359 matches
-
a neputinței și a neantului: „Adevărul fiecăruia, spart din întreg,/ sporește deșertul care ne acoperă lent/ amintirile) (Ibidem). Pe ritualica unui sindrom al spaimei venită din necunoaștere, din imposibila explicație a inexplicabilului: „Cred că până în ultima clipă/ voi respira la subțioara fricii/ ca puiul sub cloșcă/ sau ca animalul care se retrage din fața pericolului” („Ultima clipă”, pag. 27), deși poeta, introvertită și cu o melancolie învăluitoare și sacră, încearcă să se liniștească în spațiul unui refugiu biblic („crede și nu cerceta
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
patru luni a durat până când s-a ridicat singur în picioare. Au urmat masaje, antrenamente, plimbări etc., și, în final, însănătoșirea. Nu în totalitate, dar, totuși, Valentin se descurca de unul singur în toate situațiile, nu mai trebuia purtat de subțiori, nu-i mai dădea nimeni mâncare cu lingura. Învinsese boala, viața, umilința, zilele negre... O nouă viață, și ultima... Nu s-au mai întors în România. La Lugoj s-au petrecut între timp alte evenimente triste: muriseră părinții Ecaterinei, casa
Agenda2003-30-03-d () [Corola-journal/Journalistic/281298_a_282627]
-
fericită "ușurătate a ființei" , datorită cărora cuvintele vin parcă de la sine și orice îndrăzneala stilistica are farmec: "Ultima fecioara din bloc/ a trecut prin mine că prin foc/ fără s-o ardă nimic/ fără s-o doară/ decât alunița de la subțioara." (Anestezie) "Anul ăsta, vă spun, au înnebunit cartofii/ sar în pământ parcă-s dropii/ se dau de-a dura/ trec prin asfalt/ că gloanțele de cobalt/ împușca tot ce-ntâlnesc în cale -/ ce mai, e jale!// Ministerul nostru de interne
Poet român, afirmat la sfârsitul secolului XX by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17691_a_19016]
-
fapt, alzacianul Frédéric Bartholdi, avea să-l îmbrace în trei sute de foi mari de cupru scînteind, la începuturi, în soarele Atlanticului, dar pe care umezeala, vînturile, chimia grea, oceanică, îi va schimba, sever, culoarea... În mîna stîngă, ea ține la subțioară tăblia pe care stă scrisă cu litere latine Declarația de independență de la 4 iulie 1776. Text ca al unui alt imperiu roman, mutat aici, lîngă Long Island... Brațul drept ridicat, lung de 12 metri și gros de trei, ținea sus
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
Viridiana, într-un castel părăsit de aristocrați - tocmai când se făcuseră pregătiri pentru o nuntă fastuoasa - năvălesc cerșetorii din partea locului. Aceștia organizează ei o nuntă, în stilul lor: o bătrână grasă și știrba îmbracă rochia de mireasă, care plesnește la subțiori, un bețiv nespălat de multă vreme se instalează în rolul de mire, în timp ce ceilalți își înfig mâinile până la cot în tortul de frișca, supraetajat sau duc la gură clondirele de cristal din care li se preling pe bărbie, ca o
CIMITIRUL VESEL AL LITERATURII ROMÂNE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17442_a_18767]
-
deplin! O fi poporul naiv, infantil, lipsit de memorie, dar nu poate fi prostit la infinit. Degeaba mai încearcă acum circarii de la Cotroceni să dreagă busuiocul, pentru ca mai rau se afunda în mlaștină morală ce le-a trecut demult la subțiori. Vremea în care românii se mulțumeau doar cu circul a trecut. Dacă nu li se pune și ceva pâine pe masa - și nu li se pune! - poate dl. Constantinescu să invite "la un pahar" nu doar pe foștii săi colegi
De la "Tigareta II" la "Evangelista III" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17546_a_18871]
-
Chiar își confecționase un costum verde, ca frunza și ca iarba verde - culoare odihnitoare, plăcută foarte simțului cuprins în ochi! - și se pregătea să oficieze și în continuare halirea morților în această îmbrăcăminte ușoară, care nu-l strîngea nici la subțiori și nici peste pîntece. Și chiar voia să organizeze un ordin - avea actele introduse la tribunal - al mîncătorilor de morți, și un imn pe care să-l cînte la diverse reuniuni (banii urmînd să fie vărsați pentru ajutorarea handicapaților lirici
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
tare și mai nestăpînit. Dacă nu taci, îi spune ea oarecum în șoaptă, dar la un nivel al șoaptei proporțional cu intensitatea urletului, să știi că ți-o sug aici. Apoi, fără să mai aștepte vreun răspuns, îl saltă de subțiori, îi ridică brusc poalele cămășii, de sub care, pentru o clipă, i se zărește acea protuberanță firavă și neagră ce se pierde, însă, fără urmă, camuflată de capul femeii care se apasă între picioarele lui crăcănate și scheletice. Urletul încetează subit
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15769_a_17094]
-
ei, din Austria, iar fardul acesta depus peste pielea mortificată, ce nu se mișca în timp ce vorbea febril, de astădată în limba germană... Era îmbrăcată într-o rochie simplă de stambă, fiind vară. Era și mai slăbită după accident. Avea la subțiori smocuri galbene de păr lipite de sudoare, ceea ce îi dădea un aer provocător. Pe brațul stîng poartă un manșon de ghips care îi joacă pe antebraț ca o brățară foarte largă, semn că bandajul e pus de mult și că
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
calde ninse peste picături prelinse să te ardă ca de focuri cerc de brațe pe mijlocuri să te zbați să simți arsură când te-oi săruta pe gură să te-ascunzi ca luna-n nori când te-oi lua de subțiori unde iară să mă țes jar nestins în corp ales cazne dulci și reci fiori rătăcind prin pat de flori mierea lor să te îmbete vrăjită de Dragobete *** Pricină-n sat [sub clopotul vârstei, poetul, o enigmă ...] ademenindu-și somnul
DRAGOBETE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382732_a_384061]
-
lui, în uniformă de licean și cu numărul pe brațul stâng... Și Popa Crețu, cu barba lui a la"Iorga"și cu veșnica lavalieră neagră la gât... Dar fără cunoscuta lui pălărie cu borurile largi pe cap...O are sub subțioara dreaptă, în stânga având lumânarea... Și Papadopol...Și Pițurcă... Și Gore Ștefănescu, la fel de trist ca de obicei,...Și Șefu... uite că Șefu nici nu-mi răspunde când îi fac cu ochiul, parcă nici nu m-ar vedea... Și profesoarele, domnișoara Puchiu
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_413]
-
uimirea repede-i dejuca, Îl luă de mâini și-l duse pe malul de lac, Și acolo găsi minunățiile ce lui îi plac. Alina își povesti al ei of sortitu-i, solid, Cum nu scăpa decât luându-l pe morbid, De subțiori și plimbându-l unde n-a venit, Unde-i sufletu-i a rămas atât de pustiit... Atunci el din nu știa ce curaj, o sărută, Părul încolăcit prea curând îi deșurubă, Și-o îmbrățișă cu drag și cam bărbătește, Precum
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384130_a_385459]
-
Simona Tache Știți momentul ăla în care el miroase la subțiori un tricou acru, după care gândește cu voce tare: „Îl mai port de cinci ori, după care îl dau LA SPĂLAT“? Îl știți sigur. V-ați întrebat însă vreodată cine este acel misterios personaj, pe nume LA SPĂLAT? Cum a
Cine ești tu oare și de unde ai venit? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18433_a_19758]
-
-i dea un picior celui care îi vorbise, dar acesta o suprinse și-o mobiliză, prinzând-o de picioare. Încercă să facă gălăgie, să scape, dar nu putea. Cel care o prinsese prima dată de mijloc, o ținea acum de subțiori. Uitându-se în jurul ei, văzu că nu era nimeni în preajmă să o vadă. Nici din magazinul care era la vreo zece pași, nu se vedea nicio persoană intrând sau ieșind. Nu era nimeni, de parcă numai ea observase că se
RĂPIREA (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377194_a_378523]
-
se enerva și dădea îndărăt crispată, când cineva se stropea prea mult cu Chanel... Mirosul natural de om îi plăcea lui Grete. Cel puțin cum îi miroseam eu... Stătea minute în șir în brațele mele introducându-și adânc boticul în subțioara mea... Olfacția aceasta o făcea după aceea să caște des și să-și arate cerul gurii sângeriu, pe când, se răsfăța. O curiozitate citeam și în ochii ei albaștri-verzui; dar nu mă preocupa atunci propoziția ce nu-mi mai dă pace
O noapte de insomnie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8472_a_9797]
-
doua zi 5 aprilie. D-abia ajunse acasă începe să se-audă un zgomot asurzitor, bubuituri enorme, erau bombe care cădeau asupra Bucureștilor, bombe americane. Ne coborâm cu toții la subsol, așa cum eram, îmbrăcate încă cu paltoanele și cu notele la subțioară, căcide-abia sosisem. Jos, jale grozavă, bucătăreasa leșină de spaimă, toți eram palizi însă ai mei îți păstraseră calmul. Ca prin minune casa noastră scăpă teafără; la spatele nostru ardea o altă casă mare, iar pe aceeași stradă se aprinsese alta
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
o escaladară, agățându-se de ie, de salbe, de crețurile fotei, migrându-i libidinoși pe sâni și pe gât, înmuindu-i veșmintele cu saliva și snaga lor. Îi pătrundeau pe sub mânecile bufante și leșinau amețiți de mireasma de mosc a subțiorilor ei, unde pielea făcea pliuri calde și moi. Se târau pe sub pânza aspră a iei ca să găsească mameloanele ca niște dude, ridicate de răcoarea din sală, să le-îmbrățișeze și să le muște cu patimă. Și-ar mai fi ținut
Ce-ați zice de-un fan-club Cărtărescu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7055_a_8380]
-
umplu de dorul desprinderii de pământ. Ar fi vrut să zboare. Să se înalțe. Cu păsările. Poate de asta, trupul ei, în noaptea aceea, toată noaptea cât se perpeli fără somn, răspândi o mireasmă dulce-acrișoară de oțet de mere, și subțiorile îi mirosiră spre dimineață când se trezi a suc lipicios și amărui, ca sucul țâșnit din carnea albă a mestecenilor. Am să mă duc, îi spuse bătrânei, hotărâtă. Mă duc la bunica în pădure. Sigur, o aprobă soacra. Du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
strivite de greutatea prea mare a tainelor ei, și-o căutau alegând-o dintre toate ființele, dintre toate pământencele, numai pe ea, umplându-i rădăcinile cu seve, arome proaspete și vânturi nebunatece. Ziua trăia în ațipeală, simțindu-se seacă până-n subțioara picioarelor, într-un fel de amânare, și, pe neașteptate, cum trecea ceasul de prohod și de risipă de catedrale mistuite-n pârjoluri reci și seara cernea ceruri de fluturi albaștri și cenușii peste pământ, în sângele ei tânăr înviau jerbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
brațe să nu cadă. Cu-adevărat! Și detot? Detot? gemu Cerboaica, zărind prin geam coarnele cerbului ce ridicase capul și privea spre ea, și se lăsă fără vlagă, la pieptul bărbatului, sorbind adânc în nări damful iute ce țâșnea de la subțioara lui. Detot, detot, o liniști Tudor. Numai că nu știu ce-o să ne facem, râse el și-o împinse s-o îndepărteze, să i se uite în ochi și s-o vadă din toate părțile. Odaia mirosea a ciuperci murate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
spre Universitate, acolo unde un domn fanariot, Caragea, și-a scurtat drumul rugăciunii, făcîndu-și punte suspendată către biserică: "ea trebuie evocată așa cum era în noaptea călduță și parfumată de primăvară cînd silueta fină a șiretului fanariot se lăsa purtată de subțiori prin lungul coridor așternut cu covoare scumpe, în timp ce glasul clopotelor zbuciumau văzduhul și cele patru turnuri de alături, din ograda Cornescului, trăsneau cu vuiet mare, vestind bucuria sărbătorilor mult necăjiților și răbdătorilor noștri străbunici!..." Grădina Cișmigiu, și ceea ce ochiul lui
Bucureştii de dimineaţă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9905_a_11230]
-
fenomen popular. Unanima lui răspîndire provine din maxima simplitate a regulilor și din instinctul incoercibil al omului care, dacă are acces la o minge, o lovește cu piciorul. Fotbalul este, aș zice, un apriorism. Pășind pentru prima dată, suținut de subțiori, fiul meu a întîlnit în cale mingea. Fără ezitare, s-a proptit pe piciorul stîng și, dovedind că va fi dreptaci, a tras un șut în sfera de cauciuc. De atunci, deși nu-l învață nimeni, dă cu latul și
Fălcosu contra Săpăligă și cronicarii contra vântului by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9111_a_10436]
-
am mai trăit niciodată la vreun spectacol de orice fel. Acest ultim simțământ a acompaniat momentul când "interpreții" au luat în palme rezultatul acțiunii lor uzuale și au început să șteargă de pe fundal, cu acest produs sau cu transpirația de la subțiori, o parte din ceea ce scriseseră la începutul spectacolului, pe fundal. Când persoane dragi de lângă mine au ajuns într-o stare de neputință fizică le-am ajutat fără să încerc nici o clipă sentimentul ultim amintit. Probabil nu mi-ar fi ușor
Simplă fiziologie și atât by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9593_a_10918]
-
un afiș care anunță: „Cântar, un leu cincizeci“. Povestea se petrece înainte de ’89, de aici prețul nesimțit de mic. Marcel ăsta s-a oprit lângă țigancă, și-a suflecat pantalonii, i-a întins un leu cincizeci, a luat cântarul la subțioară și a plecat foarte liniștit. Țiganca, după el, stai, arză-te-ar gazu’! Dă cântaru’ înapoi! Marcel s-a ofuscat bine. Nu scria, bre, acolo că atâta costă? Apoi i-a explicat că, pentru a nu mai induce lumea in
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
un copil pișat o trage de poală. Nimeni nu scoate un cuvânt, toate au adormit într-o Sodomă păcătoasă. Femei trecute, obosite, jigărite, ca niște gloabe. Lângă ușă stă una cât un munte cu o rochie roșie plisată mărunt de la subțiori, cercei și mărgele cât pumnul. Pe fiecare deget un inel de aur. Își pipăie poșeta. Simte o arsură în palmă. Zece mii de lei, are zece mii de lei în poșetă, o avere. Zece mii ca să scape de copil. Am aranjat totul, tu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]