71 matches
-
dar e mai degrabă un scut cam șubred: autoironia. Își asumă toate neputințele, toate slăbiciunile, toate incapacitățile. De mic. Are talentul de a atrage toate trăsnetele batjocurii tuturor. Și de a le neutraliza într-o acceptare mută și resemnată. Găsește suculențe în a fi un ciomăgit al vieții, ba găsește uneori chiar o voluptate în a gusta umilințe de tot felul. Până când își pierde singurul prieten, și el un tip cât pe-aci să fie tragico-comic. Se întorcea de la un chef
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
robit de mecanismul jucăriei ce-i reprezenta la nesfârșit înfățișarea, dicțiunea și gesticulația de miles gloriosus, de fanfaron al vieții și comunicării. Florin Șlapac, nu altul decât rafinatul degustător de esențe tari ale unui ev lingvistic fabulos (irezistibil prin cromatică, suculență comică și morală în poemul "Zăpodie") își îngăduie imposibile derapaje într-un idiolect aproape macheronic al paiațelor și măscăricilor, pitoresc, truculent, cu mixturi de paremiologie și cruzime deochiată. Idiolect ce dă copia neretușată a pustiului sufletesc, a necurățeniilor și primitivismului
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
confirmă provincialismul endemic al culturii române contemporane din care, inevitabil, discursul teologic face și el parte. Istoria ne arată că lipsa unor medii adecvate de comunicare sfârșește mereu printr-o celebrare a ipocriziei. De ce, în România, bârfele sunt de maximă suculență și aciditate, iar ideile n-au aderență? Poate că o parte a răspunsului se găsește în dinamica pedagogică a primilor ani de formare în școli și universități. Ca student al Facultății de Teologie Ortodoxă am putut auzi la cursuri comentarii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
expresie personală, deocamdată doar prin amprenta tonusului afectiv) motive, trăiri și tonalități de genul celor frecvente în lirica perioadei interbelice. Nota cea mai pregnant individualizantă a „ultrasentimentelor” e un naturism cu accente de senzualitate candidă, analog, cu un spor de suculență, celui din Pașii profetului de Lucian Blaga: „O, pepenii iluminau cerul când se coceau./ Cu urmele dinților de iepuri în ei,/ Stelele noi le mușcau, le sângerau,/ Cu purpurii averse de ulei” (Amurg cu diavoli). Teritoriul liric este, de altminteri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
sau „grădinăresc“. Mai rămânând să dăm aci citire câtorva specialități, cum li se spune, pre cum tuslamaua, căreia nu știu de ce i-o fi zicând „regală“, din muche de burtă, din mură și călcâi de vacă, temperată În excesiva ei suculență cu lămâie stoarsă deasupra, cu mujdei de usturoi, cu ceva piper și ardei iute, formulă supe rioară tuslamalei tripes à la mode de Caën, așa cum se servește, cu o sticlă de cidru alături, la Pharamond, În hainele Pari sului, rue
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
descriind cu aplomb un gest energic”. Atât în sculptură, cât și în ceramică, arta lui Ioan Antonică descinde direct din folclorul românesc, ale cărui tipare stilistice tind să le fertilizeze într-o viziune personală, capabilă să redea în corespondențe plastice suculența înțelepciunii și umorului popular. Sculptorul și profesorul Ioan Antonică a trecut în lumea umbrelor în ziua de 17 septembrie 2002, și a fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iași. REFERIRI: EXTRASE: -BARBOSA, OCTAVIAN, Dicționarul artiștilor români contemporani, București, Ed. Meridiane
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
riscul de a sacrifica elementul savuros în favoarea exemplarității și exactitatea în favoarea semnificativului (doisprezece apostoli, patruzeci de zile etc.). Necazul e, întrebați-i pe artiști, pe cineaști, pe romancieri, că, odată trecut un anumit prag al excelenței, eroul își pierde din suculență (dacă depășești timpul de preparare, vrăbioarele au gustul și consistența pielei tăbăcite fierte). Hristos și l-a adjudecat în asemenea măsură pe Isus încât am ajuns să cunoaștem de o mie de ori mai bine viața lui Socrate decât pe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pierdut buna dispoziție, elanul, jubilația. Nu mai am răgazuri fertile, reverii, autenticități. Mă mișc, de dimineața până seara, într-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate. Apetitul vital a devenit anemic, plăcerea de a fi și-a pierdut amplitudinea și suculența. Respir crispat și pripit, ca într-o etuvă. Când cineva trece printr-o asemenea criză, de vină e, în primul rând, umoarea proprie. Te poți acuza că ai consimțit în prea mare măsură imediatului, că nu știi să-ți dozezi
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
personaje excepționale ca eroi, dar inconsistente ca oameni. Altele sunt extrem de semnificative în existența lor realmente sau numai aparent banală. Le prefer hotărât pe ultimele și cred că ele dau imaginea corectă a epocii lor ca și senzația plăcută, de suculență, a unei opere literare importante. Mulțumesc în mod deosebit conducerii revistei România literară care mi-a facilitat publicarea episoadelor unui adevărat serial despre viața și opera personajelor. Fiecare articol apărut a stimulat scrierea altuia. Domnilor Nicolae Manolescu, Alex. Ștefănescu și
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
de document istoric. Expunerea lor îndeamnă la condamnarea agresiunii asupra omului și ea încarcă textul la început pictural și casnic, portretistic și moral, cu o judecată asupra istoriei. Încetul cu încetul textul, ce se lecturează cu un interes deosebit, datorită suculenței sale, capătă dimensiuni nebănuite și aduce în pagină problemele majore ale existenței omenești: viața, moartea, credința, necredința, obscurantismul, necesitatea iluminării omului asupra condiției sale de pasager pe Terra. Chiar și teze esențiale din filozofie, cum sunt mișcarea și transformarea, acumularea
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93033]
-
în loc de amărăciunea dată de neputința dezlegării ei, te alegi cu o hohotire sarcastică de bufon satisfăcut. Toate anecdotele din carte, pretind autorii, au un sîmbure filosofic, de unde și numele de filosdotică, pe care îl dau antologiei de față. „Structura și suculența unei anecdote pe de o parte și structura și suculența unui concept filosofic pe de alta au la bază același material; ambele «gîdilă» mintea în mod similar. Motivul este simplu: filosofia și anecdotele au izvorît dintr-un impuls identic - acela
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]
-
o hohotire sarcastică de bufon satisfăcut. Toate anecdotele din carte, pretind autorii, au un sîmbure filosofic, de unde și numele de filosdotică, pe care îl dau antologiei de față. „Structura și suculența unei anecdote pe de o parte și structura și suculența unui concept filosofic pe de alta au la bază același material; ambele «gîdilă» mintea în mod similar. Motivul este simplu: filosofia și anecdotele au izvorît dintr-un impuls identic - acela de a ne buimăci modul în care percepem lucrurile, de
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]
-
aflat în atenția sa: „Când încearcă însă să-și croiască și să-și explice propriul demers, glosatorul surprinde printr-un limbaj critic plin de ifose și prezumții. Există astfel multă fandoseală în stilul său metaforic-asertiv care luptă să împrumute din suculența limbajului lui Andrei Pleșu. Nimic nu e demonstrat, nimic nu e argumentat prin litera textului. Doar sentențiozitate. (...) Critică de etichete care amână livrarea conținutului.” Cum își recită poeții versurile În rubrica sa din DILEMA VECHE (nr. 484, 23-29 mai), intitulată
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3570_a_4895]
-
el acum dacă m-ar auzi: ŤTu cred că ai fi în stare să descoperi senzualitatea și-ntr-un foraibărť. Gust struguri, rotunzi, negri ca ochiul de miel, movulii, galbeni ca chihlimbarul, stau în fața feliilor de harbuz. Simt pe limbă suculența vineție, păroasă de broccoli, și păstăile plate și verzi, și vinetele, pielea lor alunecoasă ca o stalagmită cu irizări violete... piețele și turcii strigînd neîncetat, provocator, pătimaș, de parcă ar vinde fete". Acestui devergondaj al simțurilor ambiguu ațîțate i se alătură
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
Dâmboviței (zice-se că, în epocă, cine o bea nu se mai duce însemna că-și ia loc la Bellu, într-atât era de murdară...) e, în cea mai mare măsură, Bucureștiul lui Caragiale, mustind de umor, având o anume suculență intrinsecă, o capacitate de a isca povești cu care mahalagiii trăiau, pur și simplu, și pe care le perpetuau fără să le bage prea mult de seamă. Sigur că Bucureștiul nu avea numai străzi, despărțite pe culori, avea și case
Bucureștiul pitoresc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3376_a_4701]
-
e dialectician, adică spirit școlit la palestra cu răsuciri speculative: arta antonimelor și sinonimelor, alături de paradoxuri iscate din alăturarea contrariilor, urmate de alternarea identităților și diferențelor sugerate de o temă. Din acest motiv, savoarea lui Pleșu nu vine atît din suculența unor vorbe cu miez, cît din anticiparea unor distincții cu sens, intuirea schemelor avînd întîietate față de expresia menită a le surprinde. La Andrei Pleșu mreaja estetică stă pe o proptea logică, ceea ce confirmă indirect regula că, fără o gimnastică a
Schițe de portret by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4950_a_6275]
-
și estetul se întregesc reciproc. Fără a-și uzurpa unul altuia teritoriile, dimpotrivă, ei conviețuiesc într-o perfectă armonie, aflându-și resursele și dinamismul în necesitatea mărturisirii, care unește, în aceste pagini, responsabilitatea și reculegerea în fața Frumosului, ardența ideii și suculența inefabilă a metaforei. Cu alte vorbe, Virgil Ierunca târăște metafizica la judecata concretului celui mai pur, după cum banalul, detaliul în aparență fără semnificație e ridicat adesea în ordinea transcendenței. Iată de ce aceste cărți sunt alcătuite din iluminări și sfâșieri lăuntrice
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
devină suprainteligibile, dacă se poate spune așa, dar mutilate, reduse la elementar. Schematismul în funcționarea societății, dar și în comunicarea civică, simplifica relațiile, dar le sărăcea disperant, răcindu-le totodată până la îngheț. Se intronase clișeul, stereotipia, viața se storcea de suculență, culoare, savori. Imobilismul paraliza energia socială, forța creatoare, și anula splendoarea misterioasă a omului. Toate aceste măsuri de „precauție“ ni le-a transmis mentorul sovietic din prima clipă. Unii încercau să-și explice uscata, astringenta mentalitate monahală prin faptul că
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
de aproape, tabloul își livrează excepționalele virtuți care - lăsând deoparte caracteristicile subiectului - sunt eminamente de ordin plastic și pictural. Izbesc îndeosebi extraordinara libertate a tușei, rotundă, largă și mobilă, cu un relief distinct, dinamica spontană a penelului, rapiditatea, siguranța lui, suculența materiei colorante, desenul ferm și viguros, construcția formei, contrastul puternic dintre lumină și umbră, armonia coloritului, totul tratat într-un spirit absolut modern și plin de viață, încât gândul, împletit cu sensibilitatea, nu te poartă decât incidental la trecut, anume
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
de altfel în 1954 Karl-Markus Gauss. Dată fiind luciditatea și ironia autorului, nu poți decît să regreți că Karl-Markus Gauss nu a ajuns încă în România. Aici ar fi găsit negreșit o puzderie de motive de inspirație, unele de o suculență literară de primă mînă, mai ales cînd e vorba de locuri de veșnică odihnă. Și pentru că am vorbit atît despre cimitire, închei cu un citat despre cimitirul orășelului german Ralbitz: "Celebru este numai cimitirul, în care sînt aduși, din toate
De la biserica la cimitir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10121_a_11446]
-
lamă de diamant" (Dumitru Micu), nu numai că scria romane complexe, dar avea o capacitate extraordinară de a crea audiență, dobândind astfel alura de vedetă pop a literaturii acelei perioade. Succesul romanelor românești Prins și Dulce ca mierea... se datora suculenței limbajului, respirației neobișnuit de ample a unei generații "fără idealuri", insolenței frapante a scrierii la adresa regimului comunist. Ele au fost adevărate bestseller-uri ale literaturii române contemporane. Ele au fost citite ca "un imn", ca "un manifest" al generației tinere
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
deosebire cea adresată lui Lovinescu, merită parcurse ca documente ale unei vremi cînd adversarii (de păreri) se citeau și aveau gentilețea sau, poate, onestitatea, de-a se pune în pielea (scărmănată...) a inamicului literar, fie și ca să dea mai multă suculență ironiei. Oricum, între a da citate la întîmplare - sau nu... - și a avea răbdarea să tragi o idee dintr-o carte și o poziție dintr-o operă, pe care să le comentezi critic, e de ales, oricînd, a doua variantă
Cronicarul în vremea lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10245_a_11570]
-
Dan C. Mihăilescu și-a construit o imagine puternică promovînd (scriind, studiind) scrierile de tip documentar. Tocmai de aceea, la o lectură retrospectivă, se poate vedea cît de "datate" sînt mai toate ieșirile la rampă critice. Nici retorica agilă, nici "suculența" limbajului nu se pot lupta cu înfiorătoarea monotonie tematică. Peste tot dai de Cioran, de Noica sau de teoretizări ale generației '27. Variațiunile sînt abile, dar sînt pe aceeași temă, de succes. Și "curajul" eseistic nu iese din tonul vremii
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
literaturii este iarăși unul riscant. Este maniera de a percepe didactic cititorul și autodidactic propria condiție de critic. Lucrul cu marile nume este întotdeauna suspect - prea generalizant. Și dăunător - surpriza culegerii de eseuri Scriitorincul a venit tocmai din faptul că suculența stilului, pe care lumea nu contenește să o laude cînd vine vorba de Dan C. Mihăilescu, nu poate ține piept unei ideologii critice extrem de datate. Salvarea lui Dan C. Mihăilescu n-a venit din scris. Ci din aparițiile la televizor
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
de San Lorenzo, scena politică nu putea rămîne multă vreme departe, Mathaeus reprezentînd Biserica Catolică în conflictul care avea să-i opună, în Florența, Lombardia și Romagna, pe guelfi (apărătorii puterii papale) ghibelinilor (adepții puterii laice). Ca un amănunt de suculență istorică, adversarul lui Mathaeus la Florența avea să fie Dante Aligheri, poetul fiind silit să plece în exil în momentul în care tabăra ghibelinilor, din care făcea parte, va fi învinsă, urmarea fiind că autorul Divinei Comedii se va răzbuna
Vetustele și desuetele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6370_a_7695]