72 matches
-
În cartea lui Constantinescu -, În general atitudinea presei În primii doi ani a fost una de susținere. Să nu uităm că ziarul Adevărul (care până În ’95-’96 era un ziar puternic orientat În direcția FSN-ului și a diverselor sale succedanee și aparate succesoare) publica, sub semnătura lui Cristian Tudor Popescu, un articol exploziv Înainte de alegerile din 1996. Pentru mulți dintre noi a fost un articol dinamitard, adresat unui public care În mod normal vota cu Iliescu. Se numea „Rictusul bolșevic
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
au un mare impact asupra realității ca atare. Realitatea virtuală pare a fi, după unii (Tisseau, 2001, p. 7), o cvasirealitate ce are aparența și funcționalitatea unei realități, însă care nu este totuși realitate; e un fel de simulacru sau succedaneu al unei realități. O realitate virtuală este aceea ce are toate condițiile esențiale de a deveni (sau de a fi luată drept) realitate. Este totuși mai puțin decât realitatea ca atare. Termenul are o semnificație echivocă și paradoxală (ca și
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
mântuire”, „spațiul mioritic” este pentru B. un tărâm euthanasic, în care extincția e o dulce topire, în adieri de miresme și zumzet de albine. Dar nu numai aici, ci în întreaga operă a poetei, motivul fundamental e somnul. Somnul ca succedaneu al morții sau, spus invers, moartea ca somn. „Somn” și „moarte” sunt metafore ale stării de poezie. Versuri ca: „Mori, mori, dragul meu” sau „Adormi, adormi”, din Octombrie, noiembrie, decembrie, sunt formule rituale pentru „sărbătorirea nunții”, a nunții lirice, „necesare
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
-n Amintiri, ezitările determină proliferarea raționamentelor. Numai ca, în Adela, datele se schimbă. Finalitatea vizează tocmai declanșarea supozițiilor, cercul hermeneutic, care să anihileze orice exprimare a erosului. Acolo, erosul era dorit ca o necesitate ontologică, vitală, aici numai ca un succedaneu, un stimul psihic și intelectual. Lucrurile sunt cu mult mai complicate. Căci personajul are teamă de femeie (citește vitalitatea și spontaneitatea ei), dar la cei patruzeci de ani ai săi se agață de viață, iubirea fiind un remediu împotriva morții
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
psihic. Handicaparea, chiar neputința, deși neexhibată, se trădează indirect în unele scene în care este vizat rafinamentul senzualității, proiectarea instinctului din planul lui firesc în cel al autismului, al solitudinii simbolice. Imaginea femeii devine mai ispititoare în absență ori prin intermediul succedaneelor. Personajul posedă doar simbolic femeia, ceea ce este o anormalitate. Să ilustrăm: - gestul de a-i oferi Adelei un ceasornic este interpretat ca un actde posedare erotică; - plimbările în trăsură, apropierea corpurilor: "Atingerile de acum,ale mâinilor noastre, repetate și neprevăzute
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
unei provocări conturbatoare prin interemediul erosului. Nevoia unei realități complementare și compensatoare este dată de un timp (estival, vacanță) și de un spațiu (munte, încărcat cu conotații juvenile și erotice) propice. Aceste paralelisme, complementarități prefigurează în Adela o constelație de succedanee, o estetică a dublului, a ascunsului și substituirii. Exprimarea contrarie, perifrastică, tăcerea sau echivocul sunt modalități menite să ilustreze această imprecizie structurală. Iubirea, recunoaște naratorul, este mai prețioasă din cauza haloului halucinatoriu în care Adela este cuprinsă. De aceea, iubirea nu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Exprimarea contrarie, perifrastică, tăcerea sau echivocul sunt modalități menite să ilustreze această imprecizie structurală. Iubirea, recunoaște naratorul, este mai prețioasă din cauza haloului halucinatoriu în care Adela este cuprinsă. De aceea, iubirea nu este concepută în toată globalitatea ei. Impresia de succedaneu a iubirii rezultă și din absența socializării ei. Înțeleg prin socializare o relație de comunicare care nu se sfiește a deveni publică. După cum știm, nimeni din afară nu conferă legăturii celor doi un caracter erotic. Și, ceea ce este mai important
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
închis în palma mâinii mele"; "Îi simțeam respirația aproape, parfumul fierbinte al ființei ei". Cuvântul semnalează o realitate sufletească, a cărei dezvăluire sintetică este potrivită cu toate componentele epicului. Delicatețea și pudoarea personajelor, imprecizia relației lor erotice, stilul insinuării, toposul succedaneelor erau incompatibile cu analiza psihologică. Naratorul se exprimă concis, dar închiderea enunțului înseamnă deschiderea gândului. Laconismul enunțurilor citate nu refuză sugestivul. Procedeul este al numirii, al promisiunii, nu al descrierii. Cititorul, avertizat, își proiectează propriile conținuturi sufletești. Invitat la un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu sunetul vocii lor - și la ce altceva se referă legenda lui «Sesam, deschide-te?»” „Și atunci?” Întrebă Belbo. „Aici să te văd, prietene. Electricitate, radioactivitate, energie atomică, adevăratul inițiat știe că sunt metafore, copertúri superficiale, minciuni convenționale, cel mult succedanee umile ale vreunei alte forțe, ancestrale și uitate, pe care inițiatul o caută și pe care Într-o zi o va cunoaște. Va trebui să vorbim, probabil” - ezită un moment - „despre curenții telurici”. „Ce anume?” Întrebă nu mai știu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
niciodată. Și cum în stare de trezie, dacă ai ajuns să te cunoști cât de cât, ți-e peste putință să vezi de ce i-ar fi fost dăruită nemurirea unei maimuțe desfrânate, nu-mi mai rămânea decât să-mi procur succedanee de nemurire. Fiindcă doream viața veșnică, mă culcam cu târfe și beam nopți întregi. Dimineața, bineînțeles, simțeam în gură gustul amar al condiției mele de făptură muritoare. Dar ore în șir plutisem, preaferice, la mari înălțimi. Voi îndrăzni oare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
În același timp, o sursă de lumină. CÎnd iarna vine călare pe crivăț, vîntul șuieră prin hornuri, boii rag, cîinii latră... omul se retrage spre acest obiect ocrotitor și luminos („omul, trist, cade pe gînduri și s-apropie de foc”). Succedaneu al soarelui, focul mai are o funcție stimulatorie: provoacă meditația și eliberează imaginația... El face ca singurătatea să fie agreabilă, retragerea să fie productivă. „Tovarăș mîngîios”, vesel, focul intră În categoria obiectivelor securizante. Este, Împreună cu lampa, cadrele aurite, ceaiul aromat
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
acces acolo. Senzualitatea rămîne În anticamera iatacului. Conachi jură, uneori, și pe obrazul femeii. Căutîndu-i un corespondent cosmic, Îi află numaidecît cerul cu stelele: „lai obrazul ce firește Cer cu stele-nchipuiește...” Acest paralelism facil merge departe: dacă obrazul este un succedaneu al cerului, ochii nu pot fi decît luceferi și anume luceferi săgetători (Nume). În poeme este vorba la tot pasul și de inimă: spațiul interior al pasiunii. Este motorul emoției și seismograful emoției: ritmurile ei exprimă ritmurile pasiunii. Roland Barthes
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
din figura zeului olimpian activ și inteligent. „Soția îi este moartă, cioara a fost eliberată, Natura a triumfat asupra Rațiunii.”93 Prin faptul că a vorbit, cioara, care de altfel deține locul principal în acțiunea fabulei, fiind un fel de succedaneu al femeii, a reușit să-și dobândească libertatea. O pasăre încarcerată și o soție restricționată vor căuta întotdeauna libertatea. Oferindu-i se posibilitatea, prin personificare, de a-și exprima opinia, pasărea este în cele din urmă victorioasă, păcălindu-l pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
alegorice: micul martir al văduvei devine un exemplu al dragostei adevărate și al devoțiunii față de tot ceea ce înseamnă sacru, care se receptează cu sufletul, nu cu rațiunea. Precum băiatul a fost puternic impresionat de frumusețea cântecului religios, sufletul, al cărui succedaneu devine copilul, caută ceea ce îi dă consistență și îl îmbogățește. Se insistă asupra vârstei fragede, inocente a băiatului, pentru a se reliefa nevoia unei purificări, umanitatea se apropie de celest numai într-o stare de curățenie interioară și de candoare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în considerație pentru calitățile reale deținute, devenea un simplu obiect în posesia masculină. Descrierea fetei o apropie, prin trăsături, de tatăl ei, violarea la care este supusă reprezentând astfel o revanșă pe care tânărul diac o ia, copila devine un succedaneu al părintelui lacom și viclean. Asistăm mai mult la o violare a proprietății cuiva, decât o violare a unei femei. Tânăra simbolizează și recompensează în același timp făina sustrasă, ceva material, care va substitui furtul, personalitatea ei fiind total ignorată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
din figura zeului olimpian activ și inteligent. „Soția îi este moartă, cioara a fost eliberată, Natura a triumfat asupra Rațiunii.”93 Prin faptul că a vorbit, cioara, care de altfel deține locul principal în acțiunea fabulei, fiind un fel de succedaneu al femeii, a reușit să-și dobândească libertatea. O pasăre încarcerată și o soție restricționată vor căuta întotdeauna libertatea. Oferindu-i se posibilitatea, prin personificare, de a-și exprima opinia, pasărea este în cele din urmă victorioasă, păcălindu-l pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
alegorice: micul martir al văduvei devine un exemplu al dragostei adevărate și al devoțiunii față de tot ceea ce înseamnă sacru, care se receptează cu sufletul, nu cu rațiunea. Precum băiatul a fost puternic impresionat de frumusețea cântecului religios, sufletul, al cărui succedaneu devine copilul, caută ceea ce îi dă consistență și îl îmbogățește. Se insistă asupra vârstei fragede, inocente a băiatului, pentru a se reliefa nevoia unei purificări, umanitatea se apropie de celest numai într-o stare de curățenie interioară și de candoare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
în considerație pentru calitățile reale deținute, devenea un simplu obiect în posesia masculină. Descrierea fetei o apropie, prin trăsături, de tatăl ei, violarea la care este supusă reprezentând astfel o revanșă pe care tânărul diac o ia, copila devine un succedaneu al părintelui lacom și viclean. Asistăm mai mult la o violare a proprietății cuiva, decât o violare a unei femei. Tânăra simbolizează și recompensează în același timp făina sustrasă, ceva material, care va substitui furtul, personalitatea ei fiind total ignorată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de alt gen (erosul, trecerea) și celelalte, duce în impalpabil; discursul lunecă de la desenul vibratil la reverie și meditație, acestea cu efecte de supra-text. De la concretul imediat, de la orizontul în lumină vie, se trece la ficțional, la visul treaz, la succedanee cu miez de poveste. Precum la Blaga, munții, spații arhetipale (repere ale permanenței noastre aici) exercită un miraj continuu invitând în transcendent, propunând analogii: "Ziceam că suntem pe un munte, / Ziceam că suntem împreună / Pe-un munte, sus de tot
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
autoritate simbolică, la același nivel al realității cu Elisabeta Rizea? Ce anume din viața și opera domniei sale justifică o asemenea investiție". Din rațiuni de igienă intelectuală a dezbaterii publice, Caius Dobrescu aruncă mănușa rezistenței prin cultură, promotorii acestui paliativ, acestui succedaneu orfic, egolatru și aristocrat, opozabili de pildă, lui Ion Negoițescu, "un veritabil model de curaj, de radicalism moral", regretatului Gheorghe Crăciun și, bineînțeles, lui Paul Goma, "primul care reușește să dea expresie unei rezistențe în numele moralei laice, în numele libertății conștiinței
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
sale soațe, Colandrina, moartă de tânără. În fine, peregrinii ies din bezna Abhaziei, rezistând vrăjitoriilor și himerelor, salvați și de forța disperării extreme de a-și reprezenta iubirea și moartea. O face Abdul, truverul, profesând până la capăt acea "pia fraus", succedaneu stilistic la o realitate trangresivă, inumană, menită să se reproducă pe sine haotic și la nesfârșit. Purtându-și echipa de exploratori de-a lungul fluviului stihinic de piatră Sambatyon, până la vărsare, Eco nu-și poate reprima desfătări semantice și cromatice
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
menit să se perfecționeze, o dată cu depozitarul său, în teologie, predestinare și liberul arbitru. Straniul menaj al lui Don Juan, al sufletului său cu acel Mefisto italian, "un diavol fericit de aparența lui umană", îi garantează însăși dăinuirea în feluritele sale succedanee, inclusiv puterea de fascinație, chiar dacă în viața lui femeile au avut un rol exclusiv instrumental, de revoltă față de Dumnezeu. Excepțională este ponderea dată de romancier coabitării eurilor (Don Juan Leporello narator), înte care există un cerc vicios nesfârșit de credință
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
spațiul evadării anamnetice pe care ceasul nocturn al dementei halucinații îl face prea des posibil și dureros de actual, se cere totuși abandonată. Ispita majoră pentru poetă devine convertirea desenului autenticist în literatură, fie ea și una culpabilă, adică în succedaneu al nemuririi : "pentru toate acestea/ literatura e vinovată:/ respirația ta e o fereastră flamandă,/ eu te aștept pe terasă la cofetăria Diana,/ deși ea, ca si noi,/ nu mai e demult o dulcegărie,/ ci mai mult piperată o pizzerie,/ cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mereu și se umple de un nou (non)sens imposibil de găsit în afara lui însuși" lucidul homo artifex are nevoie de un fir roșu, al certitudinii salvatoare. În tradiția marii poezii erotice moderne, dragostea rămâne, alături de creația în sine, singurul succedaneu al supraviețuirii: "acest cântec fără sfârșit și/ fără început se trezește/ în trupul tău adormit/ gol sub florile unei primăveri" Ziua Toamnei. Ceea ce explică și echivalarea semantică a celor trei realități ale onto-poeticului, așa cum apare ea în probabil cel mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tatăl Soarelui”), pentru a i se grăbi reînvierea așteptată („A înviat Muma ploii”), cum ni se relevă prin dualismul Caloian-Caloiță. Așadar, călătoria zeiței Inanna în infern, din textele sumeriene, model și proiect mitologic, a căpătat diverse configurații, variante și forme succedanee (care se cuvin decriptate cu prudență), de la o cultură la alta. Moartea a constituit o enigmă-întrebare a omenirii din totdeauna și nu va înceta vreodată să suscite interes la cote maxime. I s-au dat răspunsuri în serie: din perspectiva
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]