210 matches
-
a acțiunilor, obiectelor și conceptelor pe baza unei scheme de distribuție, în funcție de anumite criterii de esențialitate, genealogie, proveniență etc. Este activitatea sistematică prin care se urmărește distingerea diferitelor categorii de obiecte, fenomene, relații etc. din interiorul unei mulțimi, gruparea în submulțimi și definirea pe clase care au elemente comune, acestea deosebindu-se prin anumite caracteristici. În kinetoterapie, exercițiile se clasifică pornindu-se de la următoarele componente: a) structura mișcării, concretizată prin parametrii cinematici și dinamici deduși din valoarea efortului depus pentru realizarea
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
demonstrarea numerabilității numerelor reale (prin corespondență unu-la-unu cu numerele naturale) respectiv a infinitudinii și nonnumerabilității mulțimii numerelor reale (compusă din numere iraționale și raționale), Cantor a argumentat existența paradoxului aritmetic al numerelor nonalgebrice (trancendentale, ca p). Acestea, deși reprezintă o submulțime a numerelor iraționale, sunt nenumărabile și, oricum, mult mai multe decât numerele întregi (care trebuie concepute a fi infinite din punct de vedere cantitativ). Ulterior, Cantor a susținut existența infinitului actual în matematică, îmbogățindu-l cu întreaga sa teorie despre
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
concepute a fi infinite din punct de vedere cantitativ). Ulterior, Cantor a susținut existența infinitului actual în matematică, îmbogățindu-l cu întreaga sa teorie despre cardinalii transfiniți (o concluzie determinată de paradoxul corespondenței „unu-la-unu” a unei mulțimi infinite față de orice submulțime a ei), care l-au obligat la celebra ipoteză asupra existenței continuum-ului. Antinominalismul platonic al lui Cantor l-a făcut pe L. Blaga să apropie expresia dogmei biblice a creației de figura mentală a simbolului aleph conceput „ca mărime
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ale lui Sen (1970a) și Austeen-Smith și Banks (2000). footnote> [d<footnote Simbolurile se citesc după cum urmează: d = definiție, t = teoremă, l = lemă, e = exemplu, o = observație. footnote>.1.x.1*]: Există o mulțime finită a alternativelor X și o submulțime ( χ ) a tuturor mulțimilor nevide ale lui X. Formal: { : 2 \ }XS Sχ = ∈ ∅ . [d.1.x.2*]: O relație binară slabă de preferință (R) pe X este o relație între oricare două alternative x și y din X, se notează cu
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
și completă, atunci o condiție necesară ca C(S,R) să fie definită pe X este aceea ca R să fie aciclică pe X. Demonstrație [t.1.x.1*]. Necesitate: Presupunem că R nu este aciclică, deci că există o submulțime de alternative în X, pentru care. Din [o.1.x.1*] știm că dacă, atunci mulțimea de alegere este vidă<footnote Ceea ce arată că tranzitivitatea este suficientă pentru a avea o mulțime de alegere nevidă atunci când R este, de asemenea
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
este decisiv. [l.1.3.2*]: Lema de contracție a grupului. Pentru orice funcție de bunăstare socială care satisface U, P și I, și o mulțime S de alternative, dacă un grup G, (oricare ar fi acesta) este decisiv, atunci orice submulțime a acestui grup este, la rându-i, decisivă. Demonstrație [l.1.3.1*]. Pentru a demonstra lema de expansiune, să presupunem că avem două perechi de alternative (x,y) și (a,b)<footnote Demonstrația este oferită pentru cazul în care
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Dar numai G2 preferă pe z lui y, așadar G2 este decisiv asupra (z,y). Din cele două cazuri, fie G1 fie G2 este decisiv. Altfel spus, contractând G la G1 sau G2, decisivitatea lui G se păstrează și în submulțimile sale. Lema este demonstrată. Ultimul pas al demonstrației ia ca punct de reper grupul relevant prin condiția Pareto. Presupunem așadar că toți indivizii preferă la fel între două alternative, și că acesta este grupul decisiv. Prin lema de contracție a
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
asupra unei perechi (x,y) și preferă strict pe x lui y, atunci ceilalți trebuie să prefere strict pe x lui y. [d.3.4.1*]: Restricție Breyer-Gigliotti. Oricare ar fi doi indivizi diferiți, dacă unul dintre ei aparține unei submulțimi E (a indivizilor empatici) a lui N, atunci acesta va „oglindi” preferințele celuilalt în perechea de alternative în care acesta din urmă are decisivitate. [t.3.1.1*]: Există o funcție de decizie socială care îndeplinește condițiile *L , P, 1Uf și
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
o expresie generală). Trebuie reținut însă că Sen are în vedere definirea drepturilor pe care o formulează în (1970a) și (1970b). footnote> este: (a) nontrivială, dacă, și numai dacă, pentru toți indivizii, aceasta conține doar membrii diagonali ai mulțimii tuturor submulțimilor nevide ale produsului cartezian al mulțimii alternativelor; (b) simetrică<footnote Definiția îi aparține lui Austeen-Smith [Austeen-Smith, 1982, p. 91]. Ea spune următoarele: dacă i este decisiv pe (x,y), și condiția de simetrie este îndeplinită, atunci: a) dacă i preferă
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
scP este aciclică. De aceea, preferința socială ciclică poate apărea doar din cauza unui conflict între drepturile individuale și condiția Pareto, dacă avem cel puțin doi indivizi. Notăm cu A mulțimea alternativelor, cu X mulțimea finită a tuturor alternativelor, cu χ submulțimea tuturor mulțimilor nevide ale lui X, cu DN ,mulțimea indivizilor care au drepturi, și cu VN , mulțimea tuturor elementelor mulțimii alternativelor cărora nu li s-a opus dreptul de veto într-una dintre decisivitățile libertariene. Presupunem ca #A=3. Există
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
profilurile de preferință logic posibile. b) Independența față de alternativele irelevante a fost una dintre cele mai contestate condiții impuse de Arrow. În limbaj natural, ea spune că dacă ne aflăm într-o situație de alegere, atunci când trebuie să preferăm pe submulțimi de câte două alternative, singura informație care trebuie să aibă importanță în ierarhizarea alternativelor una față de cealaltă este cea provenită de la cele două alternative comparate. Pentru a argumenta în favoarea acestei condiții se folosesc câteva exemple în care ea pare intuitivă
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
și altele, de tip variabil. Primele sunt cele studiate pe larg în logica clasică bivalentă, prin punerea în evidență a sferei și conținutului noțiunii. Ele presupun, în fond, prezența unui univers de indivizi empirici care poate fi decupat în două submulțimi: una formată din „obiectele” ce poartă însușirea (însușirile) cerută (cerute) de conținutul noțiunii - și formând sfera acesteia - și una formată din cele care nu posedă trăsătura respectivă. De exemplu, în anchete intervin noțiuni cum sunt cele de „persoană ocupată”, „salariat
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
factor etc. Marea problemă a analizei factoriale, ca de altfel a oricărei proceduri ce introduce variabile latente, este aceea a interpretării factorilor la care se ajunge. În cazul de față, fiecare factor apare ca ocupând o poziție centrală în cadrul unei submulțimi de itemi dintre cei cu care s-a pornit la drum. Așadar în jurul primului factor se grupează un număr de itemi, în jurul celui de al doilea - un alt număr (mai mic) etc. Deci mulțimea itemilor se segmentează în câteva categorii
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
Levin (2002) definește sistemul adaptiv complex pornind tot de la trei proprietăți ale acestuia: 1) diversitatea și individualitatea componentelor; 2) interacțiuni localizate între aceste componente; și 3) existența unui proces autonom care utilizează rezultatele acestor interac țiuni pentru a selecta o submulțime a acestor componente pentru replicare sau consolidare (mecanism de adaptare). Dacă primele două proprietăți sunt ușor de înțeles și acceptat, cea de-a treia proprietate implică nenumărate discuții, ea fiind însă cea care asigură unitatea de vederi în ceea ce privește sistemele adaptive
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
și intensitatea cu care se propagă influențele între agenții din cadrul CAS. Propagarea influenței într-un CAS depinde, evident, de gradul de conectivitate și interdependență. De exemplu, ecosistemele biologice nu sunt total conectate. De regulă, fiecare specie interacționează cu o anumită submulțime din numărul total de specii existente în mediul său înconjurător, deci sistemul are o anumită structură extinsă de tip rețea. In sistemele sociale acest lucru este asemănător. Există o rețea de legături cu diferite grade de conectivitate între diferitele componente
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
a sesiza trăirile altuia, de a ne identifica emoțional și cognitiv cu o altă persoană. Ereditatea este Însușirea fundamentală a materiei vii de a transmite, de la o generație la alta, mesajele de specificitate, sub forma codului genetic. Eșantion statistic reprezintă submulțimea sau partea dintr-o populație statistică, constituită după anumite criterii, pentru a servi la determinarea caracteristicilor populației. Euristica se referă la regulile mentale care pot conduce la o soluție. Euristica disponibilității este tendința de a presupune că un eveniment sau
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
sau consolidată. Levin (2002) definește sistemul adaptiv complex pornind tot de la trei proprietăți ale acestuia: 1) diversitatea și individualitatea componentelor; 2) interacțiunile localizate între aceste componente; 3) existența unui proces autonom care utilizează rezultatele acestor interacțiuni pentru a selecta o submulțime a acestor componente pentru replicare sau consolidare (mecanism de adaptare). Dacă primele două proprietăți sunt ușor de înțeles și acceptat, cea de-a treia proprietate implică nenumărate discuții, ea fiind însă cea care asigură unitatea de vederi în ceea ce privește sistemele adaptive
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
și intensitatea cu care se propagă influențele între agenții din cadrul CAS. Propagarea influenței într-un CAS depinde, evident, de gradul de conectivitate și interdependență. De exemplu, ecosistemele biologice nu sunt total conectate. De regulă, fiecare specie interacționează cu o anumită submulțime din numărul total de specii existente în mediul său înconjurător, deci sistemul are o anumită structură extinsă de tip rețea. În sistemele sociale acest lucru este asemănător. Există o rețea de legături cu diferite grade de conectivitate între diferitele componente
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
diviziune, se obține relația rezultat, și anume câtul, însă restul nu se poate reprezenta. „Proba” operatorului de diviziune (produsul cartezian) nu conduce întotdeauna la același deîmpărțit (figura 2.10) din cauză că lipsește „restul”. Mulțimea atributelor relației R2 trebuie să fie o submulțime a mulțimii atributelor relației R1. Relația T obținută prin operația de diviziune are ca atribute toate atributele diferenței celor două mulțimi de atribute (adică acele atribute care aparțin relației R1 și nu aparțin relației R2) și conține acele înregistrări t
Baze de date financiar-contabile by Florin Mihai, Pavel Năstase, Andrei Stanciu, Bogdan Ionescu, Ilie Tamaş () [Corola-publishinghouse/Science/217_a_477]
-
ideea de rol nu implică neapărat și ideea de scop (inima are doar rolul de a pompa sângele nu și scopul) să nu se confunde cuvântul "rol" cu "funcție" măștile se referă la rolurile sociale? la toate sau numai la submulțimea rolurilor sociale considerate mistificatoare. 3) a) "eu" ansamblul conținuturilor vieții psihice a individului uman, conținuturi unificate de conștiința sa reflexivă filosofii, psihologii și socio-antropologii au elaborat două modele teoretice cu privire la noțiunea de eu: i) modele de tip prună-caisă concep eul
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
porumbeii, simboluri ale păcii. Dacă nu cumva, asta poate doar În traducerea românească, trupurile lor au devenit, fără să și o dorească, doar hrană pentru păsările cerului. În cele din urmă, se poate spune că kigo-urile nu sînt decît o submulțime a cuvintelor cheie. Funcționînd la fel ca kigo-urile, cuvintele cheie realizează acel element structural care-i asigură haiku-ului spațiul interior de reverberație necesar pentru a-și atinge nivelul simbolic. Kigo sau cutia viorii În septembrie 2009, pe blogul Un
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
intermediul exercițiilor cu material concret și al utilizării fișelor cât și prin jocul didactic. De exemplu, după introducerea numărului 5, se pot face exerciții cu material concret individual prin care copiii să despartă o mulțime cu 5 obiecte în două submulțimi, precizând câte obiecte sunt în fiecare dintre acestea. Educatoarea trebuie să urmărească și să precizeze concluzionând experiențele individuale ale copiilor, că 5 poate fi format din 1 și 4, din 4 și 1, din 3 și 2 și din 2
ACTIVITATI MATEMATICE. by Elena CODREANU,Mariana BAHNARIU () [Corola-publishinghouse/Science/84376_a_85701]
-
un proces de diferențiere numerică față de imaginea de fundal IF și de aplicarea unui filtru trece-sus pentru evidențierea contururilor. Operația de procesare se realizează prin segmentare, obținându-se imaginea IS. Prin segmentare se obține o partiționare a imaginii numerice în submulțimi. Prin atribuirea pixelilor individuali la aceste submulțimi (denumite și clase), rezultă obiecte distincte din scenă prin aplicarea metodei pragului. Astfel, datorită diferențelor semnificative între nivelele de gri ale pixelilor aferenți obiectului și respectiv fondului, criteriul de segmentare este dat de
Sisteme video by Codrin Donciu () [Corola-publishinghouse/Science/84097_a_85422]
-
de fundal IF și de aplicarea unui filtru trece-sus pentru evidențierea contururilor. Operația de procesare se realizează prin segmentare, obținându-se imaginea IS. Prin segmentare se obține o partiționare a imaginii numerice în submulțimi. Prin atribuirea pixelilor individuali la aceste submulțimi (denumite și clase), rezultă obiecte distincte din scenă prin aplicarea metodei pragului. Astfel, datorită diferențelor semnificative între nivelele de gri ale pixelilor aferenți obiectului și respectiv fondului, criteriul de segmentare este dat de valoarea nivelului de gri. Pixelul din punctul
Sisteme video by Codrin Donciu () [Corola-publishinghouse/Science/84097_a_85422]
-
un proces de diferențiere numerică față de imaginea de fundal IF și de aplicarea unui filtru trece-sus pentru evidențierea contururilor. Operația de procesare se realizează prin segmentare, obținându-se imaginea IS. Prin segmentare se obține o partiționare a imaginii numerice în submulțimi. Prin atribuirea pixelilor individuali la aceste submulțimi (denumite și clase), rezultă obiecte distincte din scenă prin aplicarea metodei pragului. Astfel, datorită diferențelor semnificative între nivelele de gri ale pixelilor aferenți obiectului și respectiv fondului, criteriul de segmentare este dat de
Sisteme video by Codrin Donciu () [Corola-publishinghouse/Science/84096_a_85421]