71 matches
-
este de confundat cu realismul naiv, care își face cel mai puternic aliat al său din vizualitate: conform acestuia, este adevărat, adică real în ordinea existenței, numai ceea ce se vede și întrucât se vede. Un asemenea realism termină în relativism subiectivist ce duce la un mobilism empiric: tot ceea ce este, este așa cum îl vede fiecare. Pozițiile acestui realism naiv vor constitui, de altfel, ținta unora dintre criticile adresate lui Platon.” Giovanni Reale, op.cit., p. 281: „Credo che sia utile richiamare, a
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
să spună mai multe despre lucrările de artă decât despre criticul de artă susține ideea că acesta din urmă ar trebui să se detașeze în abordarea artei de propriile cunoștințe, credințe și înclinații, pentru a oferi interpretări cât mai puțin subiectiviste. În pofida dezirabilității enunțării unor interpretări obiective, un alt principiu susține poziția sentimentelor în ghidarea interpretării, în măsura în care acestea ar îmbunătăți înțelegerea. Deoarece o persoană poate răspunde critic atât emoțional, cât și intelectual față de o lucrare de artă, pot apare interpretări diferite
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
a „originii” (archy) era situată mereu între două „zise”. Așa cum obișnuia să spună părintele André Scrima, adevărul „se află între două zise”. Astfel, adevărul e „chiar interzisul”. Dialogurile platonice constituie mostra perfectă a unei lumi care nu crede în percepția subiectivistă și perspectivală a ființei. Aceasta explică și inexistența conceptului de proprietate intelectuală în Antichitate. „Vânând esențele”, filozoful are conștiința propriei ex-centrări în raport cu „esențialul”; cel lipsit de disciplina gândirii temeiurilor se va crede mereu vrednic să stea în centrul scenei din
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
al pământului, că ai ascuns acestea de cei înțelepți și de cei pricepuți și le-ai descoperit pruncilor. Așa, Părinte, căci așa a fost înaintea Ta, bunăvoința Ta” (Luca 10, 21)1. Chiar atunci când nu este de influență gnostică, lectura subiectivistă a Scripturii dă naștere unor reprezentări arbitrare sau aberante ale proclamației apostolice. Cei care „nu mai suferă învățătură sănătoasă își îngrămădesc învățători ca să le răsfețe auzul” (II Timotei 4, 3). Prin urmare, tipărirea și traducerea Sfintei Scripturi în afara cadrului liturgic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de cele mai multe ori în procesiune) cu Tetraevangheliarul ținut în brațe de preot, diaconul vestește: „Înțelepciune. Drepți!” (nu „cu înțelepciune”!), iar înaintea citirii epistolei apostolului și a Evangheliei propriu-zise, invocarea „înțelepciunii” se repetă. Aceasta este hermeneutica Bisericii Ortodoxe. Ea corectează derapajul subiectivist în lectura Scripturii, subliniind că „nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Hristos Iisus Domnul” (II Corinteni 4, 4). Nici o Evanghelie nu este vestită ca un manifest auctorial; Evanghelia nu este „a lui”, ci după (sau „conform lui”, în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Grigorie de Nyssa și Evagrie Ponticul până la Maxim Mărturistitorul - de către ucenicii alegoriei și ai lecturii duhovnicești, bazată pe efortul ascetic al minții de a decela înțelesul originar și eshatologic al Scripturii; (b) poziția asumată de autorii moderni care justifică delirul subiectivist al interpretării, favorizat de conflictul deschis între limitele textualității scripturistice și imaginația necenzurată a interpretului 1. În primul caz, tâlcuitorul se lasă „născut prin Cuvântul adevărului” (Iacov 1, 18) și va fi astfel inițiat în geografia simbolică a Scripturii. În
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
oamenilor, modurile lor diferite de comunicare. Orice subiect era un loc distinct de centrare a forțelor spirituale, cu valoare individuală. Aceasta era o perspectivă care nu ținea cont de diversitatea formelor activității umane. Sufletul trebuia explicat astfel doar din perspectiva subiectivistă. Omul nu mai era raportat la natură, ci doar la un alt om. 3.3. Stoicii Activitatea stoicilor este legată de Atena. Întemeietor a fost Zenon, denumit după locul unde acesta își ținea discursurile. Tot întemeietor a fost considerat și
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a necesitat învingerea unor dificultăți conceptuale legate de limitele de explicare a sufletului în termenii credo-ului în forța divină, care hotărăște tot ce se întâmplă în natură și în societate. Asperitățile au fost date de puternica influență a tendințelor subiectiviste și indeterministe, care s-au completat cu cele mecanicist-naive. Progresele timpului în domeniul cunoașterii vieții sufletești s-au realizat în nota dualistă caracteristică. Alături de explicația deterministă era pusă în paralel și cea în care fenomenele sufletești erau dependente de intervenția
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
în domeniul aplicativ al vieții sociale, deși fundamentele sale experimentale s-au bazat pe studii de psihologie comparată, pe experiențe efectuate pe animale. Primele experiențe de acest fel au fost efectuate sub însemnele teoriei darwiniste, eliberate de toate influențele metodelor subiectiviste de investigație. La început nu au existat nici prea multe griji și exigențe strategice, care să facă deosebire dintre comportamentul animal și cel uman. Totul era subordonat spiritului pragmatic al societății americane, unde din obiectul de cunoaștere al psihologiei au
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
sens, era mai mult decât mecanicismul simplist folosit până atunci. Influențat de lucrările darwinistului Lloyd-Morgan, Thorndike a avut șansa să-i aibă ca dascăli pe W. James și pe J. McKeen Cattell, să împărtășească din experiența confruntării acestora cu psihologia subiectivistă europeană. În drumul său spre om, Thorndike a găsit necesar să poposească pe tărâmul psihologiei animale, să verifice pe animale legile și regulile de funcționare ale comportamentului. În acea perioadă, în SUA, psihologia comparată se bucura de înalt respect, se
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
și ale măsurării obiective a progreselor instruirii cu ajutorul feedbackului obținut aplicând teste docimologice riguroase. Spinoasa problemă a subiectivismului în aprecierea și evaluarea performanțelor școlare a fost, în acest fel, eliminată. Bloom nu a intuit însă că această „extirpare a cariei subiectiviste” antrena consecințe negative chiar mai mari decât ceea ce fusese eliminat: „testologismul” exacerbat, „obiectivismul” nenuanțat și „măsurătorismul” inflexibil. În 1976, Benjamin Bloom a publicat Human Characteristics and School Learning 7, intenționând să confere un temei psihologic și educațional solid, inextricabil chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Parincea, dar pe care le poți auzi și în capitala județului: „Unii tovarăși ridică chestiuni personale, ceea ce face ca discuțiile să nu se ridice la un nivel ridicat”. Și: „Eu, ca secretar de organizație, îmi revine sarcina...” și: „Nu sînt subiectivistă, dar cred...” *„- Poezia e evocare și invocare”, am zis eu. „- Cînd e proastă, e revocare”, mi-a replicat actorul Virgiliu Florescu, subliniindu-și replica printr-un gest larg, ca pe scenă. *Un frumos final de cronică: „Nu l-am întîlnit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
prin simpla enumerare, deoarece această formă nu produce un spor în cunoaștere. Gânditorul englez elaborează o clasificare a științelor, fundamentată pe criteriul deosebirilor dintre aptitudinile spirituale ale omului (memoria, imaginația, rațiunea). Fără îndoială, avem de-a face cu o manieră subiectivistă de clasificare, deoarece gânditorul englez năzuia spre o structură a științei care să aibă la bază faptele științifice dobândite cu ajutorul experienței. În acest caz, matematica și logica nu puteau fi admise drept științe fundamentale, ci științe auxiliare sau de susținere
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
sau ființei sale. Aceasta înseamnă că, în cazul omului, nu putem indica o ființă dată, prestabilită, deoarece omul se creează pe sine prin alegerea liberă de sine însuși. Această concepție despre alegerea umană poate fi privită ca fiind una radical subiectivistă sau individualistă, deoarece nu există posibilități generale asupra cărora ar trebui să se fixeze în opțiunea/alegerea sa. Fără îndoială, pot fi identificate o serie de trăsături comune între existențialismul lui Sartre și dialectica existențialistă a lui Kirkegaard. Ambii tratează
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
senzorial-perceptive, imaginative, participativ-afective sau de surpriză, tensiune etc. Perspectiva axiologică se sprijină pe paradoxul kantian al judecății de gust: „judecata de gust este universală fără raportare la concept”. Sunt prezentate diferitele soluții date paradoxului kantian al judecății de gust - apriorică, subiectivistă, naturalistă, logicistă, sociologică - ca tot atâtea interpretări ale facultății spirituale prin care un obiect, cu o anumită finalitate pentru om, este receptat de subiecți. M. ia în discuție și critica literară, considerând-o cea mai avizată dintre toate formele de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288126_a_289455]
-
această valoare ar reflecta utilitățile marginale ale bunurilor. Menger consideră că analiza utilității marginale poate fi extrem de utilă, dacă se consideră maximizarea satisfacției drept singura explicație a comportamentului economic pe o piață liberă. Analiza sa economică este una individualistă, deci subiectivistă, criticată de adepții abordărilor sociale ale fenomenelor economice. Cuvîntul social este pentru el unul ambiguu, ce a creat numeroase confuzii. Austriacul se opune economiștilor matematicieni, recurgînd la experiența psihologică, conform căreia utilitățile marginale nu pot fi concepute ca variabile infinitezimale
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Președintele Uniunii nu a știut să coordoneze activitatea acestor organisme de conducere, să stimuleze inițiative colective, și a luat, nu o dată, hotărîri de unul singur. [...] sectoare importante de muncă n-au fost acoperite, iar responsabilitățile personale au fost neglijate [...] atitudini subiectiviste.” „Darea de seamă” ocupă nu mai puțin de 32 de coloane de revistă, adică pînă în pagina 8 inclusiv. (Luminița Marcu, „Literatură și ideologie. Gazeta literară, 1954-1968”)
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4907_a_6232]
-
nimerit în anii ‘90. „Nu o singură dată s-a spus că Soljenițîn a urît în egală măsură atît comunismul, cît și democrația apuseană. Ideea pe care o argumentez în paginile care urmează este aceea că o critică a tendințelor subiectiviste și relativiste ale lumii occidentale (afirmată cu vehemență în controversatul discurs ținut la Harvard în 1978) nu înseamnă învinovățirea democrației occidentale.“ (p. 9) Un volum plăcut la lectură pentru cei care vor să vadă cum un urs slav e preschimbat
Inclasabilul Soljenițîn by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5097_a_6422]
-
durează de milioane de veacuri - diferență între eul biologic și cel psihologic secundar și general... O distincție foarte importantă, în istoria culturii, cu urmări directe în artă și literatură, explicând diferența dintre realismul literar - de tip Balzac - și literatura impresionistă, subiectivistă, gen Proust, și modernii ulteriori... Distincția se află definită în critica noțiunii de engramă aplicată la natura psihologică. Critica, devenită clasică, a lui Bergson, din aceeași Materie și memorie față de gestaltiști, în general, reprezentanții care acordă memoriei un substrat material
Adevăratul corp uman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15374_a_16699]
-
peste pragul electoral în București, ceea ce nu-i puțin. Dragomir zis Mitică joacă rolul unui Vadim mai mic, frust și agramat, care nu crește scorul PRM-ului nici dacă se dă peste cap în platou. Dar, vorba lui, omul e „subiectivist“, poate mă înșel eu. Mesajul său este unul paternalist, Mitică le rezolvă pe toate. Discursul lui conservă relicve comuniste de gândire și limbaj: Dragomir vorbește mult și amestecat despre oamenii care suferă, câmpul muncii, locuințe pentru toți, „medicamentația“ mai scumpă
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
a secolului XX. Om de cultură, serios, disciplinat, nu cunoștea excesul - În nici un domeniu, cu o putere de muncă incredibilă, stăpînind concepte și sprijinînd modernitatea. Era o autoritate, În domeniu : iubit, dar și temut. Urît, nu o dată, de către artiștii criticați. Subiectivist, uneori. Intrînd chiar În polemici păguboase (cu Everac, cu Caramitru). Dar, repet, În mare, a rămas un punct de reper În teatrologia națională, și nu cred că va putea fi Înlocuit, deoarece critica a pierdut teribil din prestanță & puterea de
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
avangardă a disciplinei critice, ca un filtru estetic descoperitor de valori afine, obligînd-o pe cea dintîi să ia act de ele și să le asimileze. Postsimboliștii Ion Vinea, B. Fundoianu, F. Aderca, N. Davidescu și alții (majoritatea influențați de estetica subiectivistă a lui Rémy de Gourmont) au contribuit, cu mijloacele lor, la acest proces. În decupajul periodizant pe care îl propune lucrarea de față, avangarda istorică autohtonă a fost segmentată în trei faze distincte de evoluție (deși, firește, orice periodizare e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
specifice unui antimilitarism creștin, care au dus la un conflict deschis cu Imperiul roman și ulterior la apariția obiecției de conștiință, se regăsesc în gnosticism și maniheism. Antimilitarismul s-a dezvoltat în interiorul acestor două erezii creștine care propagau o doctrină subiectivistă. La baza reformei religioase a acestor erezii se afla o inspirație personală arbitrară, o liberă interpretare a Sfintelor Scripturi și validitatea singulară a moralei subiective. Aceste trei aspecte au fost negate dintru început de Biserica universală, care se considera singura
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a acorda, la rândul nostru, înțelegere și afecțiune celor de care suntem legați prin scopuri și valori comune. Avem, așadar, datoria morală de a realiza un efort de automodelare a propriei personalități, pentru a face să dispară revendicările aberante, interpretările subiectiviste și atitudinile refractare față de alții. Altfel spus, sensul superior al dezvoltării propriei personalități trebuie să fie cel al unei autodepășiri, prin ridicarea continuă a conștiinței de sine de la treapta unei închideri egoiste, la treapta onștiinței de altul, care presupune decentrare
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și unor relații stimulative și principiale cu cei din jur. Se va urmări, în permanență, formarea la elevi a obișnuinței de a se întreba în ce măsură sunt justificate propriile revendicări față de o altă persoană, de a renunța la susceptibilitate, la interpretarea subiectivistă a pretențiilor sau manifestărilor celorlalți, care dă naștere unei reacții de apărare și de ostilitate. Cu alte cuvinte, aceștia trebuie să renunțe la egoism, trebuie să facă dovada capacității de a se transpune în trăirile altora, de a adopta punctul
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]