67 matches
-
integrarea portretului, peisagiului, naturei moarte, nu ca expresie de suflet, ca existență materială, organică”. Poezia va fi și ea considerată sub semnul organicității, al unei coerențe interne de natură a-i conferi obiectivitate, eliberînd-o de excesul emoțional romantic: o de-subiectivizare despre care va vorbi, ceva mai tîrziu, și Ion Barbu. „Elementele considerate În spațiu” - aici, cuvintele - subliniază de fapt Însemnătatea sintaxei textuale, jocul relațional al elementelor constitutive, „ordinea proprie” impusă universului verbal de către spiritul creator. Or, o atare „răsfrîngere” a
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
o numesc inspirație. Poeții și crucificații, proorocii Îngropați În mîzgă Între miracole și lei au cunoscut-o Întotdeauna” - citim În Radiografie. SÎnt termeni ce indică o Îndepărtare a poetului de acea futuristă (și constructivistă) „distrugere a eului din literatură”, de-subiectivizare și obiectivare a verbului - și o reorientare spre realitatea profundă, insondabilă a eului. „Neliniștea față de necunoscut”, „Întunericul din el [artistul] sau din afară” Își fac tot mai mult loc În scrisul militantului. Starea firească a poetului e definită acum ca
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
manifest sau ascuns, obstacolul, limita, Închiderea. Însăși poetica avangardistă a lui Voronca gravitînd fie În jurul constructivismului, fie al suprarealismului, era de natură să Întrețină asemenea scheme de organizare a spațiului imaginar. În varianta sa constructivist-integralistă, exigența, de pildă, a de-subiectivizării poeziei (antisentimentalismul, repudierea retoricii, anecdoticului, cultul „obiectivității” și al sintezei intelectuale aplicate unei lumi a obiectelor ce miza pe senzație, pe o concretețe și plasticitate În stare să ofere o replică verbală materialității lumii date etc.) invita la Întoarcerea spre
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Cele două-trei fabule (Alceu către Spaho) introduse 1n text sînt prea ilustrative. Bolintineanu n-are o imaginație, cel puțin aici, pregătită să primească marile mituri. Fantezia lui este „un copil al rătăcirii”. Călătoria În jurul miturilor este mai favorabilă decît asumarea, subiectivizarea miturilor pentru că permite o acumulare de imagini, de simboluri, peisaje, iar acumularea Înseamnă, cum știm, o capacitate sporită de strălucire. Deschiderea prea mare a poeziei Îi Împiedică privirea să se concentreze asupra unui obiect și să-l pătrundă. Spirit al
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Fukuyama, Trust. The Social Virtutes and the Creation of Prosperity, New York, The Free Press, 1995, p. 360. footnote> Epoca actuală cunoaște o puternică și multiplică implicare a aspectelor general-culturale În viața socială corelată direct „economiei”. Se vorbește de „dematerializarea” sau „subiectivizarea” produselor prin prevalarea tot mai mare a aspectelor de „soft” (programe de calculator) asupra celor de „hard”, „intelectualizarea” tehnologiilor (tehnologiile informatico-cognitive), trecerea spre modelele „postmoderne” ce pun pe prim-plan „valorile spirituale”, față de cele „materiale” (mai corect, a cerințelor spirituale
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
așa-numita „socializare anticipativă”, adică Încep a se comporta asemănător statutului (grupului) În care ar dori să intre pentru a convinge membrii acestuia că este credibil, că poate fi acceptat ca „unul dintre ei”. Accentul pus pe servicii conduce la subiectivizarea și axiologizarea economiilor, la reconsiderarea comportamentelor de consumator. Contrar unei decizii „raționale” pe criterii strict economice (se preferă produsul la fel de bun, dar mai ieftin), uneori se dorește un produs mai scump deoarece prețul ridicat „semnalizează” serviciul realizat de bunul respectiv
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
nu constituie nici un secret, fie că e vorba de simple carnete de socoteli ori de complicate ghiduri de comportament. Oscilând Între caracterul de memorie materială 6 și de Îndreptar etic, dar Înglobându-le pe amândouă, ele fac pasul decisiv spre subiectivizarea discursului. Funcția lor rămâne, Însă, una esențial exterioară: ele nu pătrund În zona de nespus-ului, mulțumindu-se cu transcrierea unor evidențe. De altfel, această primă variantă a omului biografic nu admite secretul, introvertirea, intimitatea; exercițiul democrației și al agorei
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
situației religioase contemporane este disiparea credinței, perpetuarea unui nivel relativ ridicat de credință în comparație cu diminuarea apartenenței ecleziastice. "Slăbirea organizărilor instituționale ale religiei este urmată de o înflorire a formelor de religiozitate. În societățile occidentale asistăm la o individualizare și o subiectivizare a sentimentului religios" (Willaime, 2001, p. 137). În acest context, fenomenul religios tinde să devină mai degrabă un proces individual, marcat de căutarea unei forme de manifestare a sentimentului religios care să fie adaptată nevoilor spirituale ale fiecărei persoane. Relevanța
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
sau nonliterare. Intertextualitatea și colajul devin astfel procedee menite să de construiască textul, săi distrugă unitatea. Epicul își pierde ponderea, în favoarea descriptivului, care devine parte esențială a textului, determinând „amânarea“ evenimen telor sau suspendarea lor, și, implicit, indeterminarea, ambiguizarea și subiectivizarea discursului. Se creează în acest mod narațiuni mixte, fragmentare, în care pla nurile (narative, descriptive, analitice) nu se mai diferențiază, iar instanțele narative nu mai sunt delimitate. Relația dintre autor, narator, personaje și naratar se ambiguizează, având drept puncte de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
criticului de un set de reguli prestabilite, acestea fiind înlocuite de intuiție și impresie ca factori coordonatori. Astfel, impresionismul nu înseamnă supunere la obiect, așa cum o face critica științifică, ci o libertate față de acesta, ceea ce are ca rezultat autonomizarea și subiectivizarea actului critic. Acesta devine o formă de confesiune, "o autobiografie sufletească a criticului"282 cum sugera Eugen Lovinescu, reflectându-se în ceea ce prețuiește sau respinge. Dintre reprezentanți se pot menționa Saint -Beuve, Jules Lemaître, Taine, iar în critica românească Eugen
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
a dezvoltat în jurul valorilor de funcționalitate și raționalitate pură. Dar, între timp, lucrurile s-au schimbat: confortul hipermodern nu are preț decât atâta vreme cât vehiculează valori sensibile și tactile, o bunăstare holistică, senzitivă și estetică. După tehnicizarea rece a confortului, hedonizarea, subiectivizarea și polisenzualizarea lui. Succesul de care se bucură habitatul vegetal, plantele verzi, grădinile, balcoanele și ferestrele ornate cu flori ilustrează și ele această evoluție. În treizeci de ani, numărul grădinilor s-a dublat în Franța. Grădina individuală nu mai are
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
în spațiul de desfășurare a forțelor puterii (tehnoștiințifice, sociale, politiceă, dar și a modalităților de rezistență și de subiectivitate, de la operațiuni ale dorinței biologice și culturale la construcții ale emoției artistice. Entitățile postumane reprezintă, pe de o parte, procesele de subiectivizare a protezei, a interfeței ori a transgenei și, pe de altă parte, obiectivizarea sau artificializarea corporalității biologice și a eului uman. Pentru o mare parte a oamenilor, tehnologiile computaționale au devenit o componentă a ceea ce obișnuim să numim natura umană
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
sau nonliterare. Intertextualitatea și colajul devin astfel procedee menite să de construiască textul, săi distrugă unitatea. Epicul își pierde ponderea, în favoarea descriptivului, care devine parte esențială a textului, determinând „amânarea“ evenimen telor sau suspendarea lor, și, implicit, indeterminarea, ambiguizarea și subiectivizarea discursului. Se creează în acest mod narațiuni mixte, fragmentare, în care pla nurile (narative, descriptive, analitice) nu se mai diferențiază, iar instanțele narative nu mai sunt delimitate. Relația dintre autor, narator, personaje și naratar se ambiguizează, având drept puncte de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
până atunci, aspectul lor devenea inefabil și nou. Păreau menite unei noi utilități superioare și fantastice pe care în zadar m-aș fi căznit s-o găsesc"410 devin ,,niveluri de realitate" în care eul trăiește. Rezultatul obținut în urma acestor subiectivizări și obiectivizări succesive este ceea ce Basarab Nicolescu numește în studiul amintit, o ,,trans-natură" ultima treaptă din modelul transdisciplinar al naturii, propus de savantul român. La Blecher, deschiderea pentru o astfel de realitate este evidentă: Dar nu numai atât: obiectele erau
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
căci acestea nu sunt activități determinate. În ele trebuie să-ți creezi necesitatea, scopul, mijloacele, și până și obstacolele..."315 Relația dintre "realitate" și "transpunerea" literară a fost dintotdeauna una comentată și, bineînțeles, nu avem în vedere identificarea simplistă a subiectivizării artei în concordanță cu rațiunea subiectivă. Comiterea unei asemeni greșeli este echivalentă cu ratarea înțelegerii dinamicii artistice în favoarea facilei plauzibilități. Arta își propune să dea glas non-umanului, eliberând de interferențe obiectuale natura. Opera de artă, rezultatul acestui demers creator, deține
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
fapt "cititorul" gesturilor sale, să se recunoască în acțiunea narată, trebuie să fie obiectiv. Caracterul inoperant și lipsa de adecvare a termenilor "subiectiv" și "obiectiv" devin, astfel, ușor evidente chiar pentru bunul simț comun, iar formele de impersonalizare sau de subiectivizare a unei opere sunt relative.454 Am încercat să demonstrăm, cu argumente, singularitatea efortului romancierului Camil Petrescu, concentrându-ne asupra Patului lui Procust, pe care îl apreciem ca mai bogat în indicii ale originalității și mult mai aproape de crezul artistic
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
dragostei și stingerii, ajunsă în creația quasimodiană de sine stătătoare după ce a trecut prin filtrul traducerilor (Safo) și prin asimilarea lecției leopardiene reflectă metamorfozele poeziei de la romantism la ermetism, de la generalizarea și deschiderea spre universal realizată de înaintaș, până la extremă subiectivizare și individualizare, de factură nu putem să nu remarcam preponderent romantică, specifice lui Quasimodo. Prezenta cercetare a încercat să completeze lipsa unor analize despre elementele neoromantice din opera sicilianului, despre acel mozaic de puncte-cheie împrumutate de el din rimele de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
rezolvată, în consecință, printr-o interiorizare a exteriorului, eul liric suprapunându-se cu ceilalți, rezultând o singură persoană. Noua realitate este, de fapt, o reconsiderare a vechii realități, uzând de elementele acesteia din urmă, după o filtrare prealabilă, adică o subiectivizare a obiectivului sau, cum am spus mai devreme, o interiorizare a exteriorului. Lucrarea de față este distribuită în trei părți principale, dispuse pe parcursul a trei capitole. Primul dintre ele, constituind și primul obiectiv al studiului, își propune să traseze coordonatele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
neomodernism, este cultivată profund în postmodernism. "Cântecul însuși continuă să palpite undeva, ascuns, simt urmele calde pe care le-a lăsat prin mine trecând..."148, despre care vorbește Ana Blandiana nu este altceva decât mesajul real transformat în mesaj personal. Subiectivizarea lumii, printr-un proces prealabil de interiorizare, nu este nimic altceva decât un nou proces de comunicare. Această comunicare se realizează printr-o reconstrucție, întâlnită, iată, nu doar la nivelul mesajului, ci la nivelul literei. Deconstrucția, văzută ca reconstrucție devine
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mod de a exista. Fericirea, nașterea, viața, moartea, ploile, zâmbetele, tristețile toate acestea par a deveni metafore succesive sau motive subordonate aceleiași teme majore: poezia și condiția poetului. Se știe că deconstrucția ca reconstrucție presupune, pe de o parte, și subiectivizarea trăirilor celorlalți în propriile trăiri, făcând din elemente generale, comune existenței umane, elemente individuale. Nevând, însă, un semnificat originar, adică un punct comun de pornire fundamental, interpretarea simbolisticii, care marchează la modul unanim acceptat viața umană, diferă de la individ la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
față de chestiunile legate de posibilitatea cunoașterii și de epistemologie permite explorarea elementului vizual. Următorul pasaj din romanul lui Proust În căutarea timpului pierdut aduce laolaltă această preocupare pentru elementul vizual și propulsarea în prim plan a focalizării ca tehnică de subiectivizare. Putem dar considera ca fiind adecvată încheierea prezentului capitol cu acest pasaj. El demonstrează că întrebarea " Cine este cel care privește?" devine în mod dramatic mai semnificativă decît întrebarea complementară " Cine este cel privit?" sau "Cine este cel ce nu
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
definiție etatistă, fiind echivalată cu statalitatea (fie cu Principatul Transilvaniei, fie cu cel al Țării Românești, fie cu cel al Moldovei), este astfel expandată pentru a cuprinde întreaga românime. O altă notă distinctivă a istoriografiei romantice promovate de Kogălniceanu este subiectivizarea istoriei. Această urmare este, în fapt, corolarul care derivă cu necesitate din injectarea naționalismului ca vector al istoriei românilor. Comparând importanța istoriei universale cu cea a istoriei naționale, istoricul moldav optează fără ezitare pentru cea de-a doua. Inima mi
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
portretului, peisagiului, naturei moarte, nu ca expresie de suflet, ca existență materială, organică”. Poezia va fi și ea considerată sub semnul organicității, al unei coerențe interne de natură a-i conferi obiectivitate, eliberând-o de excesul emoțional romantic: o de-subiectivizare despre care va vorbi, ceva mai târziu, și Ion Barbu. „Elementele considerate în spațiu” - aici, cuvintele - subliniază de fapt însemnătatea sintaxei textuale, jocul relațional al elementelor constitutive, „ordinea proprie” impusă universului verbal de către spiritul creator. Or, o atare „răsfrângere” a
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
o numesc inspirație. Poeții și crucificații, proorocii îngropați în mâzgă între miracole și lei au cunoscut-o întotdeauna” - citim în Radiografie. Sunt termeni ce indică o îndepărtare a poetului de acea futuristă (și constructivistă) „distrugere a eului din literatură”, de-subiectivizare și obiectivare a verbului - și o reorientare spre realitatea profundă, insondabilă a eului. „Neliniștea față de necunoscut”, “întunericul din el șartistulț sau din afară” își fac tot mai mult loc în scrisul militantului. Starea firească a poetului e definită acum ca
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
manifest sau ascuns, obstacolul, limita, închiderea. Însăși poetica avangardistă a lui Voronca gravitând fie în jurul constructivismului, fie al suprarealismului, era de natură să întrețină asemenea scheme de organizare a spațiului imaginar. În varianta sa constructivist-integralistă, exigența, de pildă, a de-subiectivizării poeziei (antisentimentalismul, repudierea retoricii, anecdoticului, cultul „obiectivității” și al sintezei intelectuale aplicate unei lumi a obiectelor ce miza pe senzație, pe o concretețe și plasticitate în stare să ofere o replică verbală materialității lumii date etc.) invita la întoarcerea spre
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]