340 matches
-
pag.77) Marginea laterală și cele laterale ale pronotului cu o tivitură gălbuie evidentă. Elitrele galben-maronii, luate împreună ele sunt de peste 2 ori mai lungi decât late. Tarsele posterioare aproximativ la fel de lungi cât tibiile. l=2,5-3,6 mm. 2 Subfamilia Sphaeridiinae Conturul corpului oval sau rotunjit, puternic convex. Antenele sunt puțin mai lungi decât palpii maxilari, fiind formate din 9 articole (la Sphaeridium din 8 articole). Ultimele 3 articole antenale alcătuiesc o măciucă pubescentă. Toate tarsele sunt pentamere. Coleoptere de
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
maxilari adesea de nuanță deschisă. Elitrele mate, prevăzute cu o pată apicală roșcată. Striile elitrelor mai îngroșate în partea lor mediană, iar interstriile sunt ușor convexe. Lamela mezosternului lățită. În locuri umede sub detritus. l=1,5-2,0 mm. 3 Subfamilia Hydrophilinae Penultimul articol al palpilor maxilari nu este evident îngustat (excepție gen. Chaetarthria). Pronotul lipsit de șanțuri sau gropițe adâncite. Scutelul mai lung decât lat. Coxele mediane bine dezvoltate. Primul articol al tarselor posterioare este mai scurt decât articolul 2
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
care trăiesc sub scoarța copacilor sunt ipidiofage, fiind întâlnite în galeriile de ipide (Cylister oblongum). Dintre speciile mirmecofile amintim Aeletes atomarius întâlnită în furnicarele de Lasius brunneus și Mirmetes piceus care trăiește în mușuroaiele de Formica rufa și pratensis. Cheia subfamiliilor 1.Corpul aplatizat. Capul și propigidiul sunt situate în același plan. Partea ventrală a capului nu este acoperită de marginea anterioară a prosternului.........4 Hololeptinae -.Capul, corpul și pigidiul sunt situate în planuri diferite. Partea ventrală a capului acoperită de
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
ale prosternului, înaintea coxelor anterioare. Lobul prosternului are o știrbitură la locul de inserție al scapului................................3 Dendrophilinae -.Este vizibil un șănțuleț dispus în vecinătatea unghiurilor anterioare ale prosternului. Lobul prosternului este lipsit de o știrbitură vizibilă.........................5 Histerinae 1 Subfamilia Abraeinae Antenele se inseră pe frunte după marginea internă a ochilor. La Onthophilus elitrele sunt puternic carenate. Corpul de dimensiuni mici. Cheia genurilor 1.Suprafața pronotului și a elitrelor prezintă carene evidente......1 Onthophilus Leach -.Pronotul și elitrele necarenate.................................................................2
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
pronotului. Sub scoarța copacilor și sub frunzele căzute. Semnalată numai în Transilvania. l=1,2-1,5 mm. 3 Abraeus parvulus Aubé (perparvulus Mars). Punctuația elitrelor dublă. În lemnul arborilor bătrâni. Citată numai în Ardeal. l=1,2-1,5 mm. 2 Subfamilia Saprininae Partea dorsală glabră. Vârfurile elitrelor oblic-externe, adesea scurtate posterior. Prosternul este lipsit de un lob diferențiat. Insectele trăiesc pe cadavre, dejecții animale, resturi vegetale în descompunere, furnicare și în cuiburi de păsări. în fauna României 6 genuri. Cheia genurilor
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
pe terenuri nisipoase sub dejecții. Semnalată în Dobrogea și în Delta Dunării. l=1,5 -2,5 mm. -var. granarius Er. Stria suturală este scurtată în partea ei posterioară. -ab. arenarius Mars. Dorsal mată, lipsită de un luciu metalic. 3 Subfamilia Dendrophilinae Antenele se pot plia într-un șanț situat pe marginile laterale ale prosternului , înaintea coxelor anterioare. Cel puțin tibiile anterioare sunt puternic lățite. La noi au fost semnalate până în prezent 3 genuri. Cheia genurilor 1.Toate tibiile puternic lățite
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
Herbst Negru lucios, cu antenele și picioarele roșii. Se deosebește de specia precedentă prin forma corpului care este îngustată anterior și posterior, fiind lățită în partea mediană. Sub scoarța esențelor de foioase și conifere. l=1,5-2,2 mm. 4 Subfamilia Hololeptinae Cuprinde un singur gen monotipic. 18 Genul Hololepta Paykull în fauna noastră o singură specie. Hololepta plana Sulzer Baza capului are câte o tăietură laterală foarte adâncită. Fruntea netedă, nepunctată. Măciuca antenelor ovală și aplatizată. Corpul aplatizat, cu marginile
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
anterioare cu un șănțuleț pentru adăpostirea tarselor în forma literei ”S“, iar marginea lor externă prezintă câte 4 zimți. Sub scoarță, cel mai adesea de plop. Specie comună, răspândită în toată țara. l=8-9 mm. (Pl. VIII, fig. 1) 5 Subfamilia Histerinae Partea dorsală glabră, lipsită de peri. Măciuca antenelor este rotundă sau ovală, formată din 4 articole. Capul, corpul și propigidiul sunt situate în planuri diferite. Prosternul prezintă un lob care acoperă parțial piesele bucale. Antenele se inseră sub marginile
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
elitre sunt vizibile 4 strii longitudinale discale complete. Ultimele 2 tergite abdominale prezintă o punctuație uniformă, deasă și accentuată. Marginea externă a tibiilor anterioare cu 5 dițișori mici. Îndeosebi în zona de șes. l=3,5 5,5 mm. 6 Subfamilia Hetaeriinae Partea dorsală a corpului este acoperită cu peri sau solzi. Măciuca antenelor cilindrică cu vârful trunchiat. Tibiile puternic lățite. Cuprinde specii mirmecofile. În fauna României un singur gen monotipic. 28 Genul Hetaerius Erichson La noi o singură specie. Hetaerius
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
-a (drojdii și mucegaiuri). Grupa I (Bacterii lactice) Denumite și „bacterii folositoare”, ele asigură fermentația lactică în urma căreia lactoza trece în acid lactic; în paralel, crește aciditatea laptelui, ceea ce determină coagularea cazeinei („prinderea” laptelui). Bacteriile lactice sunt încadrate în 2 subfamilii ale familiei LACTOBACTERIACEAE: Subfamilia STREPTOCOCCACEAE: * genul Streptococcus. Speciile S. lactis și S. cremoris generează aciditatea spontană și naturală a laptelui (până la 120-150°T) și se dezvoltă în intervalul +10...+40°C (optim = +30...+35°C). Specia S. thermophylus este prezentă
Controlul şi expertiza calităţii laptelui şi a produselor lactate by Marius Giorigi Usturoi () [Corola-publishinghouse/Science/682_a_1311]
-
Grupa I (Bacterii lactice) Denumite și „bacterii folositoare”, ele asigură fermentația lactică în urma căreia lactoza trece în acid lactic; în paralel, crește aciditatea laptelui, ceea ce determină coagularea cazeinei („prinderea” laptelui). Bacteriile lactice sunt încadrate în 2 subfamilii ale familiei LACTOBACTERIACEAE: Subfamilia STREPTOCOCCACEAE: * genul Streptococcus. Speciile S. lactis și S. cremoris generează aciditatea spontană și naturală a laptelui (până la 120-150°T) și se dezvoltă în intervalul +10...+40°C (optim = +30...+35°C). Specia S. thermophylus este prezentă în iaurt și se
Controlul şi expertiza calităţii laptelui şi a produselor lactate by Marius Giorigi Usturoi () [Corola-publishinghouse/Science/682_a_1311]
-
40...+50 °C). Dacă laptele conține speciile S fecalis și S. liquefaciens, brânzeturile obținute vor avea gustul de „amar”; * genul Leuconostoc. Include speciile L. citrovorum și L. paracitrovorum, care asigură aroma caracteristică untului și smântânii (concură la formarea de diacetil). Subfamilia LACTOBACILLEAE: * genul Lactobacillus: * subgenul Thermobacterium include bacterii care se dezvoltă la temperaturi de +37...+60 °C. Speciile T. lactis și T. helveticum se găsesc în brânzeturile Șvaițer și Gruyère, Lactobacillus bulgaricus intră în microflora iaurtului, iar Lactobacillus acidophyllus este prezentă
Controlul şi expertiza calităţii laptelui şi a produselor lactate by Marius Giorigi Usturoi () [Corola-publishinghouse/Science/682_a_1311]
-
tulpina, frunza (Grimm, 1904; Weiss, 1925; Zornig și Weiss, 1925; Lavalrée, 1948), anatomia plantulelor (Desphande și Kumar, 1968) și ordinea de apariție a vaselor în nervurile foliare (Trecul, 1893) ori structura tuturor organelor vegetative la specii din diferite triburi și subfamilii (Sayeeduddin și Moinuddin, 1939). La noi în țară, Rugină și Toma (1989) publică un studiu referitor la structura organelor vegetative de la mai multe specii de compozee medicinale, fără să analizeze și specia luată de noi în studiu. Dintre lucrările anatomice
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
15 - Fază de decizie se concretizează prin sporirea permeabilizării membranare mitocondriale și intrarea în scenă a unor factori proapoptogeni că: citocromii c, factorul inductor al apoptozei (AIFĂ, factorul 1 activator al apoptozei (Apaf - 1Ă și unele oncogene din cele 2 subfamilii Bcl-2, respectiv subfamilia Bax cu proteinele Bax, Bak și Bok și subfamilia BH3 cu proteinele Bid, Bad și Bim (Martinou J.C. și Green D.R., 2001Ă. - Fază de degradare marchează punerea în joc a caspazelor (cistein proteaze care au capacitatea de
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
decizie se concretizează prin sporirea permeabilizării membranare mitocondriale și intrarea în scenă a unor factori proapoptogeni că: citocromii c, factorul inductor al apoptozei (AIFĂ, factorul 1 activator al apoptozei (Apaf - 1Ă și unele oncogene din cele 2 subfamilii Bcl-2, respectiv subfamilia Bax cu proteinele Bax, Bak și Bok și subfamilia BH3 cu proteinele Bid, Bad și Bim (Martinou J.C. și Green D.R., 2001Ă. - Fază de degradare marchează punerea în joc a caspazelor (cistein proteaze care au capacitatea de a cliva reziduurile
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
intrarea în scenă a unor factori proapoptogeni că: citocromii c, factorul inductor al apoptozei (AIFĂ, factorul 1 activator al apoptozei (Apaf - 1Ă și unele oncogene din cele 2 subfamilii Bcl-2, respectiv subfamilia Bax cu proteinele Bax, Bak și Bok și subfamilia BH3 cu proteinele Bid, Bad și Bim (Martinou J.C. și Green D.R., 2001Ă. - Fază de degradare marchează punerea în joc a caspazelor (cistein proteaze care au capacitatea de a cliva reziduurile de acid aspartică, a hidrolazelor catabolice și a deoxinucleazelor
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Primele sunt scurte, secundele sunt lungi (Fig. 2.1, Fig. 2.2Ă. Fig. 2.1. Diagramă adeziunii leucocitare la endoteliul activat al capilarelor de la locul inflamației (După Johnson și colab., 2000Ă Sunt cunoscute circa 20 de integrine, sistematizate în 3 subfamilii: - subfamilia VLA, sau β1, Beta 1 integrine cu activare târzie și foarte târzie; este constituită din 6-8 membri (Olinescu A., 1995Ă: VLA-1, VLA-2, VLA-3, VLA-4, VLA-5 și VLA-6. Cea mai cunoscută este integrina VLA-4 (α4β1Ă codificata CD49/CD29, exprimată pe
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
sunt scurte, secundele sunt lungi (Fig. 2.1, Fig. 2.2Ă. Fig. 2.1. Diagramă adeziunii leucocitare la endoteliul activat al capilarelor de la locul inflamației (După Johnson și colab., 2000Ă Sunt cunoscute circa 20 de integrine, sistematizate în 3 subfamilii: - subfamilia VLA, sau β1, Beta 1 integrine cu activare târzie și foarte târzie; este constituită din 6-8 membri (Olinescu A., 1995Ă: VLA-1, VLA-2, VLA-3, VLA-4, VLA-5 și VLA-6. Cea mai cunoscută este integrina VLA-4 (α4β1Ă codificata CD49/CD29, exprimată pe limfocite
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
progresând astfel în lungul peretelui endotelial; C. Integrinele angajează contrareceptorii de pe celulele endoteliale și contribuie astfel la formarea unei rețele de actină între celulele endoteliale adiacente; D. Granulocitele se strecoară printre celulele endoteliale și traversează peretele vascular în matricea extracelulara. - subfamilia LFA sau LAF constituită din integrine asociate limfocitelor; cea mai cunoscută este LFA-1 (CD11a,b,c/CD18Ă formată din trei grupe de glicoproteine înrudite (CD11a,b,ca. Deficiență ei ereditară la bovine este responsabilă de sindromul BLAD (sindromul de deficiență
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
CD11a,b,c/CD18Ă formată din trei grupe de glicoproteine înrudite (CD11a,b,ca. Deficiență ei ereditară la bovine este responsabilă de sindromul BLAD (sindromul de deficiență leucocitara a bovineloră, observat într-o proporție mai redusă și la câini, și - subfamilia citoadezine, mai putin cunoscută. Superfamilia imunoglobuline sau CAM (molecule de aderenta celularăă este constituită din 5 membrii: ICAM-1, ICAM- 2, VCAM-1, MadCAM-1 și PECAM (Fig. 2.3Ă. 1. ICAM-1 (intercelular adhesion molecule-1 sau CD54Ă este o glicoproteină transmembranară exprimată pe
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
asociază cu lanțurile beta (CD 29Ă. Sunt expresate sub diverse forme pe leucocite, plachete și celule epiteliale. Sunt numite și antigene foarte mari (VLAsă. Liganzii lor sunt proteinele matriceale extracelulare. CD50 (ICAM - 3Ă este unul dintre liganzii CD11a / CD18 din subfamilia imunoglobulinelor. Este bine exprimată pe limfocitele în repaus și joacă rol în aderenta celulară. CD51 este un lant alfa de integrină existența pe plachete și celulele endoteliale. Lanțul beta este CD61 și ligandul lor este vitronectina. CDw52 Glicoproteină de 21-28
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
segment ARN rezultat din splicing-ul precursorului integral al transcriptului provirusului. Un virus transduce o singură genă, rareori două. Genele onc transduse de retrovirusuri sunt cei mai eficienți agenți ai transformării maligne. Oncogenele de origine celulară s-au găsit numai la subfamilia Oncovirinae, dar lipsesc la Lentivirinae și Spumavirinae, deși etapele replicării sunt aceleași la toate aceste trei unități taxonomice virale. Mecanismele posibile ale transformării maligne sub acțiunea retrovirusurilor transductoare, sunt multiple, pentru explicarea lor elaborându-se mai multe ipoteze: 1. În
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Brazilia și Peru. 2 000 de vorbitori. Partiție acuzativ/ergativ determinată de semantica nominalelor. Pronumele de persoana 3, aflat la mijlocul ierarhiei nominale, poate primi atât marcare de tip nominativ/acuzativ, cât și marcare de tip ergativ/absolutiv. CAVINEÑA Limbă din subfamilia TACANAN, vorbită în nord-estul Boliviei. Circa 1 000 de vorbitori. Partiție morfologică acuzativ/ ergativ determinată de trei factori: semantica nominalelor, timp și aspect și propoziție principală vs subordonată. CECENĂ Limbă est-caucaziană, din grupul NAKH. Marcare cazuală foarte variată. CHAIBASA − Vezi
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Sistemul ergativ nu este încă instalat complet: cazul agentului, numit ergativ, este identic cu cazul genitiv atribuit posesorului în NP complex; agentul marcat nu are proprietățile sintactice ale subiectului prototipic. OUBYKH − Vezi UBYKH. PAÍTER − Vezi SURUÍ. PANJABI − Vezi PUNJABI. PANOAN Subfamilie de limbi (în cadrul familiei pano-tacanan) vorbite în Peru, vestul Braziliei și Bolivia. Partiție foarte complicată. PÄRI Limbă africană din familia nilo-sahariană, vorbită în Sudan. Câteva trăsături ergative. În anumite construcții, verbul conține informații despre A, niciodată însă despre S sau
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
variabil. Marcare prin acord verbal. Asemănătoare cu GEORGIANA în privința sistemului complex de marcare a cazurilor și a sistemului independent de acord verbal, dar diferită în privința morfologiei numelui și a marcării acordului verbal. Nu există partiție determinată de timp−aspect. TACANAN Subfamilie de limbi din familia pano-tacanan, vorbite în Peru, vestul Braziliei, Bolivia și Paraguay. Partiție foarte complicată. TAGALOG Limbă din familia austroneziană, ramura indoneziană de nord, grupul hesperonesian. Vorbită în Filipine. 24 de milioane de vorbitori, ca limbă primă și 60
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]