2,985 matches
-
pe care, teoretic, școala ar trebui să le promoveze. Și atunci, să nu ne mirăm că diverși analfabeți nu doar că intră în facultăți, dar le și absolvă și ajung, la rândul lor, să nenorocească generații de elevi ori să submineze cu seninătate instituții, intreprinderi și ramuri întregi ale economiei. Simțindu-și precaritatea intelectuală, studenții au intrat în ultimii ani, într-o defensivă timorată. Revendicările lor au fost, cel mai adesea, jenante, trădând o mentalitate de oameni bătrâni: gratuități la tren
Vremea „colectorilor” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13408_a_14733]
-
Magda Teodorescu Cît de statornice sau interpretabile sînt expresiile în care se codifică înțelepciunea milenara? Regulă este mereu subminată de excepții. Recitiți “Pildele lui Solomon” și veți găsi azi trăsături discutabile, realități de mult dispărute - și totuși, proverbele biblice au format generații întregi de evrei și creștini, au constituit sursă multor proverbe pretins autohtone. Paradigmă este biblică. Expresia, metaforă
Despre cai, oale și vin by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13450_a_14775]
-
de la terminarea studiilor, Mirela Trăistaru este un artist adevărat, ludic și grav în aceeași măsură, estetizant și frust, sceptic și cercetat de adieri metafizice și, mai ales, unul cu o minte limpede și cu o sensibilitate a cărei prospețime nu subminează nicidecum coerența gîndirii. A gîndirii plastice, dar nu numai.
Tineri artiști în prim plan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13495_a_14820]
-
am găsit un mod de a-mi exprima experiențele ce țin de limbaj. Sigur că mai există multe altele. Poezia a fost principalul pentru mine de când mă știu: e mai profundă, mai bogată, mai neperisabilă decât proza. Poate proza e subminată de anecdotic. Și mai e ceva: Anglia vede în roman seriozitatea literară, fiindcă, printre altele, proza trece dincolo de autor (narator), se prelungește în eroi imaginari și intrigă. Poezia e adesea considerată marginală, narcisistă. Fenomenul e complementar reacției mai noi a
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
o propun mai nou comuniștii lui Voronin, surprinși de epuizarea unor termene de așteptare la poarta unor organizații internaționale, este aceeași bălăceală în ape murdare și o tentativă, a câta!, de a compromite o direcție speculată de partidele democratice, dar subminată printr-o inadecvare a faptei la slogan, a idealului unionist sau european la calitatea umană a celor care se ofereau să le fie vehicul." Cu mici modificări, o asemenea pledoarie este valabilă și pentru România. l Ziariștii au o revistă
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13858_a_15183]
-
centrifuge este, în fundamentul ei, una surprinzător de solidă, de autentică și de unitară. Fără să-și propună explicit, pictorul dovedește un lucru de o importanță covîrșitoare: în pofida reprezentărilor obosite și schematice, formele simbolice trăiesc în simultaneitate și nu se subminează după principiile mecaniciste ale prăvălirilor de grohotiș.
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
insolite care, în plin limbaj grav-metaforizant, au un vag aer hilar. Una din figurile simbolice care apare la un moment dat în poem este Savantul, în cazul lui e greu să ne dăm seama dacă poetul e serios sau îi subminează ironic discursul. Fantezia declanșată în crearea de lumi noi creează bizarerii: "turnul de carne-n forma U" se dovedește a fi "talpa" Uriașului șsic!ț; îngerii vin să plîngă "fără rost" la malul rîului de sînge prin care e purtat
Glasuri dulci de la nadir by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14032_a_15357]
-
modernității e tocmai asumarea convingerii că "Dumnezeu a murit" și că nimeni nu ne mai aude strigătul de disperare. Lumina e puțină și neagră, în ,-ismele" secolului 20. Efortul de deschidere pe arcul de cerc al diverselor școli lirice este subminat, așadar, la Ion Mircea de convingerile lui profunde, de echivalarea fără rest a crezurilor poetice cu cel religios. Antologatorul își "pierde nădejdea" sau și-o recapătă, măsurând neabătut distanța dintre masa de lucru a poetului și turla bisericii la care
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
rămas singura uniune de creație în viață. După ’89, dacă nu greșesc eu, se înființaseră vreo 32 asociații mai mult sau mai puțin profesionale, într-un entuziasm specific erei revoluționare, care entuziasm s-a topit pe măsură ce breasla noastră și-a subminat din interior profesia, glisând-o spre amatorism. Breaslă care, după cum citesc în cartea lui Constatin Bacalbașa „Bucureștii de altădată”, organizase „întâiul Congres al presei din România la 26 octombrie 1871”, adică tot atunci când se inaugura „uzina de gaz” de la Filaret
La vânătoare de premii şi autorităţi [Corola-blog/BlogPost/94359_a_95651]
-
nu el o dată cu pământul. Această realitate face cu atât mai condamnabil imobilismul arătat de opoziție. În peste trei ani de când au pierdut alegerile, n-au fost capabili să propună nici o idee. Singura mișcare inteligentă, alcătuirea alianței PNL - PD, e sistematic subminată din interior. În loc să candideze la alegerile locale pe liste comune, singurele care i-ar îndreptăți la oarecare succes, preferă bătălia pe cont propriu. În numele a ce? În numele celui mai jalnic politicianism: o minte isteață a stabilit că listele parlamentare vor
Glonțul de cârpă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13181_a_14506]
-
peisagismului complex al Școlii de la Baia Mare, în care se revarsă cam toate tendințele europene ale timpului, și, pe de altă parte, dintr-o filozofie abstractă a peisajului, dintr-o continuă utopie a acestuia, Bochiș reușește, finalmente, un lucru surprinzător: el subminează ideea de peisaj, anihilează modelul și invalidează reflexul. Cu alte cuvinte, el scoate peisagistica din relația clasică observație-prelucrare-transpunere și mută frontul de lucru din exterior în interior. Peisagistica lui Bochiș este o creație eminamente mentală, un produs pur al ficțiunii
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
pietre/ deasupra lor un strat de frunze/ deasupra frunzelor negura/ deasupra negurii cerul/ aceste pietre/ sub ele/ sînt cîteva litere cîteva semne” (Deasupra lor). Dar sub acest strat elementar se ascund mecanisme revelatoare de sensuri ce lărgesc considerabil miza discursului, subminînd conjecturala simplitate. Cele văzute semnifică nevăzutele, imanența punctează transcendența, în montaje în care superficia simplă se dovedește doar o mască a ireductibilului misterios. Bardul intuiește labirinticele căi dintre aparența și esența fenomenelor, cu atît mai tulburătoare cu cît ele aparțin
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
disident, care este Marin Preda, să facă atâtea compromisuri cu regimul? Citind această analiză cred că ar trebui să ne întrebăm taman invers: cum a ajuns un om așa influențabil, gata oricând să plătească tribut politicii oficiale și să-și submineze opera prin "șopârle" după rețeta partidului însuși să aibă o imagine de disident? și, mai mult, de ce mai rezistă această literatură, atât de puternic marcată contextual, în canonul de astăzi? Răspunsul dlui Geacăr e, bineînțeles, acela că nu toate cărțile
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]
-
inversul încrederii - ceva greu de imaginat dacă nu ai foarte dezvoltat simțul măsurii și pasiunea pentru notele de sub- sol din tratatele de filosofie și de semidicteu zeiesc delfic ceea ce nu exclude să rămâi carbonarul morocănoșilor cărbuni ai iluziei necesare subminând ca o cârtiță de lux resemnarea împăcării de sine "în această decizie nu e nevoie de majoritatea de voturi" - cât de impresionant ar suna respectiva frază ego- protocolară drept secretă parolă pentru declanșarea sau închiderea vreunei ofensive în ambele cazuri
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/12102_a_13427]
-
a lui E. Lovinescu, examinat pe reversul său umbros, o alcătuiește raportul acestuia cu "materia primă" a activității sale care e cititul și scrisul. Lectura în cantitate prea mare i se pare un obstacol în calea scrisului, iar scrisul e subminat de simțămîntul "zădărniciei", atît de specific lovinescian, activ încă din anii tinereții: M-a apucat un mare dezgust de hîrtia înnegrită. Așa mi se întîmplă totdeauna. Cînd citesc mult, nu mai scriu eu". Sau: " Mi se pare așa de zadarnic
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
politica "non-intervenționistă" de după cel de-al doilea război mondial, demascată brutal de statistici) de nivelul de crime comise în S.U.A. anual. Personal, teoria lui Moore mi se pare viabilă, dar el apelează la trucuri, nu doar de editare, care îi subminează credibilitatea: îl acuză pe Heston că a organizat o manifestație pro-posesia de arme imediat după omorârea fetiței în acea localitate. Nu acesta era scopul evenimentului (Heston era acolo pentru a strânge voturi), nici n-a avut loc "imediat după", ci
Americanii și armele lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12610_a_13935]
-
gura lui că pe vremea cînd era în Parlament a avut, fără să știe, un fel de concediu de patru ani plătit de la buget. Să fi spus un ziarist ceea ce știe toată lumea despre activitatea Parlamentului, ar fi fost acuzat că subminează democrația României. Dacă însă parlamentarii metamorfozați în primari descoperă acest secret al lui Polichinelle e cu totul altceva. Aproape că îți vine să le plîngi de milă citind cu cîtă inocență declară că n-au știut că una face Parlamentul
Munca de jos by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12636_a_13961]
-
Remus Lunceanu poate fi înscris în această genealogie a modernității, ca o pură și foarte probabilă intuiție psihologică a scriitorului nostru. Nu e mai puțin adevărat că acest caracter de posibilă generalitate a destinului nefericit al lui Remus Lunceanu este subminat din cel puțin două direcții. Una este romanțiozitatea și patetismul dramei, limbajul foarte datat, apăsarea pe caracterul senzațional și acuzator al unei sinucideri anunțate. E prea puțină deschidere filosofică și prea mult sentimentalism în lamentațiile sinucigașului.
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
trecem la conținutul foarte simplu al acestei cărți. Până la urmă, această simplitate care înseamnă firesc și neostentativ, rămâne deopotrivă atât principala calitate cât și una din marile neîmpliniri. Avantaj, pentru că, subiectul însuși fiind "strident", orice patetism și teribilism ar fi subminat întregul demers. Dragoș, un tip cu un profil intelectual de invidiat, cu stil și cu idei (fraza este pe alocuri cuceritoare, iar câteva pasaje de o frumusețe poetică surprinzătoare), intră cu toată conștiinciozitatea în această realitate artificială, alternativă, spuneți-i
Câte un joint, joint. joint ... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12442_a_13767]
-
face și oamenii!" Nimeni nu poate garanta că întâmplarea este adevărată, însă neamul a dăinuit până în zilele noastre, ceea ce constituie un merit, în sine. Și dacă unii - răutăcioși, cârcotași, ori de-a dreptul pizmași - îl bârfesc în fel și chip, subminându-i mândria și minimizându-i calitățile, este numai și numai pentru că, mai totdeauna, omul bun e luat drept prost. Fiind recunoscători proniei cerești pentru harul investit în țara lor, erau teribil de credincioși. Și atât de mare le era credința încât
Folclor pentru drepcredincioși by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/12504_a_13829]
-
spațiu determinat. Asemenea lui Arcimboldo, Georgeta Năpăruș creează metonimii plastice și redefinește noțiunile în cîmpul imaginarului. Eposul ei, atît de confortabil și de generos la prima vedere, este, în profunzimea lui, o încercare patetică de a salva pluridimensionalitatea unei lumi subminată de ignoranță și mereu amenințată de uitare. Acolo unde privirea încearcă să deslușească istorisiri, povești mărunte și bucurii simple, așteaptă, încă necercetate, principii, forme emblematice, reflexe ale unor existențe primordiale. Pentru că oricît ar părea de familiare personajele, bestiarul și întregul
Georgeta Năpăruș - o rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11463_a_12788]
-
pe care Gorzo a rodat-o bine) și nici atunci nu pare să se căiască în vreun fel pentru crimele comise. Date personale despre eroină pe care - nota bene! - le aflăm abia la final, odată cu replicile telenovelistice care, din nou, subminează aceste revelații. Oricum ai lua-o, se găsesc numeroase personaje ceva mai tridimensionale decât cel al Umei Thurman... Pe această parte a interpretării, da, Tarantino e un păpușar rece care își pune actorii să interpreteze personaje de care nu știu cât de
Omorâți-l pe Bill, dar cruțați-l pe Tarantino by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11438_a_12763]
-
cel al Umei Thurman... Pe această parte a interpretării, da, Tarantino e un păpușar rece care își pune actorii să interpreteze personaje de care nu știu cât de conștienți sunt. Dar răceala se oprește aici. Revin la mănușa aruncată actorilor - să-și submineze personajele (ceea ce, poate, nu știu că fac), dar să rămână și ,în carne și oase", nu caricaturi. Ceea ce face să existe și durere, și grație tocmai când suferința e cauzată. Iar Gorzo privește din nou în capul regizorului când spune
Omorâți-l pe Bill, dar cruțați-l pe Tarantino by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11438_a_12763]
-
pe veci de el, motiv pentru care ea nu îl va înșela niciodată. Odată ce personajele sunt plasate în această sferă a neplauzibilului, spectatorul se poate aștepta la orice. Și mizanscena contribuie la această impresie, tonurile de roșu, mov și verde subminând veselia uneori forțată a personajelor. Senzația de apropiere de lumea lui Lewis Carroll pe care o viza regizorul se obține de la primul cadru: "o partidă de ceai". Pornind de la un detaliu al mesei aranjate, camera se ridică încet și dă
Din operetă în musical by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11612_a_12937]
-
priză directă, dar volumul crește și descrește aparent aleator. Imaginea unei femei pe stradă e încețoșată, apoi trece la un focus clar. Al treilea episod e minimalist, paradisul e un crâng. Are și paznici: marina americană. În acest mod, Godard subminează întreaga filozofie a raiului, dar întărește ideea de graniță dintre cele trei nivele: paradisul nu e un loc sigur, drama cărnii nu încetează nici acolo. Acest film e de-a dreptul simplu ca structură - e un triptic de trei episoade
European și nu chiar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11681_a_13006]