47 matches
-
a dimensiunilor și a proprietății acestora; unealtă, instrument. SEU Grăsime animală obținută din țesuturile grase ale bovinelor, ovinelor și cabalinelor, întrebuințată în industrie și, mai rar, în alimentație. - Din lat. sebum. SICATIV 1. (Despre uleiuri) Care se usucă repede. 2. (Substantivat, n.) Substanță care se adaugă uleiurilor pentru a le face să se usuce repede. - Din fr. siccatif, lat. siccativus. SILICON, siliconi Compus macromolecular cu structură analoagă corpurilor organice, în stare fluidă sau sub formă de rășini, alcătuit din lanțuri sau
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
calitate de conservare echivalentă butoiului tradițional. 161 În 1948, matematicianul american Norbert Wiener decide să dea un nume disciplinei care rezulta din automatismele autoreglate. Este vorba de "cibernetică", un cuvânt derivat din greacă. Adjectivul grec inițial însemna "specific cârmaciului", iar substantivat, "arta de a cârmui", ba chiar, la Platon, cea de a guverna. Termenul provine, la rândul lui, de la verbul Kubernein (a cârmui), în care poate fi recunoscută rădăcina cuvintelor guvern și a guverna. Wiener îl folosește pentru prima dată în
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
poți face, dragul tatei?” (I. Creangă, p.154), „Draga mamei, ce fel de viață ai să mai duci tu, dacă nu poți ieși în lume cu barbatul tău?” (I. Creangă, p. 158) Aceste sintagme complexe de vocativ se alătură adjectivelor substantivate prin vocativ: „ - Înțelege-mă, prostule! Nu te-ntreb de bucate fierte,” (I. Creangă, p. 294), „ -Nu zi așa, măi nătărăule! Răspunde-mi odată cum te-ntreb.” (Idem, p. 295), în accentuarea caracterului prin excelență subiectiv al acestui caz. Exprimarea opoziției
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
comunicării fiind concentrat asupra acțiunii verbale și a subiectului gramatical: „De câte ori era chemat la interogatoriu i se atrăgea atenția să scrie mai citeț.” (M. Eliade, 230) Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" a. simplu; se realizează prin: • substantiv (sau alte unități lexico-gramaticale substantivate sau, mai rar, sintagme substantivale): „Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvârșită în stare de legitimă apărare.” (C.P., art. 44) „Suntem împrejmuiți de atotștiutoarele.” (L. Blaga, 317) • pronume: „Religia - o frază de dânșii inventată Ca cu a ei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tipuri ale condensării lexico-semantice, în care substantivul determinat (cap de grup) dintr-o sintagmă nominală stabilă dispare, iar adjectivul cu rol de determinant (modificator) preia funcția capului de grup și se lexicalizează cu sensul întregii sintagme. Deși condensarea în adjectivul substantivat a grupului nominal de tip substantiv + adjectiv oferă exemplele cele mai vizibile și, probabil, cele mai numeroase, având o productivitate remarcabilă, celelalte tipuri de condensare pot fi și trebuie interpretate identic, chiar dacă aplicăm punctul de vedere funcțional al teoriei capurilor
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
a trata lucrurile este pregnant îndeosebi în descrierea lexicografică a cazurilor de substantivare a adjectivelor. Sunt frecvente situațiile în care nu numai că nu este recunoscut statutul de cuvânt nou al substantivului (acesta fiind trecut sub adjectivul cuvânt-titlu, ca variantă substantivată), ci este omisă și explicația etimologică exactă (din sintagma condensată), ba, mai mult, substantivul este considerat uneori derivat (sic) de la adjectiv. Pentru ilustrare ne limităm la cele trei exemple de mai sus și la câteva dicționare ale limbii române: Vocabularul
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
vânăt,-ă adj., s.n., s.f. (< lat. venetus), la sensul III. S.f. "Pătlăgea vânătă", v. pătlăgea (care, determinat adesea prin "vânătă", este sinonim cu vînătă). DA/DLR: înghețată s.f. (cu atestări începând din prima jumătate a sec. XIX) este o formă substantivată a adj. înghețat,-ă (tradusă după germ. Gefrorenes); roșu,-ie I.1. Adj. "De culoarea sângelui, a rubinului", apare și în sintagma pătlăgea roșie (și substantivat, f.) "(...) pătlăgea, tomată"; vânăt,-ă adj., subst. I.4. (În sintagma) Pătlăgea (sau pătlăgică
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
înghețată s.f. (cu atestări începând din prima jumătate a sec. XIX) este o formă substantivată a adj. înghețat,-ă (tradusă după germ. Gefrorenes); roșu,-ie I.1. Adj. "De culoarea sângelui, a rubinului", apare și în sintagma pătlăgea roșie (și substantivat, f.) "(...) pătlăgea, tomată"; vânăt,-ă adj., subst. I.4. (În sintagma) Pătlăgea (sau pătlăgică) vânătă (și substantivat, f.). CDER: înghețată s.f. este dat printre alte derivate, s.v. gheață, fără alte explicații; roșie s.f. este considerat derivat, s.v. roșu,-șie adj.
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
înghețat,-ă (tradusă după germ. Gefrorenes); roșu,-ie I.1. Adj. "De culoarea sângelui, a rubinului", apare și în sintagma pătlăgea roșie (și substantivat, f.) "(...) pătlăgea, tomată"; vânăt,-ă adj., subst. I.4. (În sintagma) Pătlăgea (sau pătlăgică) vânătă (și substantivat, f.). CDER: înghețată s.f. este dat printre alte derivate, s.v. gheață, fără alte explicații; roșie s.f. este considerat derivat, s.v. roșu,-șie adj., fiind folosit "în loc de pătlăgică roșie"; vânătă nu apare ca substantiv, nici sub adj. vânăt, dar constituie una
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
certitudine un alt aspect cromatic decât cel indicat de adjectivul vânăt. Sensul acestui adjectiv nu ar fi putut evolua în niciun fel, prin niciunul dintre tipurile de modificare semantică, la sensul substantivului vânătă. ELR, s.v. conversiune, remarcă faptul că "adjectivele substantivate exprimă două valori importante în domeniul formării cuvintelor: a) "purtătorul unei însușiri" (leneșul m., leneșa f., pustiu(l) n.); b) "abstractul calității" s.n. art. fără pl. (înaltul (cerului), absolutul)". Or, deși are drept corolar, în multe cazuri, tot o substantivare
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
altele au o topică nefirească, divergentă față de regulile sintactice de îmbinare a cuvintelor (cf. FCLR I, p. 29-30), fiind formate, adesea pe baza unor modele străine, din substantiv + substantiv (concertmaistru, lege-călcare, omucidere, oțel-beton), pronume reflexiv + substantiv (sinucidere, sinucigaș), prepoziție + adjectivul substantivat tot + substantiv (atotputință) sau adverb + substantiv (josculcare); astfel de compuse nu se condensează; c) în sfârșit, compusele formate în alte limbi și preluate prin împrumut lexical pot avea ca și sintagmele aflate în aceeași situație o structură sintactică aberantă față de
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
constată cumularea de către termenul condensat a unui "sens extralingvistic, cunoscut de vorbitori dintr-o anumită situație de fapt proprie comunității de vorbitori în care se emite mesajul" (Dindelegan, p. 2). De aici rezultă că același cuvânt până și un adjectiv substantivat poate fi interpretat în unele contexte ca fiind datorat nu condensării, ci întrebuințării anaforice, iar în altele, ca aflat într-o etapă primară a procesului de condensare. Oricum, cele patru etape pot fi grupate câte două: în etapele primare, decodarea
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
este termenul imagine, care este rădăcină și pentru imaginație, dar cu toate acestea s-a dezvoltat o singură direcție de înțelegere a termenului. În majoritatea dicționarelor 3 imaginarul este definit ca ireal: "imaginar, Care există numai în imaginație, fictiv, ireal, substantivat domeniul al imaginației"4. Această tendință se datorează tradiției în care a fost folosit acest cuvânt, perioada specifică modernității în care imaginea, imaginația și implicit imaginarul au fost desconsiderate. Ceea ce era imaginar nu putea fi real și nu se putea
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
în contextele în care substantivul actualizează sensuri figurate, construcția cu articol și cea corespunzătoare, fără articol, fiind diferențiate și prin intonație: X este un țăran, față de X este țăran (Avram [1986] 1997a, ib.). În ce privește numele predicative exprimate prin adjective calificative substantivate, norma literară admite articularea nedefinită doar la adjectivele care exprimă însușiri negative: Ești un laș, Sunteți niște răi (vezi și Dimitrescu [1954] 2002a: 80-81). Structurile, nerecomandabile, în care se exprimă însușiri pozitive sunt astăzi în extindere: Ești o drăguță (Avram
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
expulzat din România (Constituția: 9) Oamenii sunt răi. Un medicament e făcut prin sinteză chimică "oricare medicament" (CORV: 79 și în CLRA). 2.3.3. Articolul nehotărât un este utilizat adverbializat, în fața grupurilor nominale cuantificate prin numeral sau în fața numeralelor substantivate ca nume proprii. Fenomenul, neînregistrat în gramatici, a fost semnalat recent (Stan 2006a, 2006b). Structurile înregistrate conțin numerale cardinale sau anumite formule numerice de tip fracționar (care includ numerale cardinale). Valoarea de "imprecizie", de "aproximație (numerică)" sau de "eventualitate", exprimată
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
e refrenul pe care-l repetă povestitoarea de basme (care odată cu povestirea înșiră salbe de mărgăritar) spre a arăta că povestirea continuă" sună explicația dată în Dicționarul tezaur al limbii române 121. Același dicționar atrage atenția și asupra unei utilizări substantivate atestate în secolul al XIX-lea sub forma șirte mărgărite pentru a numi vorbirea fără cap și coadă. Ea apare cu acest sens de pildă la Lazăr Șăineanu, în Influența orientală asupra limbei și culturei române. Ca să explice termenul ageamiu
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
unească cu pronumele personale neaccentuate în poziție enclitica: Cu forma compusă a infinitivului, pronumele enclitic este așezat după auxiliarul haber. 3. Infinitivele spaniole se pot substantiva cu ajutorul articolelor, demonstrativelor, posesivelor și a altor determinanți de genul masculin, singular: Infinitivele spaniole substantivate nu-și pierd caracterul verbal. Astfel pot să se construiască cu adverbe: 4. Infinitivele precedate de unele prepoziții pot forma sintagme fixe care sunt echivalente cu o subordonată circumstanțiala. Câteva construcții frecvente în limba actuala: Al + infinitivo este echivalentă cu
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
nărăntšǫ́ri" „a porunci”, "sfărșǫ́ri" „a sfârși”, "ạncălzǫ́ri" „a încălzi”, "prăjǫ́ri" „a prăji”. Infinitivul cu forma scurtă se folosește fără "a", iar forma sa lungă se utilizează și cu valori verbale: În formă substantivată, infinitivul lung intră de asemenea în unele construcții specifice: Indicativul prezent Verbele de conjugarea I care au desinența "-u" la persoana I singular și "-i" la a II-a singular au și forme alternative la aceste persoane, care provin din
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
calificative au ambele forme, cea lungă fiind obținută prin adăugarea lui "-i" la forma scurtă: "smeđ" > "smeđi" „maro”. În cazul lor, forma scurtă este numită și nedefinită, iar cea lungă este numită și definită. Acesteia îi corespunde în română adjectivul substantivat, articulat cu articol hotărât sau cu articol demonstrativ. Exemplu în context: "Kupio sam jedan šešir smeđ i jedan siv. Smeđi sam ubrzo izgubio, sivi nosim i danas" „Am cumpărat o pălărie maro și una gri. Pe cea maro am pierdut
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
al/a/ai/ale studenților”. Unele cuvinte au forme alternative, una terminată în consoana, cealaltă cu o vocală suplimentară: Vocală finală este facultativa în primele două cazuri, dar devine uneori obligatorie în celelalte, anume la dativ-locativul singular masculin al adjectivelor substantivate și al pronumelor care pot fi și adjective pronominale: "Obraćam se dobrim ljudima, a ne lošima" „Mă adresez oamenilor buni, nu celor răi”, "U jednim slučajevima uspeva, u drugima ne" „În unele cazuri reușește, în altele nu”. Desinența cazului instrumental
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
caracterizează prin terminație consonantica la masculin nominativ singular, iar cea lungă se obține prin adăugarea lui "-i" la forma scurtă: "bogat" > "bogați" „bogat”. În cazul lor, forma scurtă este nedefinita, iar cea lungă - definită. Acesteia îi corespunde în română adjectivul substantivat, articulat cu articol hotărât sau cu articol demonstrativ. Exemple în context: "Videsmo tu dva čoveka, jedan je bio siromašan, a drugi - bogat; siromašni je ćutao, dok je bogați mnogo pričao" „Văzurăm aici doi oameni, unul era sărac, iar celălalt - bogat
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
(din , în trad. „Atotputernic”, „Omnipotent”) este unul din atributele lui Dumnezeu în tradiția greacă. Substantivat, ca „Atotputernicul”, se referă la Dumnezeu. Septuaginta, prima traducere a Vechiului Testament din ebraică în limba greacă a folosit cuvântul "" drept echivalent al titlului ebraic "El Shaddai" (Dumnezeu). Creștinii timpurii au folosit acest termen pentru a-l descrie pe Iisus
Pantocrator () [Corola-website/Science/310251_a_311580]