117 matches
-
clasică". "Idealul formal" al sonetului apare transmutat într-un "orizont substanțial", descoperind impulsul larvar al imaginarului acvatic de-a produce el însuși forma. "Sculpturalizînd" substanța fluidității, sonetul o asociază cu tema marină dată acum pe față și nu doar ilustrată subtextual. Impusă inițial din exterior, în temeiul unor norme imaginative diverse, livresc constelate, ori al unor imbolduri doctrinare, forma ajunge a se manifesta, în cele din urmă, ca o "extază a imaginarului" care a izbutit a absorbi principiul formal în cel
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
publice și activități politice propriu-zise îi marchează puternic atît creația cît și estetica și morala implicită a operei. De altfel, există la el o permanentă oscilație între un anumit tip de pictură suficientă sieși, fără contexte sociologizante și fără ideologizări subtextuale, și o pictură voluntaristă, eroizantă, a cărei miză este artistică doar în subsidiar. Din prima categorie fac parte, cu precădere, peisagistica, potretele compoziționale (Cecilia Cuțescu-Storck, 1910, Pe terasă, 1909-1910, Ștefan Luchian, 1912, Ion Brezeanu în Năpasta, 1921, Portret de femeie
Camil Ressu, la o nouă privire (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16493_a_17818]
-
având grijă totodată să atragă atenția asupra conflictului permanent dintre "proiectul bovaric al vitalismului", de sursă livrescă ("instrucția ideologică a poemului", "gimnastica energizantă se face cu halucinogene livrești", "ideologia potenței", "tentația de a 'remilitariza' imaginarul") și "insurecția imaginarului", a "apelor subtextuale". Substanța acvatică a luminii, lichefierea focului, esența lichidă a timpului, chiar "lichefierea morții" sunt reliefate cu argumente și exemple convingătoare. Sub un titlu insolit, Apa conceptuală, este adusă în dezbatere, din același unghi al modelării imaginarului de către principiul acvatic, și
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
precar, legat de supoziția gratuită a �onorurilor� pe care le-ar fi așteptat Goma. De asemenea trecem peste imprudenta paranteză cu bătăliile de pe frontul sovietic, din care ar rezulta năstrușnicia că un istoric - așa cum se vrea de atîtea ori, măcar subtextual, autorul aci discutat - nu s-ar mai putea ocupa cu... istoria, din pricina evenimentelor, uneori inevitabil presante, ale contemporaneității. Dar nu putem trece peste constatarea - stupefiantă! - că Alexandru George, atît de apropiat de Goma în blamarea disidenței românești, tocîndu-i mărunt ca
Alexandru George show (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16113_a_17438]
-
al câte unui Pașadia Măgureanu și al câte unui Mitică, al câte unui Aubrey de Vere și al câte unui Lache. Firește, asumate cu precauție și nu urmate cu ochii închiși, cele două modele nu explicitează în nici un fel teroarea subtextuală sau forța imprevizibilă a stranietății. Acestea din urmă sunt - mai probabil - de origine natural suprarealistă sau adoptiv expresionistă. Nefiind un roman în toate nuanțele implicate de acest termen, Cafeneaua Pas-Parol reprezintă, totuși, chiar în fața unui examen purist, o sumă de
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
Și sângerați cu luciu, cârnați să rupă podul,/ Untură și slănină ce biruie covata." Nu e, de asemenea, deloc surprinzător Musafirul întârziat, un fel de autoportret al chefliului, al gurmandului, al mâncăului rabelaisian care era George, autoadmirându-se, nu fără o subtextuală autoironie "cum bea și cum mănâncă, teribil mastodont", și al nelipsitului povestitor, "neobosit să toace cu vorba universul". Asemenea texte ar trebui publicate separat, aici părând rătăcite printre zecile de nume care bat bine peste sută. în marele devotament pentru
Remember by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7066_a_8391]
-
implicit teatral. Bocsardi are un foarte puternic simț al detaliilor relevante. În spectacolul lui nu numai personajele dobândesc un relief particular, o anume pulsație carnală, a viului, ci și soluțiile formale, fie că-și circumscriu nedisimulat semnificații de sorginte simbolică, subtextuale, fie că în destule situații sunt împinse spre ceremonial, vădit spre a fi mai aproape de canonul estetic asumat. Ceea ce am făcut până aici nu aș vrea să se considere o introducere la o cronică de spectacol. Pentru că dacă așa privim
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
omagial care plasa avangarda românească în pole-position-ul celei europene (idee alimentată mai cu seamă în anii de glorie ai protocronismului ceaușist) se clatină. Nu prin negație sau prin răsturnare, nu prin denunț scientist sau prin demitizare brutală, ci prin relativizarea subtextuală a unui "complex periferic" de care au suferit & profitat - în cantități egale - autori ca Ion Vinea, Tristan Tzara, Benjamin Fondane sau pleiada postumă de comentatori entuziaști ai lui Urmuz. O altă variantă - în optica mea, mai credibilă decât cea dintâi
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
de lîngă Văcărești". Același Tuzluc își sfîrșește zilele bolnav în mahalaua Oțetarilor, după ce suferise un atac în timpul căsătoriei lui Păturică cu Kera Duduca la Biserica Lucaci, aflată peste drum de casa lui Anton Pann, prietenul romancierului. O topografie intimă schițată subtextual formează țesătura cea mai rezistentă a romanului și atestă asimilarea completă a lecției balzaciene. Ciocoii vechi și noi rămîn în literatura noastră nu doar ca prim roman reușit, dar și ca prim roman în care reconstituirea documentară s-a transformat
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
egocentrică de pe Șoseaua Ștefan cel Mare pînă-n străfundurile cosmosului, la universalul Purușa în care se încorporează "Mircișor") să rivalizeze exegetic și axiologic cu construcțiile clasice ale predecesorilor care formează centrul ierarhiilor de decenii? Apoi: în ce măsură volumul trei s-a alcătuit subtextual din rațiuni de marketing, mizînd, adică, o dată, pe așteptările la intern și, a doua oară, la export, dorind, așadar, să umple golurile de atîta vreme reclamate [...]? Cîtă crezare - și ce pondere în judecata estetică - să acorzi firului narativ ca atare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
e mai aproape de Ion Caraion, Dimitrie Stelaru, Constant Tonegaru, Ben Corlaciu decît de expresioniștii noștri rurali din generația ^60), Adrian Alui Gheorghe dă impresia a fi osîndit la a contabiliza exclusiv aspectul de coșmar al existenței. E neîndoios și o subtextuală ripostă la o epocă a absurdului potențat, o expresie a dezgustului și a revoltei provocate de condiția umană în totalitarism, mai bine articulată ca atare decît la șaizeciști. Prezumăm că printr-un soi de metonimie morală poetul ajunge la viziunea
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
capriciile și chiar și viciile ce însoțesc îndeobște elaborarea unui text literar“, „ îndoielile și vanitățile , dubiile și repudierile de sine în perspectiva timpului“, „ispita abandonului, iminența momentelor de lașitate interioară sau, dimpotrivă, asumarea actului creator pentru valoarea lui cathartică“. O subtextuală decepție mustește în liniile unui asemenea aparent pedant program de investigație. Sine ira et studio, prozatoarea vădește o mentalitate de clinician ce obiectivează sîngerările, tratează suferința cu scrupule aseptice. Clasificările înseși pe care le schițează în cadrul acestui amplu portret de
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
conștiinței cuvîntului acordă acestei producții caracteristici în consecință. Poezia se structurează pe factori ce țin de un "comentariu" explicit sau implicit, aproape totdeauna relativizant, sceptic. Cuvîntul e reliefat ca atare pentru a degaja un aer de neîncredere. O reflecție, frecvent subtextuală, "raționalizează" fluxul imagistic, direcționează mareea metaforică spre țărmul unor atitudini fie și punctate cu discreție. Moralizarea astfel obținută e una de factura incredulității, denunțătoare de clișee, anxioasă în preaplinul (cum un ciorchine îndesat) al corespondențelor: "În sufletul nins a început
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
V. Alecsandri, Al. Odobescu, Al. Xenopol, Al. Lambrior). Printr-o operațiune de magie critică, Maiorescu făcuse să apară, pentru necesitățile demonstrației, un curent literar deocamdată ipotetic, opus însă vechilor orientări. Asistăm la un fel de naștere prematură a junimismului. Intruziunea subtextuală a politicului se observă ușor în polemica purtată. Fără să aibă aerul că o face, ba chiar susținînd că viziunea sa ocolește politicul în studiile literare, Maiorescu își clădește argumentarea pe o temelie doctrinară clară: conservatorismul organicist, îmbinat însă cu
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
mijlocul de căpetenie prin care Val Gheorghiu încearcă a contracara realul dezamăgitor îl reprezintă perspectiva retro, nelipsită, cum singur se grăbește a specifica, „de o patină a unui romantism cumva desuet și vag aberant". Rîndurile apar furnicate de un melos subtextual, inducînd un fior fantomatic. Doi îndrăgostiți „se întorc, ținîndu-se de mînă, pe sub teii uscați, visîndu-se ca-n atîtea rînduri, în vremea lui Conachi", pentru a se opri „în fața unui grilaj din celălalt veac". Într-o casă cu parfum de epocă
Performanțe stilistice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6247_a_7572]
-
constituie una dintre particularitățile definitorii ale prozei lui Mircea Horia Simionescu. Dicționarul onomastic (1969), primul volum al tetralogiei, reprezintă o reconsiderare ironică și parodică a nivelului onomastic al ficțiunii, reprezentat de universul numelor. Putem considera această carte ca o meditație subtextuală asupra condiției umanului și asupra condiției estetice a ființei. Este, cum observă N. Manolescu, „cel mai original metaroman (...), un roman al numelor proprii, care sunt adevăratele lui personaje”. Onomastica e cea care, printr-un joc superior al imaginației, creează o
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
care le finanțează", adaugă Manning, argumentând că, în alegerile desfășurate în Irak în 2010, presa a mințit opinia publică, prezentând o situație stabilă. Poate că vă amintiți că presa americană era plină de articole despre succesul alegerilor din Irak (...). Mesajul subtextual era că operațiunile militare americane au fost eficiente în crearea unui Irak stabil și democratic. Însă noi, cei care am fost acolo, eram conștienți de o realitate mult mai complicată".
SUA şi presa americană au minţit. Cine spune by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/54045_a_55370]
-
medievale, criptice la cele ale prezentului fugace, frumusețe care conotează împlinirea cu stingerea. Trandafirul acoperă totul, e un semn total, integrator, peste ochii închiși sau uimiți, de ceea ce văd deschiși dincolo, roza dantescă, infinitul iubirii. Concilierea, pacea, iertarea - sugestii fine, subtextuale. Univers floral, specii cunoscute de toată lumea, la Baconsky, dar înnobilate de rostirea vrăjită parcă, flori în straturi, solemne, oricum, contemplate în grădină sau poate duse la morminte, cum se obișnuiește de Ziua tuturor defuncților în Ardeal, la 1 noiembrie. Ziua
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]
-
poetului, născută din „grâne, din fân, din cucuruz”, este conectată la, „mireasma pământurilor sfinte” din Câmpia Transilvaniei, vibrând totodată la „cântecul de greieri”, la „behăitul turmei” sau la „mugetul de vite”. Muzicalitatea versurilor, armoniile lăuntrice ale poemelor nu exclud gravitatea subtextuală, reculegerea, retranșarea în sine, căința sau sentimentul cvasireligios al naturii din unele versuri. Irizările memoriei transcrise de Ion Horea în recentul său volum Scribul (Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2011) reflectă sugestivitatea unui imaginar poetic care își conservă în articulațiile versurilor asumarea
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
Polirom, 2011) ni se oferă, în patru secțiuni ample, o sumă de investigații ale activității unor personaje, o radiografie a unor evenimente și o evaluăre a unor situații care au trasat profilul a ceea ce Tony Judt numește „un secol uitat.” Subtextual, el polemizează cu acei political scientists care au definit veacul trecut drept „secolul scurt”, cel început cu triumful revoluției bolșevice și încheiat cu căderea comunismului. E vorba, totodată, și despre accelerarea evenimentelor istorice, îndeosebi după catastrofa din 11 septembrie 2001
Brave old world (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5663_a_6988]
-
o explicație globală, acoperind deopotrivă biografia și opera, ambele trădând același mecanism complicat și, aparent, alimentat de puteri contrare. S-a considerat, întotdeauna, că ne aflăm în fața unui "caz" (e și aceasta o definire...), dar unul aparte, ceea ce - prin sugestii subtextuale - ar însemna căderea scriitorului sub un destin care a sudat paradoxal semnificațiile, nu mai puțin paradoxale, biografice și literare. Sîntem trimiși în acest fel la ideea că, într-un regim totalitar, dezlănțuite, operând prin violență strict controlată și cu maximum
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
expresii imunde al subteranului. Dar cum istoria nu este niciodată absolvire, prețul devine inevitabil. Evident, coloratura mitologică practicată în Euridice nu putea deservi un program care înlătura, ab initio, încifrarea prin simbol și metaforă, alunecările textuale menite a acoperi jocurile subtextuale, "trădarea" textului prin context ș.a.m.d. În încercarea de a concentra în expresie definitorie codul epic al acestor texte, o direcție deja consacrată ne propune a le vedea ca aparținând epopeii, desfășurând operația analitică în zona poieticii, a tehnicii
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
Gabriel Chifu, P.P. îi amintește pe Mircea Dinescu, Virgil Mazilescu, Grete Tartler, Doina Uricariu, dar și pe mai vârstnicii Emil Brumaru, Angela Marinescu, Mihai Ursachi. Deși considerați neomoderniști, de orientare manieristă, ei scriu altfel decât generația ’60. „Limbajele rafinate, irigate subtextual de un livresc bine asimilat” sunt mai ales vizibile la echinoxiștii Adrian Popescu, Dinu Flămând, Horia Bădescu și Ion Mircea, care „își afirmă atitudinea și responsabilitatea prin construcția unor universuri organice și prin orgoliul apartenenței la o castă aflată în
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]
-
e cam mult? - N.M.), dar și independența de atitudine, distanța față de orice înregimentare partinică, PSD included -, dar este oare PSD-ul de stânga, mai ales după epoca Năstase? - au reinventat critica de direcție.” Mă gândesc cu îngrijorare la posibila referire subtextuală la Titu Maiorescu. Mai ales că „Înapoi la Gherea!” i-a trecut prin minte lui Paul Cernat ca o eventuală „ricanare, bagatelizare sau ignorare a actualității autorului Neoiobăgiei” de către elitiști și acoliții lor. Mărturisesc rușinat că n-am prevăzut că
O nouă critică de direcție în cultura română? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3341_a_4666]
-
despre fragmentarism mai ales în ultimele decenii, niciunui romancier nu i-a fost vreodată la îndemână privirea integrală, absolută și definitivă asupra lumii. Marile desfășurări epice pot fi cuprinzătoare, cu mulțimi de personaje puse în mișcare, cu o consistentă filosofie subtextuală, dar cunoașterea omenească pe care o transcriu rămâne mereu fragmentară, parțială, remaniabilă. Pentru Andrei Pleșu, cel din Jurnalul de la Tescani, fragmentul reflectă „procedura intimă a gândirii.” Gândim intermitent. Intermitența nu e numai „condiția gândirii, dar și igiena ei, ritmul ei
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]