40 matches
-
cu un singur morfem-rădăcină; reprezintă majoritatea substantivelor: alean, dor, înțelepciune, răsărit, unt, Daniel, Milano, Dunărea etc. b. - sintagmatice: sintagme constituite din termeni substantivali sau nesubstantivali precedați de „articolul” genitival al sau de „articolul” demonstrativ cel, care funcționează ca instrumente de substantivare: „Toți ai casei erau neliniștiți.”, „Cei cu toporul dau jos brazii din pădure și-i duc la apa Bistriței. Cei mai vrednici întemeiază stâni în munte.” (Sadoveanu, p. 516) c. - compuse: substantive constituite din doi sau mai mulți termeni lexicali
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nu râde...” (Idem, p. 152), „Tipătescu...: Mizerabile! Ce-ai făcut?” (I.L. Caragiale, I, p. 128), „ Anca (clătinând din cap): Dragomire!” (Idem, p. 327), fie rămânând în afara paradigmei cazuale, mai ales când rezultă din conversiunea unui adjectiv, prin articol definit-morfem al substantivării: „Tipătescu (...): Infamul! Canalia!” (Ibidem, p. 116), „Tipătescu (același joc); Mizerabilul!” (Ibidem, p. 115), când guvernează sintagme cu determinări atributive: „Blestemată politică! un moment n-ai pace!...” (Ibidem, p. 159), „E tare... tare de tot... Solid bărbat! Nu-i dăm de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sfâșietoare împinse de blestem Se urmăresc prin bolte, se cheamă, fulger’, gem.” (M. Eminescu) • expresii verbale care exprimă stări atmosferice sau coordonate temporale, constituite din verbul a fi și un substantiv sau un adjectiv, adverb, într-un anumit grad de substantivare: e noapte, e cald, e târziu etc. • expresii verbale alcătuite din verbe precum a veni, a se lăsa, a cădea etc., urmate de substantive „temporale”: a veni iarna, a se lăsa seara, a cădea noaptea, a se face dimineață etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
frumoasă, frumoasă! / Avea un zâmbet laaaaarg!). Expresivitatea mijloacelor lexico-sintactice este actualizată prin termenii colocviali și argotici, prin derivatele lexicale. Sufixele diminutivale și augmentative dezvoltă o funcție hipocoristică, exprimă duioșia sau atitudinea ironică a emițătorului, asemenea derivatelor antroponomastice (Guliță, Ioniță, Angheluș). Substantivarea adjectivelor potențează forța expresivă a textului, grație detașării însușirii pe care obiectul o posedă (a se compara om sătul cu Sătulul... din proverbul: "Sătulul nu crede celui flămând"). Verbalizarea adverbelor predicative care sugerează ezitarea subiectului vorbitor cu privire la informația comunicată (probabil
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
partenerului, acordîndu-i dreptul de a vorbi, revendicarea ori aprobarea de parte a subiectului vorbitor, în raport cu realizarea identității lui. V. alteritate, influență, pertinență. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN REIFICARE. Prin reificare se înțelege, în stilistică, transformarea unei calități într-un obiect, adică substantivarea adjectivului, iar, în naratologie, o procedură care constă în transformarea unui subiect în obiect, prin înscrierea în poziția sintactică a obiectului în interiorul programului narativ al altui subiect. Acest program poate fi numai în stadiul de actualizare sau poate fi în
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a permis reducerea s-au chiar înlăturarea desinențelor cu această funcție. În sfîrșit, uneori, formele flexionare au primit statut de cuvînt în limbă, s-a produs o "lexicalizare" a lor, dar nu prin-tr-o schimbare a categoriei gramaticale (cum ar fi substantivarea, prin articulare, a adjectivelor și, în multe limbi, a infinitivului), ci printr-o detașare a acestor forme din structura paradigmatică specifică. Acest fenomen nu se înscrie nici în cadrele obișnuite de creație lexicală precum derivarea, fiindcă manifestarea lui nu este
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
arată că originea auxiliarului de condițional este verbul a vrea (care este, de altfel, folosit și pentru a realiza timpul viitor): (v)reaș cînta, (v)reai cînta etc. În cazul infinitivului prezent, se remarcă faptul că limbile romanice au dezvoltat substantivarea, fenomen rar în latină. Uneori, în aceste limbi, infinitivele au suferit conversiuni totale în substantive: rom. încăpere, it. piacere, fr. devoir, sp. pesar, pg. poder. Există și situații în care unele substantive din franceza veche se folosesc în franceza modernă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
la mii de kilometri depărtare de sursă. (www.natgeowild.ro, 2008). 2.4.3. Invariabilele siglate și autonimice Astăzi clasa substantivelor invariabile se lărgește considerabil prin inventarul mereu în creștere a două tipuri de creații substantivale: (a) siglele și (b) substantivările autonimice, amândouă caracterizate printr-o frecvență mare în limbă și amândouă, prin preferința 46 de utilizare fără flexiune enclitică. (a) aparține BCR, conform GALR, (b) ca pe o variantă extremă a lui tenir sa promesse 47 (Liiceanu, U.I., 308
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
Sala (coord.), p. 57−67. Ciompec, G., 1974, "Prepoziția", în: I. Coteanu (coord.), Limba română contemporană, București, Editura Didactica și Pedagogica, p. 290-304. Ciompec, G., 1985, Morfosintaxă adverbului românesc. Sincronie și diacronie, București, Editura Științifică și Enciclopedica. Coja, I., 1962, ,,Substantivarea adjectivelor care denumesc însușiri omenești negative", în SMFC III, București, Editura Academiei, p. 279-284. Cornilescu, A., 2006, "Din nou despre un prieten de-al meu", în: Până Dindelegan (coord.), p. 25-37. Cornilescu, A., 2006a, La periferia grupului nominal, mss., Universitatea
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
unor hipocoristice de la numele proprii: scumpi „scumpule/ scumpo” (“serv ușor scumpi”), plicti „plictiseală” (“miroase a plicti”), supi „supărat” (“te-ai supi?”; “șunt supi”). În rest, regăsim trăsăturile excesive ale limbajului juvenil actual - diminutive (“scumpișor”, “pupici la toti”, “pupici pe năsuc”), substantivarea că epitet a adjectivului dulce (“ești o dulce”), folosirea că marca de superlativ, dar și ca adverb de întărire, a lui super (“piticule fă ceva că mă super supăr”). Ridicol și înduioșător, pe ecranul televizorului alunecă texte din cele pe
Scroll-uri și chat-uri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13024_a_14349]
-
ca niște etichete stabile, desemnînd categorii umane aparent bine delimitate: supărații, adevărații, talentații, fițoșii etc.: ,e plină țara asta de talentați" (motociclism.ro/forum); ,nu e bine să stereotipizam; rozul nu este purtat doar de Ťfițoaseť" (hanuancutei.com) etc. Desigur, substantivarea presupune un context bine precizat, în care interlocutorii au multe cunoștințe în comun și își permit să renunțe la termenii generici; într-o discuție despre motociclete, adjectivul substantivizat în formă feminină nu va produce confuzii: ,nu trebuie sa incepi neapărat
Expirați, distruși, cocliți... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11164_a_12489]
-
cum ar fi: să aibă cunoștință despre lumea interlopă, metodele ei și modurile de operare; să fie familiarizat cu felul lor de a vorbi”, G.I. Olteanu et al., Metodologie criminalistică, 2008, p. 245). Mai puțin răspândită e utilizarea femininului interlopă, substantivare prin elipsă lexicalizată (după model francez sau prin evoluție independentă) din sintagma lume interlopă: „cunoscut în interlopă sub numele de «Ceapă», capul unei rețele de tip mafiot” (infoportal.ro); „a strălucit în interlopa gălățeană” (impact-est.ro). Noutatea ultimelor decenii este
Interlop by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5917_a_7242]
-
guglit poate fi o variantă de adaptare sau o eroare "de tipar"), cît și tranzitiv, avînd drept complement obiectul căutării ("n-avui timp la dispoziție pentru gugălit bibliografie"). Cum se vede din exemple, e folosit frecvent supinul, aflat la limita substantivării ("Spor la gugălit"). E însă deja prezent și un substantiv derivat, abstractul verbal, previzibil în registrul familiar-popular, format cu sufixul -eală: "Zic și io una repede că nu am vreme de gugăleală"; "după o gugăleală sumară reiese că pesa e
"A gugăli" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12662_a_13987]
-
tot. Cercuri largi. Vârtej. Cercuri. Vârtej. — Ce cauți? Ce cauți? Alergarea - crescând. Din toate direcțiile. Cercuri mici. Vârtej. Cercuri. Vârtej. Înlăuntru. Cu afara cu tot. Cu cer cu tot. Drumurile născându-se din alergare.“ Lăsăm la o parte faptul că substantivarea adverbului „afară“ este forțată și nerelevantă în plan literar. Dar întreruperea frecventă a relatării, prin care autorul speră să dea impresia că este copleșit de emoție, că se înăbușă de prea multă trăire, nu reușește decât să ne agaseze (sau
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
altă parte, la ceea ce ține de știința care studiază aceste mecanisme, îndeosebi maniera în care se generează și se verifică rezultatul funcționării acestor mecanisme din perspectiva adevărului și a falsității. În primul caz, realitatea vizată s-ar putea denumi prin substantivarea adjectivului (deci, logicul), această realitate fiind obiectul științei, al logicii. Ca atare, în legătură cu faptele de limbă se poate pune întrebarea dacă ele sînt sau nu alcătuite în mod logic, adică în ce măsură ele antrenează și cuprind logicul din gîndire, din activitatea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]