43 matches
-
naturală într-un comic local, cât de bine s-ar mișca în cercul său (strîmt) îngust, el totuși ne apare, (comparat) în comparațiune cu un artist liber de această piedică a naturei, (ne pare) ca o ființă dintr-o treaptă subordinată, treaptă ce poate fi reprezintată cu măiestria cea mai naltă, care însă nu poate realiza neciodată complect ideea artei dramatice. Am făcut o-ndegetare și mai sus asupra modului cu care poate să lucre natura și aici cu mult înaintea talentului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
afectul. Noi vedem și gustăm în ele totdeuna o împăcare..... dintre natură și arte, dintre cugetare și simțământ. Și aicea se arată ca un criteriu al creatoricului că artistele reprezentative de rangul întîi insuflă adese, până [și] figuril[or] poetice subordinate, din izvorul propriu de simțire și intuițiune, o viață poetică care le ridică cu mult peste prețul lor adevărat și le dă o esistență ce-și detrage nutrimîntul sau numai prin faptul lor creatoriu singur. Direcțiunea a doua al acestui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de sine stătătoare; accentul logic însă care în propusăciuni împreunate arată auditorului dependința uneia de cealaltă seamănă cu un picior de vers a cărui membre reprezintă proporțiunea de arse și teze. Daca accentul logic care unește propusăciunea principală de cea subordinată le lasă să răsune ca o unitate de arse și teze, asta nu mai e cazul la propusăciunea incidentă (Zwischensatz). Aceasta desparte membrele propusăciunei sale supraordinate și adică în pozițiunea naturală. De-aceea aicea accentul logic are de-a marca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și sfîrșăște. Accentul logic a unei propozițiuni principale întreruptă de multe propozițiuni incidente ne prezintă așadar vibrațiunea continuă a unor cretici înlănțuiți unu-n altul, care însă cu toate se prezintă ca un întreg absolut. Cu cât se-nmulțesc propozițiunile subordinate și incidente cu-atîta recitațiunea perioadei e mai grea, pentru că accentul logic trebuie să esprime suma întreagă a subordinațiunilor și a hotărârilor eventuale, fără privire la aceea că unitatea e conținută deja în propozițiunea principală. Pe când propozițiunea incidentă e în legătură
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a espresiunei. Căci cu mulțimea membrelor și a mai micelor lor cezuri crește și cerința atât [a] unei măsuri corecte a ondolațiunilor tonului în împărțirea lor cât și a unei puteri constante cu care să poți face ca, cu toate subordinatele ondolațiunii de ton prin cari se mișcă membrele incidente, totuși să iasă pe deasupra ondolațiunile principale, și la căderea periodei s-o lași în fine să se încheie ca o unitate pentru auz. Dacă proza prezintă încă și o hotărâtă evidență
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe-atât de nemărginit de variată e și declamațiunea ce-i corăspunde. O distingere, cea mai aproape și cea mai generală, deși prea puțin suficientă, ni prezintă caracterele genetice a liricei. Însă acestea sânt pentru declamațiune de-o categorie foarte subordinată, căci aicea totul atârnă de la modul cum ele sânt tratate de cătră autor. Cântecul ca și oda sânt determinațiuni de-o întindere foarte vastă, cari ele de sine nici nu decid care să fie tonul fundamental al declamațiunii lor, ci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
diafană. Pentru că prolectorul dramatic concentră în el unitatea cea vie a tuturor figurelor deosebite, de-aceea opera poetică se va reproduce în mare parte mult mai clară și mai amăsurată în intuițiunea auditorului cult decât prin reprezentarea scenică, unde roluri subordinate se joacă așa de rar bine; pe când, din contra, la un prolector dramatic care pricepe toate celea în legătura lor internă și în semnificarea lor necesară până și figurile cele laterale vor fi reproduse cu cea mai deplină esactitate. Lipsa
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu roșu, apoi c-o linie foarte sigură, neagră, apoi venea maestrul și se lucrau în bas-relief. Aceste proporțiuni rămaseră neschimbate în vremea întregului imperiu vechi, abia sub din[astia a] 6[-a] se împărțeau aceste părți în câte trei subordinate. Scrierea hieroglifică este pe deplin dezvoltată. Găsim scrierea ca în imperiul nou. Caracterul propriu și principiul scrierei era deja pe deplin dezvoltate. Metale (fier chiar ) erau cunoscute. În acele vremi era deja dezvoltarea. 486 {EminescuOpXV 487} Zeitățile principale. Vedem continuitatea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
mamifer și biman, cari în chip de note se cuprind într-însul fiindcă omul este un mamifer biman. Concepturile, în privire cătră sfera lor cea dinafară, unele sunt mai deasupra, altele mai de jos (superiores, inferiores), unele întocmai potrivite, altele subordinate și coordonate. 1-iul concept mai deasupra sau în sferă mai mare sau mai lat este acela care cuprinde în sine mai multe înfățoșări decât altul, iară acel concept ce cuprinde mai puține înfățoșări se numește mai de jos, cu sfera
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
om genul mai de aproape este animal, cel mai de asupra ființă, mai îndepărtate genuri sunt substanță, viețuitoriu. 2-a. Concepturile întocmai potrivite sunt cari au tot o sferă, pentru exemplu: om și mamifer biped sunt întocmai potrivite. 3-a. Subordinate concepturi sunt: din care unul se cuprinde sub sfera celuilalt, pentru ex.: poama și mărul sunt concepturi subordinate; iară concepturile coordinate sunt cari laolaltă luate hotărăsc cîtățimea cea din afară sau cea din lăuntru a vreunui obiect, p[entru] exemplu
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
2-a. Concepturile întocmai potrivite sunt cari au tot o sferă, pentru exemplu: om și mamifer biped sunt întocmai potrivite. 3-a. Subordinate concepturi sunt: din care unul se cuprinde sub sfera celuilalt, pentru ex.: poama și mărul sunt concepturi subordinate; iară concepturile coordinate sunt cari laolaltă luate hotărăsc cîtățimea cea din afară sau cea din lăuntru a vreunui obiect, p[entru] exemplu: logica și metafizica sunt concepturi coordinate a filozofiei teoretice. Din acestea urmează: 1) cumcă tot conceptul după întinderea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Rondom House [299]. Hartshorne, Hugh, and May, Mark Arthur 1928. Studies in deceit. Book 1. General methods and results. (Studies in the nature of character 1.) New York: Macmillan [195, 265]. Hartung, John 1988. Deceiving down: conjectures on the management of subordinate status. Lockard and Paulhus 1988, pp.170-185 [229, 230, 232]. Haviland, John Beard 1977. Gossip, reputation, and knowledge in Zinacatran. Chicago: University of Chicago Press [120]. Hawthorne, Nathaniel 1900. The house of the seven gables: a romance. Boston: Houghton Mifflin
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
National Security Strategy, Princeton University, Princeton (NJ). Betts, Richard K. (2000), „Is Strategy an Illusion?”, International Security, vol. XXV, nr. 2, pp. 5-50. Beaufre, Andre (1965), An Introduction to Strategy, Praeger, New York. Binder, Leonard (1958), „The Middle East as a Subordinate International System”, World Politics, vol. X, nr. 3, pp. 408-429. Blair, Tony (1999), „Doctrine of the International Community”, Chicago Economic Club (http://www.number-10.gov.uk/output/Page1297.asp). Blitz, Brad K. (ed.) (2006), War and change in the Balkans
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
Brasseys, Dulles (VA). Brahm, Eric (2003), „Latent Conflict Stage”, În Guy Burgess și Heidi Burgess (eds.) Beyond Intractability, Conflict Research Consortium, University of Colorado, Boulder (http://www.beyondintractability.org/essay/latent conflict). Brecher, Michael (1963), „International Relations and Asian Studies: The Subordinate State System of Southern Africa”, World Politics, vol. XV, nr. 2, pp. 213-235. Brecher, Michael (1969), „The Middle East Subordinate System and Its Impact on Israel’s Foreign Policy”, International Studies Quarterly, vol. XIII, nr. 2, pp. 117-139. Brecher, Michael
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
Consortium, University of Colorado, Boulder (http://www.beyondintractability.org/essay/latent conflict). Brecher, Michael (1963), „International Relations and Asian Studies: The Subordinate State System of Southern Africa”, World Politics, vol. XV, nr. 2, pp. 213-235. Brecher, Michael (1969), „The Middle East Subordinate System and Its Impact on Israel’s Foreign Policy”, International Studies Quarterly, vol. XIII, nr. 2, pp. 117-139. Brecher, Michael; Jonathan, Wilkenfeld (1982), „Crisis in World Politics”, World Politics, vol. XXXIV, nr. 3, pp. 380-417. Brown, Michael; Sean M., Lynn-Jones
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
is essential for understanding the nature and dynamics of contemporary international relations and security challenges, as well as for reducing the risk of failure in the real decision-making process. This study identifies three distinct traditions of conceptualizing regional interaction - the subordinate system, the international subsystem, and the regional complex of security. Further on, it evaluates their agendas and shows in which ways local, national and the global dimensions can be articulated through regions. Finally, it suggests that policy-efficient appraisals of security
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
articulates his writings. Among these strategies, one can mention the seduction strategy, the overbidding strategy, the strategy of hypotheses radicalisation, that of theoretical and interpretative violence, of the reversibility, of the excess, and of the breach. The final conclusions are subordinate to the following general question: is postmodern philosophy an autophagous philosophy?, a question deriving from the identification of a crucial point in the study of the baudrillardian discourse, but also in that of the postmodern discourse the reverse of the
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Regan DUKE OF ALBANY, husband to Goneril EARL OF KENT EARL OF GLOUCESTER EDGAR, son to Gloucester EDMUND, bastard son to Gloucester CURAN, a courtier OSWALD, steward to Goneril OLD MAN, tenant to Gloucester DOCTOR LEAR'S FOOL A CAPTAIN, subordinate to Edmund GENTLEMEN, attending on Cordelia A HERALD SERVANTS to Cornwall KNIGHTS ATTENDING ON LEAR, OFFICERS, MESSENGERS, SOLDIERS, ATTENDANTS Scene-Britain PERSOANELE LEAR, rege al Britaniei GONERIL REGAN fiicele lui Lear CORDELIA REGELE FRANȚEI DUCELE BURGUNDIEI DUCELE DE ALBANY, soț Gonerilei
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]