104 matches
-
explicite ale confidențialității, sugerarea importanței corectitudinii studiului; chestionarea prin corespondență sau telefon; formularea întrebărilor la persoana a III-a. Facilitarea reamintirii subiecților În medie, cât alcool (bere, vin, tărie) ați consumat în ultima lună? Utilizarea unor situații concrete și apoi subsumarea lor (ex. în baruri, acasă, în vizite, la petreceri). Grijă față de întrebările ce necesită cunoștințe. Sunteți de acord cu măsurile politice luate de Emil Cioran? Veți rămâne surprinși să aflați că unii oameni vor cădea în capcana pusă și vor
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
omogene de retribuire la nivel național; funcțiile unitare de protecție socială a întreprinderilor românești - întreprinderile ca principali, dacă nu chiar ca unici furnizori de servicii și beneficii sociale; modul unitar de „încartuire” a activităților economice într-un cadru politico-ideologic, prin subsumarea unor activități de ordin economic și de producție unor structuri de organizare politică. Este acest punct de vedere inatacabil? 17. 3. Viitorul - schimbări previzibile Viitorul se pregătește în fiecare zii. În lumea muncii, sunt de așteptat câteva schimbări importante în privința
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
de sub conducerea lui N. Iorga, unde din 1906 figura și ca redactor, S.-A. a fost considerat un reprezentant tipic al curentului sămănătorist, apreciere doar parțial justificată, deoarece scrierile sale nu se încadrează întru totul curentului. Cartea care a determinat subsumarea sa la sămănătorism a fost romanul Două neamuri (1906). Aici se ilustrează într-adevăr ideea potrivit căreia suferințele și dramele țărănimii din epocă s-ar datora exclusiv moșierilor, arendașilor și cârciumarilor străini, îndeosebi greci și evrei, pripășiți în lumea satelor
SANDU-ALDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289464_a_290793]
-
cele două „Introduceri” la Cpj, pot fi citite din această perspectivă. Kant pune în relație această facultate cu un concept al finalității naturii. „Finalitatea naturii” se exprimă în conceperea experienței ca sistem de legi, un sistem care se constituie prin subsumarea unor legi particulare date unor legi mai generale, care însă nu sunt date41. Spre deosebire de intelect, facultatea de judecare acționează potrivit „principiului afinității legilor particulare ale naturii”42. Îndeosebi din lectura capitolului IV („Despre experiență ca sistem pentru facultatea de judecare
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
particulare ale naturii”42. Îndeosebi din lectura capitolului IV („Despre experiență ca sistem pentru facultatea de judecare”) al „Primei introduceri” reiese că prestația specifică pe care Kant o atribuie acestei facultăți este unificarea experienței, integrarea legilor într-un sistem prin subsumarea unor legi empirice deja stabilite altor legi tot mai inalte. Natura se orientează după intelectul nostru doar în privința „legilor ei formale”, în virtutea cărora ea este obiect al experienței in genere, dar „cât despre legile particulare sau diversitatea și eterogenitatea lor
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în orice moment al timpului. La întrebarea care este temeiul acestei deosebiri dintre cele două tipuri de judecăți, Kant răspunde că în cazul judecăților de experiență asocieri stabilite empiric vor fi subsumate categoriilor și principiilor intelectului pur. În lipsa unei asemenea subsumări, judecățile noastre empirice vor reprezenta doar „o înlănțuire logică a percepțiilor într-un subiect care gândește”. Afirmație care, în lumina explicațiilor date de Kant, va trebui înțeleasă în sensul că pentru un subiect anumite percepții s-au corelat în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
relații necesare ale acestora. Valabilitatea obiectivă a judecăților de experiență „nu înseamnă nimic altceva decât valabilitate necesară și universală”. Kant precizează de asemenea că toate judecățile empirice sunt, mai întâi, simple judecăți de percepție. Ele devin judecăți de experiență prin subsumarea „înlănțuirilor logice ale percepțiilor” conceptelor intelectului pur. Această subsumare explică valabilitatea obiectivă proprie judecăților de experiență, „corelarea universal valabilă și necesară a percepțiilor date” care „nu se întemeiază niciodată pe condițiile empirice”57. Propoziția „Când razele soarelui lumineză o piatră
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
experiență „nu înseamnă nimic altceva decât valabilitate necesară și universală”. Kant precizează de asemenea că toate judecățile empirice sunt, mai întâi, simple judecăți de percepție. Ele devin judecăți de experiență prin subsumarea „înlănțuirilor logice ale percepțiilor” conceptelor intelectului pur. Această subsumare explică valabilitatea obiectivă proprie judecăților de experiență, „corelarea universal valabilă și necesară a percepțiilor date” care „nu se întemeiază niciodată pe condițiile empirice”57. Propoziția „Când razele soarelui lumineză o piatră, ea se încălzește” este unul din exemplele de judecată
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ci ordonă, deși fără a putea determina limitele acestei unități”7. Kant va menționa trei cerințe, pe care le va caracteriza drept principii generale ale cercetării naturii, și anume principiile omogenității, sprecificării și continuității formelor. Primul principiu orientează intelectul spre subsumarea diversului unor genuri superioare, al doilea cere căutarea varietății, adică a speciilor inferioare, iar al treilea „ordonă” o trecere de la o specie la alta prin creșterea graduală a diversității 8. Cu alte cuvinte, primul principiu ne cere să căutăm unitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
brodându-se întotdeauna pe o pânză de fond care este sufletul lui homo europaeus. Cu alte cuvinte, ar fi vorba de un punct de vedere potrivit căruia ceea ce-l conduce pe om în toate momentele devenirii spiritului este înțelegerea și subsumarea idealurilor sale unui ideal universalist. Să avansăm ipoteza că același homo europaeus, respectiv homo universalis a construit lumea, dar nu pentru prezent sau pentru viitor, ci pentru el, ceea ce ne face să credem că viziunea despre univers e extratemporală. Având
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
de mână. Cel puțin ea era aceeași. Un lucru stabil într-un univers transfigurat. Trandafirul. Partea de el din mine avea o voință proprie și mă silea să mă supun dorințelor sale. Eul din mine era slăbit, vlăguit de șocul subsumării. Am rămas așa și m-am uitat la Trandafir, mult, foarte mult timp. Protuberanța de pe tulpină părea să exercite asupra mea o fascinație imensă, o atracție magnetică. Poate că partea de el din mine era cea care făcea asta. Deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
puternic dintre abordarea pozitivistă și cea fenomenologică s-a particularizat în sociologie în distincția dintre explicație și „înțelegere” (verstehen) - sau, cum tot mai mult i se spune și în românește, „comprehensiune”. În cadrul explicației, cercetătorul lucrează cu scheme cauzale și cu subsumarea fenomenelor particulare la legi generale; aici el evidențiază legături statistice, influențe și determinări (de preferință cuantificabile) între fenomene și procese sociale, lucrează cu variabile „dependente” și „independente”, cu structuri factoriale, câtă vreme în intuiție se face apel la empatie (capacitatea
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
state liberale, pacea democratică ar putea înlocui balanța de putere ca tendință de echilibru dominantă în interiorul sistemului internațional. Prin urmare, dezbaterile dintre neorealiști și liberali, privind procesele de construcție a identității de stat și socializarea în relațiile internaționale sugerează posibilitatea subsumării intuițiilor neorealiste și a celor instituționaliste într-o sinteză mai largă, compatibilă cu perspectiva asupra sfârșitului Războiului Rece ca punct de cotitură istoric major în politica mondială. Studiile de caz sunt examinate în capitole separate. Universul de cazuri posibile este
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a triunghiului. Modelul triunghiular al relației dintre teoria neorealistă, teoria instituționalistă și cea liberală este ilustrat în Figura 2.2. O asemenea conceptualizare pune sub semnul întrebării validitatea enunțului lui Keohane, potrivit căruia instituționalismul reprezintă baza cea mai puternică pentru subsumarea programelor de cercetare ale abordărilor concurente. Ea sugerează că, probabil, axarea liberalismului asupra consecințelor generative ale anarhiei și asupra traiectoriei generale a socializării în sistemul internațional va duce la mai multe rezultate, în căutarea unei sinteze generale între teoriile concurente
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
empirice și a evenimentelor particulare (vezi cap. 3). Aceste legi acoperitoare sînt în schimb testate prin deducerea de ipoteze și confruntarea lor cu alte evenimente, comparabile cu acelea care dăduseră naștere legilor. Dacă testul reușește, atunci evenimentul este explicat prin subsumare la această lege generală. Dacă nu, legea trebuie să fie adaptată sau, dacă acest lucru nu se poate realiza fără a afecta coerența logică a legii, legea trebuie respinsă. În ultimul caz, se spune că legea a fost falsificată. De
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
matematic de perfecțiune. Matematica și fizica impun standardul dezvoltării științelor, inclusiv a celor umane. Aceasta face din căutarea legilor generale deși nu neapărat și universale programul de cercetare legitim din punct de vedere științific. În al treilea rînd, naturalismul susține subsumarea teoretică a explicației științifice. Ipotezele sînt deduse din legile acoperitoare (de obicei cauzale), iar cazurile particulare sînt subsumate și astfel explicate. În fine, ea consideră falsificarea drept criteriu științific de demarcare, care separă știința de celelalte elaborări și teoria științifică
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
așa fel încît să includă mai multe caracteristici, cum ar fi cea de a face ca disciplina relațiilor internaționale să nu mai fie înglobată de alte discipline sau preluată de către o economie politică internațională mai cuprinzătoare. Dacă o astfel de subsumare trebuie să se bazeze pe conceptul neavenit de anarhie, ea nu are cum să reușească. În această interpretare, care acoperă, desigur, doar o parte a proiectului, Logic of Anarchy susține încercarea de a menține suprapuse granițele disciplinei și ale realismului
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a organismului, care are o unitate calitativ eterogenă; această unitate morfologică Își găsește un corespondent În sinergiile funcționale, care se unesc În armonia fiziologică a ființei. Unitatea anatomică se Întregește prin convergența funcțiunilor organice. Caracterul dominant al structurii individualității este subsumarea riguroasă a funcțiunilor disparate unității superioare a organismului, coordonarea tuturor fenomenelor vieții Într-un mănunchi unitar, explicând aspectul de «unitate În varietate» și diversitate ale individului biologic. Se poate spune, În general, că individualitatea umană reprezintă un tot circumscris, În
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
În secolul al XIX-lea, la început, se creează și substantivul clasicism care desemnează o anumită școală literară, coagulată în jurul unei doctrine estetice, care, în cazul de față, presupune principii precum imitația anticilor și a naturii, finalitatea morală a artei, subsumarea creației la un set de reguli, accentuarea rațiunii ca element esențial etc. O dezvoltare a acestor principii se va realiza în subcapitolul următor. Deși se mai fac echivalări totale între noțiunea de clasic și clasicism aceasta este o greșeală întrucât
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
expresia etc., reprezintă o concretizare a unei aspirații raționale către ordine. În acest sens, clasicismul secolului al XVII-lea privește creația drept rodul aplicării unui cod estetic general. Desigur, acesta este aspectul care a generat revolta romanticilor, ducând la o subsumare parțial justificată a ideologiei clasice sub semnul sterilității dogmatice. Parțial justificată deoarece, într-adevăr, după cum s-a observat din concluziile privitoare la disputa din jurul Cid-ului, clasicismul a avut numeroase tendințe de alunecare înspre un absolutism academic, în sensul impunerii artificiale
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
pe scriitorii minori Scudéry, Quinault sau Chapelain. Dincolo de această absolutizare, ce dovedește că elanul modernului Perrault era mai presus de judecata sa literară, se mai observă un paradox: marii clasici, dați ca exemplu de Moderni, își creaseră operele printr-o subsumare la principiul imitației, avându-i ca etalon pe antici. Cu toate imperfecțiunile lor, teoriile lui Perrault asociate îndrăznelii și dorinței de afirmare, au deschis totuși drumul spre o nouă percepție a actului artistic ce presupunea, printre altele, și integrarea în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
franceza se scria ca la Versailles; în care mulți autori în loc de idiomul natal, preferau pe cel al grațiilor și al filosofiei, care le permitea să fie citiți în toate țările."101 Așadar, atât admirația cât și pragmatismul a dus la subsumarea voluntară la principiile și limba culturii franceze. Cu alte cuvinte, în termenii lui Eugen Lovinescu, are loc acum o "mutație a valorilor estetice", concretizată prin adaptarea la spiritul veacului, coagulat în liniile directoare ale civilizației franceze. Națiunile Europei pulsează în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în ceea ce privește criticul și cu aspectul privitor la insuficiența cunoștințelor acumulate: "Învățătura puțină e un lucru grav / Soarbe până la fund, sau nu mai bea deloc din Izvorul muzelor"158 Dincolo de existența intuiției, unui critic i se mai cere empatie în sensul subsumării la intențiile creatorului precum și răbdarea și înțelepciunea de a cerceta opera în întregul ei pentru a surprinde înțelesul deplin al acesteia. Nu perfecțiunea părților trebuie căutată, ci doar perfecțiunea întregului. Sunt observații deosebit de pertinente și logice, la fel cu cele
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de veac evoluția spectaculoasă a criticii literare. Astfel, printre figurile marcante care par a se fi subsumat întru totul sfaturilor din Eseul asupra criticii se numără și Samuel Johnson care continuă în plin secol al XVIII-lea tradiția clasicismului prin subsumarea analizelor sale literare la ideea de rațiune, ordine și finalitate morală. În studiul său deosebit de interesant Doctor Johnson: A Study in Eighteenth Century Humanism Percy Hazen Houston face o paralelă între criticul englez și Boileau, considerând că există numeroase similarități
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
cea romantică marcată de suflul prospețimii și al unui tumult spiritual care corespundea stării de exaltare a momentului. Ca urmare, după cum o arată peisajul literar mozaical, alegerile pașoptiștilor au urmat ideea unui compromis, considerând necesare pentru nou-formata literatură română, atât subsumarea la un set de reguli estetice, afilierea la anumite modele sau crearea unor opere cu scop educativ principii clasice -, cât și cultivarea inspirației din istoria neamului și frumusețile patriei, dezvoltarea originalității, care sunt principii de factură romantică. În esență, s-
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]