35 matches
-
Viciile lumii de azi privesc fondul nu forma. Nu de forme ar trebui să ne temem, ci de capacitatea lor de ocultare”. Ele ocultează de fapt metafizicul, ceea ce este dincolo de prezent, ceea ce dă sens existențelor individuale, valorile perpetuate de tradiție („subiectivizate”, asumate individual), punând în loc un hedonism frenetic, consumerist și fantasmatic: „Dumnezeu, lumea de dincolo, cultul strămoșilor, frica de moarte sunt valori care ar trebui să se afle în subiectivitatea noastră cea mai intimă. (...) Viteza, diversitatea, produsul, consumul, cu toată cohorta
Despre viciile lumii postmoderne by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3516_a_4841]
-
să fie inventat. Narațiunea ficționalizează scriitorul - nu simbolic, ci într-un mod cât se poate de realist. Proiecția scriitorului în textul său e un efect de hiperrealism, nu de speculație narcisistă. Întorcându-se la sine și povestind despre sine, prozatorul subiectivizează narațiunea, dar aceasta, tiranică, îi cere ca el însuși să se obiectivizeze. Triumfă legile clasice ale romanului obiectiv. Romanul unui roman devine romanul unui romancier, un personaj ca oricare altul. Foamea de epic a romanului face ca o situație perturbatoare
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
care autorul (chiar înainte să „moară”, în epocă) revine la propria ființă de carne pe care o credea anunlată de spiritul teoretic. Barthes nu poate fi teoretician decît cu prețul autodenunțului. El clasează tocmai după criteriul posibilității de a-și subiectiviza compartimentările. În citatul de mai sus, ca și în Gradul zero al scriiturii care precedă Mitologiile, distincțiile lui Barthes apar încărcate de un patos aparte pentru că domeniul în care ele sunt operate este cel moral. Moral într-un sens antic
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
în toate stările mari și adânci, între planul subiectiv și planul obiectiv. Ar fi absurd să concepi un entuziasm debordant într-un mediu plat și închis; dacă totuși s-ar întîmpla, aceasta s-ar datora unei excesive plenitudini ce ar subiectiviza întreg mediul. Ochii omului văd în exterior ceea ce îl frământă în interior. Cadrul este de cele mai multe ori rezultatul unei proiecții subiective fără de care stările sufletești și experiențele intense nu-și pot găsi o realizare deplină. Extazul niciodată nu reprezintă o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
În momentul În care basmul părăsește sfera oralității, se modifică și raportul dintre emițător și receptor; comunicarea devine indirectă (textul este vehiculat cu ajutorul mediilor artificiale) și intervin coduri suplimentare abstracte (scrierea, de pildă); În schimb, legătura emițătorului cu textul se subiectivizează: el este acum autor (nu simplu colportor) al textului, este profund implicat În facerea acestuia...“, scrie Mihaela Cernăuți-Gorodețchi În Poetica basmului modern. Basmul modern nu mai este așadar un basm adresat În exclusivitate copiilor, pentru că apelează la jocuri narative, temporale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
de la Roma de către teologul aproape oficial al Vaticanului, Garrigou-Lagrange: „La nouvelle théologie: où va-t-elle?”246 Ambele texte exagerează și deformează tendențios afirmațiile lui Daniélou, politizând oarecum afacerea. Garrigou-Lagrange, de pildă, reproșează acestei „noi teologii” că încearcă să „relativizeze” și să „subiectivizeze” noțiunea de adevăr (care nu mai este adequatio rei et intellectus, ci conformitas mentis et vitae) și că substituie filozofiei ființei, proprie catolicismului și a cărei supremă expresie rămâne ontologia tomistă, o filozofie a acțiunii, inspirată din lucrările lui Blondel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
precise iar ce vede ea este suficient. Viziunea unică a eroului ca personaj reflector intermediar către cititor, este des întâlnită în proza Hortensiei Papadat Bengescu. Cititorul știe chiar mai puțin decât par să știe personajele, portretele acestora sunt doar conturate subiectivizat în lumini și umbre schematizate. GEMENII Femeia în baie, ce subiect ? s-ar putea zice, dar femeia se eliberează de sine și apa intră într-o complicitate cu ea, îmbrățișându-i trupul. Și baia are loc în fața oglinzii. Aceeași stare
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
efortul de (re)descoperire a sensului acestor urme. În plus, în orice națiune, ea ocupă un loc excepțional deoarece semnificația sa se formează prin întâlnirile dintre obiectiv și subiectiv. Cultura structurează raportul dialectic între obiectul care obiectivizează și subiectul care subiectivizează. Ea propune o depășire a acestuia și, pe lângă activitatea specializată din cercetările științifice și utilizările ei tehnologice, aspectul creator se afirmă ca nucleu fondator al vieții sociale. Istoricii artei și ai culturii au profitat din plin de această tradiție interpretativă
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
D.Diderot) Este respectat, de fapt, mai mult din invidie: reprezintă un exemplu mustrător pentru felul În care ar trebui să-ți schimbi viața pentru a trăi cinstit. * „Dragostea și prietenia se exclud una pe alta.” (La Bruyère) Pentru că „dragostea” subiectivizează judecata, făcînd-o exclusivistă, pe cînd „prietenia”, dimpotrivă, responsabilizează „atitudinea”. Iisus i-a Învățat pe oameni ce Înseamnă conștiința: „De n-aș fi venit și nu le-aș fi vorbit, păcat nu ar avea” (Biblia). * „Se poate da un bun sfat
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
dezvolta artele fără trăirea impresiei extazului sau a sublimului? etc. * „Am plîns și am crezut.” (Fr. Chateaubriand) „Credința” Își alimentează rădăcinile cu lacrimile simțirii curate, adică ale simțirii neegoiste, deoarece trebuie observat faptul că tot „simțirea” este aceea care și subiectivizează judecata: „Cu cît Îl iubești pe cineva mai mult, cu atît Îl cunoști mai puțin” (J. Galsworthy)). * „Există o politețe a inimii. E Înrudită cu dragostea. Din ea izvorăște cea mai firească politețe a manierelor.” (J.W. Goethe) Delicatețea În
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]