măruntele consolări de zi cu zi, priveliștea sfârșitului e leacul tuturor stărilor de preaplin. Bucurii și tristeți prea mari se suprapun, ogoitor, peste acest fund de sac ieșind, din confruntare, mai ușoare. Mai subțiate, mai spălate de culori. Abandonate, deodată cu lumea care se chircește în două linii încrucișate. Două brațe de cruce. „Precum un dor în care stai captiv,/ Să ai un plop, bătrân de-ar fi să fie,/ Printre statui de calcar
„Ce pierzi lipsind...“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3272_a_4597]
-
adăsta doar un timp, dragostea ce totuși va scînteia în umbrele privirii spălăcite în țipetele tranșate ca pentru un altar jertfele nu mă iubea nimeni pe-atunci trupul meu de nevertebrată încălzea lemnul unui leagăn lemnul apăsînd aerul stătut crampele subțiate ale zgomotelor nu mă iubea nimeni pe-atunci și-am știut că asta nu e de-ajuns abia cînd tata s-a aplecat pe furiș să-mi vadă, luni mai tîrziu, neștiința de copil nedorit rătăcirea de-a crede că
Poezii by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/16297_a_17622]