35 matches
-
semn al morții."293. În deja clasicul studiu Note asupra versului, G. Ibrăileanu constata simbioza perfectă dintre "imnul închinat naturii" și cel al iubirii din prima fază a creației eminesciene. În cea de-a doua etapă (1879-1883), lirica erotică se subiectivizează, tonul devine mai grav, iar peisajul feeric al naturii se estompează. Indiferent de genul literar în care ne situăm, susține creatorul Spiritului critic...,psihologismul exclude natura.294 În ultima sa parte, afirmația pare discutabilă, dacă invocăm un sonet ca Afară
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
din argumente bazate pe fapte, pe exemple și mai puțin pe autoritate. În aceste condiții, exagerarea polemică are ca punct de referință o realitate obiectivă (de pildă, statutul ideologic de lider carismatic al extremei drepte, public asumat de A.C. Cuza), subiectivizată prin intervenția literară a unui scriitor plămădit dintr-un aluat diferit: Toată activitatea dumneavoastră se rezumă în a hotărî că ce există nu este, și că este ceea ce nu există". Invocarea permanentă a argumentului ad hominem face din scrisoarea deschisă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
monstrare, it. mostrare, fr. montrer, sp. mostrar, care "cere ca instigatorul la acțiune să fie diferit de receptorul senzației: Ileana arată o fotografie lui Petru". Cercetătoarea precizează că activul cauzativului poate apărea și cu Nominativul (în accepția curentă, obiectul perceput) subiectivizat, dacă este însoțit de un determinant: Casele arătau sumbre. 146 Semnalăm extinderea clasei de substituție a numelui predicativ din construcțiile personale, pentru care în GALR II (2008: 278-279) se precizează doar următoarele realizări adverbiale (prin adverbe-substitute): cum (modal interogativ și
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
face prozeliți ideea moscovită că România și-a bătut joc de Basarabia, tratând-o ca pe un soi de "Siberie" în care erau trimiși cei pedepsiți, neglijându-se cvasitotal dezvoltarea provinciei după Marea Unire." (p. 188) Dincolo de înflăcărarea care îi subiectivizează discursul, un adevăr trist pe care autorul nu ezită să îl menționeze este acela că "Basarabia s-a simțit abandonată de mai multe ori în cursul ultimelor două secole: la 1812, la 1878, la 1917, la 1940 și la 1989
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
În momentul În care basmul părăsește sfera oralității, se modifică și raportul dintre emițător și receptor; comunicarea devine indirectă (textul este vehiculat cu ajutorul mediilor artificiale) și intervin coduri suplimentare abstracte (scrierea, de pildă); În schimb, legătura emițătorului cu textul se subiectivizează: el este acum autor (nu simplu colportor) al textului, este profund implicat În facerea acestuia...“, scrie Mihaela Cernăuți-Gorodețchi În Poetica basmului modern. Basmul modern nu mai este așadar un basm adresat În exclusivitate copiilor, pentru că apelează la jocuri narative, temporale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
-i afirme superioritatea absolută într-o lume a relativității. Istoria ieroglifică este prin urmare rezultatul criteriului subiectiv de apreciere a realității, ca orice literatură trecută prin “ochiul sufletului”. Adevărul în numele căruia pornește Inorogul cruciada nu este adevărul absolut, ci e cel subiectivizat de sensibilitatea exarcebată a ființei care “simte enorm și vede monstruos”, ca rezultat al frustărilor acumulate de-a lungul timpului și datorate unei rigide ierarhii și ordini sociale care l-a exclus și l-a aruncat în “ilegalitate”. Eficacitatea unei
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
poate conștientiza. Aceasta corespunde unei teze larg răspândite printre reprezentanții perioadei scolastice din secolul al XII-lea, cum au fost Guillaume d'Areches (1080-1154), un filosof aflat sub influența gândirii lui Democrit. În accepțiunea acestuia, reflectarea senzorială ajunge să se subiectivizeze nu în raport cu obiectul reflectat, ci în raport cu pneuma din interiorul organismului, teorie propusă ca soluție pentru contemplarea lucrurilor. În locul influenței decisive a obiectului exterior în reflectarea senzorială, tomismul acordă importanță unei pneuma interne, pasive. Era anticamera lansării ipotezei rolului activ al
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Poulet Dacă la Starobinski inteligența este cea care dă transparență obstacolelor și permite privirii să descopere sensul secund, la Georges Poulet opoziția conștiință - obiect dispare, datorită capacității ființei umane de a le transforma În obiecte mentale, deci de a le subiectiviza. Deși un critic tematic, el ar putea fi Încadrat În impresionismul critic, pentru că metoda sa se fundamentează pe intuiție, pe afect, pe rolul foarte important acordat trăirii personale În comprehensiunea textului literar. G. Poulet se declară adept al criticii subiective
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Alina-Eugenia ZLEI () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93096]
-
Cum partidul (care controla totul) nu obosea să repete că filmul este o artă pentru mase ba chiar, arta fanion din acest punct de vedere ! , dorința unor regizori la curent cu ce se întâmpla în cinematograful mondial de a-și subiectiviza demersul stilistic se izbea de comandamente ideologice precis codificate. încercări (și reușite) au fost totuși ; pe lângă intensul ”moment subiectiv” din finalul Pădurii spânzuraților abil integrat narațiunii, perfect explicabil din punctul de vedere al perspectivei personajului Bologa și, oricum, episodic în
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Nicolae Lungu, filosoful-poet Ilariu Dobridor, generalul Petre Dumitrescu, lingvistul Gheorghe Constantinescu-Dobridor și psihopedagogul Ion Negreț-Dobridor. Dobridorenii au amestecat întotdeauna adevărul cu ficțiunea creând un ontos rustic sui-generis marcat de realism magic și miraculos: ei relatează întotdeauna orice întâmplare exagerând faptele, subiectivizând împrejurările, hiperbolizând pretinsele consecințe faste sau nefaste, atribuindu-și întotdeauna roluri eroice; sunt predispuși să inventeze fapte care nu s-au produs, să scornească pățanii ireale, să profetizeze catastrofe, să prorocească evenimente fericite, să fantazeze aproape despre orice. Trecutul este
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]