281 matches
-
la Roumanie, Braun-Blanquetia, Camerino LAZĂR, G., STĂNCIOIU, P.T., TUDORAN, G.N., ȘOFLETEA, N., CANDREA BOZGA, Ș.B., PREDOIU, G., DONIȚĂ, N., INDREICA, A., MAZĂRE, G., 2007 - Amenințări potențiale (Habitate forestiere de interes comunitar incluse în proiectul LIFE 05 NAT/RO/000176: "Habitate prioritare alpine, subalpine și forestiere din România"), Ed. Universității "Transilvania" din Brașov, pp. 93-112 LOUVEL, J., GAUDILLAT, V., PONCET, L., 2013- EUNIS, European Nature Information System, Systeme d'information europeen sur la nature. Classification des habitats. Traduction francaise. Habitats terrestres et d'eau douce. MNHN-DIREV-SPN
PLAN DE MANAGEMENT din 27 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/296511]
-
specii de foioase (carpen, tei argintiu, frasin, paltin, cireș, scoruș), gorunete pure și gorunete relictare cu pin silvestru. În PNDJ sunt prezente habitate de pădure (rășinoase, făgetele, și amestecurile de rășinoase cu fag) pe cca. 85% din suprafața parcului, pășuni subalpine și montane pe aproximativ 14% din suprafața parcului și grohotișuri nefixate si stâncării golașe pe cca. 1% din suprafața parcului. La aceste tipuri de habitate se adaugă habitate acvatice (izvoare, râuri, pâraie), zonele cultivate și zonele cu construcții. Pentru evidențierea
ANEXĂ din 2 februarie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/295184]
-
intensiv), fie în urma defrișării molidișurilor, jnepenișurilor sau comunităților edificate de ienupăr, smirdar și afin, Au fost descrise: - subasociația typicum, întâlnită în etajul montan superior, cu numeroase specii caracteristice pentru Caricetalia curvulae - subasociația festucetosum airoidis Coldea 1987, prezentă în etajul subalpin, cu numeroase specii microterme și cu diferențialele ecologice Festuca supina, Agrostis rupestris și Avenula versicolor. 10. Specii caracteristice R3608 Specii edificatoare: Festuca nigrescens, Specii caracteristice: Scorzonera rosea, Campanula abietina Alte specii importante: Campanula serrata, Centaurea nervosa, Arnica montana, Geum montanum
PLAN din 25 iunie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289109]
-
și cele podzolice sunt dispuse pe o fâșie continuă în lungul crestei Făgărașului, insular pe culmea principală a Iezerului. Urmează, podzolurile și solurile podzolice brune, care ocupă suprafețe întinse. Pe un areal larg se întind solurile brune acide, specifice pajiștilor subalpine. În etajul pădurilor de rășinoase și de amestec cu fag, solurile devin mai evoluate, având un profil mai profund și mai complex. Solurile brune acide montane de pădure și solurile podzolice montane sunt dezvoltate sub pădure sau parțial sub pajiști
PLAN DE MANAGEMENT din 20 iunie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/290038]
-
temperatura aerului. În zona montană, trăsăturile climatice sunt o consecință a acestui spațiu în cadrul grupei montane Făgăraș, fapt ce încadrează teritoriul studiat în sectorul de climă continentală. Temperaturile medii anuale sub 0° C sunt frecvente în etajul alpin și subalpin, pe vârfurile cele mai înalte ale Masivului Iezer-Păpușa. În zona dealurilor și depresiunilor subcarpatice, temperatura medie anuală este de 8,2° C, iar în zonele mai înalte înregistrează temperaturi mai scăzute. În unii ani temperatura medie anuală scade sub 8° C
PLAN DE MANAGEMENT din 20 iunie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/290038]
-
înghețe. Zilele cu îngheț Scăderea temperaturii sub 0° C cuprinde intervalul dintre sfârșitul toamnei și începutul primăverii. Direcția de propagare a înghețului este de la nord la sud. În zona montană înghețul prelungit (240 zile) este caracteristic sectorului alpin și subalpin, la altitudini de peste 2000 m, în timp ce la sub 1700 m acesta este mult mai redus (140 zile). În sectorul subcarpatic, primul îngheț se produce în luna octombrie, iar ultimul în prima decadă a lunii aprilie. Cele mai
PLAN DE MANAGEMENT din 20 iunie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/290038]
-
pentru flora micologică a României. Cercetări în molidișuri de vârste diferite-Manoliu, 1994a, au identificat 75 specii de micromicete, dintre care 49 specii au fost găsite numai în una din categoriile de vârstă. Studiile în pădurile de limită și tufărișurile subalpine - Manoliu, 1994b, prezintă rezultate comparative asupra micomicetelor din fitocenozele subalpine. În asociațiile vegetale luate în studiu, au fost identificate 139 specii de micromicete, din care 68 aparținând la Ascomycotina, 66 la Deuteromycotina și 5 la Basidiomycotina. În toate asociațiile vegetale
PLAN DE MANAGEMENTdin 14 iunie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/274583]
-
diferite-Manoliu, 1994a, au identificat 75 specii de micromicete, dintre care 49 specii au fost găsite numai în una din categoriile de vârstă. Studiile în pădurile de limită și tufărișurile subalpine - Manoliu, 1994b, prezintă rezultate comparative asupra micomicetelor din fitocenozele subalpine. În asociațiile vegetale luate în studiu, au fost identificate 139 specii de micromicete, din care 68 aparținând la Ascomycotina, 66 la Deuteromycotina și 5 la Basidiomycotina. În toate asociațiile vegetale studiate, au dominat ciupercile saprofite, proporția lor variind între 70
PLAN DE MANAGEMENTdin 14 iunie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/274583]
-
cu zâmbrii; să se ia măsuri de protecție în problema modernizării drumului ce traversează de la nord spre sud bazinul văii Neagra, spre a nu se afecta suprafețele de răspândire ale zâmbrului." O lucrare care a vizat jnepenișurile din etajul subalpin din nordul Carpaților Orientali- Geambașu, 1981, a menționat faptul că din 3.780 ha de jnepenișurile în Călimani, 600 de ha au fost distruse în mare parte din cauza incendierilor în scopul întinderii pășunilor. Prin distrugerea acestora, stațiunile suferă evidente procese
PLAN DE MANAGEMENTdin 14 iunie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/274583]
-
orizontale, reactivarea depozitelor grosiere de pantă. De asemenea, este dereglat regimul hidrologic, este favorizată dispariția unor nișe ecologice, este modificat peisajul. Ca o concluzie, se propune declararea acestor fitocenoze monumente ale naturii și includerea lor în fondul forestier. Problematica pădurilor subalpine este deosebit de actuală datorită extraordinarei importanțe a acestora, sub raport funcțional: sunt ecosisteme forestiere foarte complexe, a căror polifuncționalitate este tot mai evidentă. Cercetări cu caracter local au fundamentat măsurile de reconstrucție ecologică a zonelor afectate - Brega et al.
PLAN DE MANAGEMENTdin 14 iunie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/274583]
-
la altitudini de peste 2.000 m, dezvoltându-se pe soluri superficiale, scheletice, foarte acide și cu troficitate scăzută, de tip andic, litic și humico-silicatic, formate pe andezite cu piroxeni și roci albe silicioase. ● Marea unitate C - Tufărișuri, rariști și pajiști subalpine, este reprezentată de unitatea C7- Tufărișuri hercinice și nordcarpatine de jneapăn-Pinus mugo: rariști cu Larix decidua, Pinus cembra, Picea abies, cu Rhododendron myrtifolium și Alnus viridis. Este răspândită pe munții înalți, între 1.400-1.850 m. Se dezvoltă pe soluri de tip
PLAN DE MANAGEMENTdin 14 iunie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/274583]
-
în compoziția arboretelor mai apar, în funcție de tipul de habitat, Acer pseudoplatanus, Acer platanoides, Tilia cordata și Fraxinus excelsior. Jnepenișurile ocupă arii întinse, puțin fragmentate, pe o suprafață totală de 1.643,26 ha, aproximativ 7% din suprafața parcului, în etajul subalpin și alpin. Au fost cartate separat față de suprafețele cu smirdar, datorită foarte bunei evidențieri a acestuia pe ortofotoplanuri. Cu toate acestea, un procent mic din această suprafață reprezintă o zonă de trecere la pajiștile subalpine și alpine în care
PLAN DE MANAGEMENTdin 14 iunie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/274583]
-
suprafața parcului, în etajul subalpin și alpin. Au fost cartate separat față de suprafețele cu smirdar, datorită foarte bunei evidențieri a acestuia pe ortofotoplanuri. Cu toate acestea, un procent mic din această suprafață reprezintă o zonă de trecere la pajiștile subalpine și alpine în care Rhododendron myrtifolium este prezent. Jnepenișurile se prezintă ca o bandă, foarte puțin întreruptă, de-a lungul crestei vulcanice și a laturii vestice a Călimanilor, pornind dinspre Călimanul Cerbului, la est, și continuând cu Călimani Izvor, Bradul
PLAN DE MANAGEMENTdin 14 iunie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/274583]
-
Strunior, sub forma unei benzi aproape neîntrerupte. În puține cazuri, trecerea de la pădure la pajiște se face printr-o bandă de ienupăr pitic în amestec cu molid cu dezvoltare sinuoasă - zona Lucaciu, 2.710 Rezervația 12 Apostoli, Pietrele Roșii. Pajiștile subalpine ocupă 1.122,4 ha, adică 5% din suprafața parcului, și includ habitatele R3104 - Tufărișuri sud-est carpatice de smirdar cu afin care brodează fie jnepenișurile, fie grohotișurile, R3109 - Tufărișuri sud-est carpatice de vuietoare și afin vânăt pe suprafețe restrânse, sub forma unor
PLAN DE MANAGEMENTdin 14 iunie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/274583]
-
tetrix în Parcul Național Călimani". Din acesta reiese că specia Tetrao tetrix este extinctă în Parcul Național Călimani. Nevertebratele Dintre nevertebrate, foarte bine studiate sunt microartropodele edafice, în special Oribatida, Gamasida-Acarina- și Collembola-Insecta. Astfel, în pădurile de limită și tufărișurile subalpine și alpine au fost identificate 236 specii de microartopode edafice, din care 104 specii aparțin Ord. Oribatida, 57 specii Ord. Gomasida și 75 specii Ord. Colembola. Speciile existente sunt caracteristice pădurilor de conifere din România, cu participarea și a unor
PLAN DE MANAGEMENTdin 14 iunie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/274583]
-
și a unor specii din zona boreală europeană: Camisia lapponica, Heminothrus humicola- Oribatida, Zercon curiosus-Gomasida, Pseudonurophorus binoculatus, Folosomia sexoculata, Arrhopalites principalis-Colembola. Fauna de oribatide a habitatelor din zona înaltă a Călimanilor este eterogenă, bogată și diferită structural de fauna zonelor subalpine și alpine din România, identificându-se și două specii noi pentru știință - Neotrichoppia getica și Lauroppia distincta, precum și trei specii semnalate numai în Munții Alpi- Metrioppia helvetica, Chamobates alpinus și Anachipteria alpina. Din Ord. Gamasida, cinci specii sunt noi
PLAN DE MANAGEMENTdin 14 iunie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/274583]
-
căldarea văii Neagra, relictul glaciar zâmbrul - Pinus cembra L. Umezeala relativă suficient de ridicată - 75% și nebulozitatea scăzută din lunile iunie, iulie și august, determină realizarea unui climat umed și rece, favorabil creșterii acestei specii, mai ales la nivelele altitudinale subalpine și alpine. Peste rocile de natură vulcanică din aceste zone din zănoaga văii Neagra, zâmbrul crește pe un sol podzolic primar, acidifiat și formează, pe alocuri, masive aproape pure sau în amestec cu: Pinus mugo, Juniperus sibirica și Picea abies
PLAN DE MANAGEMENTdin 14 iunie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/274583]
-
văii Neagra sunt determinate în mare parte de pădurile compacte care în Carpații Orientali ating altitudinea maximă. Începând cu pădurile de fag și terminându-se cu pădurile de molid și desișurile de jneapăn și zâmbru, sau chiar direct în golul subalpin, ca cele de pe Izvorul Călimani, și astfel accentuează mai mult scăderea temperaturii, umiditatea solului și a atmosferei bazinului văii Neagra, favorizând răspândirea zâmbrului. Un rol deosebit în conservarea aproape perfectă a acestui relict glaciar îl are jneapănul, care formează
PLAN DE MANAGEMENTdin 14 iunie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/274583]
-
de întretăiere a granițelor a trei state; ... c) Cetățile Tihului - vârfuri muntoase răzlețe ce răsar precum zidurile unei cetăți, surprind turiștii aventurați aici prin frumusețea și sălbăticia peisajului; ... d) 2.480 Rezervația Lacul Iezer - lac de baraj natural înconjurat de vegetație subalpină cu ienupăr și jneapăn, atrage săptămânal grupuri de turiști dornici de experiențe complexe; ... e) Traseul de creastă prin Vârful Pietrosu - conferă imagini de vis asupra întregii caldere vulcanice din Călimani. Este punctul cel mai înalt din acești munți, ușor accesibil
PLAN DE MANAGEMENTdin 14 iunie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/274583]
-
C Număr de locuri de campare funcționale Centre și puncte de informare D9 R Număr de centre de vizitare și puncte de informare care deservesc aria protejată ... BIBLIOGRAFIE ȘI REFERINȚE Antohe, A., colab., 1990, Cercetări ecofiziologice în asociațiile de tufărișuri subalpine din masivul Călimani, Studii și cercet. Biologice, ser. Biol. Veget., 32,2,121-129; Antohe, A., colab., 1991, Cercetări ecofiziologice la gramineele din pajiștile masivului Călimani. Studii și cercet. Biologice, ser. Biol. Veget., 43,1-2,71-77; Antohe, A., colab., 1993, Particularități ecofiziologice ale molidișurilor de
PLAN DE MANAGEMENTdin 14 iunie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/274583]
-
mai afectate de schimbările climatice (Inouye, 2019), fiind caracterizate de un sezon de vegetație scurt (care corespunde cu intervalul lipsit de strat nival) și necesitând umiditate suficientă pentru începerea ciclului vegetativ (Beniston, 2003). Habitatele de tufărișuri și pajiști alpine și subalpine (tipurile de habitat 4070* Tufărișuri de Pinus mugo și Rhododendron hirsutum și 6230* Pajiști de Nardus bogate în specii, pe substraturi silicatice) sunt mai dependente de temperaturi joase, asociate cu prezența stratului de zăpadă (grad de acoperire de 70-80%), speciile
STRATEGIE NAȚIONALĂ din 14 august 2024 () [Corola-llms4eu/Law/287810]
-
rapide. De asemenea, stratul de zăpadă sezonier se numără printre factorii climatici care influențează condițiile ecologice ale multor ecosisteme terestre. Pierderea stratului izolator de zăpadă odată cu creșterea temperaturii poate afecta fundamental atât ecosistemele naturale (ex. habitatele prioritare alpine și subalpine, alcătuite din specii vegetale și animale, dintre care multe relictare, care trăiesc în condițiile unui climat aspru), cât și ecosistemele create și controlate de populația umană (ex. plantele cultivate din sistemele agricole). Proiecțiile viitoare cu modele climatice sugerează că valurile
STRATEGIE NAȚIONALĂ din 14 august 2024 () [Corola-llms4eu/Law/287810]
-
de către personalul cu sarcini speciale de verificare, care returnează echipelor de teren toate înregistrările neconforme, cu solicitarea de explicații sau de corectare a acestora. Habitatul 4080 Habitatul 4080 are o distribuție punctiformă, pe suprafețe foarte mici, izolate, în etajele subalpin și alpin. Conform mențiunilor din literatura de specialitate, se confirmă prezența certă a acestui tip de habitat într-un număr restrâns de puncte din câteva masive muntoase (Munții Rodnei, Făgăraș, Parâng, Cindrel, Șureanu). Având în vedere distribuția restrânsă a habitatului
GHID din 28 decembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/278322]
-
explicații sau de corectare a acestora. Habitatele 4060 și 4070* Habitatele de tufărișuri 4060, 4070* ocupă în general o suprafață întinsă, au o distribuție în suprafețe mari, continue, uneori combinată cu o distribuție fragmentată, în suprafețe mici, răspândite în etajul subalpin, deasupra limitei altitudinale superioare a pădurilor, ceea ce implică un efort considerabil pentru monitorizarea stării lui de conservare. Metodologia de monitorizare este similară cu cea a habitatelor forestiere și este prezentată în în prezentul Ordin în Anexa 10 - Ghidul cu
GHID din 28 decembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/278322]
-
datelor de teren pentru evaluarea parametrilor descriptivi ai calității habitatului se face cu ajutorul rețelei de sondaje de 4x4 km (Figura 3) pentru monitorizarea habitatelor forestiere și cuprinde un număr total de 41 sondaje pentru cele două habitate de tufărișuri subalpine. Prin fotointerpretarea ortofotoplanurilor la scara 1:5000 s-au identificat sondajele în care sunt prezente tufărișurile subalpine (sondaje care au cel puțin o suprafață de probă situată în terenuri cu tufărișuri subalpine). Unitățile de eșantionaj sunt distribuite sistematic la nivelul întregului
GHID din 28 decembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/278322]