375 matches
-
se agață de imposibil, de irealizabil. Îl caută, dar nu numai pentru a-și anticipa astfel sfîrșitul, ci pentru a depăși acest imposibil. Analogia dintre iubire și război, dintre seducție și asediu sînt legitime, căci dragostea e prin definitie beligeranta. Subversiunea, însă, implică existența unui univers oficial și puternic, pe care să îl vizeze: or, acest univers e inevitabil extraliterar, el ține de un spațiu larg al mentalului colectiv, cu toate structurile lui de normativitate și autoritate. Poate că o filozofie
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
clișeu și acționează ca și un clișeu. Individul este anulat nu doar prin lespedea totalitară, ci și prin aceea, ulterioară, a memoriei colective”. Problematica identitară este, desigur, cea care conferă individualitate estetică și etică operei lui Norman Manea, alături de tema subversiunii, modulată în amprenta caracterologică a unor personaje emblematice (clovnul, „prostul”, marginalul etc.). Pe de altă parte, percepția bolii, a unei corporalități degradate, dar și decupajele anamnetice sau expresivitatea simbolică a dialogului etic dintre victime și călăi sunt fixate, cu incontestabilă
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
când promitea, nu-i așa?, să-și fluture ciorapii murdari în fața Academiei. Naum, desigur, nu s-a academizat - în asta și constă secretul actualității sale -, dar a evoluat permanent, într-un remarcabil solilocviu artistic, de la formulele „violente” ale începuturilor la „subversiunea constructivă” a senectuții. În al doilea rând, ediția s-a alăturat demersurilor lui Ion Pop, Michael Finkenthal și Sebastien Reichmann, prin care întreaga avangardă se vede, încetul cu încetul, repoziționată în morfologia literaturii române. Dintr-un peisaj bipolar, în care
Gellu Naum, dramaturg by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2437_a_3762]
-
astfel și cu o separare tăioasă de prezentul cenușiu, conformist, dureros și lipsit de orizont al totalitarismului. Explozia discursului sugera o explozie morală vizînd orice ordine falsă. Pulverizarea universului formelor literare conținea și o propunere a distrugerii formelor social-morale oneroase, subversiunea extinzîndu-se asupra ansamblului existențial viciat. Repulsia violentă față de tot ce era învechit, fixat în formule tabuizate sau în truisme, senzația de "dezgust" și de "oroare", proprie mentalității avangardiste, se pliau perfect pe realitățile unei revoluții mistificate, reduse la condiția de
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
cei mai lipsiți de iluzii, întrețin încă iluzia că literatura reprezintă ceva important - o formă de salvare, o justificare a existenței. Această încredere în literatură se remarcă imediat, când începem să citim recenta carte a lui Dan Cristea, Versiune și subversiune (paradoxul autobiografiei). Cunoscutul critic literar și-a ales un subiect aparent inactual - problemele teoretice pe care le ridică scrierile autobiografice - și a folosit ca material de studiu texte de Benjamin Franklin (1706-1790), Henry Adams (1838-1919) și Michel Leiris (1901-1990), pe
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
pe un personaj. Dar cel mai mare merit al criticului îl constituie curajul de a se pierde în lumea literaturii într-o epocă în care puțini mai sunt dispuși să se mai angajeze într-o asemenea aventură. Citind Versiune și subversiune, începi să crezi că literatura încă înseamnă ceva. Un act de justiție Liana Cozea este alt critic literar care face abstracție de spiritul vremii. într-un moment în care toată lumea se uită ca hipnotizată la grimasele de om necultivat ale
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
fi considerată un emoționant memento pentru critica literară de azi. Impresionant, prin luciditate și finețe, este și portretul pe care Nicolae Manolescu i-l face Danei Dumitriu, într-o scrisoare către Liana Cozea, publicată ca postfață. Dan Cristea, Versiune și subversiune (paradoxul autobiografiei), București, Ed. Cartea Românească, 1999. 288 pag. Liana Cozea, Dana Dumitriu - portretul unei doamne, postfață de Nicolae Manolescu, Pitești, Ed. Paralela 45, col. "Deschideri", seria "Universitas", 2000. 204 pag., 35 000 lei.
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
rămîne valabilă tocmai pentru aciditatea ei, pentru lipsa disimulării. Mariana Marin a găsit un ritm al pateticului, al disperării, valabil oricînd - ea nu și-a "datat" textele cu un curaj legitimat cumva de o modă poetică, de o modă a subversiunii. Politicul rămîne în plan secund, pentru atestarea activității subversive a unei generații (despre generația '80 este vorba). Interpretarea rolului politic al unei astfel de poezii nu prea mai are sens. Greutatea politicului și-a găsit compensația într-o reușită mult
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
Prescrierea nu mai e doar marca unui anume fel de literatură, nu mai trimite doar la Mătușa Julia și condeierul, de pildă. O întreagă realitate socială românească a deceniului nouă se întrevede fără pic de spirit justițiar, fără urmă de subversiune. înțelegem mult mai multe lucruri despre vremea de atunci din radiografia neutră a unei ședințe de cancelarie sau din campania de strîngere a borcanelor unde se întîlnesc cei doi, decît din mii de pagini cu revoltați și inadaptați care bîntuie
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
sintagmă fără sens pentru un marginal. Autorii tineri erau din ce în ce mai greu publicați. Textele apăreau cu foarte mari întîrzieri. între marginalizare forțată și marginalitate asumată ar putea exista o sinonimie. Bodiu proclamă mult prea răspicat (deși enumeră toate nuanțele pomenite aici) subversiunea politică a optzeciștilor. Cel puțin acum, lucrurile nu se mai văd așa de clar. Pe cît de răspicat era protestul (și sînt, slavă domnului, multe texte care să-l confirme), pe atît de problematic era impactul acelor proteste. "Politica" optzecistă
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
față de realitatea curentă, și că, în consecință nimic nu ar fi mai străin acestei cărți decît o lectură contextuală. În realitate lucrurile nu stau însă chiar așa; nu numai că evaziunea în sine ar putea fi considerată o formă de subversiune, dar instinctul sigur al ironiei, umorul negru, preocuparea pentru cotidian, fac din această carte o scriere cel puțin tot la fel de subversivă ca romanul L-am servit pe regele Angliei... Bohumil Hrabal, Minunea noastră cea de toate zilele. Traducere din limba
Hrabal, Baltisberger, bestialul doctor Quartz și a treia Europă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16350_a_17675]
-
livresca e un factor secund față de esențializarea lirica. E un fapt de tehnica, nu de creație. O recunoaștere, nu o cunoaștere (inițiere) în substanță. De aici propensiunea intertextualității spre ceea ce reprezintă o ocolire a lirismului direct, de nu chiar o subversiune la adresa lui. Sunt utilizate tramele epice, descripțiile stăruitoare, prozaismele, limbajele sfidător apoetice (termenii științifici, tehnici, de argou etc.)". Considerații teoretice la fel de revelatoare există în numeroase alte texte "analitice". Gheorghe Grigurcu nu face parada de concepția să despre poezie, socotind-o doar
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]
-
actuale. Atît cît e posibil. * Dificultatea de-a limita (în text) ceea ce te limitează (în existențial). Nevoia de stil ca de-o operație a limitării la pătrat. * Îndoiala ca un corectiv nu doar al afirmației, ci și al negației. Ambivalența subversiunii sale. * Exclus pînă și de propriile sale imagini, evacuat din operă, precum un chiriaș ce nu și-a plătit la timp chiria, nu e acesta scriitorul în postumitate? * Pentru ca ideile să reziste, se cuvine ca formularea lor să nu fie
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
atît de precisă încît nu se poate ridica la un grad de generalitate care să-i permită observarea polemică a unei realități politice sau sociale. Viața "impusă" la țară din Ocheanul întors este o mărturie cutremurătoare mult mai autentică decît subversiunile curajoase ale romancierilor epocii. Discreția lui Radu Petrescu nu trebuie să înșele - la o lectură atentă, fără căutarea extraordinarului, a surprizei, cititorul poate descoperi laturi profunde ale epocii comuniste. Radu Petrescu nu agreează "evenimentul", această falsă agresiune care dă naștere
Mișcări zilnice și mișcări istorice by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16571_a_17896]
-
că în regimul comunist nu trăiam în cea mai bună dintre lumile posibile. O banalitate, un adevăr elementar, în numele cărora s-a constituit un stil aparte, diferit de oportunism, evazionism sau disidență. Literatura se constituie ca o contra-putere prin strategiile subversiunii, dar nu devine cu adevărat o contra-putere decât atunci când depășește evazionismul și limbajul esopic, forme de refugiu și de conservare a esteticului. La o politizare excesivă, de fațadă, nu se poate răspunde eficient decât cu o politizare de sens opus
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
Daniel Cristea-Enache După ce a debutat cu un volum de cronici literare configurând Un an de poezie (1974), Dan Cristea s-a arătat interesat în cărțile ulterioare - într-o bibliografie nu masivă, dar consistentă - de ceea ce constituie problematica eului. Versiune și subversiune, traducerea din 1999 a tezei de doctorat susținute la Iowa și publicate în engleză în 1996, ca și Autorul și Ficțiunile eului (2004) operează prin definirea și redefinirea poziției eului care scrie. Autobiografia, ilustrată doctoral prin Benjamin Franklin, Henry Adams
Eul care tot scrie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8575_a_9900]
-
Investigația în acest teritoriu delicat, prostia inteligenței, începe cu delimitarea temei: "Ce este așadar prostia? (Dar inteligența?)", urmează tatonarea originilor (teorism, actualism, egalitarismul pervertit) și a mecanismelor, generate de asocierea gândirii cu moda, cu spiritul de turmă și cenzura, cu subversiunea și corectitudinea politică. "Muniția" în suita argumentării o oferă marii autori, filosofi și moraliști, francezi și străini - Flaubert, Pascal și Moličre, Diderot și Rousseau, Philip Murray și Elfriede Jelinek. Iar dacă tot a venit vorba de Flaubert, ne întâmpină o
Eseul ca dar prețios by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6917_a_8242]
-
-și emancipa discursul literar de constrângeri socio-politice. La Mircea Ciobanu, valorizarea ca hipotext, în principal, a mitologiei creștine și antice (în Istorii) se justifică prin dorința autorului de a evita presiunea deformatoare a doctrinei comuniste. Autorul nu mai urmează calea subversiunii, dar caută totuși un mod alternativ de expresie care, permițându-i să se despartă de ideologic și să saboteze referențialitatea, dobândește tocmai prin acest lucru o semnificație etică. Dirijismului politic i se sustrage și Sorin Titel, mitul oferindu-i calea
Mitul în romanul românesc postbelic by Evelina Cârciu () [Corola-journal/Journalistic/8148_a_9473]
-
protecție împotriva Rusiei lui Vladimir Puțin', mi-a spus Iulian Fota, consilier prezidențial pe probleme de securitate, în timpul recentei mele vizite la București. Articolul 5 protejează România și alte țari est-europene împotriva unei invazii militare. Dar nu le protejează împotriva subversiunii', adică a activităților din zona informațiilor (în engl., intelligence), a conducerii rețelelor de criminalitate, cumpărării băncilor și a altor aseturi strategice și controlului indirect asupra organelor media pentru a submina opinia publică. Peste toate, articolul 5 nu protejează Europa de Est împotriva
Culisele discuției Băsescu - Kaplan, dezvăluite în Stratfor by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/28513_a_29838]
-
regimului ceaușist. O atare schemă antifrastică e fără îndoială plauzibilă. Numai că, după părerea mea, ea nu poate rezista în absența celuilalt versant, care, rezumat în trei cuvinte, s-a numit marea epopee națională. Dacă Dimov a vizat în Litanii subversiunea, a făcut-o dinăuntru, acceptând, fie și numai de conivență, pactul cu ideologia oficială. Apoi, fragmente ca acesta seamănă suficient de mult Dimov cel matur ca să îndreptățească suspiciunea că ar fi fost, măcar un pic, lucrate și prelucrate după 1954
Măștile lui L.D. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4318_a_5643]
-
cei doi au fost mai apropiați de textualismul cu față umană à la Groșan decât de radicalismul unui Nedelciu-Iova. „Surâsul cailor”, cea mai amplă nuvelă din volum, e chiar un exercițiu de scriere pe urmele „Caravanei cinematografice”. Dincolo de tema comună (subversiunea veselă de la sat), metaliteratura e îmblânzită de comicul de situație și de caracterele extrem de vii. Inginerul Virgil Toderiță, profesoara Irina Dorcioaia, bibliotecara Patricia sau metodistul la Căminul Cultural Relu Mogâldea reprezintă - chiar fără umorul debordant al lui Groșan - pete de
Dialog despre neputință by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4453_a_5778]
-
uni cele două exigențe (A și B) într-o atitudine comportamentală unică și coerentă." În fine, cea de a patra conferință abordează tema ideologiilor, concept revolut teoretic, dar resuscitabil în prima clipă de ațipire a rațiunii: Ideologiile între ridicol și subversiune. "Scopul meu - recunoaște conferențiarul - este să vă și amuz, evocând ridicolul ideologiilor "victorioase", dar să vă și indispun, semnalând, discret, subversiunea care vă pândește." Pentru ca, în continuare, să dezvolte două dintre caracteristicile ideologiilor: aspectul lor invaziv și cercul lor vicios
Grația socială by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9909_a_11234]
-
abordează tema ideologiilor, concept revolut teoretic, dar resuscitabil în prima clipă de ațipire a rațiunii: Ideologiile între ridicol și subversiune. "Scopul meu - recunoaște conferențiarul - este să vă și amuz, evocând ridicolul ideologiilor "victorioase", dar să vă și indispun, semnalând, discret, subversiunea care vă pândește." Pentru ca, în continuare, să dezvolte două dintre caracteristicile ideologiilor: aspectul lor invaziv și cercul lor vicios, "respectiv capacitatea lor de a se multiplica indefinit, stimulându-se reciproc." Poate în acest eseu umorul lui Andrei Pleșu se manifestă
Grația socială by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9909_a_11234]
-
definitiv. Și ceva mai mult decît atît, o revanșă a criticului care, fără o vocație istoricistă ca atare, vrea să ia în posesie planul istoriei, să-l reformeze, să-l organizeze, să-l utilizeze într-un mod specific. O ambițioasă subversiune pe care o pregătește asigurîndu-și alibiul unor înaintași ale căror considerații sînt excavate uneori dintr-o cvasiuitare. Astfel apar amintite primele noastre istorii literare, totodată și istorii ale limbii: Aron Densusianu, 1885, I. Nădejde, 1886, Al. Philippide, 1888, în care
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
a evaziunii". Situarea e valabilă pentru romanele anterioare ale lui Norman Manea, de la Captivi (1970) sau Atrium (1974) la Cartea fiului (1976) și Zilele și jocul (1977). Scriitura din Plicul negru eu aș numi-o mai potrivit ritualizare estetică a subversiunii. Prima strategie e specifică lui Leonid Dimov, lui Dumitru }epeneag, adică oniricilor și estetizanți-lor ca Ștefan Bănulescu, a doua cale este adoptată de Augustin Buzura și Octavian Paler. Între primul și al doilea Norman Manea există diferențe considerabile. Modificarea se
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]