57 matches
-
cca. 60 miimi de secunde, a apărut fenomenul de percepție al mișcării; adică subiectul relatează producerea mișcării aceluiași obiect, încetează de a mai percepe două obiecte. La un moment dat, când timpul optim începe să fie câte puțin depășit, peste succesivitatea de percepere a celor două obiecte, subiectul va începe să perceapă o mișcare pură. Acesta ajunge să reflecte o stare de conștiință pură. Adică, respectivii subiecți relatează că percep nu două obiecte, ci un singur obiect, a cărui formă se
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a cărui formă se află în mișcare, fără ca acesta să-și schimbe locul. Wertheimer a denumit acest moment ca fenomenul Y. Pe plan fiziologic el a vorbit de un "scurt circuit" între cele două zone reflectate pe creier în ordinea succesivității receptate. Cu asemenea fundamente experimentale s-a procedat la explicarea fenomenului de reflectare psihică. Explicarea acestuia nu mai putea fi făcută în acord cu vechea soluție a însumării elementelor de senzații reflectate. Ceea ce se producea senzorial se raporta în alt
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
cu tatăl, revelația de coloratură mistică, la șase ani (cînd "alt eveniment straniu îi zgudui sufletul"), respectiv "pierderea" lui Dumnezeu, în criza ce survine șocului prilejuit de moartea tatălui. Trei trepte ale transformării cu profund răsunet interior, în a căror succesivitate trebuie citite nu doar zguduirile care prevestesc maturizarea, ci și reactivitatea exacerbată a copilului, respectiv adolescentului, care trăiește concomitent teroarea și fascinația tutelei (paterne, în ordine mundană, divine, pe calea de consecință a epifaniei). Vizibila motilitate psihică a tînărului este
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Bologa se apleacă asupra propriei, temute în chip inconștient, vinovății refulate. "Marginea prăpastiei" trebuie că este (cum ar spune poetul) "a bietului gînd". Tot astfel, quartetul poate fi considerat o schemă de mise en abyme, o concentrare a ceea ce devine succesivitate pe axa narațiunii, suită de atitudini anticipate, în pură devenire pe scara romanului și care va avea, de aici înainte, un singur protagonist. Pentru Apostol Bologa, stadiile procesului de conștiință sînt chinuitoare, însă invers proporționale, în privința intensității, față de evoluția înțelegerii
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
aceste evidențe spontane și neproblematizate). Cu un singur gest, ea descalifică atît ideea de proces cît și raționamentul de validitate, timpul istoriei și timpul criticii, ambele sinuoase și cumulative, presupunînd deopotrivă acumularea de arhive fixe ca repere și martori și succesivitatea scurgerii firești a timpului. A verifica o sursă, a recupera o mărturie, a reface o cronologie, a stabili un fapt, o dată, un text, toate aceste operații care odinioară ne făceau să cîștigăm timp, de-acum înainte, e limpede, irosesc timpul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
neființa; cum va spune Hegel, ființa și neființa sunt momente ale devenirii, care e prima noțiune concretă, corespunzând realității. Aristotel era desigur biolog, dar el n-a sesizat aspectul simultaneității contrariilor, ci pe acela, mult mai ușor de perceput, al succesivității momentelor dezvoltării, al formelor succesive (...). Starea rudimentară a științei timpului său ca și polemica contra sofiștilor l-a împiedicat să sesizeze simultaneitatea contrariilor. De aceea, pe temeiul concepției sale asupra logicii, a tras concluzia imposibilității predicației contradictorii"594. Imediat după
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Ștefan - “Interferențe posibile” - Revista ARTA, anul XXVII, nr. 9-10 / 1980, pag. 56-57 footnote> Ștefan Niculescu definește și totodată clasifică tipologia sintaxei muzicale în 4 categorii: monodie, omofonie, polifonie, eterofonie. Ele sunt configurabile în raport cu două aspecte/principii fundamentale de expunere temporală - succesivitatea și simultaneitatea - cărora li se adaugă relațiile cele mai generale între obiecte: repetarea și schimbarea. Socotindu-le categorii, autorul induce și accepțiunea că aceste tipuri sintaxice sunt elementare, fiind ireductibile între ele. Ca atare sau prin diferite combinări, ele pot
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
și accepțiunea că aceste tipuri sintaxice sunt elementare, fiind ireductibile între ele. Ca atare sau prin diferite combinări, ele pot genera însă o multitudine de chipuri formale, unele dintre acestea statuându-se în timp ca genuri muzicale. Dacă pe principiul succesivității ni se relevă monodia, ca șir de obiecte sonore (considerate elementare), pe cel al simultaneității se intemeiază omofonia, ca șir de „pachete” sau „acorduri” de obiecte sonore. Într-un registru de supraconfigurare, „polifonia se constituie din superpoziția a (minimum) două
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
Vf. Pentru denumirea nuanțelor sintaxice introducem câte un indice de diferențiere în raport cu fiecare din cele două registre cantitativ-generice ale Vf, utilizând prefixele de mono și pluri. 1) Nuanțele sintaxice din registrul monovocal sunt definite în dimensiunea S-Tmz pe aspectul de succesivitate - ritmică sau și melodică. În acest registru Vf discurge cu o singură înfățișare, în cadrul unei secvențe (de clipe) sau șir (de momente). Astfel: a) dacă succesiv-constant (notă/secvență-clipă/moment cu notă/secvență-clipă/moment) masa are valoarea 1H&1D, ni
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
secvență-clipă/moment) masa are valoarea 1H&1D, ni se relevă o nuanță sintaxică de monosonie (corespunzător categoriei de monodie); b) dacă oriunde-oricând (pe oricare notă/secvență- clipă/moment) valoarea masei este de cel puțin 2H&1D (niciodată deci de 1H), succesivitatea se nuanțează ca mono- plusonie (asemănător categoriei de omofonie); c) dacă masa 1 alternează statistic (nu neaparat și periodic) cu mase mai mari, se observă o nuanță de mono-variosonie (relativ întrucâtva categoriei de eterofonie). N.B. - Aspectul de polifonie (conform categoriei
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
unui atare fapt. Termenul trimite însă doar la o competență de ordin tehnic. A compune înseamnă a pune laolaltă, iar dacă ne referim la domeniul sonor, presupune a alcătui o combinație de sunete expozabilă fizic, în spațiu-timp, ca simultaneitate și succesivitate. Compozitorul este cel care proiectează combinații sonore astfel încât ele să se poată executa (pe plan instrumental) și, prin aceasta, să devină audibile ca realități sonore. Compoziția sonoră nu este mai mult decât un fapt tehnic specific, pentru care compozitorul trebuie
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
devin unul din altul și se înșiruie inert (static/identic), exclusiv oricărei logici de devenire sau determinare, numărul de ordine fiind pur convențional. Aparenta lor succesiune, întrucât pulsează (inerțiază) în același loc/moment temporal, nu reprezintă și o direcționare în succesivitate (ceea ce i-ar conferi și aspectare pe suprafață). De aceea, reprezentarea înșiruirii lor într-un plan o propunem pe verticală, de sus în jos, ca rime aliniate pe latura de adâncime. Aceste puncte-margini, ca tot-acumuri pulsând într-un același moment
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
varietate de aspectări ale aceluiași acum, ritmocronia decorativ-artizanală a OS. Modelată prin complementaritatea profilelor contrare, menite să personalizeze locul temporal, OS se articulează la orizont prin bucle temporale, care conferă discursului un caracter refrenic. Modalitatea expunerii este dominant caracterizată de succesivitatea propriu-zisă (pe orizontală), durabilitatea OS desfășurându-se ca șir de secvențe, a căror variabilitate intervalică este de această dată proporționată unitar (de unde și denumirile specifice duratelor muzicale - unime, pătrime, optime etc.). Reperabilitatea formală a secvențelor se face sub aspectul unităților
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
sau comprimare în punctualitate temporală, odată cu acreția materială (de/în masă caracterizată cel puțin astructural, ca densitate compactă sau singularitate). În ambianța celor două forțe, forma timpului aspectează o dinamică cu dublu sens - înfășurare/desfășurare - sub genericul circularității (repetitivității sau succesivităților ciclice ori pulsatorii). Simbolic, numim eveniment o ipostază de timp înfășurat într-o clipă; și considerăm interval o delimitare de timp desfășurat ca moment. Formal, evenimentul/clipa este o tăietură sau articulație în abstract de timp (irelevantă ca durată, întrucât
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
inițiază prin/dintr-un impuls incipient, în rezonanța căruia detensia energetică se densifică sonor într-o masă acordică compactată în simultaneitate, percepută ca grosietate timbrală sau timbrocluster, apoi, odată cu accelerarea tempoului Mins, aceasta se înclină melodic, profilându-se temporal ca succesivitate în/prin înlănțuire, aspectând o rarefiere (intervalizare) sonoră, după care trece în stadiul de ordin secund, de timp actual, continuând ca extensie temporală prin temporizare, respectiv prin dilatarea duratei presupus-intervalice (către un așteptat alt-eveniment sau reviriment), într-un aspect de
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
duratelor unor formule ritmice. Prin urmare, repetabilitatea, cel puțin ca secvențare în rimă<footnote Considerăm rima drept indice de asemănare formală între incipiturile a două sau mai multe secvențe localizate temporal, indiferent de momentul (rangul) fiecăreia dintre ele într-o succesivitate (șir). footnote>, constituie reperul-suport fundamental de coerență în expresivizarea Fmz prin div, considerate ca valori de profil-intervalic-tranzitoriu-orientativ, numit mai simplu, profil-vector (pfv). Raportat Mins, pfv este adecvat natural (intuitiv), sub aspectele dinamic (creștere/diminuare în intensitate) și/sau agogic (grăbire
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
formal de o linie-timp pe care incidează succesiv-periodic evenimentele (într-un aspect Sdp), ci de o configurare a timpului din chiar evenimentele ca atare. Doar la nivelul-cadru al fiecărui eveniment luat teoretic separat (momentan/ intervalic), timpul mai este linear. Generic, succesivitatea prin repetabilitate aspectează forma circulară, proprie timpului tinzând-înfășurându-se în conținutul său de continuitate. Cu cât segmentul repetat este mai compus temporal într-o expresie de înlănțuire, cu atât caracterul circularității timpului este mai ciclic (abc; abc; abc etc.). Invers, cu
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
Mins interpretează pe coordonata timpului, luând ca repere formale: 1. Unimea (U-Fmz) = dat-totodată de timp ideatic sau atemporal (abstract), corespondent unei inspirații sau viziuni preconceptuale (posibil arhetipale); 2. Lungimea (L-dpc) = distanță într-un timp de(s)-compus (conceptual), aspectat ca succesivitate posibil-logică (mensurabilă), dar nelegată sub aspectul coerenței de expresivitate; pe linia succesivității se delimitează temporal între două tipuri de funcții formale alternative: modelul - ca durată-eveniment (dev) cu funcție tematică sau motivică, fixat sau inițiat într-un incipit compozițional (icp); secvența
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
dat-totodată de timp ideatic sau atemporal (abstract), corespondent unei inspirații sau viziuni preconceptuale (posibil arhetipale); 2. Lungimea (L-dpc) = distanță într-un timp de(s)-compus (conceptual), aspectat ca succesivitate posibil-logică (mensurabilă), dar nelegată sub aspectul coerenței de expresivitate; pe linia succesivității se delimitează temporal între două tipuri de funcții formale alternative: modelul - ca durată-eveniment (dev) cu funcție tematică sau motivică, fixat sau inițiat într-un incipit compozițional (icp); secvența - ca durată-interval (div) cu funcție narativă sau dezvoltătoare, inerțiată printr-un profil-vector
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
inerțiată printr-un profil-vector (pfv) de orientare/ordonare într-un șir (de secvențe); 3. Suprafața (S-dpc) = figură de timp bilateral, reunind două tipuri formale: linearitatea - corespondent aspectului de timp deschis, ieșind divergent sau radiant dinspre conținutul său de continuitate, ca succesivitate în ireversibilitate; circularitatea - ca timp tinzând reversiv-epicentric înspre conținutul său de continuitate, aspectând o succesivitate în ciclicitate. Raportat fiecăreia dintre cele trei etape/perspective-reper formale (U.L.S. - dpc) menționate, adecvarea Mins se vădește caracterial prin diferite expresii de continuitate, respectiv
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
S-dpc) = figură de timp bilateral, reunind două tipuri formale: linearitatea - corespondent aspectului de timp deschis, ieșind divergent sau radiant dinspre conținutul său de continuitate, ca succesivitate în ireversibilitate; circularitatea - ca timp tinzând reversiv-epicentric înspre conținutul său de continuitate, aspectând o succesivitate în ciclicitate. Raportat fiecăreia dintre cele trei etape/perspective-reper formale (U.L.S. - dpc) menționate, adecvarea Mins se vădește caracterial prin diferite expresii de continuitate, respectiv de abordare unificatoare, unitară și totodată corentă expresiv a datului muzical, într-un mod de
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
C-Mins caută indici de asemănare sau rime, prin care să-și releve dinamica formei dpc din perspectiva dimensiunii interpretative de adâncime<footnote Adâncimea este un mod de interpretare a dinamicii formei muzicale sub aspectul stabilității și/sau invarianței în consecutivitate (succesivitate) a unor segmente formale elementare sau minim-suficiente, ca unități expresive. Interpretativ-analitic, segmentele variind într-un șir de continuitate sau înlănțuire sunt dispuse unele sub altele (în ordinea apariției), încolonate în rimă, respectiv aliniate pe criteriul asemănării la stânga segmentului, dinspre incipitul
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
segment al coloanei), rimele sunt mai slabe sau mai puternice (precum între segmente identice), se obține o imagine a variabilității în continuitate, referind asupra gradului și sau modului dinamic de stabilitate a formei (coloanei) de-a lungul desfășurării ei, ca succesivitate temporală. footnote>, sub diferite aspecte de consecvențialitate, ca invarianță/stabilitate timpo-tempică prin repetitivitate periodică sau de pulsație - în șir de timpi metrici (tm) singulari sau împerecheați în formule ritmice -, ori prin succesivități înlănțuite în perioade de ciclicitate. Mins își poate
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
formei (coloanei) de-a lungul desfășurării ei, ca succesivitate temporală. footnote>, sub diferite aspecte de consecvențialitate, ca invarianță/stabilitate timpo-tempică prin repetitivitate periodică sau de pulsație - în șir de timpi metrici (tm) singulari sau împerecheați în formule ritmice -, ori prin succesivități înlănțuite în perioade de ciclicitate. Mins își poate concepe astfel o strategie de conservare energetică pe un parcurs-interfață de formă netedă (regulată). Chiar și presupunând că pe L-dpc ar fi înșiruite, netradițional,<footnote Condiția de fezabilitate Mins în-parcurs pretinde o
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
în raport cu schimbările formale de orice fel, respectiv cu încrețiturile care reliefează (expresivizează) linearitatea netedă (spațio-temporal) a suportului (ideaticii) Fmz, reperabile în C-Mins ca articulații. Forma Mins în-parcurs (pe S-dpc) este analogată perechii celor două forme de timp, constând deci din succesivități relativ linear-circulare, sub două moduri/aspecte de relativitate: a) de relativă consecvență în raport cu rima și/sau div, deduse din L-dpc ori din interfața (grila) acestuia; b) de relativă variabilitate în raport cu dev, ca segmente formale dispuse la dreapta sau rânduite prin
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]