7,291 matches
-
la "pointă" printr-o gradare metodică de invidiat, dar nu ascunde nici "artificialitatea notorie" ca impresie de fond, o anume "lipsă de observație" și de profunzime ce îl aruncă doar în "prețioase virtualități" la care criticul (și nu numai el) subscrie "în fals". Ca și în cazul lui Cezar Petrescu, coleg de generație interbelică, succesul lui T. Mușatescu la public nu rezonează cu acela repurtat în fața criticilor vremii, preocupați să adulmece, avid, prospețimile intelectualiste ale literaturii "de cunoaștere". Dar revanșa entuziastului
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14230_a_15555]
-
sale un plus de feminitate, de senzualitate, de visceralitate, dincolo de forță și intratabil. În fond, încă îl dispută pe acest bărbat. Dincolo de viață și de moarte. Dincolo de toate rămîne lecția teatrului care "se află dincolo de lecții" cum spune Ionesco. Și subscrie Frunză. Premiera și angoasele ei Se pot vedea spectacole în București și în afara spațiilor tradiționale sau, cum spune Peter Brook, oficiale. Circuitul acestor locuri a intrat în conștiința și reflexul spectatorilor: Teatrul Act, Green Hours, Toaca, Muzeul Literaturii. Cu excepția Teatrului
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
ne deschidem și să deschidem ușile și ferestrele pentru noua lume. Mult pot face în acest sens tinerii, cu condiția ca păstorii Bisericilor să acorde încredere și spațiu de manifestare tinerelor generații” (p. 157). Sînt idei la care ar putea subscrie fără probleme orice preot sau gînditor ortodox. Firește, nu toate intervențiile din volum sînt la fel de generoase și inocente. Pus să comenteze conflictul din fostul spațiu iugoslav, aflat la vremea înregistrării discuției, în plină derulare, teologul croat Jakov Jukiæ trage, cu
Laptopul și Evanghelia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13412_a_14737]
-
aspecte ale eticului. Asemenea contradicții nu sînt ușor de explicat, oricît am ține seama de natura imperfectă a omului, de faptul că nu sîntem îndeobște nici demoni nici îngeri, sau că sîntem într-o măsură și una și alta. Să subscriem la părerea (de bun simț) a dramaturgului Peter Schäffer, a Margueritei Yourcenar și a multor altora, că scriitorul și artistul vorbesc în primul rînd prin opera lor? Sau, dimpotrivă, să întoarcem spatele artistului din cauza omului? Răspunsul nu poate fi unul
Alb și negru by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13431_a_14756]
-
râd tot timpul, când nu debitază stupidități, deși prietenul meu Haralampy tocmai constată: - Domnule, aici sunt două variante: ori un frate Micula a uitat Rezervația deschisă, ori Siberianul a adus o dâră de fum de la incendierea psihiatriei din Rusia... Nu subscriu!
TRIMINEAȚA! by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13427_a_14752]
-
niciodată la amare autopersiflări. Sînt clipele sale de luciditate care, deși nu-i schimbă viața, i-o explică. Pe de o parte, machismul ni-l face antipatic, pe de alta resemnarea și conștiința morții ni-l apropie. Adesea sadian, autorul subscrie straniului marchiz în ideea imposibilității omului de a fi fericit preț de mai bine de-o părere, în ideea, exprimată acum în termeni freudieni, a revărsării pulsiunii sexuale în pulsiune de moarte. Adept al ideologilor de sfîrșit de secol XVIII
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
de actori; și utilizează nu epitete, cât concepte; încheie nu printr-un verdict, ci printr-o ultimă nuanță fără o finalitate categorică. Credința lui Andi Mihalache (inspirată dintr-un articol al lui Pavel Câmpeanu), la care nu putem decât să subscriem, este că “demarxizarea, ca strategie a anticomunismului șactual și autohton - n. DLBȚ, s-a redus la diabolizarea unei teorii sociale eșuată ca doctrină politică. Procedeul ales a fost negarea neanalitică a marxismului și înlocuirea lui printr-un substitut cu desăvârșire
Conjuncția salvatoare by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13505_a_14830]
-
Tăcuta din Carpați de George Mutu de toată minunea lumii... Privește Telejurnalul, că tocmai ni-l prezintă dl ministru Mihai Tănăsescu... Ei, dar am glumit, dragul meu, că, pe căldurile astea, nici nu mai știu ce vorbesc. Nici eu, drept care subscriu. Și semnez,
Regi, regine și căldură... by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13581_a_14906]
-
altă lumină: cine își mai amintește că 57 de intelectuali cehi, în frunte cu Vaclav Havel au făcut o grevă a foamei de 24 de ore în semn de solidaritate cu muncitorii brașoveni? Sau că la Moscova Andrei Saharov a subscris Apelului Chartei ’77 pentru ca ziua de 1 februarie să fie declarată zi de solidaritate cu poporul român? Ori că în Polonia a avut loc o manifestație pro-Brașov reprimată în forță de poliție ?(vezi p. 272) Istoria anilor ’80 nu a
Lecția de demnitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13950_a_15275]
-
are să ceri verificarea membrilor foști sau actuali ai CNSAS deși aceștia au mai fost verificați, dacă chiar te interesează ca CNSAS să-și facă treaba și să fie luat drept o instanță? După părerea mea, în numele unei idei la care subscriu, lista din "Ziua" produce o ceață primejdioasă din care e posibil ca foștii colabolatori reali și primejdioși ai Securității să apară ca niște informatori printre alții, prin scoaterea în față a unor false ținte sau, după cum am aflat, a unor
Liste cu presupuși by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10443_a_11768]
-
și, arătându-mi mădularul în erecție, îmi cere să-l masturbez. Era fiul unui pastor protestant și el însuși protestant - și el, mai târziu, a avut impudoarea să-mi trimită un volum de poeme bigote (s. n.) în speranța că voi subscrie pentru un exemplar. I-am trimis înapoi exemplarul împreună cu felicitările mele pentru slaba sa memorie." Spirit laic - nemilosul povestitor - și s-ar zice, văzând episodul de mai sus - deloc nemotivat în opțiune. Rând alb, acum, neapărat un rând alb, marcând
Rezistența la neadevăr by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8352_a_9677]
-
mă înșel:/ uneori patruzeci sau cincizeci de procente/ din făptura mea,/ alteori mai mult, optzeci, nouăzeci,/ se află deja în pămîntul rece, în mormînt” (ca o familie care se mută). Dezamăgit pînă în măduva oaselor, relativizînd totul, poetul ar putea subscrie mărturisirea lui Cioran: „Nu știu ce e bine și ce e rău; ce e permis și ce nu e permis; nu pot condamna și nu pot lăuda”. Odată stabilit acest unghi de abordare dezolant, d-sa caută asocieri, imagini, nuanțe care să
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
în chestiune beneficiază din plin de coeziunea care-i lipsea celui hong-konghez, dar ingredientele, luate în parte, nu mai sunt fascinante, ci banale. Majoritatea criticilor de film afirmă la unison că In vino veritas e o "mică bijuterie". Nu pot subscrie la această opinie, tocmai pentru că o bijuterie presupune un oarecare grad de stilizare, iar acest film e complet lipsit de ea. Povestea e cursivă: doi prieteni, Miles (Paul Giamatti) și Jack (Thomas Haden Church) pleacă într-o excursie în ținutul
Din 3 filme, doar 2 idei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12054_a_13379]
-
dinamica unui câmp literar nu se datorează exclusiv publicului, mai mereu amorțit și leneș, dar mai ales scriitorilor și disponibilității acestora de a incita. Cartea de debut a Ioanei Baetica cuprinde, de fapt, romanul Pulsul lui Pan și câteva povestiri. Subscriu și eu ideii formulate în prefață de Liviu Antonesei cum că primul capitol al romanului funcționează ca un test pentru cititorul cu prejudecăți. La cât sex brucknerian e aici (capitolul este o adevărată "lună de miere"), e foarte ușor și
Prima tentativa de roman fracturist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12806_a_14131]
-
generației optzeciste, cel amînat la apariție, în 1982, din pricina acuzației de obscenitate. Aici s-a deschis, în jocul meu, volumul întîi din Plurivers. Postmodern, hazardul a vrut ca Mircea Cărtărescu să fie poet și visător incurabil. Mă văd nevoit să subscriu afirmației făcute de Paul Cernat în postfața ce încheie volumul al doilea al ediției de față: La poezie, Mircea Cărtărescu nu a renunțat de fapt niciodată... Literar vorbind, gestul antologării are conotații semnificative, nu e niciodată pe deplin inocent. Dar
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
care afirmă că o operă nu poate deveni modernă decît dacă este mai întîi postmodernă. În cazul lui Mircea Cărtărescu, reciproca începe să devină, simultan și într-un sens deloc restrictiv al cuvîntului, la fel de valabilă. Surprinzător jocul acesta al relecturii! Subscriu pe deplin la cea de-a doua constatare de relectură a lui Paul Cernat: intensitatea experienței recitirii poeziei cărtăresciene depășește în intensitate experiența recitirii oricărui alt poet din generația optzecistă. La nivelul limbajului, al imaginii, al ingeniozității parodice, al inteligenței
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
climax fără a avea o încheiere narativă clară. Nu se termină cu despărțirea cuplului, nici măcar cu epifania protagonistului - care, la rându-i, e epifanie doar în interpretarea mea, poate fi doar o scenă cu un bărbat într-o biserică. Deși subscrie la ambiguitate ca principiu estetic, filmul lui Scorsese are două secvențe remarcabile; ele ilustrează, în cel mai precis mod cinematografic cu putință, diferența dintre dragoste și sex, dintre erotism și nevoie fiziologică. Dacă nu v-au convins restul argumentelor din
Scorsese îți bate la ușă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12266_a_13591]
-
se autodescalifică. Apoi, e util ca impostura să fie din cînd în cînd mătrășită. Mă refer la veleitarii agresivi care se bagă în față, pentru ca toată lumea să se cutremure de gloria lor. Ei sînt toxici." Bătrînul Cronicar și colegii lui subscriu. "Agresorul" Claudiu Komartin, emite o idee cu-minte: "O parte din misiunea celor mai tineri este să-i facă pe oameni - pe cei ce s-au îndepărtat la ani-lumină de literatura vie - că poetul nu este deținătorul unor secrete absolute
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12272_a_13597]
-
aparține, poporul a venit, nu, mai degrabă s-a înghesuit la noul său film, Orient Expres. Odată ajuns în sală, a rămas - cu excepția a două replici la care s-a râs de fiecare dată - siderat, încremenit, mut. Vrând, nevrând, am subscris și eu la muțenia generală, din politețe; speram câteva comentarii acide la final. Ei bine, nu! Mai erau indivizi rarissimi care chicoteau, un curajos care a părăsit "ringul" cinematografic, dar în general, lumea a plecat la fel de mută - nici entuziasm, nici
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
pentru telespectatorii triburilor din Delta Amazonului... La fel și când invitat a fost T. Meleșcanu... Că tot ne lipsesc emisiunile de umor, fie el și involuntar. Dar aud vocea lui Haralampy: -Ay, mamă-mamă, ce dor mi-i de badea Turcescu!... Subscriu. Dar ce se întâmplă, Doamne? La granița de vest a țării, după vodevilurile tragi-comice ,Frantisek Priplata" și ,Pașapoarte", poliția de frontieră acționează în forță: au fost confiscate 1 milion de tampoane igienice la vamă, în fiecare aflându-se câte un
Foaie verde și uná/ S-o sfârșim cu minciuná by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11421_a_12746]
-
uite, cu argumente. Nu e vorba de a substitui atenția exersată a criticului cu cea a spectatorului, ci de a scoate în evidență niște detalii. E nevoie ca ele să fie percepute, chit că, după ,înregistrarea lor", spectatorul avizat va subscrie sau nu la interpretarea oferită de critic.
Omorâți-l pe Bill, dar cruțați-l pe Tarantino by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11438_a_12763]
-
empirice nu atrage cîtuși de puțin după sine distanțarea critică de semantica scrierilor sale. Dimpotrivă. Aforismele conținute în textele canettiene s-au ,autonomizat", desprinzîndu-se din ,masa" operei tocmai datorită impulsului pe care actul lecturii îl declanșează imperios: acela de a subscrie necondiționat la ,veracitatea" enunțului. Canetti a resimțit moartea , neantul, ca pe o provocare căreia i-a ripostat necontenit, prin scris.Cîtă deosebire între conștiința zădărniciei faptelor umane, pe care Thomas Mann o mărturisea aproape defensiv și ,fericirea supraviețuirii" pe care
Enigma Canetti by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11466_a_12791]
-
că reportajele tv despre urgia apelor au fost realizate în altă parte a globului, prin Somalia sau Indonezia parcă... Fix așa e! S-au putut vedea clar case înghițite pur și simplu de ape ca de tsunami... Și-atunci? Drept care, subscriem cu toată convingerea părerii prezidențiale când domnul Băsescu zice: ,M-am săturat de domnișoare rujate, abia ieșite de la coafor, care rostesc texte dinainte învățate despre incapacitatea autorităților." I-auzi! Adevărul e că și noi! Ba încă, dacă ar fi după
De nu aveam un președinte marinar... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11510_a_12835]
-
deplin otrava. E ca și cum aș strânge în pumn o lamă de ras veche, în speranța că ea se va rupe, se va dizolva în carnea mea. În timp." (p. 200). Câți dintre decrețeii care aveau, la Revoluție, cincisprezece-șaisprezece ani nu subscriu la aceste frământate, răsucite, chinuite afirmații? Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir, O lume dispărută. Patru istorii personale urmate de un dialog cu H.-R. Patapievici, Editura Polirom, Iași, 2004, 464 p.
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
îndeplinirea unei sarcini de însemnătate specifică și anume căratul cărămizilor. în loc ca asemenea practici să-i slujească lui Preda la caracterizarea unei lumi anormale, orwelliene (prozatorii optzeciști le-au muiat în sosul picant al ironiei), acesta le ia în serios, subscrie întristător la aberația lor: "naratorul nu se ridică deasupra personajelor sale, mentalitatea sa nu este decît a lor". Hélas, "mediocritatea nu deranjează pe nimeni". Chiar și alți romancieri ai "obsedantului deceniu" (sintagmă derutantă, pusă în circulație de Preda pentru a
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]