46 matches
-
a operei sale cu gândirea teologică a lui J.-L. Marion 3 și Ioan Zizioulas. Abisul apofatic relevat de caracterul ec-static (agapic sau erotic) al persoanei umanei este tema care subîntinde un întreg proiect teologic „neopatristic”. Ireductibilitatea persoanei la definițiile substanțialiste ale scolasticii este marca antropologiei creștine. Opera lui J.-L. Marion 1 comportă câteva importante similarități cu gândirea lui Yannaras. Ambii gânditori au relevat riscul folosirii corpusului areopagitic în sensul acreditării agnosticismului 2, subliniind natura iconică a limbajului doxologic 3
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Marion sau Michel Henry - în direcția unui discurs apofatic merită să fie semnalată dintr-o dublă perspectivă. Este vorba, mai întâi, despre fructificarea pozitivă a provocărilor lansate de filozofia continentală a secolului XX. În era nihilismului fără întoarcere, abandonarea limbajului substanțialist și obiectivant al teologiei metafizice în beneficiul unei interpretări personaliste a divino-umanului reprezintă pentru gândirea creștină o obligație acută. Aproprierea contextului liturgic și eclezial al teologiei reprezintă unica șansă de a evita tentațiile idolatriei intelectuale sau afective în gândirea și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
perpetuarea substanței. „Descoperirea Americii, descoperirea tiparului, descoperirea electricității, piramidele, Iliada, opera lui Shakespeare, opera lui Michelangelo sunt structuri concrete, pe când structurarea «teoretică» a lumii într-un sistem filozofic este pseudo-structură, fiindcă e inadecvată” (ibid., vol. 1, p. 295). După concepția substanțialistă, geniul nu trebuie să fie o excepție, omul de geniu nu e de o speță diferită, ci e tipul adevărat al omului normal. A nu fi geniu e o infirmitate. Dar, pe de altă parte, o mai mare atenție dată
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
parte, cei care consideră că "perspectivele autentice ale dialogului interreligios sunt cele legate mai degrabă de unitatea de credință decât de o cooperare pe teren social" 60. Pe de altă parte, există o încercare de a "trece la o gândire substanțialistă" în vederea "stabilirii unor întâlniri speciale cu reprezentanții altor religii pentru a putea trata în comun problemele de ordin moral, social și umanitar"61. Cele două poziții sunt reprezentate într-o manieră relativ egală în cadrul Bisericii. În aceeași logică, Biserica Ortodoxă
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
prin intermediul infinitului matematic), țâșnește de pretutindeni un discontinuu de dualități antinomice și un antagonism contradictoriu, atât structural, cât și funcțional"462. Existența lumii pare să fie subîntinsă de un gen de ordine a contradictoriului, în totală opoziție cu modelul metafizic substanțialist 463. Cel mai puternic a alimentat această reprezentare a organizării contradictorii a realului experiența microfizică. Legat de aceasta, faptul care i-a dat probabil cel mai puternic impuls și l-a inspirat cel mai mult464 a fost ideea cuantei de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
devoluție" sau despre opoziția dintre "noos" și "energia primară" rămîn acoperite de un văl opac de neînțelegere constantă. Cititorul nu pricepe mare lucru, chiar citind de două ori aceeai pagină. Capitolul cel mai obscur e al cincilea - "Ortologie și ortogeneză substanțialistă" -, lectorul capotînd deseori în încercarea de a intui ceva din ceea ce se întîmplă în paginile acelea: e întîmpinat de un jargon abstract și solid precum cremenea, în corpul căruia tentativa de a despica mici felii de înțelegere omenească e sortită
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]
-
care au recurs neprietenii lunediștilor. Declinându-și elanurile mistice, etalându-și lipsa de fior metafizic, pronunțându-se, în fine, despre poezie în termeni mai degrabă laici (de fapt, refuzând doar grandilocvența gestului simoniac), Iaru pledează vinovat în fața „procurorilor” din tabăra substanțialistă. (S-ar cuveni precizat că nu despre articlierii de la „Săptămâna” este vorba, ci despre comentatori cu totul serioși). Punctul său forte, la care nu renunță și care e, în principiu, extrem de dificil de combătut, îl reprezintă ideea de valoare. Artă
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
de o nouă dictatură, a pieței (una economică, nu politică). „Viciul e o trebuință împinsă la exces”, notează Crăciun, și chiar cu asta se ocupă, în fond, societatea de consum. „Trebuințele - continuă el - pot fi formale sau fundamentale, stilistice sau substanțialiste, spectaculare sau ontologice”. Or: „Viciile lumii de azi privesc fondul nu forma. Nu de forme ar trebui să ne temem, ci de capacitatea lor de ocultare”. Ele ocultează de fapt metafizicul, ceea ce este dincolo de prezent, ceea ce dă sens existențelor individuale
Despre viciile lumii postmoderne by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3516_a_4841]
-
sale tăceri. Sursa acestei paralizii pare să fie de natură erotică (în fond, toate poemele de aici sunt poeme de dragoste). Rezultatul, însă, e același, de un insolit irezistibil. Dacă e adevărat că poezia bună poate exista prin vocație (așa, substanțialist), dincolo de cultură, de exercițiu, de influențe, Hose Pablo e, dintre tineri, exemplul cel mai edificator.
Doi insurgenți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3782_a_5107]
-
cu ritm) începe să aibă o tot mai vagă trecere. Străluciți practicanți ai acesteia, ca Brumaru sau Foarță, au parte cel mult de un respect distant. Despre emuli, abia dacă poate fi vorba, poezia fiind îndeobște înțeleasă în sens tare, substanțialist. Cea de-a doua e legată de un detaliu și mai concret. Prezența pe piață. Până la aceste volume de la Paralela 45, cărțile lui Dimov erau de negăsit în librării. Dacă facem abstracție de corespondența cu prima soție, îngrijită, la Polirom
Măștile lui L.D. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4318_a_5643]
-
toate aceste devieri își luminează adevărata natură de (în termenii lui Hocke) manierisme formale. E de-a dreptul perplexant să constați câtă preocupare pentru combinatorica de suprafață manifestă acest poet. Dacă tematic el a fost arondat de obicei unei filiere substanțialiste (expresionism, existențialism, suprarealism chiar, toate într-acolo converg), ca layout el își merită locul printre cei mai tehnici optzeciști (și e interesant că Radu G. Țeposu acolo îl și plasează, lângă Cărtărescu și Coșovei). În La fanion titlurile metaforice ale
Pa vu ga di by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4365_a_5690]
-
ei” (p. 11). Încă un poem foarte bun, așadar. Cum foarte bun este și, din același prim ciclu al cărții, Stâlpi de înaltă tensiune. (Cu background, iarăși, religios. Așa trebuie citit voltmetrul conținut în titlu.) Dar, repet, nu din motive substanțialiste. Metafizicul e o calitate. Nu una dintre cele vitale pentru poezie. Dramatismul e o alta. Cu aceeași mențiune. Tradiția. La fel. Interesul, la Danilov, e dat de felul în care imaginile fac sistem. Semnificațiile se sprijină pe alte semnificații, exterioare
Sistematica poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5180_a_6505]
-
solidaritate care nu e de ordin istoric poate duce la internaționalism. În cultura de mase, cultură de mari orașe și de centre industriale, importă funcțiunea, nu substanța. Cultura comunitară, a valorilor organice, cultură de mici orașe și rurală, înțelegea devenirea substanțialist. Totul era și trecea în sine; nimic nu era substituibil, fiindcă funcția aparținea ființei. Funcționalismul în cultură a creat lumea de forme substituibile, cantitatea ca valoare autonomă și regulatoare. De la arhitectura funcțională (stil Le Corbusier), la muzica atonală sau la
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
este crearea unui nou tip de istorie, bazat pe un monumental cantitativ, numeric, fără simboluri adânci și interioare, dar de mari dimensiuni exterioare. Cultura de tip funcțional are la bază dimensiunea vizibilă, care înlocuiește geometria internă a culturii de tip substanțialist. Cultura de mase este antispirituală, antilibertară, antiindividualistă. Este suficient să ne gândim la bolșevism sau la hitlerism, fenomene de masă pe cât de diferite în conținut, pe atât de asemănătoare în formă, pentru a înțelege câte sacrificii pretinde omogenitatea unei țări
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
este subiectiv, iar romanul înseamnă experiență interioară. Camil Petrescu pune și problema limbii literare, a stilului, a talentului și toate ideile sale despre literatură, în speță despre propriul roman, vor trece în creație. Scriitorul cere operei substanțialitate si autenticitate; metoda substanțialistă examinează esențele concrete. Romanele lui Camil Petrescu impun o nouă formă epică, neavând propriu-zis subiect; în timp ce, până la el, în literatura noastră dominau romanele sociale, monografice, romanul lui se structurează pe o pasiune sau pe o idee: ele sunt de observație
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
și contextele nu au sens decît pentru că ele se inserează într-o clasificare de contexte, formînd noi contexte. Și constituirea printr-un context apare drept ceea ce este: o gramatică. O nouă gramatică a comunicării, fără legătură cu cea veche, analitică, substanțialistă, divizantă. "Rămîn fidel ipotezei că pierderea de către noi a sensului unității a fost pur și simplu o eroare epistemologică" 49. B) Circularitatea. Circularitatea elementelor și diferențierea nivelurilor, într-un cuvînt, complexitatea, sînt reluate din viziunea ecosistemică și cibernetică, dar cu
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
spre tema culturală: filozofia germană, care insistă pe aspectul său ideal; antropologia anglo-saxonă, care privilegiază abordarea descriptivă a elementelor materiale și simbolice; sociologia, în formare, care analizează tipurile de relații cu societatea. Dar aceste tradiții rămân încă prizonierele unei prejudecăți substanțialiste. Astăzi, contextul intelectual este complet schimbat: ne întrebăm prin ce proces anumite bunuri sunt calificate drept "culturale". În capitolele următoare, această întrebare se va extinde la agenți și practicile lor, la instituții și profesiunile lor, la acțiuni și planurile lor
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
anunțam încă din 1996 ni se pare pe cale de desăvârșire. Nu e vorba aici, evident, de "bande etnice" sau de o naturalizare rasistă a violenței școlare. Să ne amintim că "întreaga problematică a etnicității a constat în ruperea de definițiile substanțialiste ale grupurilor etnice și în susținerea faptului că o identitate colectivă nu este niciodată reductibilă la posesia unei moșteniri culturale, chiar și redusă la un nucleu dur, ci se construiește ca un sistem de distanțe și diferențe în raport cu "ceilalți" semnificativi
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
nici nu are autonomie, fiind legat, în mod necesar, de subiect: ale acestuia din urmă sunt cele trei "facultăți" prin care timpul apare; e drept, ca formă sau condiție a priori. De aceea, el încă își păstrează la Kant sensul "substanțialist" (în sensul așezării sale pe un anumit suport și al preluării, de la acesta, a unor însușiri proprii unei ființări în orizontul "lumii date") pe care el l-a căpătat și l-a păstrat în istoria filosofiei. De asemenea, rămâne în afara
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Vasile; S. Totelecan); - teorii ale etnicității și naționalismului: etnicitatea și conviețuirea colectivă (D. Abraham, S. Chelcea, I. Bădescu; L. Rain); un model ,,subiectiv” al etnicității centrat pe expunerea la diferență (A. Mungiu-Pippidi); identitatea narativă (L. Chelcea și P. Lățea); modele substanțialiste (M. Cobianu-Băcanu); teoria autoidentificării și heteroidentificării (C. Zamfir și colectiv; I. Constantin; M. Merfea; G. Alexandrescu și colectiv; V. Veres și colab.); etnicitate, naționalism, modernizare În societatea românească (A. Roth; D. Dungaciu); multiculturalism (I. Culic, I. Horvath, C. Stan și
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Prin aceasta se vrea să se asocieze doctrina creștină a bunătății Creatorului și cea a responsabilității creaturii, în opoziție cu o teologie care-l supune și pe Dumnezeu sclaviei destinului. Se remarcă faptul că în istoria conceptului persoanei predomină concepția substanțialistă, deși există momente de dezvoltare și a unei concepții relaționale. Printre acestea amintim momentul trinitar în gândirea creștină (sfântul Augustin), momentul de invenție a subiectului de drept ca persoană în secolul al XII-lea (de la Grotius la Leibniz), momentul recunoașterii
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]