KorAP: Find »[drukola/base=subjonctiv & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 5 6 >

140 matches

Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804

acceptă infinitivul în poziția obiectului direct fiind dificil de realizat. Autorul precizează însă că a-inf apare cel mai frecvent ca obiect direct al verbelor declarandi, dicendi, sentiendi, voluntatis, dar și al verbelor de modalitate și de aspect, în concurență cu subjonctivul. 102 În urma căutării pe internet cu motorul Google, se confirmă că în structura [nu văd a-inf] apar, în poziția infinitivului, doar verbele a fi și a avea. 103 Verbele de percepție sunt singurele verbe care admit realizarea obiectului direct ca

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

și limbile romanice. Montaut (2006) susține că tiparul ergativ și tiparul nominativ din indo-europeană reprezintă stadii diferite ale aceleiași logici de reînnoire a sistemului. În cele două limbi supuse analizei − hindi și urdu − paradigma verbală pare ciudată: formele nemarcate sunt subjonctivul, care are numai terminații de persoană și trecutul narativ/anterior, care are numai terminații de gen și de număr, iar prezentul este marcat. Marcarea sau lipsa acesteia este produsul evoluției istorice și al relației dintre limbă și realitățile cognitive. Trecutul

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
acord. Verbul se acordă numai cu subiectul tranzitiv, nu și cu cel intranzitiv. Partiție determinată de persoană: pronumele de persoanele 1 și 2 urmează tiparul nominativ−acuzativ, adică verbul se acordă cu subiectul indiferent dacă este tranzitiv sau intranzitiv. La subjonctiv, chiar la persoana 3, verbul, fie tranzitiv, fie intranzitiv, se acordă cu subiectul. Cliticele subiectului provin din complementizatori. Cliticele și complementizatorii sunt în distribuție complementară. HAHÖB − Vezi NADËB. HATTIC Limbă moartă, vorbită în Anatolia (Turcia) în mileniile III−II î. Cr

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

dativ DEF (articol) definit GEN genitiv IMPERF imperfect(iv) INF infinitiv NEG negație NOM nominativ O obiect OD obiect direct OI obiect indirect PERF perfect(iv) PL plural PREZ prezent PS perfect (simplu) S subiect SG singurar Spec specificator SUBJ subjonctiv V verb I Introducere 1. Prezentare generală Pornind de la observațiile din lucrările tradiționale românești (v. Densusianu 1961; Rosetti 1968; Dragoș 1995; Todi 2001; Sala 2006 i.a.), conform cărora ordinea cuvintelor (fie într-o privire de ansamblu, fie prin raportare

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
rând, în română (ca și în spaniolă), interpretarea specifică a obiectului direct se asigură în principal prin procesul de marcare diferențiată a obiectului (acuzativ prepozițional). În al doilea rând, faptul că obiectul acceptă ca modificatori propoziții relative cu verbul la subjonctiv în configurația VOS (30) este o dovadă distribuțională clară că obiectul în această poziție nu este constrâns să aibă o interpretare specifică. Farkas (1995) a arătat folosirea subjonctivului într-o propoziție relativă cu funcția de modificator indică faptul că regentul

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
rând, faptul că obiectul acceptă ca modificatori propoziții relative cu verbul la subjonctiv în configurația VOS (30) este o dovadă distribuțională clară că obiectul în această poziție nu este constrâns să aibă o interpretare specifică. Farkas (1995) a arătat folosirea subjonctivului într-o propoziție relativă cu funcția de modificator indică faptul că regentul nominal este nonspecific. (30) a. Va cumpăra o cartecare să-i fie folositoare fiecare student. (indefinit, nonspecific) b. Așteaptă soluțiacare să-i salveze toți fermierii din România. (definit

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
în procesul de deplasare a verbului în domeniul flexionar sunt trăsăturile verbale de mod, timp și aspect. Formele finite sintetice (55a, 56a) amalgamează în structura lor internă atât trăsături  (merg − mergi // mergeam − mergeai), cât și trăsături verbale de mod (indicativ / subjonctiv: merge / meargă),timp (prezent/trecut: merge / mergea - merse - mersese; perfect/mai-mult-ca-perfect: merse / mersese) și aspect (imperfectiv / perfectiv: merg - mergeam / merse - mersese), astfel că pe baza formelor sintetice nu putem decide în această chestiune. În schimb, distribuția formelor analitice (55b, 56b

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
timp și aspect. Proiectarea unei grup discret MOODP se susține prin contrastul dintre indicativul prezent și subjonctivul prezent. A se observa, în primul rând, contrastul dintre indicativ și subjoctiv la persoana a III-a singular, care este sistematic (opoziția indicativ/subjonctiv se neutralizează doar în cazul unor verbe cu radical terminat în vocală, de tipul a bea, a ști: bea / să bea, știe / să știe): (64) (el) merge / (el să) meargă În al doilea rând, sincretismul 3SG≡ 3PL este generalizat la

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
se neutralizează doar în cazul unor verbe cu radical terminat în vocală, de tipul a bea, a ști: bea / să bea, știe / să știe): (64) (el) merge / (el să) meargă În al doilea rând, sincretismul 3SG≡ 3PL este generalizat la subjonctiv, spre deosebire de indicativ, unde relațiile sincretice sunt depedente de clasa flexionară: (65) conjugarea V: hotărî conjugarea I: mânca INDICATIV SUBJONCTIV INDICATIV SUBJONCTIV 1SG: hotărăsc (să) hotărăsc mănânc (să) mănânc 2SG: hotărăști (să) hotărăști mănânci (să) mănânci 3SG: hotărăște (să) hotărască mănâncă

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
să bea, știe / să știe): (64) (el) merge / (el să) meargă În al doilea rând, sincretismul 3SG≡ 3PL este generalizat la subjonctiv, spre deosebire de indicativ, unde relațiile sincretice sunt depedente de clasa flexionară: (65) conjugarea V: hotărî conjugarea I: mânca INDICATIV SUBJONCTIV INDICATIV SUBJONCTIV 1SG: hotărăsc (să) hotărăsc mănânc (să) mănânc 2SG: hotărăști (să) hotărăști mănânci (să) mănânci 3SG: hotărăște (să) hotărască mănâncă (să) mănânce 1PL: hotărâm (să) hotărâm măncâm (să) mâncăm 2PL: hotărâți (să) hotărâți mâncați (să) mâncați 3PL: hotărăsc (să

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
hotărască mănâncă (să) mănânce 1PL: hotărâm (să) hotărâm măncâm (să) mâncăm 2PL: hotărâți (să) hotărâți mâncați (să) mâncați 3PL: hotărăsc (să) hotărască mănâncă (să) mănânce 1SG ≡ 3PL 3SG ≡ 3PL 3SG ≡ 3PL 3SG ≡ 3PL Rezultate asemănătoare derivă și din comparația indicativ / subjonctiv / imperativ: (66) INDICATIV/SUBJONCTIV IMPERATIV 2SG (să) hotărăști hotărăște! Utilizarea de mărci flexionare diferite și relațiile de sincretism diferite indică prezența unei proiecții de mod discrete în domeniul flexionar. Este important de reținut că, în afară de diferența flexionară de mod, celelalte

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
1PL: hotărâm (să) hotărâm măncâm (să) mâncăm 2PL: hotărâți (să) hotărâți mâncați (să) mâncați 3PL: hotărăsc (să) hotărască mănâncă (să) mănânce 1SG ≡ 3PL 3SG ≡ 3PL 3SG ≡ 3PL 3SG ≡ 3PL Rezultate asemănătoare derivă și din comparația indicativ / subjonctiv / imperativ: (66) INDICATIV/SUBJONCTIV IMPERATIV 2SG (să) hotărăști hotărăște! Utilizarea de mărci flexionare diferite și relațiile de sincretism diferite indică prezența unei proiecții de mod discrete în domeniul flexionar. Este important de reținut că, în afară de diferența flexionară de mod, celelalte categorii gramaticale sunt identice

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
timpului se realizează deci prin mijloace discrete nonsincretice, proiectarea unui Grup al Timpului (TP) independent fiind întemeiată. În concluzie, considerăm că proiectarea în grupuri distincte a categoriilor de mod, timp și aspect se justifică pe considerente empirice; trăsături precum [indicativ / subjonctiv] / [trecut / prezent] / [perfectiv / imperfectiv] se valorizează prin morfeme diferite în centre funcționale diferite. În acord cu Principiul oglinzii formulat de Baker (1985) și cu cartografierea domeniului funcțional verbal realizată de Cinque (1999), ierarhia proiecțiilor funcționale este dată în oglindă de

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
indicativ, subjonctiv și condițional din aceste două varietăți, observăm că în italiană (77a) există paradigme sintetice pentru toate cele trei moduri, iar gradul de sincretism este foarte redus, pe când în română (77b), cu excepția persoanei a III-a singular și plural, subjonctivul este sincretic cu indicativul, iar condiționalul se realizează analitic. (77) a. Ro. lucra INDICATIV SUBJONCTIV CONDIȚIONAL 1SG (să) lucrez aș lucra 2SG (să) lucrezi ai lucra 3SG lucrează (să) lucreze ar lucra 1PL (să) lucrăm am lucra 2PL (să) lucrați

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
sintetice pentru toate cele trei moduri, iar gradul de sincretism este foarte redus, pe când în română (77b), cu excepția persoanei a III-a singular și plural, subjonctivul este sincretic cu indicativul, iar condiționalul se realizează analitic. (77) a. Ro. lucra INDICATIV SUBJONCTIV CONDIȚIONAL 1SG (să) lucrez aș lucra 2SG (să) lucrezi ai lucra 3SG lucrează (să) lucreze ar lucra 1PL (să) lucrăm am lucra 2PL (să) lucrați ați lucra 3PL lucrează (să) lucreze ar lucra b. it. lavorare ('lucra') (apud Schifano 2015a

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
1SG (să) lucrez aș lucra 2SG (să) lucrezi ai lucra 3SG lucrează (să) lucreze ar lucra 1PL (să) lucrăm am lucra 2PL (să) lucrați ați lucra 3PL lucrează (să) lucreze ar lucra b. it. lavorare ('lucra') (apud Schifano 2015a) INDICATIV SUBJONCTIV CONDIȚIONAL 1SG lavoro lavori lavorerei 2SG lavori tu lavori lavoreresti 3SG lavora lavori lavorerebbe 1PL lavoriamo lavoreremmo 2PL lavorate lavoriate lavorereste 3PL lavorano lavorino lavorerebbero Cu alte cuvinte cuvinte, spre deosebire de română, în italiană, categoria de mod se instanțiază paradigmatic, ceea ce

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
tipologia trăsăturilor lexicalizate de română, rezultat care ne va permite să identificăm mai exact proiecțiile discrete din câmpurile sintactice de mod, timp și aspect; pentru moment, trăsături aspectuale ca perfectiv / imperfectiv, temporale ca prezent / non-prezent și de mod ca indicativ / subjonctiv/imperativ, bine delimitate ca opoziții în gramatica structurală, apar a fi extrem de relevante 3.1.3 Derivarea structurilor analitice 3.1.3.1 Nivelul deplasării verbului în structurile analitice Structurile analitice prezintă aceleași trăsături ca formele sintetice din punctul de

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
analitism, iar auxiliarul își schimbă forma în funcție de mod și de timp: (88) a. j'ai mangé (indicativ, perfect compus, 1SG) b. j'avais mangé (indicativ, mai-mult-ca-perfect, 1SG) c. j'aurai mangé (indicativ, viitor anterior, 1SG) d. (que) j'aie mangé (subjonctiv, perfect, 1SG) e. j'aurais mangé (condițional, perfect, 1SG) (franceză) În structurile în care apare auxiliarul avoir, se observă că forma verbului lexical rămâne constantă (mangé), iar auxilarul se schimbă în funcție de mod și de timp. Cu alte cuvinte, inserția auxiliarului

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
are ca trăsătură de selecție selectarea unui complement irrealis) nu poate selecta direct participiul perfect (formă perfectivă, asociată cu interpretarea realis, după cum arată perfectul compus); astfel, este necesară inserția auxiliarului fi, care să satisfacă trăsătura de selecție a auxiliarului principal. Subjonctivul perfect și infinitivul perfect validează această ipoteză de analiză: atât subjonctivul, cât și infinitivul sunt forme irrealis, după cum arată și morfologia lor (temă infectum, ca și prezentul), trăsătura de selecție a complementizatorilor să și a fiind identică cu cea a

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
selecta direct participiul perfect (formă perfectivă, asociată cu interpretarea realis, după cum arată perfectul compus); astfel, este necesară inserția auxiliarului fi, care să satisfacă trăsătura de selecție a auxiliarului principal. Subjonctivul perfect și infinitivul perfect validează această ipoteză de analiză: atât subjonctivul, cât și infinitivul sunt forme irrealis, după cum arată și morfologia lor (temă infectum, ca și prezentul), trăsătura de selecție a complementizatorilor să și a fiind identică cu cea a auxiliarelor de prezumptiv, viitor și condițional (selectarea unui complement irrealis); în

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
a avea ca verb lexical a. Indicativ prezent a-m av-e-m a-i av-e-ți ar-e a-u b. imperfect av-ea-m av-ea-m av-ea-i av-ea-ți av-ea-ø av-ea-u c. mai-mult-ca-perfect av(-)u-sese-m av(-)u-sese-m av(-)u-sese-i av(-)u-sese-ți av(-)u-sese-ø av(-)u-sese-ø d. Subjonctiv prezent (să) a-m avem a-i av-eți aib-ă aib-ă (95) a avea ca auxiliar în structura indicativului perfect compus a-m a-m a-i a-ți ar-e a-u În al doilea rând, auxiliarul de perfect compus (în

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
nu-l vedea - configurațiile enclitice(101)-(102): pronumele clitice sunt precedate de verbul la gerunziu, de imperativul pozitiv (101) (sub coordonare, encliza este obligatorie în limba standard cel puțin pentru primul conjunct, (101b)); tot cu encliză pronominală apare și inversiunea subjonctivului și a condiționalului în imprecații (102) (101) a. văzându-l/nevăzându-l b. citește-l / du-te și citește-l/du-te și îlcitește (102) a. ducă-l pe pustii b. lua-te-ar naiba! - o situație specială de encliticizare

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
proiecții cu trăsătura categorială [+V], i.e. [Spec, NEGP]) creează efecte de intervenție în deplasarea altui constituent specificat ca [+V] (verbul lexical care se deplasează ca grup) 3.4 Statutul lui să Așa-numita "particulă" să care apare obligatoriu în structura subjonctivului în română a ridicat o serie de probleme de interpretare sintactică: atât în gramaticile tradiționale (GLR 1963/1966; GALR 2008; GBLR 2010), cât și în lucrările de orientare generativă (Dobrovie-Sorin 1994, 2001; Barbosa 1995; Alboiu și Motapanyane 2000; Cornilescu 2000

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
explică de ce să se poate combina și cu alți complementizatori / conjuncții, e.g. cu dacă, cum (134a-b) (nu toate combinațiile sunt posibile din cauza trăsăturilor de selecție: că nu se poate combina cu să, întrucât că selectează indicativ sau condițional, nu și subjonctiv); primul complementizator lexicalizează poziția FORCE, iar să, poziția FIN; intercalarea de constituenți în periferia stângă este, conform analizei, posibilă (134c). Combinarea cu alți complementizatori a fost luată ca argument în sprijinul interpretării lui să ca marcă flexionară; considerarea lui să

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Ionmânca-l-ar câinii! c. Domnule doctor, mâineexaminați-o pe bunica mea. d. Domnule doctor, acumpe bunica-mea examinați-o, nu pe bunicul meu. Acestă distribuție arată că verbul inversat la stânga cliticelor / auxiliarelor / cliticelor + auxiliarelor ocupă o poziție joasă în ierarhia CP. Inversiunea subjonctivului arată în chip nonambiguu că proiecția la care se ridică verbul este FINP (i.e.); complementizatorul să este sistematic omis sub inversiune: (143) a. Ducă-se pe pustii! Facă-se voia ta! b. *Ducă-să-se pe pustii! * Făcă-să-se voia ta! c. *Să

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]