46 matches
-
solidaritate care nu e de ordin istoric poate duce la internaționalism. În cultura de mase, cultură de mari orașe și de centre industriale, importă funcțiunea, nu substanța. Cultura comunitară, a valorilor organice, cultură de mici orașe și rurală, înțelegea devenirea substanțialist. Totul era și trecea în sine; nimic nu era substituibil, fiindcă funcția aparținea ființei. Funcționalismul în cultură a creat lumea de forme substituibile, cantitatea ca valoare autonomă și regulatoare. De la arhitectura funcțională (stil Le Corbusier), la muzica atonală sau la
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
este crearea unui nou tip de istorie, bazat pe un monumental cantitativ, numeric, fără simboluri adânci și interioare, dar de mari dimensiuni exterioare. Cultura de tip funcțional are la bază dimensiunea vizibilă, care înlocuiește geometria internă a culturii de tip substanțialist. Cultura de mase este antispirituală, antilibertară, antiindividualistă. Este suficient să ne gândim la bolșevism sau la hitlerism, fenomene de masă pe cât de diferite în conținut, pe atât de asemănătoare în formă, pentru a înțelege câte sacrificii pretinde omogenitatea unei țări
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
raționalității cosmosului impune cu necesitate aristotelică concluzia că lumea „își are originea într-o Ființă care a urmărit prin crearea lumii - și urmărește prin conservarea ei - cunoașterea lumii și, prin ea, însăși cunoașterea Ei de către om”1. Apoi, acest limbaj substanțialist („Ființa supremă”) este abandonat aproape complet pentru a îmbrățișa idiomul personalist: setea de comuniune, sens și iubire a omului trădează nevoia de relație „cu o Persoană infinită și absolută”2. Pentru Părinții Bisericii, distincția conceptuală între „natură” și „persoană” nu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
exercitat fără amenințări, dar folosind resursele de informare și ideile de influențare ideologică și psihologică. Ea este cea mai rezistentă formă de putere. Există cinci categorii de abordare a puterii: substanțialistă, instituționalistă, interacționistă 49, ideologică și interactivă 50. Din perspectivă substanțialistă (a avea putere), puterea este asimilată ca un fel de capital (în sensul monetar al termenului), care se obține, acumulează, produce beneficii sau aduce avantaje. Din perspectivă instituționalistă, puterea este expresia care desemnează fie statul în opoziție cu cetățenii sau
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
spre tema culturală: filozofia germană, care insistă pe aspectul său ideal; antropologia anglo-saxonă, care privilegiază abordarea descriptivă a elementelor materiale și simbolice; sociologia, în formare, care analizează tipurile de relații cu societatea. Dar aceste tradiții rămân încă prizonierele unei prejudecăți substanțialiste. Astăzi, contextul intelectual este complet schimbat: ne întrebăm prin ce proces anumite bunuri sunt calificate drept "culturale". În capitolele următoare, această întrebare se va extinde la agenți și practicile lor, la instituții și profesiunile lor, la acțiuni și planurile lor
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
anunțam încă din 1996 ni se pare pe cale de desăvârșire. Nu e vorba aici, evident, de "bande etnice" sau de o naturalizare rasistă a violenței școlare. Să ne amintim că "întreaga problematică a etnicității a constat în ruperea de definițiile substanțialiste ale grupurilor etnice și în susținerea faptului că o identitate colectivă nu este niciodată reductibilă la posesia unei moșteniri culturale, chiar și redusă la un nucleu dur, ci se construiește ca un sistem de distanțe și diferențe în raport cu "ceilalți" semnificativi
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
rigoare: autonomie lăsată sectoarelor legate de clientela cea mai valoroasă.<footnote Peters Tom, Watermman Robert, In Search of Excellance, 1982 (a se vedea Kennedy C., op. cit., pp. l63-170. footnote> Dar cel mai reprezentativ specialist În cultura organizațională - din perspective moderniste, substanțialiste - rămâne Schein Edgar H. Schein este socotit a fi fost cel care a inventat conceptul de cultura Întreprinderii (nu și cercetarea asupra acesteia). Schein socotește că prin cultura organizației se Înțelege „ceea ce a asimilat (organizația) În cursul istoriei sale În calitate de
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
definesc identitatea drept „un sentiment de unitate ș...ț pe care Îl poate resimți un individ sau un grup”). ν În mod complementar, cele mai multe dintre teoriile moderne, care preferă perspectivele constructivistă, interacționistă sau situaționistă și se opun abordărilor mai vechi, substanțialistă sau esențialistă (Poutignat și Streiff-Fenart, 1995), susțin că identitatea este un fenomen conștient, care poate fi chiar rezultatul unei strategii: „Pentru toți teoreticienii actuali, identitatea nu este un dat, ci un fenomen dinamic, o serie nesfârșită de operațiuni menite să
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
organizării” (Schnapper, 1998, p. 159), ceea ce, adaugă ea, este o mișcare corelată cu experiența decolonizării, vechiul vocabular (trib, primitivi etc.) fiind compromis o dată cu colonialismul. De la descrierea caracteristicilor etnice, s-a trecut la studiul relațiilor dintre grupuri. Această lovitură dată perspectivei substanțialiste ne permite să spunem că trebuie să facem distincție, În studierea relațiilor interetnice, Între perioada de dinainte de Barth (B.B. ă Before Barth) și cea de după Barth (A.B. ă After Barth). Putem totuși să ne Întrebăm dacă teoretizarea lui Barth
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
necesară „gândire complexă” (Morin, 2001). Dinamica identitară se bazează pe alte raporturi dialectice. Acestea ne Îndeamnă să considerăm identitatea un proces În desfășurare, nu un dat fix, și să privilegiem astfel mai curând o abordare constructivistă decât viziunea esențialistă (sau substanțialistă) care era dominantă În trecut. După ce vom examina câteva concepte care organizează dimensiunile afective, sociale și cognitive ale construcției identitare, vom aborda chestiunea raporturilor dintre identitate și cultură. Vom extinde apoi reflecția noastră la interculturalitate, context privilegiat pentru apariția unor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
seama de faptul că suntem diferiți), pe care o Înlocuim cu cea mai arhaică pseudo-identitate pe care ne-o putem Închipui”. Fără a-i neglija deloc importanța, trebuie să fim așadar foarte precauți În fața tentației de a utiliza În mod substanțialist identitatea colectivă. Într-o societate atașată de valorile republicane, multiculturalismul este adesea prezentat Într-un mod inutil polemic. Desigur, el reprezintă o tentativă onorabilă de a gândi diferența culturală În sânul societăților democratice. Exprimă o neliniște justificată În fața posibilității de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
parte, cei care consideră că "perspectivele autentice ale dialogului interreligios sunt cele legate mai degrabă de unitatea de credință decât de o cooperare pe teren social" 60. Pe de altă parte, există o încercare de a "trece la o gândire substanțialistă" în vederea "stabilirii unor întâlniri speciale cu reprezentanții altor religii pentru a putea trata în comun problemele de ordin moral, social și umanitar"61. Cele două poziții sunt reprezentate într-o manieră relativ egală în cadrul Bisericii. În aceeași logică, Biserica Ortodoxă
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
și contextele nu au sens decît pentru că ele se inserează într-o clasificare de contexte, formînd noi contexte. Și constituirea printr-un context apare drept ceea ce este: o gramatică. O nouă gramatică a comunicării, fără legătură cu cea veche, analitică, substanțialistă, divizantă. "Rămîn fidel ipotezei că pierderea de către noi a sensului unității a fost pur și simplu o eroare epistemologică" 49. B) Circularitatea. Circularitatea elementelor și diferențierea nivelurilor, într-un cuvînt, complexitatea, sînt reluate din viziunea ecosistemică și cibernetică, dar cu
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
nici nu are autonomie, fiind legat, în mod necesar, de subiect: ale acestuia din urmă sunt cele trei "facultăți" prin care timpul apare; e drept, ca formă sau condiție a priori. De aceea, el încă își păstrează la Kant sensul "substanțialist" (în sensul așezării sale pe un anumit suport și al preluării, de la acesta, a unor însușiri proprii unei ființări în orizontul "lumii date") pe care el l-a căpătat și l-a păstrat în istoria filosofiei. De asemenea, rămâne în afara
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
miezul semnificațiilor locului. PARTEA A DOUA RAPORTURILE DINTRE CULTURI LA NIVEL INTERGRUPAL ȘI LA NIVEL INTERINDIVIDUAL CAPITOLUL 3 Contactul și schimbul între culturi 3.1. Cultură și identitate Există două mari categorii de teorii asupra identității: substanțialistă și interacționistă. Concepțiile substanțialiste propun o viziune statică asupra identității, accentuînd trăsăturile de ordin biologic, social sau istoric; astfel, identitatea națională devine un dat istoric care stabilește anticipativ apartenența persoanei la o anumită comunitate națională, fiind configurată vertical. Conform lui C. Geertz (1973/2001
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
cenzură. Capitolul al III-lea, Reconstrucția imaginarului la începutul modernității, încearcă să contureze cât mai clar modificările ce intervin în imaginarul modernității și să sublinieze elementele de cotitură ce se regăsesc la începutul modernității. A fost surprinsă trecerea de la perceperea substanțialistă, în viziune aristotelică, a lumii la una mecanică, în care se caută legile naturii, aceasta devenind scopul științei. Un alt element foarte important este trecerea de la o perspectivă unitară a științei spre una discontinuă, specializată, trecere ce s-a realizat
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
ne apropie de această explicație. Prin differentiam se desemna esența unui lucru care îl deosebește de celelalte lucruri de același gen. Differentiam veram reprezintă diferența esențială care există între două naturi. Toți termenii ne duc cu gândul la o concepție substanțialistă a lumii. Din citatul următor: Forma unui lucru este chiar lucrul însuși, iar lucrul se deosebește de formă ca aparentul de real, sau ca interiorul de exterior"32 putem deduce o lume duală alcătuită din sensibil și inteligibil. Forma nu
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
de beneficii unor categorii de donatari care nu au nevoie de ele. Baxter spune că, de fapt, nu putem avea garanții cu privire la ceea ce este bine pentru natură și pentru viața speciilor pentru că "nu există garanții de succes pentru vreo teorie substanțialistă"38. În schimb, versiunea revizuită de Baxter a dreptății ca imparțialitate dă posibilitatea de a garanta că interesele naturii non-umane vor fi luate în considerare în elaborarea politicilor de către oameni, pe baza prevederilor constituționale existente în acest sens, permițând abandonarea
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
prin intermediul infinitului matematic), țâșnește de pretutindeni un discontinuu de dualități antinomice și un antagonism contradictoriu, atât structural, cât și funcțional"462. Existența lumii pare să fie subîntinsă de un gen de ordine a contradictoriului, în totală opoziție cu modelul metafizic substanțialist 463. Cel mai puternic a alimentat această reprezentare a organizării contradictorii a realului experiența microfizică. Legat de aceasta, faptul care i-a dat probabil cel mai puternic impuls și l-a inspirat cel mai mult464 a fost ideea cuantei de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
perpetuarea substanței. „Descoperirea Americii, descoperirea tiparului, descoperirea electricității, piramidele, Iliada, opera lui Shakespeare, opera lui Michelangelo sunt structuri concrete, pe când structurarea «teoretică» a lumii într-un sistem filozofic este pseudo-structură, fiindcă e inadecvată” (ibid., vol. 1, p. 295). După concepția substanțialistă, geniul nu trebuie să fie o excepție, omul de geniu nu e de o speță diferită, ci e tipul adevărat al omului normal. A nu fi geniu e o infirmitate. Dar, pe de altă parte, o mai mare atenție dată
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
lui Jupiter Capitolinul - v. fig. 2.a). Concepțiile numite "substanțialiste" (la Aristotel, formele și materia intră într-un ansamblu nedivizibil, care se numește substanță, oūsìa) se situează între filosofii materiei și cei ai "esenței", printre care îl regăsim pe Platon. Substanțialiștii nu privesc materia ca fiind primordială, ci doar ca pe individuația concretă a unei forme imanente. Se deschide asupra acestui aspect o problematică amplă și nuanțată, dar din care voi numi aici doar o componentă care va fi integrată de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]