140 matches
-
curând au tendința de a fi pronunțate. Dicționarele indică pentru ele ambele pronunțări: "mœurs" [mœːr] sau [mœrs] „moravuri”, "août" [u] sau [ut] „august”, "but" [by] sau [byt] „scop”. În morfologia verbului, au dispărut din vorbire perfectul simplu, subjonctivul imperfect și subjonctivul mai mult ca perfect. Perfectul simplu se mai menține în narațiunea literară scrisă, dar ultimele două sunt foarte rare și în limba literară. Folosirea acestor forme verbale nu mai este cerută de standard. Regulile acordării participiului trecut este de respectat
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
plasează după pronumele atașate de predicat: "Parle-moi franchement !" „Vorbește sincer cu mine!” Ordinul și interdicția la adresa subiectului de persoana a III-a se fac cu modul subjonctiv, structura unei asemenea propoziții fiind aceeași că a propoziției subordonate cu predicatul la subjonctiv: "Dupont est déjà là ? Qu’îl entre !" „Dupont e deja aici? Să intre!” Specificitățile frazei franceze în comparație cu cea din română se manifestă mai ales in frază cu propoziție subordonată și privesc următoarele aspecte: folosirea modului verbal în propoziția subordonată, folosirea
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
din propozițiile frazei. Modul verbal al predicatului subordonatei depinde în general de cum vede subiectul propoziției principale acțiunea, evenimentul, existentă, starea, recepționarea pasivă a unei acțiuni exterioare, transformarea etc., într-un cuvânt procesul subordonat. Acest mod poate fi indicativul, condiționalul sau subjonctivul. Fiecare își are corespondentul în limba română (cel al subjonctivului este conjunctivul), dar din punctul de vedere al folosirii lor, modurile nu-și corespund totdeauna în cele două limbi. Alegerea modului este indicată de anumite elemente ale frazei, în funcție de felul
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
general de cum vede subiectul propoziției principale acțiunea, evenimentul, existentă, starea, recepționarea pasivă a unei acțiuni exterioare, transformarea etc., într-un cuvânt procesul subordonat. Acest mod poate fi indicativul, condiționalul sau subjonctivul. Fiecare își are corespondentul în limba română (cel al subjonctivului este conjunctivul), dar din punctul de vedere al folosirii lor, modurile nu-și corespund totdeauna în cele două limbi. Alegerea modului este indicată de anumite elemente ale frazei, în funcție de felul subordonatei. Propoziția subiectivă stă cel mai adesea după propoziția principala
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
cela" sau "ça". În acest caz, "îl" este înlocuit de "ce": "Que tu hésites, c’est normal". Modul predicatului unei subiective de dupa principala este determinat de ceea ce exprimă predicatul principalei. Se folosește modul indicativ sau condițional dacă predicatul principalei exprimă: Subjonctivul este cerut de verbele regente care exprimă: Predicatul subiectivei este în mod normal la subjonctiv dacă aceasta stă înaintea principalei: "Cela me pârâit évident que Dupont est coupable" „Îmi pare evident că Dupont este vinovat” → "Que Dupont soit coupable, cela
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
est normal". Modul predicatului unei subiective de dupa principala este determinat de ceea ce exprimă predicatul principalei. Se folosește modul indicativ sau condițional dacă predicatul principalei exprimă: Subjonctivul este cerut de verbele regente care exprimă: Predicatul subiectivei este în mod normal la subjonctiv dacă aceasta stă înaintea principalei: "Cela me pârâit évident que Dupont est coupable" „Îmi pare evident că Dupont este vinovat” → "Que Dupont soit coupable, cela me pârâit évident". Modul de folosit pentru predicatul completivei directe este de asemenea determinat de
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
Dupont soit coupable, cela me pârâit évident". Modul de folosit pentru predicatul completivei directe este de asemenea determinat de ceea ce exprimă verbul sau regent. Se folosește modul indicativ sau condițional dacă verbul regent exprimă următoarele: Predicatul completivei directe este la subjonctiv dacă verbul sau regent exprimă următoarele: Sunt și verbe regente care au mai multe sensuri sau nuanțe de sens, si in functie de acestea, predicatul subordonatei poate fi la indicativ sau la subjonctiv. Exemple: În cazul verbelor regente de opinie
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
exprimă următoarele: Predicatul completivei directe este la subjonctiv dacă verbul sau regent exprimă următoarele: Sunt și verbe regente care au mai multe sensuri sau nuanțe de sens, si in functie de acestea, predicatul subordonatei poate fi la indicativ sau la subjonctiv. Exemple: În cazul verbelor regente de opinie la forma negativă, există ezitare în ceea ce privește modul predicatului subordonatei. În general, daca vorbitorul își exprimă ferm opinia cu un asemenea verb, folosește indicativul în subordonată ("Je ne crois pas que c’est possible
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
în ceea ce privește modul predicatului subordonatei. În general, daca vorbitorul își exprimă ferm opinia cu un asemenea verb, folosește indicativul în subordonată ("Je ne crois pas que c’est possible" „Nu cred că e posibil”), însă dacă exprimă și nesiguranță, atunci folosește subjonctivul: "Je ne crois pas que ce soit possible" „Nu cred să fie posibil”. Se poate folosi de asemenea subjonctivul dacă cu un verb regent de opinie frază este interogativa: "Croyez-vous que ce soit possible ?" „Credeți că e posibil?”, " Ne croyez-vous
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
subordonată ("Je ne crois pas que c’est possible" „Nu cred că e posibil”), însă dacă exprimă și nesiguranță, atunci folosește subjonctivul: "Je ne crois pas que ce soit possible" „Nu cred să fie posibil”. Se poate folosi de asemenea subjonctivul dacă cu un verb regent de opinie frază este interogativa: "Croyez-vous que ce soit possible ?" „Credeți că e posibil?”, " Ne croyez-vous pas que ce soit possible ?" „Nu credeți că e posibil?” Locul propoziției completive directe este în general după principala
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
acestui proiect” sau "Que vous avez toujours été opposé à ce projet, nous le savons" „Că v-ați opus totdeauna acestui proiect, o știm”. Sunt și cazuri când, odată cu inversarea locului propozițiilor, modul predicatului principalei se modifică din indicativ în subjonctiv: "Paul croit fermement que Pierre est honnête" „Paul crede ferm că Pierre este cinstit” vs. "Que Pierre soit honnête, Paul le croit fermement" „Că Pierre este cinstit, Paul o crede ferm”. În subordonată completiva indirectă, modurile verbale se distribuie la
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
Que Pierre soit honnête, Paul le croit fermement" „Că Pierre este cinstit, Paul o crede ferm”. În subordonată completiva indirectă, modurile verbale se distribuie la fel ca în propoziția completiva directă. Indicativul sau condiționalul în subordonată, în principala fiind exprimată: Subjonctivul în subordonată, în principala fiind exprimată: După cum se vede în exemple, asemenea subordonate sunt introduse uneori nu de simplă conjuncție "que", ci de locuțiunea conjuncționala "à ce que" sau "de ce que". "À", respectiv "de" din acestea sunt prepozițiile ce introduc
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
patineur qui pourrait gagner la médaille d’or" „(Acesta) este un patinator care ar putea câștiga medalia de aur”. Modul subjonctiv se folosește în general atunci când este vorba de un proces dorit de subiectul pricipalei. Exemple cu indicativul și cu subjonctivul: Îl a une secrétaire qui sait écrire sur ordinateur" „Are o secretară care știe să scrie pe calculator” vs. "Îl cherche une secrétaire qui sache écrire sur ordinateur" „Caută o secretară care să știe să scrie pe calculator”. Sunt și
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
secrétaire qui sait écrire sur ordinateur" „Are o secretară care știe să scrie pe calculator” vs. "Îl cherche une secrétaire qui sache écrire sur ordinateur" „Caută o secretară care să știe să scrie pe calculator”. Sunt și cazuri în care subjonctivul este obligatoriu sau posibil, deși nu este vorba de exprimarea dorinței. Aceste cazuri sunt determinate de anumite elemente din principala. Adjectivul la gradul superlativ este cel dintâi dintre aceste elemente: "C’est le plus beau concert auquel nous ayons assisté
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
mai frumos concert la care am asistat anul ăsta”. Adjectivele "premier/première" „prim(a)”, "dernier/dernière" „ultim(a)”, "seul(e)" „singur(a)” și "unique" „unic(a)” pot avea o nuanță de sens apropiată de superlativ, și atunci se folosesc cu subjonctivul: Dacă însă "premier" și "dernier" exprimă ordinea concretă, atunci se folosesc cu indicativul: "Nous devions visiter trois églises ; la première que nous avons voulu visiter était malheureusement fermée" „Trebuia să vizităm trei biserici; prima pe care am vrut s-o
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
acestora: În cele mai multe tipuri de propoziții circumstanțiale, predicatul poate fi nu numai la un singur mod. În schimb în cea de scop, dat fiind că aceasta nu exprimă un proces real, ci totdeauna unul dorit, predicatul poate fi numai la subjonctiv. În general, conjuncția este cea care indică la ce mod stă predicatul circumstanțialei. Despre această vezi Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză, Conjuncția. Sunt și cazuri în care cu aceeași conjuncție se folosește uneori indicativul, alteori subjonctivul, hotărâtor fiind
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
numai la subjonctiv. În general, conjuncția este cea care indică la ce mod stă predicatul circumstanțialei. Despre această vezi Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză, Conjuncția. Sunt și cazuri în care cu aceeași conjuncție se folosește uneori indicativul, alteori subjonctivul, hotărâtor fiind dacă procesul din subordonată este real, respectiv dorit. Asemenea conjuncții sunt "de sorte que", "de façon que" și "de manière que" (toate trei având sensul „astfel că; astfel, încât; în așa fel, încât”). Dacă este vorba de o
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
este vorba de o subordonată circumstanțiala consecutivă, modul predicatului este indicativul ("Îl a mangé goulûment, de sorte qu’îl a été malade" „A mâncat cu lăcomie, astfel că a fost bolnav”), dar dacă subordonată este de scop, aceleași conjuncții cer subjonctivul: "Je l’ai installé dans la chambre à côté de la mienne, de sorte que je puisse recevoir des visites sans le déranger" „L-am instalat în camera de lângă a mea, astfel încât să pot primi vizite fără să-l deranjez”. Specificul
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
concordantei timpurilor, adică formă predicatului subordonatei este aceeași, fie că predicatul principalei este la prezent sau la viitor, fie că este la un timp trecut: În franceză modernă, timpul predicatului din principala nu influențează folosirea timpurilor în cazul predicatului la subjonctiv al subordonatei. Acesta este la subjonctiv prezent pentru a exprima simultaneitatea și posterioritatea, si la subjonctiv trecut pentru exprimarea anteriorității: Numai în limba literară are loc, dar rar, folosirea pentru concordanță timpurilor, daca predicatul principalei este la un timp trecut
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
este aceeași, fie că predicatul principalei este la prezent sau la viitor, fie că este la un timp trecut: În franceză modernă, timpul predicatului din principala nu influențează folosirea timpurilor în cazul predicatului la subjonctiv al subordonatei. Acesta este la subjonctiv prezent pentru a exprima simultaneitatea și posterioritatea, si la subjonctiv trecut pentru exprimarea anteriorității: Numai în limba literară are loc, dar rar, folosirea pentru concordanță timpurilor, daca predicatul principalei este la un timp trecut, a două forme temporale de-acum
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
la viitor, fie că este la un timp trecut: În franceză modernă, timpul predicatului din principala nu influențează folosirea timpurilor în cazul predicatului la subjonctiv al subordonatei. Acesta este la subjonctiv prezent pentru a exprima simultaneitatea și posterioritatea, si la subjonctiv trecut pentru exprimarea anteriorității: Numai în limba literară are loc, dar rar, folosirea pentru concordanță timpurilor, daca predicatul principalei este la un timp trecut, a două forme temporale de-acum arhaice ale subjonctivului, aproape exclusiv la persoana a treia: subjonctivul
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
a exprima simultaneitatea și posterioritatea, si la subjonctiv trecut pentru exprimarea anteriorității: Numai în limba literară are loc, dar rar, folosirea pentru concordanță timpurilor, daca predicatul principalei este la un timp trecut, a două forme temporale de-acum arhaice ale subjonctivului, aproape exclusiv la persoana a treia: subjonctivul imperfect în locul celui prezent și subjonctivul mai mult ca perfect în locul celui trecut. În cazul folosirii acestor timpuri, exemplele 3 și 4 de mai sus ar arăta astfel: "J’étais content qu’elle
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
subjonctiv trecut pentru exprimarea anteriorității: Numai în limba literară are loc, dar rar, folosirea pentru concordanță timpurilor, daca predicatul principalei este la un timp trecut, a două forme temporale de-acum arhaice ale subjonctivului, aproape exclusiv la persoana a treia: subjonctivul imperfect în locul celui prezent și subjonctivul mai mult ca perfect în locul celui trecut. În cazul folosirii acestor timpuri, exemplele 3 și 4 de mai sus ar arăta astfel: "J’étais content qu’elle fût là", respectiv "J’étais content qu
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
în limba literară are loc, dar rar, folosirea pentru concordanță timpurilor, daca predicatul principalei este la un timp trecut, a două forme temporale de-acum arhaice ale subjonctivului, aproape exclusiv la persoana a treia: subjonctivul imperfect în locul celui prezent și subjonctivul mai mult ca perfect în locul celui trecut. În cazul folosirii acestor timpuri, exemplele 3 și 4 de mai sus ar arăta astfel: "J’étais content qu’elle fût là", respectiv "J’étais content qu’elle eût été là". În vorbirea
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
subordonate. În caz de subiect unic este obligatorie exprimarea complementului cu infinitivul în loc de subordonată corespunzătoare, când în această conjuncția este "que" sau când este vorba de altă locuțiune conjuncționala decât cele de mai sus, si cand predicatul ei este la subjonctiv. Exemple: În următoarele cazuri mai frecvente nu este obligatoriu, dar este posibil să se exprime un complement cu infinitivul în locul subordonatei corespunzătoare, cu diferența că în general infinitivul este specific registrului elevat: Același verb poate fi predicatul la subjonctiv al
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]