66 matches
-
68, 172 strategie de prezentare, 204 strategii narative, 227-228, 231 structura conținutului, metonimică metaforică, 340 structuralism, teorii formaliste, 24, 29, 42, 51, 86, 92, 112 structură de suprafață structură de adîncime, 228 structură narativă, 18, 42, 96, 122, 124, 168 subiectivizare, 196 sujet, v. fable tehnică de tip "camera eye", 338-344 tehnica omisiunii, 280 telling-showing, 11-12, 87, 190, 220-221, 223, 226-227, 235 v. și mod, prezentare scenică temă/remă, 248 teoria actelor de limbaj, 27, 96 teoria literaturii și istoria literaturii
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
sau nonliterare. Intertextualitatea și colajul devin astfel procedee menite să de construiască textul, săi distrugă unitatea. Epicul își pierde ponderea, în favoarea descriptivului, care devine parte esențială a textului, determinând „amânarea“ evenimen telor sau suspendarea lor, și, implicit, indeterminarea, ambiguizarea și subiectivizarea discursului. Se creează în acest mod narațiuni mixte, fragmentare, în care pla nurile (narative, descriptive, analitice) nu se mai diferențiază, iar instanțele narative nu mai sunt delimitate. Relația dintre autor, narator, personaje și naratar se ambiguizează, având drept puncte de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
spectacolului omenescului, reflecția asupra poeziei înseși. Totul, cu o forță a verbului la nivelul marii arte. Mai puțin cunoscută, proza este și ea de o incontestabilă valoare, subliniată de orientările mai noi ale literaturii lumii, cu care coincide în sensul subiectivizării viziunii, al potențării parabolei și absurdului, în paralel cu slăbirea convențiilor realismului. Din opera lui A., în selecții reprezentative sau în publicații, au apărut traduceri pe toate meridianele și scriitori renumiți (Salvatore Quasimodo, Rafael Alberti, Pablo Neruda, Anna Ahmatova, Iannis
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Cicoarea (1977), Ț. vădește progrese substanțiale în tehnică narativa. Pașii reia intrigă de iubire din Denișa, într-o secvență temporală ulterioară și în modalitate confesiva: un fel de monolog adresat sieși de eroul-narator, un tânăr savant fizician. Același stil al subiectivizării organizează materia narativa a românului Cicoarea. Povestea de iubire, evocata și aici, retrospectiv, se proiectează pe fundalul unui oraș provincial. Principiul ordonator fiind fluxul capricios al memoriei afective, narațiunea este sincopata, planul interiorității îl înglobează pe acela exterior. Lumea provinciala
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290229_a_291558]
-
față de chestiunile legate de posibilitatea cunoașterii și de epistemologie permite explorarea elementului vizual. Următorul pasaj din romanul lui Proust În căutarea timpului pierdut aduce laolaltă această preocupare pentru elementul vizual și propulsarea în prim plan a focalizării ca tehnică de subiectivizare. Putem dar considera ca fiind adecvată încheierea prezentului capitol cu acest pasaj. El demonstrează că întrebarea " Cine este cel care privește?" devine în mod dramatic mai semnificativă decît întrebarea complementară " Cine este cel privit?" sau "Cine este cel ce nu
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
integrarea portretului, peisagiului, naturei moarte, nu ca expresie de suflet, ca existență materială, organică”. Poezia va fi și ea considerată sub semnul organicității, al unei coerențe interne de natură a-i conferi obiectivitate, eliberînd-o de excesul emoțional romantic: o de-subiectivizare despre care va vorbi, ceva mai tîrziu, și Ion Barbu. „Elementele considerate În spațiu” - aici, cuvintele - subliniază de fapt Însemnătatea sintaxei textuale, jocul relațional al elementelor constitutive, „ordinea proprie” impusă universului verbal de către spiritul creator. Or, o atare „răsfrîngere” a
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
o numesc inspirație. Poeții și crucificații, proorocii Îngropați În mîzgă Între miracole și lei au cunoscut-o Întotdeauna” - citim În Radiografie. SÎnt termeni ce indică o Îndepărtare a poetului de acea futuristă (și constructivistă) „distrugere a eului din literatură”, de-subiectivizare și obiectivare a verbului - și o reorientare spre realitatea profundă, insondabilă a eului. „Neliniștea față de necunoscut”, „Întunericul din el [artistul] sau din afară” Își fac tot mai mult loc În scrisul militantului. Starea firească a poetului e definită acum ca
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
manifest sau ascuns, obstacolul, limita, Închiderea. Însăși poetica avangardistă a lui Voronca gravitînd fie În jurul constructivismului, fie al suprarealismului, era de natură să Întrețină asemenea scheme de organizare a spațiului imaginar. În varianta sa constructivist-integralistă, exigența, de pildă, a de-subiectivizării poeziei (antisentimentalismul, repudierea retoricii, anecdoticului, cultul „obiectivității” și al sintezei intelectuale aplicate unei lumi a obiectelor ce miza pe senzație, pe o concretețe și plasticitate În stare să ofere o replică verbală materialității lumii date etc.) invita la Întoarcerea spre
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
dragostei și stingerii, ajunsă în creația quasimodiană de sine stătătoare după ce a trecut prin filtrul traducerilor (Safo) și prin asimilarea lecției leopardiene reflectă metamorfozele poeziei de la romantism la ermetism, de la generalizarea și deschiderea spre universal realizată de înaintaș, până la extremă subiectivizare și individualizare, de factură nu putem să nu remarcam preponderent romantică, specifice lui Quasimodo. Prezenta cercetare a încercat să completeze lipsa unor analize despre elementele neoromantice din opera sicilianului, despre acel mozaic de puncte-cheie împrumutate de el din rimele de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
situației religioase contemporane este disiparea credinței, perpetuarea unui nivel relativ ridicat de credință în comparație cu diminuarea apartenenței ecleziastice. "Slăbirea organizărilor instituționale ale religiei este urmată de o înflorire a formelor de religiozitate. În societățile occidentale asistăm la o individualizare și o subiectivizare a sentimentului religios" (Willaime, 2001, p. 137). În acest context, fenomenul religios tinde să devină mai degrabă un proces individual, marcat de căutarea unei forme de manifestare a sentimentului religios care să fie adaptată nevoilor spirituale ale fiecărei persoane. Relevanța
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
reflex implicate în producerea condiționării la toate etajele de dezvoltare ierarhică a sistemului nervos. Din rațiuni metodologice dar și ideologice el a pus un accent crescut, exagerat chiar, pe activitatea scoarței cerebrale. Deși a fost un adversar al psihologizării și subiectivizării teoriei reflexului, în cele din urmă s-a trezit că obiectivul său experimental final, al condiționării, este tot unul subiectiv, psihologic. El și-a propus atunci să detașeze experimental acest fenomen, să-l producă și să-l reproducă în laborator
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
române contemporane (1926-1929). Criticul combate ideologia socială a junimismului, dar preia principiile estetice maioresciene. Sub stindardul modernismului, gruparea din jurul „Sburătorului” ajunge, în perioada interbelică, continuatoarea, susținătoarea și reprezentanta, pe noi baze, a autonomiei esteticului. Iar teoria sincronismului și a diferențierii, subiectivizarea poeziei, evoluția prozei de la rural la urban și de la subiectiv la obiectiv apar ca idei indisociabile de manifestările literare și culturale ale epocii, pe care E. Lovinescu le urmărește cu tenacitate. „Primul critic român integral și consecvent profesionist”, „animator, judecător
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
revine un rol major în memorarea evenimentului. Amintirile, datorită conținutului lor emoțional, devin reconstrucții imperfecte ale realității obiective, deoarece subiectivitatea emoțiilor le supune la adaosuri, la elaborări de punți peste goluri, la influența axiomelor personale, deci la un proces de subiectivizare limbică. Lucrările lui Elizabeth Loftus 85, psiholog specializat în "maleabilitatea memoriei", dau ca exemplu devenit clasic scena relatată de generalul de brigadă Elliot Thorpe, martorul de la Pearl Harbor, unde au fost uciși, în afara militarilor, 1.500 de civili. După pensionarea
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
volumului Grădina între ziduri și a aparținut inițial acestuia. Nu e unica poezie de inspirație autohtonă anterioară fazei tradiționaliste, de vreme ce Balta, Seară la Miorcani se înscriu în aceeași linie. Noutatea nu e doar de decor și se exprimă într-o subiectivizare sporită, originală, a tablourilor, în muzicalizarea picturii, în lirism. E interesant cum, pe măsură ce se emancipează de influențe, inclusiv de cele simboliste, P. devine cu adevărat simbolist. Henri de Régnier, Albert Samain și Francis Jammes mai ales sunt asimilați personalității proprii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
a dezvoltat în jurul valorilor de funcționalitate și raționalitate pură. Dar, între timp, lucrurile s-au schimbat: confortul hipermodern nu are preț decât atâta vreme cât vehiculează valori sensibile și tactile, o bunăstare holistică, senzitivă și estetică. După tehnicizarea rece a confortului, hedonizarea, subiectivizarea și polisenzualizarea lui. Succesul de care se bucură habitatul vegetal, plantele verzi, grădinile, balcoanele și ferestrele ornate cu flori ilustrează și ele această evoluție. În treizeci de ani, numărul grădinilor s-a dublat în Franța. Grădina individuală nu mai are
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
portretului, peisagiului, naturei moarte, nu ca expresie de suflet, ca existență materială, organică”. Poezia va fi și ea considerată sub semnul organicității, al unei coerențe interne de natură a-i conferi obiectivitate, eliberând-o de excesul emoțional romantic: o de-subiectivizare despre care va vorbi, ceva mai târziu, și Ion Barbu. „Elementele considerate în spațiu” - aici, cuvintele - subliniază de fapt însemnătatea sintaxei textuale, jocul relațional al elementelor constitutive, „ordinea proprie” impusă universului verbal de către spiritul creator. Or, o atare „răsfrângere” a
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
o numesc inspirație. Poeții și crucificații, proorocii îngropați în mâzgă între miracole și lei au cunoscut-o întotdeauna” - citim în Radiografie. Sunt termeni ce indică o îndepărtare a poetului de acea futuristă (și constructivistă) „distrugere a eului din literatură”, de-subiectivizare și obiectivare a verbului - și o reorientare spre realitatea profundă, insondabilă a eului. „Neliniștea față de necunoscut”, “întunericul din el șartistulț sau din afară” își fac tot mai mult loc în scrisul militantului. Starea firească a poetului e definită acum ca
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
manifest sau ascuns, obstacolul, limita, închiderea. Însăși poetica avangardistă a lui Voronca gravitând fie în jurul constructivismului, fie al suprarealismului, era de natură să întrețină asemenea scheme de organizare a spațiului imaginar. În varianta sa constructivist-integralistă, exigența, de pildă, a de-subiectivizării poeziei (antisentimentalismul, repudierea retoricii, anecdoticului, cultul „obiectivității” și al sintezei intelectuale aplicate unei lumi a obiectelor ce miza pe senzație, pe o concretețe și plasticitate în stare să ofere o replică verbală materialității lumii date etc.) invita la întoarcerea spre
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
corintice") ale deceniului al optulea, o nouă modalitate artistică, perfect adecvată reprezentării fenomenului politic, structurii și mecanismelor puterii. Mihai Zamfir sesiza, dintr-o altă perspectivă, apariția, în aceeași perioadă, a unei specii aparte de roman, care s-ar caracteriza prin subiectivizarea accentuată a vocii auctoriale și prin utilizarea generalizată a unei narațiuni homodiegetice în care un singur personaj, un hiperpersonaj, de fapt, acaparează discursul; ca formulă stilistică, "narațiunea subiectivă" ar oferi totodată și "un răspuns ontologic la problemele unei realități în
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
neglijat. Ținta lui principală e sfidarea antiburgheză, ce se găsește la originea unei bune părți a modernismului. Aceasta e partea socială. Sensul negativist se regăsește în toate componentele acțiunii sale literare. În direcția estetică sunt vizate deconvenționalizarea narațiunii, puternica ei subiectivizare, deconstrucția romanului și a personajului. Autorul pactizează cu personajul. Romanul Bagaj... se prezintă ca o transcriere a ,caietului negru", unde se mărturisește bizarul Ramses, ucis de ,Omul cu ciocul de aramă". În Pensiunea doamnei Pipersberg, Ferdinand Sinidis, mut până atunci
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
creat-o, grădina fiind folosită ca model în morală, politică, pedagogie, imaginea femeii, concepția despre moarte - toate acestea convergând în imaginea paradisului pe pământ. Din cauza elementelor laice care țin de identitate, parcul englezesc neordonat a devenit și o probă a subiectivizării religiei (paradisului). Ana-Stanca Tabarasi aduce elemente de absolută noutate pentru legătura dintre schimbarea formei grădinilor și schimbarea concepției despre intelect, amintire, memorie. În parcul baroc geometric natura era reprezentată neoplatonic, grădina fiind de fapt o ilustrație a ideii de natură
O carte românească de istoria ideilor în Germania by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/9090_a_10415]
-
directă ca tot ce scrie criticul) la tema, puțin frecventată de teoria noastră literară, a prezenței subiectivității în discursul critico-teoretic. Căci poate cea mai importantă schimbare pe care o provoacă pătrunderea poeților pe teritoriul criticii și istoriei literare o reprezintă subiectivizarea acesteia. Disciplina aceasta rigidă și - repet termenul - birocratică devine, în mâna unor cercetători dezinhibați de experiența anterioară a poeziei și/ sau ficțiunii, un discurs îmblânzit și creativ. Asta nu înseamnă, firește, o demisie de la exigențele preciziei, acribiei și exactității informației
Poeți și critici, în variantă postmodernă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4005_a_5330]
-
subiect sui-generis, să gândească și să se exprime în singularitatea sa, fără a mai fi îndrumat direct de către profesor. Cu toate acestea, obiectivele finale ale evaluării compoziției sale se vor numi: precizie, receptivitate, sensibilitate, așa încât compoziția să fie o permanentă subiectivizare a obiectivității, profesorul urmărind tensiunea emoțională a ideilor, meditația proprie, modul în care compoziția rezultată reușește să angajeze atât ființa autorului, cât și a cititorului care-l urmărește. Eseul deci, înainte de orice, trebuie să reflecte personalitatea elevului. În această compoziție
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
rezolvată, în consecință, printr-o interiorizare a exteriorului, eul liric suprapunându-se cu ceilalți, rezultând o singură persoană. Noua realitate este, de fapt, o reconsiderare a vechii realități, uzând de elementele acesteia din urmă, după o filtrare prealabilă, adică o subiectivizare a obiectivului sau, cum am spus mai devreme, o interiorizare a exteriorului. Lucrarea de față este distribuită în trei părți principale, dispuse pe parcursul a trei capitole. Primul dintre ele, constituind și primul obiectiv al studiului, își propune să traseze coordonatele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
neomodernism, este cultivată profund în postmodernism. "Cântecul însuși continuă să palpite undeva, ascuns, simt urmele calde pe care le-a lăsat prin mine trecând..."148, despre care vorbește Ana Blandiana nu este altceva decât mesajul real transformat în mesaj personal. Subiectivizarea lumii, printr-un proces prealabil de interiorizare, nu este nimic altceva decât un nou proces de comunicare. Această comunicare se realizează printr-o reconstrucție, întâlnită, iată, nu doar la nivelul mesajului, ci la nivelul literei. Deconstrucția, văzută ca reconstrucție devine
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]