188 matches
-
de acțiune a membrilor Ministerului Public, sub forma controlului ierarhic, în virtutea căruia Ministerul Public este conceput ca un sistem piramidal, în care măsurile de aplicare a legii adoptate de procurorul ierarhic superior sunt obligatorii pentru procurorii din subordine, ceea ce conferă substanțialitate principiului exercitării ierarhice a controlului în cadrul acestei autorități publice. Iată, deci, că obligativitatea procurorului ierarhic superior de a verifica rechizitoriul nu contravine art. 132 alin. (1) din Constituție, ci, dimpotrivă, dă expresie principiilor statuate de Legea fundamentală. Prin Decizia nr.
EUR-Lex () [Corola-website/Law/222423_a_223752]
-
de credit pe parcursul implementării graduale. ... Articolul 17 Instituțiile de credit trebuie să dispună de sisteme și proceduri de monitorizare în mod oportun și adecvat ale coerenței și consecvenței utilizărilor combinate de abordări diferite și a aspectelor ce țin de semnificativitate, substanțialitate și planificare în timp ale planului de implementare graduală. Articolul 18 (1) Instituțiile de credit trebuie să notifice în scris, în timp util, Banca Națională a României cu privire la orice modificări relevante în mediul organizațional sau de afaceri, datorate fie unor circumstanțe normale sau
EUR-Lex () [Corola-website/Law/233391_a_234720]
-
pentru cumpărător în scopul utilizării, vânzării sau revânzării bunurilor sau serviciilor prevăzute în acord; "identificat" reprezintă faptul că know-how-ul trebuie să fie descris într-o manieră suficient de completă ca să permită verificarea îndeplinirii de către acesta a criteriilor de confidențialitate și substanțialitate; ... k) "cumpărător": este agentul economic (indiferent că acesta este distribuitor sau reparator) care vinde bunuri sau servicii pe contul unui alt agent economic; ... I) "reparator agreat" înseamnă un prestator de servicii de reparații și de întreținere a autovehiculelor care activează
EUR-Lex () [Corola-website/Law/156776_a_158105]
-
nu poate fi perceput sau înțeles ca un obiect al conștiinței. Acest eu văzut ca nesine poate fi văzut în discuțiile lui Assagioli despre eu ca o reflectare a Sinelui: Reflecția apare a fi autoexistentă, dar nu are, în realitate, substanțialitate autonomă. Este, altfel spus, nu o lumină nouă și diferită, ci o proiecție a sursei sale luminoase". Secțiunea următoare descrie această "sursă luminoasă", Sinele. Transgresând toate zonele cartografiate de diagrama ovală, distinct, dar nu separat de toate acestea, este Sinele
Psihosinteza () [Corola-website/Science/337536_a_338865]
-
mult cu cât autoarea susține că romanul a fost citit anterior într-un cenaclul literar. În ciuda acestor greșeli, criticii și istoricii literari au recunoscut valoarea literaturii scrise de Hortensia Papadat-Bengescu și au susținut că supărătoarele erori de exprimare nu anulează substanțialitatea conținutului. Literatura Hortensiei Papadat-Bengescu a fost apreciată de către membrii cenaclului literar „Sburătorul” nu pentru că zugrăvea lumea parveniților și snobismul protipendadei bucureștene, ci pentru că explora profunzimea psihologică a personajelor, acordând o mare atenție psihologiilor „morbide” și „ilogice”, „complexe”, „rafinate” și „intelectualizate
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
specifică întregii generații a resurecției, chiar o „maximă expansiune a eului“, o anume „somptuozitate“, o anume „epurare a concretului“, cerebralizarea / rafinarea pitorescului folcloric, dar și o anume „destindere ludic-folclorică“, „resuscitarea miturilor“, agresarea eului (cf. "Odihnă în țipăt"), „nervalianul soare negru“ - „substanțialitatea“ / „materialitatea“ Logosului, a universului (cf. ISct, 47), sentimentul dominând tiranic, până la „fragmentarea“ timpului (cf. SSra, I, 215) etc.» (TGrp, 411). De la versurile „luptei cu inerția“, din volumele "Comuna de aur" (1960) și "Vis planetar" (1962), Cezar Baltag a evoluat spre
Cezar Baltag () [Corola-website/Science/299724_a_301053]
-
corpuscular-ondulatorii a luminii (Einstein), principiul de nedeterminare (Werner Heisenberg), principiul complementarității (Niels Bohr), principiul de excluziune (Wolfgang Pauli), descoperirea spinului particulelor - J. Uhlenbeck și S. Goudsmidt, descoperirea pozitronului (Paul Dirac) ș.a. Aceste descoperiri sunt grăitoare din punctul de vedere al substanțialității discursului lupascian, deoarece ele înfățișează multitudinea de forme prin care devine vizibil dualismul experienței microfizice, pe baza căruia se valorifică noua semnificație a conceptului de "contradicție". Pe deplin conștient de faptul că, în lumina noilor descoperiri științifice, procesul cunoașterii trebuie
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]
-
elementele literare sunt dozate simplu și cu măsură, fiind eliminate descrierile abuzive și excesul de lirism, în timp ce controlul epic al faptelor ar apropia "Întunecare" de romanul "Ion" (1920) al lui Liviu Rebreanu. Alți critici au evidențiat superficialitatea și lipsa de substanțialitate a scrierii tributară unui provincialism cultural românesc. Membrii grupului Criterion erau cei mai vehemenți critici ai opereie sale. Mihail Sebastian a fost extrem de dur cu Cezar Petrescu și cu Ionel Teodoreanu, doi dintre cei mai populari romancieri ai perioadei, lăudând
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
restrânsă”. Romanul "Întunecare" era considerat „o cronică de război superficială, de o anume eleganță ziaristică, dar informă, lunecând pe deasupra realității umane spre a se pierde într-un studiu social, dus până după încheierea păcii”, un roman eșuat și lipsit de substanțialitate. Criticul afirma că scrierea poate fi lecturată agreabil și comod, dar este lipsită de starea de tensiune care ar putea uni părțile sale componente într-un ansamblu, în timp ce personajul Radu Comșa este mediocru, deși memorabil prin cicatricile care-l particularizează
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
al artei, realitatea ei monadica, misterul vibrator cu care să consune". Mai exact, să surprindă unicitatea operei. Sunt invocați în acest sens Charles Du Bos (sonoritatea fundamentală), Henri Bergson (durata vie), Gabriel Marcel ("l'attention à l'unique"), Camil Petrescu (substanțialitatea). Critic de formație maioresciana, Streinu a văzut în militantismul estetic o formă a luptei pentru artă, pentru frumos, de unde și polemicile sale împotriva ingerințelor politice din orice parte ar fi venit ele în domeniul literaturii și împotriva mediocrității. El susține
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
(n. 20 august 1950, Întorsura Buzăului, Covasna), pictor român. "„Pictură lui e liniște în substanțialitatea ei (...) La primitivii italieni, la un Giotto, Masaccio, Uccello, Piero della Francesca, pentru a cita pe scurt, măi întâlnim o asemenea liniște a formei, o corporalitate compactă, o solemnitate a figurilor incompatibile cu dinamizările numeroase care au arăt pe teritoriul
Dorin Coltofeanu () [Corola-website/Science/317072_a_318401]
-
rând pe rând nava, trei dintre membrii echipajului au senzația că se prăbușesc în fântâni fără fund în care iau legătura cu o altă lume. Dar pentru a se putea realiza contactul dintre ei și acea civilizație care are altă substanțialitate, ei trebuie să își piardă temporar cel mai important organ de simț, permițând accesul la creierul lor. Astfel, cel numit Visătorul își pierde văzul, Taciturnul - auzul, iar Scepticul - simțul tactil. Singur Prudentul se dovedește incapabil să deschidă un canal de
Lista povestirilor lui Romulus Bărbulescu și George Anania () [Corola-website/Science/327012_a_328341]
-
cumpărător în scopul utilizării, vânzării sau revânzarii produselor sau serviciilor prevăzute în acord; "identificat" reprezintă faptul că know-how-ul trebuie să fie descris într-o manieră suficient de completă care să permită să se verifice dacă îndeplinește condițiile de confidențialitate și substanțialitate; ... g) "cumpărător înseamnă un agent economic care, în virtutea unei înțelegeri care cade sub incidența art. 5 alin. (1) din lege cumpără pe cont propriu produse sau servicii în vederea revânzării lor, ca atare sau modificate; ... h) "înțelegere de agent" reprezintă cazul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/157476_a_158805]
-
Romei. Nimic nu este întâmplător, totul este acumulare și evoluție. Orientul și occidentul, în toată dezbaterea despre economie și despre bani, nu au un limbaj comun. Hegel arată că: "Lumea Orientală are ca principiu cel mai apropiat de natura ei, substanțialitatea valorilor morale"318. Ca urmare se întâmplă în organizarea socială un element care deosebește în mod profund cele două lumi și anume faptul că în Orient, religia se confundă cu statul. Constituțiile acestor state sunt întru-totul teocratice. "(...) în Orient elementul
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
tip, "felii de viață", "fapte brute", "mici fapte adevărate fără însemnătate", din a căror acumulare se desprinde o atmosferă de "autenticitate", superioară la acest nivel chiar sincerității. Autenticitatea, "mod de existență al obiectului", dă expresie unor conținuturi substanțiale. Autenticitatea ca substanțialitate, în accepțiunea lui Camil Petrescu, este echivalentă în planul literar, cu intuiția și senzația ,,concretului". Autenticitatea, susținea Petrescu, pleacă de la experiența ,,concretului" semnificativ, înregistrată sub specia permanenței, capabilă să transmită senzația concretului. Orice structură artistic-literară este prin definiție autentică. În
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
concretul necategorial al artei, realitatea ei monadică, misterul vibrător cu care să consune”. Mai exact, să surprindă unicitatea operei, fiind invocate în acest sens formulări consacrate: Du Bos („sonoritatea fundamentală”), Bergson („durata vie”), Gabriel Marcel („atenția la unic”), Camil Petrescu („substanțialitatea”). Critic de formație maioresciană, el vede în militantismul estetic o formă a luptei pentru artă. De unde, și polemicile sale împotriva ingerințelor politice în domeniul literaturii și împotriva mediocrității. Va susține scrisul artistic, pe care el însuși l-a cultivat. Mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
a zeilor. Ne-o spune foarte convingător Silvia Chițimia: „În mod firesc, alimentul magic va fi legat, într-un fel sau altul, de figurile Marii Zeițe, adoptate în diverse epoci și culturi tradiționale”. Și: ”Alăptat la sînul mamei, pruncul asimilează substanțialitatea lumii, esența ei vitală. Universul este pentru el, precum în metafora poetică a lui Ion Barbu, o miraculoasă revărsare de «căldări de mări lactee». El trăiește total cufundat într-o lume a laptelui, într-un adevărat spațiu galactic”. În același
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
pentru că este vorba despre arta comunicării (creativitate). Este suficient să amintim câteva reguli sau atenționări pe care trebuie să le a-vem atunci când facem slujirea Cuvântului pentru popor: - respectarea textelor și a legăturilor liturgice, evitând expresiile cu efect de tip reclamă; - substanțialitatea conținutului pentru a asigura totdeau-na bogăția mesajului; - fidelitatea care ne face să ne simțim întotdeauna slujitori și nu stăpâni ai Cuvântului (cfr. Lc 1,2); - sobrietatea care fuge de limbaj plictisitor și apăsător; - simplitatea care refuză complicațiile conceptuale și virtuozitățile
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
și-l dorise pentru cultura română. Travalii complementare acestui demers, tratând probleme mai tehnice, se vor putea găsi în altă parte1. În egală măsură, este un merit al acestui document faptul că, înlăturate fiind detaliile profesionale, această corespondență rezistă prin substanțialitatea (mult mai redusă în cazul scrisorilor schimbate cu Pettazzoni) unei tonalități intime, uneori grave, când pot fi împărtășite eșecurile, alteori înseninate de proximitatea revederii. Firește, rămâne ceva în profunzimea acestei întâlniri și legături prelungite de-a lungul aproape a trei
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
selfă și acesta a avut o carieră filosofică, mai ales în înțelesul de conștiință de sine, distinctă de conștiința obiectelor exterioare. Gânditorii englezi au făcut aluzie la sine (selfă ca la cine ce exprimă subiectul cogitației lui Descartes. Hume nega substanțialitatea acestui self. Sensul psihologic al sinelui a fost deseori cel de agent proactiv și reflexiv, conștient. Sinele mai sugerează spontaneitate, intuiție. E și pronume relfexiv și poate fi substantivat (sineitateă sau poate să apară în expresii lingvistice precum: „pe sine
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
1978) lui Marin Sorescu i se reproșează „anecdotismul poetic”, „prozaismul” și „registrul minor” al dicțiunii, lui Nichita Stănescu - „o conștiință artistică nomadă”, „genul hibrid”, „frigiditatea emoțională”, „o impresie de superficialitate și de improvizație”, „absența lirismului”, lipsa „de profunzime și de substanțialitate”, iar lui Mircea Ivănescu - persistența „în imediat, în domesticul posibil și anost”, „lirismul minor” etc. Se pare că N. reeditează, după o jumătate de veac, diatriba lui Ion Barbu împotriva „poeziei leneșe”. Căci acesta e etalonul criticului: lirismul „pur”, adeverit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288466_a_289795]
-
substanță materială - concepte centrale ale metafizicii științei naturii - sunt caracterizate de Friedman drept rezultatul aplicării conceptelor pure ale intelectului unor noțiuni empirice, cum sunt impenetrabilitatea, greutatea, forțele de respingere și de atracție. Prin aplicarea analogiilor experienței, a principiilor transcendentale ale substanțialității, cauzalității și comunității substanțelor materiale vor putea fi obținut de asemenea cele trei legi ale mișcării formulate de Kant, pe care Friedman le caracterizează drept „specificări” ale principiilor transcendentale 37. Principiile filosofiei transcendentale, prin urmare, întrețin cu legile mișcării o
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
aici că dragostea este oarbă doar pentru ce nu o interesează, că ea nu vede nimic în afară de ținta ei predilectă. Dar ce ar trebui să mai vadă ea în afară de acest reper?! Orice altă vizare ar coborâ-o în planuri nefirești pentru substanțialitatea sa afectivă, orice abordări ale altor subiecte i-ar aduce, în final, autodistrucția. Iubirea întru eros rămâne ea însăși numai în raportarea sa la unica zonă deplin compatibilă cu statutul său, numai în vizarea existenței sau nonexistenței acelui miraj-enigmă la
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
vs ‘substantiv’. Este vorba, deci, de două unități lexico-gramaticale distincte; sensul lexico-gramatical modelează în mod specific o aceeași „idee” lexicală, prin perspectiva pe care o introduce în desfășurarea funcției denominative a cuvântului finit: statică, la substantivul luptă, care definește ca ‘substanțialitate’ o realitate extralingvistică reflectată în conștiința vorbitorului ca substanță, dinamică la verbul luptă, care o definește ca procesualitate: E o luptă cu morile de vânt. vs El luptă cu morile de vânt. Substantivul izolează în sine, închide, absolutizează conținutul lexical
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
concrete [i substantive abstracte" Distincția este asigurată de deosebirea, sesizabilă, între „obiectele” denumite de substantive, în interiorul raportului realitate extralingvistică-gândire-limbă. Sunt concrete substantivele care denumesc, prin intermediul noțiunii, clase de obiecte considerate global, la nivel conceptual, dar în același timp delimitabile, în substanțialitatea lor fixată în forme sensibile și, cele mai multe, reprezentabile în mod direct, în conștiința subiectului vorbitor, cel mai adesea, prin imaginea unui obiect individual: munte, corabie, copil, floare, pește, dar și în afara acestui tip de reprezentare: sare, făină, unt, fără a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]