117 matches
-
delicate sau extrem-vulnerabile (Mihai Beniuc, Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, Miron Radu Paraschivescu ș.a.). Traiectoria, nu o dată capricioasă, a câte unui destin literar, e trasată succint, cu o distanțare afabil-ironică. Rezervele moral-estetice nu lipsesc, ele sunt însă rostite când aluziv, când subtextual, cu o insinuare stilistică înșelătoare, în genul „perfidiei” lui Perpessicius. Alteori, judecata e tranșantă și S. - se poate observa la o nouă lectură - nu are ce „revizui” în capitole suficient de severe, cum ar fi cele despre ultimele creații ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
propune o lectură stilistică a poeziei, înțeleasă ca meditație asupra poeticității, vizând o interpretare tipologică, integratoare, care să nu piardă totuși sentimentul unicității experienței estetice, ca experiență profund existențială. Totodată, "infuzia de creativitate" pe care o presupune critica stilistică, "dezvoltând subtextual un sens teoretic despre literatură, face din ea o ipostază importantă a hermeneuticii ca știință generală a interpretării"139. De altfel, subliniază cercetătoarea, exegeza stilistică are nevoie de o "infuzie de "impresionism", în sensul dublării timpului euristic al exegezei de
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
locutorului (nervozitatea, echilibrul, nerăbdarea, plictisul etc.); * Instrumentalăeste focalizată pe un singur scop precis, urmărește anumite efecte și obiective manifestate în comportamentul receptorilor; Scopul comunicării (poate fi explicit sau implicit, declarat de participanții la actul de comunicare sau observant la nivel subtextual și subliminal (sub nivelul conștiinței, ce nu poate provoca o reacție, în urma unor strategii tot mai dezvoltate) poate fi: informarea; persuadarea; argumentarea; explicarea; atenționarea (prin mesaje scurte, în general); destinderea (gluma, bancul); descrierea; exprimarea emoțiilor, a sentimentelor; sensibilizarea (înrudită, ca
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
Edgar Papu avea să numească pansemantism. Lectura superficială, care își neglijează obiectul declanșează resortul polemic necruțător al lui M.. Pentru revelarea pansemantismului, el propune trei tipuri de lectură, conjuncte și complementare: textuală („la nivelul epidermei textului”), contextuală (în vederea dezambiguizării) și subtextuală (pentru identificarea funcției aluzive și a „arheologiei” cuvintelor). Istoricul literar disociază între o biografie exterioară și una interioară, aceasta din urmă urmărind felul în care aleatoriul vieții (al biografiei exterioare) este „redimensionat [...] după cerințele creației”. Deși marcat de ideologizarea discursului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
pe la biuroul nostru, spre a regula această afacere Într-un chip mulțumitor pentru amândouă părțile...»”. Într-o singură frază, arogantul expeditor al scrisorii revarsă asupra adversarilor politețuri, dar strategia lui nu mai e aceea a Învăluirii prin insinuări, În mesaje subtextuale, ca În cazul lui Trahanache. Cu Zoe e mai direct (Cațavencu deține „un document iscălit de amabilul nostru prefect și adresat d-voastră”) și mai explicit: „Acest document vi s-ar putea ceda În schimbul unui sprijin...”. Acest vi s-ar
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
coloniei prezentată cu fast vizitatorului de ocazie. Aparența de realism, minuția și seriozitatea descrierii mecanismului ororii ne introduc Însă treptat dar definitiv În plină aberație, În grotesc, demențial, monstruos. "Discreția și subtilitatea [...] Îl Îndeamnă pe ironist să mențină În zona subtextuală mereu alte porțiuni ale unui discurs virtual complet, astfel Încît receptorul, chiar dacă știe că trebuie să conteze pe o exprimare oblică, poate fi Încă derutat de o omisiune sau inversiune intervenită În regiuni socotite inofensive." Cu o Îndelungată argumentare, de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
teme și motive, cât și a unui stil etc., obiectul parodiat putând fluctua de la caz la caz), de această dată nucleul îl formează "cuvântul străin" care devine "arena de luptă dintre două voci", cea din primul plan, auctorială, și cea subtextuală din planul secund, aparținând obiectului parodiat, adică "stilul altcuiva ca atare, dar și maniera social-tipică și individual-caracterologică de a vedea, a gândi și a vorbi"36. Ancorându-și observațiile pe teritoriul deschis de B.M. Eihenbaum, pe care-l contrazice, și
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
-și piardă mințile de singurătate, Robinson mimează, "maimuțărește", asemenea lui Don Quijote odinioară, ordinea socială, a cărei artificialitate e ridiculizată în Constituția Insulei Speranza începută în a o mia zi a calendarului local, laolaltă cu toate utopiile pe care le evocă subtextual. În "Articolul I", autoproclamatul "Guvernator al insulei Speranza situată în Oceanul Pacific între insulele Juan Fernández și coasta occidentală a statului Chile" își rezervă dreptul de a "legifera și executa pe întreg teritoriul insular și al apelor sale teritoriale potrivit căilor
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
astfel accesul la „miracolul” universal („Nu e voie să rîzi sau să plîngi decît Într-o gamă a solfegiului de monede” - citim În Pădurile orchestre). Or, pentru Voronca, la fel ca pentru alți poeți de avangardă, mobilul tensional care alimentează subtextual demersul „poetizant” este tocmai amenințarea stagnării spirituale, a cantonării În tiparele comode ale unei existențe În care filonul liric riscă să secătuiască. Poemul devine atunci un soi de compensație, o Încercare de resuscitare a imaginarului Încătușat, o invitație la descoperirea
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
în studiul Eminescu văzut de G. Călinescu, criticul nostru traversează cu o privire cordial-comprehensivă și obiectivată impunătoarea biografie dedicată poetului și exegeza asupra operei. Este o incursiune foarte interesantă, pendulând discret între judecata cumpănită, aprecierea francă, prețuirea deschisă și rezerva subtextuală, mai totdeauna îndreptățită - și, aspect deloc neglijabil - formulată în termeni urbanacademici. Rândurile conclusive sunt înalta probatoare: „...imaginea critică pe care a construit-o G. Călinescu e ipostaza speculativă a energiei exprimată mai întâi prin imaginea biografică. Sub liniștea impersonală, schematizată
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
sărituri din piatră în piatră și, dacă cititorul simte adesea și câte o amețeală, senzația vine din prăpăstiile fără de care nu există piscuri.”1 Scriind despre Arghezi la scurt timp de la apariția Cuvintelor potrivite, Vladimir Streinu caută o delimitare semnificativă, subtextual dar și explicit polemică, față de ceilalți critici ai vremii. E. Lovinescu îl fixa pe poet în perspectivă baudelairiană, cel mai frapant punct de contact dintre cei doi creatori fiind, în viziunea criticului sburătorist, „amestecul macabrului cu senzualitatea”2. G. Călinescu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
cele mai banale; totodată, întâmplările și lucrurile cele mai obișnuite ascund sub masca banalului groaza, decăderea și moartea. Desigur, nici din acest roman nu lipsește aparatul livresc-filologic, și nici performanța bibliografică pe o temă dată, tot atâtea ingrediente ale parodiei subtextuale care dinamizează spectaculara partitură barocă. În aceeași măsură, filonul creștin atotprezent este un garant al altitudinii spirituale și stilistice de la care Pavič țese strălucitele veșminte filosofice, iconografice și teologice ale romanului: Dacă înțelegem că veșnicia coboară ca o binecuvântare de la
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Süskind rămâne același ingenios portretist, inclusiv de roluri secundare, un descriptor matematic de interioare și detalii încărcate de aluzii și presimțiri, un topograf al Parisului. În Porumbelul se întrece pe sine prin stilul duplicitar, al gravității clasice minate de ironie subtextuală, dar mai ales prin descifrarea psihologică a șansei noastre, de regulă ratate, de a ieși din autismul complexelor spre marea întâlnire-comuniune cu chipul și asemănarea hărăzite nouă prin botez. Amicii crimei perfecte Andrés Trapiello (n. 1953, Leon) locuiește din 1975
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
sora acesteia, Luisa, pe Dean, tatonând terenul suspiciunilor în jurul cauzei și împrejurărilor morții, climatul fiind unul de uluire resemnată și asumare discretă a fatalității. Introducerea Unicului în scenă și a anturajului său de curteni caricaturali, este un prilej de ironie subtextuală dar și de satiră politică (în măsura în care narcisicul personaj trebuie să-și țină discursul, stilizat de "negrul" Victor și supervizat de Juan Téllez, la Strasbourg), autorul comentându-le nu numai ticurile vizuale sau verbale, ci și pe cele lexicale, pe o
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
lumea. Stările ca atare rămân în urmă, zguduiri producătoare de falii pe care autorul le cercetează detașat, silind cuvintele să le descrie sau să le evoce. Moartea, însingurarea, prăbușirile interioare, absurdul, divorțul de lume și revoltele în van sunt motive subtextuale. V. aspiră la elaborarea unei „matematici a morții” și a unor formule lingvistice noi și concentrate pentru exprimarea problemelor existențiale grave. Uneori, ca în tulburătorul psalm De ce, Părinte?, neputința de a da divinității un sens îl duce de la inchietudine la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
povestirii se revendică de la refuzul oricărei tentații de a explica, implicit de a canoniza, dimensiunea satanică a personajului feminin, învăluit într-o ambiguitate incitantă. Încântat de amuzanta hârjoană dintre cei doi eroi, la prima vedere, cititorului i se refuză conotația subtextuală a detaliilor investite cu funcție magică. De-abia odată cu reluarea lecturii pe scene și momente, începe a fi 81 reținută de prezența lor. Întâia apariție a celei mai apropiate colaboratoare în materie de vrăjitorie, de ale cărei servicii hangița beneficiază
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
însă cel puțin în contradicție deopotrivă cu misiunea de avangardă și avertizare a serviciilor de informații (în fond, rațiunea lor de a exista este de a ști cu un ceas mai devreme, de a evita surpriza strategică) și cu scepticismul subtextual al autorilor față de permanenta conlucrare decident - agenție de informații în stabilirea priorităților strategice. Și aceasta pentru că, în logica controlului, alocarea unor fonduri pentru funcția de avertizare strategică reprezintă un mandat implicit de scanare a orizontului spre a evita surpriza strategică
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
eminescian nu e produsul abaterii de la normele interne ale limbii române, al „siluirii” acesteia; este, din contra, suprema valorificare a potențialului expresiv specific graiului nostru. Situată principial în diametrală opoziție cu întreaga critică impresionistă, polemizând pe tot cuprinsul, direct sau subtextual, cu monografia călinesciană, Opera lui M. Eminescu, criticând și Poezia lui Eminescu de T. Vianu, Arta cuvântului..., fără a fi izbutit să îndrepte istoria literară pe alt făgaș, a deschis, fără îndoială, atât prin contribuția pozitivă, cât și prin propunerea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
ideologice prin titulatură, dar relativizate prin intervențiile explicite sau implicite ale unor profesori (culmea, la materialism istoric și chiar la socialism științific, profesorii sau asistenții lor „descoperind” motive sau antecedente ale acestor topici la antici sau moderni sau avansând critici subtextuale la adresa unor ideologi comuniști) sau discipline neutre, dar puternic ideologizate prin „bunăvoința” unor dascăli zeloși (vezi cursul de filosofia culturii sau de istoria contemporană a României). În ceea ce privește modalitatea de transmitere, aici intervenea marea artă a limbajului insinuant, a subtextului, a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Omul-spectacol, Arta monologului, Ipostaze ale eului. În I.L. Caragiale față cu kitschul, C. apare într-o nouă ipostază, individualizându-se nu numai prin apetența teoretică, dar și prin frecventarea tuturor artelor, degajarea stilistică, îmbinarea spiritului „științific” de odinioară cu unul subtextual ironic și în același timp delectabil. După ce definește fenomenul kitsch, pornind de la teoria lui Abraham Moles și după ce îl argumentează cu bogate ilustrări din artele plastice și literatură, autorul ajunge la Caragiale, a cărui operă o consideră un vast studiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
impus prin prospețime, siguranța tonului, prin legătura nemijlocită cu mentalitatea țărănească, ale cărei ipostaze fundamentale le stilizează. Totuși nu autenticitatea țărănească, ci un clasicism de nuanță populară definește originalitatea profundă a poeziei lui C. Proiectarea generalului în particular, lirismul discret, subtextual în viziunea obiectivată epic sau dramatic, caracterizează idilele. Poetul prinde în mici scene de un firesc grațios semnele tulburării erotice, jocurile și capriciile iubirii, o vârstă incertă, între candoarea copilărească și o instinctivă tactică erotică. Flăcăul și fata care se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
să le ancoram într-o analiză istorică, periodica, socio-culturală, altfel, ar trebui ca referatul nostru să trateze subiectul respectiv de la începuturile umanității, sau cel puțin de la apariția termenului sau subiectului respectiv. Spațiul la care se raportează cercetarea este o cerință subtextuală. Datorită acestui fapt, în multe titluri de referate se consideră a fi o redundanta identificarea locului (țară, regiunea, ș.a.), dar nu este o repetiție inutilă. Spațiul indică locul concret al cercetării, iar timpul perioadă la care se raportează subiectul respectiv
AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
nasul cititorilor, sfidează toate legile fizicii" și arată ca "păpuși gonflate într-un parc de joacă hormonal", blocate pe la sfârșitul deceniului al treilea din viață.749 "Supercorpul" constituie o sexualitate polimorfă, pe care logica dualistă nu o poate constrânge, androginia subtextuală posedând un imens potențial subversiv de a "submina viziunea duală a corpurilor genizate", prezentând perturbări ale fizicului cu care suntem familiari, dar și ale pozițiilor subiecților de gen (banda desenată este o literatură care prezintă "punctul de pornire pentru moduri
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
munți. Ostilitatea față de ceea ce autorul numește „poporanism” (termen prin care înțelegea întreaga literatură de inspirație rurală) se exprimă și într-o comunicare academică din 1911, Metafizica cuvintelor și estetica literară, care de asemenea a provocat reacții violente, mai ales că subtextual combătea și principiile esteticii și criticii literare maioresciene. Din iunie 1909 Z. funcționa ca delegat al României în Comisiunea Europeană a Dunării și în Comisiunea Mixtă a Prutului. În februarie 1910 devine membru în Comitetul de lectură al Teatrului Național
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
o parte, așadar, realul ca deziderat neîmplinit, raportul invizibil cu o existență pe care nici autorul nici cititorul se pare că nu sunt dispuși să o abandoneze cu totul în experiența estetică; pe de altă parte, realul dintotdeauna prezent, imanent - subtextual - nu ca referent al exteriorității empirice, ci ca substrat al sensului transpus. Dar Dufrenne remarcă de fapt același lucru atunci când afirmă că "nu există adevăr decât în descoperirea unui sens care iluminează și transfigurează realul, și prin aptitudinea unei subiectivități
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]