7,897 matches
-
considerabil de atestări pe care le pot furniza sistemele ("motoarele") de căutare pentru a lua unele decizii asupra normei morfologice actuale. Un caz în care mi se pare aplicabil argumentul citatelor din Internet este cel al pluralelor duble ale unor substantive neutre sau feminine, pentru care norma academică ilustrată în dicționare și îndreptare nu corespunde totdeauna situației actuale. Pentru substantivul neutru nivel, de exemplu, norma acceptă ambele desinențe posibile, -e și în -uri, dar o preferă pe a doua; în DEX
Statistică și normă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15351_a_16676]
-
morfologice actuale. Un caz în care mi se pare aplicabil argumentul citatelor din Internet este cel al pluralelor duble ale unor substantive neutre sau feminine, pentru care norma academică ilustrată în dicționare și îndreptare nu corespunde totdeauna situației actuale. Pentru substantivul neutru nivel, de exemplu, norma acceptă ambele desinențe posibile, -e și în -uri, dar o preferă pe a doua; în DEX, de altminteri, e indicată o clară diferențiere semantică: pluralul niveluri ar corespunde sensurilor principale ale cuvîntului - "înălțimea la care
Statistică și normă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15351_a_16676]
-
ideea de a recomanda, între variantele literare, o formă privilegiată nu a avut efectul scontat. Ar rămîne de explicat inversarea raportului de frecvență la formele articulate. Am putea presupune intervenția unui factor eufonic: între grupurile de sunete produse de articularea substantivelor terminate în -l, -lele ar fi mai puțin agreat de vorbitori, tocmai din cauza repetării unei silabe identice (cacofonie). E o simplă ipoteză, care ar putea fi susținută cu ajutorul unor exemple de tratament asemănător al substantivelor cu aceeași structură fonetică. Din
Statistică și normă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15351_a_16676]
-
de sunete produse de articularea substantivelor terminate în -l, -lele ar fi mai puțin agreat de vorbitori, tocmai din cauza repetării unei silabe identice (cacofonie). E o simplă ipoteză, care ar putea fi susținută cu ajutorul unor exemple de tratament asemănător al substantivelor cu aceeași structură fonetică. Din păcate, puținele cazuri similare formal nu sînt comparabile în privința frecvenței: în variația hoteluri/hotele, prima formă este net preferată de uz (confirmînd norma din dicționar), cu un raport de 12.600 de atestări față de numai
Statistică și normă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15351_a_16676]
-
este însă întrebuințat (și ca dovadă de bună cunoaștere a englezei) chiar corespondentul nominal al sintagmei: political corectness ("este însă interpretată ca political corectness și atașament la tabu" - bojariu.tripod.com), care pare a fi adaptat, după criterii formale, ca substantiv neutru: "trimiterea pe care am face-o dinspre un political corectness al receptării" - arhitextdesign.ro). în paralel, se folosesc și traducerile: politic corect ("dovada de netăgăduit că gândești "politic corect"" - catedrala-dornaromania) sau - chiar mai frecvent, cu o topică mai firească
"Politic corect" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15396_a_16721]
-
și calea pe care s-a ajuns la abuz: pornindu-se de la corespondentul negativ - impertinență, echivalat cu "obrăznicie; insolență, nerușinare" (DEX 1996), s-a refăcut, prin analogie, un termen pozitiv. Sensurile pe care le au în română adjectivul pertinent și substantivul pertinență sînt însă doar cele cunoscute: pertinent este lucrul "care se potrivește exact obiectului despre care este vorba, care este adecvat pentru ceea ce vrea să argumenteze; potrivit, nimerit, convenabil; (prin extensie) care denotă profunzime, competență"; pertinența fiind definită ca "însușirea
Pertinent/ impertinent by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15474_a_16799]
-
scrisorii, cînd același cititor vorbește de "cei cu venituri modeste, împotriva cărora nu am decît compasiune": exprimare în care e folosit impropriu ori unul ori altul dintre cele două cuvinte ale căror componente semantice evaluative se opun (prepoziția împotriva și substantivul compasiune). O improprietate o confirmă pe cealaltă - dar, din fericire, nu anunță nici un fel de răspîndire a erorilor.
Pertinent/ impertinent by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15474_a_16799]
-
lexicului neologic. Desigur, o serie de forme se plasează în zona incertă a variației, în care norma e mai mult sau mai puțin arbitrară iar uzul adesea o ignoră. Cazul cel mai cunoscut este cel al alternanței o/oa la substantivele feminine formate de la masculinele cu sufixoidul -log: fiind vorba de o întreagă serie, presiunea ei internă complică lucrurile. în DEX 1996, alături de masculinele filolog, pedagog, geolog sînt înregistrate femininele fără alternanță: filologă, pedagogă, geologă; alte cuvinte compuse după același model
"Silicoane", "riboane", "armagedoane" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15539_a_16864]
-
le presupunem încă imperfect integrate sistemului lingvistic românesc, alternanța - dacă apare - șochează: "toner, cerneală, riboane" (anunț de mică publicitate, România liberă = RL 1873, 1996, 15). E destul de clar că adesea aceste forme sînt voite, căutate, construite cu intenție glumeață. Unor substantive mai noi, cărora pluralul în -uri nu le afectează corpul fonic, li se adaugă desinența de plural -e, cu efect imediat de producere a alternanței. Apar astfel forme ca laptoape - "să ne scoatem din raniță laptoapele" (Academia Cațavencu 37, 1998
"Silicoane", "riboane", "armagedoane" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15539_a_16864]
-
iunie 2000), silicoane: "bomboane fără silicoane" (EZ 2481, 2000, 1). Modelul deja impus explică și apariția unui plural ad-hoc, de ultimă oră, de la "Raportul Armagedon": "Consilierul prezidențial (...) consideră Armagedoanele o "chestiune de imagine"." (RL 3606, 2002, 1). Cel puțin pentru substantivele neutre care pot avea alternanțe, variația morfologică se convertește în acest fel în variație stilistică: vorbitorii pot alege între un plural serios, standard - și unul parodic, adaptat tonului ironic extrem de bine reprezentat în publicistica autohtonă.
"Silicoane", "riboane", "armagedoane" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15539_a_16864]
-
cadența sa originală: Das Ding an sich... Despre Curzio Malaparte s-ar putea spune că reprezintă în publicistică, eseu, reportaj ce a reprezentat Malraux în romanul politic al secolului XX. În numele amândurora, hazardul sau soarta a introdus o particulă ironic-nobiliară, substantivul care, și în italiană și în franceză, indică Răul, - Mala-parte, Mal-raux. Întrebându-l o dată de ce își alesese acest pseudonim bizar (numele adevărat fiind Kurt Suckert) Mussolini primise un răspuns glumeț din partea scriitorului - bun prieten în tinerețe cu dictatorul - zicându-i
Un joc al întâmplării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14436_a_15761]
-
unor trăsături ale limbii și atitudinile normative față de ele n-au fost totdeauna doar moderate și consensuale. O situație în prezent necontroversată, în trecut ceva mai discutată, e reprezentată de dublarea pronominală a complementului direct sau indirect (exprimat printr-un substantiv sau un pronume cu formă accentuată: Pe Dan îl caut; îl văd pe el; Mie îmi place; Mi-a zis mie... etc.). Teoriile lingvistice actuale explică fenomenul prin categorii sintactico-pragmatice mai largi (tematizare, dislocare, emfatizare contrastantă, întărire). Tendința dublării se
"Pleonasmul legiuit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14495_a_15820]
-
trimită în Canada, să-l trimită-n România, să-l lase în plata Domnului? - Și ce înseamnă pentru dumneavoastră această femeie? Vă este mamă, soție, soră, verișoară, amantă, vecină de palier, parteneră de afaceri?... Spânul își epuizase toată rezerva de substantive cu privire la femei și rolul lor presupus pe lângă bărbat și-l privea mulțumit. Să-i spună de-a dreptul că greșise, l-ar fi necăjit fără doar și poate. Atunci domnul Carol s-a uitat în tavan, ca să-i mai dea
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
turistice și polemici jurnalistice au menținut în actualitate respectivul cîmp lexical, îmbogățindu-l nu numai cu creațiile comerciale Dracula Park și Dracula Land, dar și cu alte derivate mai mult sau mai puțin stabile. Familia lexicală a vampirului cuprinde desigur substantive feminine, derivate moțional cu mai multe prefixe concurente. între ele, mai bine fixat pare vampiră ("contul și numărul de la banca din Elveția unde vampirul și vampira au depus valută", infotim.ro; "imediat devine o vampiră, care își devorează victima", bmarian
"Draculalanduri" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14571_a_15896]
-
Dinamismul ariei lexicale vampirice are ritmuri asemănătoare în multe limbi actuale; sunt similare chiar formele - vampirism, vampiriza - ori tendințele (formare de feminine, de diminutive, de adjective). în Oxford English Dictionary (ediția 1989) sînt înregristrate, pe lîngă cuvîntul de bază vampire, substantivele abstracte vampirism și vampiredom, verbele vampire și vampirize, adjectivele vampiric, vampirine, vampirish. în română - unde, cum se vede, există deja un număr considerabil de derivate - intră în concurență între ele adjectivele vampiric și vampiresc: primul e în mod clar mai
"Draculalanduri" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14571_a_15896]
-
cacofonic și sugestiile de imprecație ale alăturării (deviate, într-un joc de cuvinte nu tocmai reușit, în Draculatralaland, în MBv). Punctul culminant al jocului lexical mi se pare atins de generalizarea care - prin formarea unui plural - chiar transformă compusul în substantiv comun și în categorie tipologică: "diplomații ospitalizați de H. și M. pe la draculalanduri sau simpozioane" (Academia Cațavencu, 31.05.2001). Reflectată asupra numelui de origine, generalizarea ironică îi schimbă genul gramatical, creînd un nou obiect, o entitate difuză și bufă
"Draculalanduri" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14571_a_15896]
-
colectiv să tindă spre conotații peiorative: tratarea globală a unor ființe care pretind respectarea individualității lor e percepută adesea ca un act de depreciere. Mecanismul se verifică cel mai ușor în cazul unui tip de antonomază: folosite la plural, ca substantive comune, numele proprii - ionești și popești, verdeți sau vadimi - implică frecvent o devalorizare. Sufixul colectiv -ime are în română un potențial ironic depreciativ, care nu se activează totdeauna, dar nici nu poate fi trecut cu vederea. Din păcate, dicționarele noastre
Șefime, ștăbime, securime... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14601_a_15926]
-
în cadrul mai larg al vieții sociale și politice internaționale. O singură nedumerire nu mă lasă să închei această recenzie: de ce în notele de la sfârșitul revistei, cele în care sunt prezentați semnatarii articolelor, se ocolesc cu consecvență formele feminine ale unor substantive precum "scriitor" sau "ziarist"? Observația nu vine dintr-un exces de zel feminist, ci pur și simplu din sugestia stranie de androginie pe care o dă o formulare precum "Moreau Laëtitia - ziarist francez".
Dialoguri de calitate by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14644_a_15969]
-
misterioase povestiri scrise de Voiculescu la finele anului 1949, Ultimul berevoi. Data spune mult, de la sine, iar sub scenariul magic, cu întregul lui arsenal de mijloace, se descopăr, în scriere ascunsă, simboluri privind istoria adevărată. Mai Întâi, incitată de scrierea substantivului din titlu, când cu majusculă, când cu literă mică, încerc o explicație și o opțiune. Naratorul atrage atenția că personajul e bătrân, foarte bătrân, "fără nume". Se poate deduce că termenul "berevoi" e un regionalism care numește meșteșugul solomonarului și
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
că termenul "berevoi" e un regionalism care numește meșteșugul solomonarului și de aici supranumele lui. Cuvântul arhaic are rezonanță slavă și s-ar putea să derive din "beregovoi", om trăitor la margine, în singurătate, ca orice magician. Sufixul din structura substantivului indică un augmentativ semnificativ pentru mentalitatea colectivității care sporea proporțiile salvatorului. Drept care voi opta pentru substantivul comun, restabilit ca atare doar în titlul și în sumarul Integralei prozei literare a lui Voiculescu, îngrijită de Roxana Sorescu. Ultimul berevoi e o
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
arhaic are rezonanță slavă și s-ar putea să derive din "beregovoi", om trăitor la margine, în singurătate, ca orice magician. Sufixul din structura substantivului indică un augmentativ semnificativ pentru mentalitatea colectivității care sporea proporțiile salvatorului. Drept care voi opta pentru substantivul comun, restabilit ca atare doar în titlul și în sumarul Integralei prozei literare a lui Voiculescu, îngrijită de Roxana Sorescu. Ultimul berevoi e o proză simbolică al cărei sens subiacent se relevă, paradoxal de simplu și totuși încă netrimis la
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
urmă țeavă de pușcă", "bestiile se înmulțiră nestingherite". Dar, spaima cea mare e provocată de pagubele imense aduse de "o boală de urs jăcman", un prădător asasin, asimilat Necuratului, până într-atât de neputincioși în fața lui se arătau localnicii. Anagrama substantivului (urs) dizolvă de la început alegoria și astfel referința istorică se dezbracă de ficțiune, iar lectura e prevenită să decodifice continuu. În plan simbolic era vizat pericolul aridizării, al pustiirii pământului natal. Un astfel de text, spre a i se pătrunde
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
s-a ajuns la forma greșită: autoarele textelor sau corectoarele (judecând după semnături și după caseta tehnică, în ambele cazuri este vorba de două persoane diferite) nu știu sau știu foarte prost latinește! Amintindu-și, probabil, că în anumite cazuri substantivele latinești de declinarea întâi se sfârșesc în -ae (la genitiv, dativ singular și la nominativ plural), autoarele au presupus că și laude din expresia latinească al cărui înțeles este "cu mare laudă, cu deosebită apreciere" ar trebui scris astfel. Numai
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
genitiv, dativ singular și la nominativ plural), autoarele au presupus că și laude din expresia latinească al cărui înțeles este "cu mare laudă, cu deosebită apreciere" ar trebui scris astfel. Numai că laude este forma de ablativ singular a unui substantiv de declinarea a treia, laus (genitiv laudis) și acesta nu are nici o formă scrisă cu -ae. Cum nu tot ce zboară se mănâncă, nici toate cuvintele latinești nu se scriu cu diftongul -ae. O asemenea greșeală mi se pare, pe
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
care cei mai mulți eșuează. Românul este bine dotat, în schimb, pentru bîrfă, ranchiună, bășcălie și nu are vocația dialogului. Sîntem prea pătimași ca să fim buni polemiști, nu duelăm cu floreta, ci lovim cu parul, avem mentalitate de sectă. Nu înțelegem că substantivul adevăr ar trebui folosit numai la plural: adevăruri. Dl Andrei Cornea a spus pe loc cauza acestei mentalități, a adevărului unic: el a fost cultivat la noi timp de aproape cincizeci de ani. Ca să poți înțelege ideea de adevăruri trebuie
Etica disputelor literare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14191_a_15516]