191 matches
-
Între oameni și prostie-i o idilă, Și păstrăm indiferența în formol. Tu, țara mea, dar, ce mai poți decide, Când anotimpu-acesta imaterial, A semănat în viața ta numai cădere, Și numele ți-a pus sub un dispreț total? Noi, suduim și lăcrimăm în gânduri, Când strigătul se răscolește-n toate, Aș pune politicieni în rânduri Și cu respect i-aș invita la moarte. 28.12.10 Când mă culc... - Platon - Eu când mă culc îmbrățișez pe Dumnezeu, Îngerii se-așează
NUMĂRĂ-ŢI IZVOARELE! de STELIAN PLATON în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Numara_ti_izvoarele_.html [Corola-blog/BlogPost/350743_a_352072]
-
om și Dumnezeu, dintre Creație/Poesie și Creatorul/Poetul său: „Să ne iubim! Apocalipsa vine/ Abia atunci când holdele, bogate,/ Se vor pleca de rod străluminate:/ Troițelor din noi cin’ să se-nchine?// S-au stins demult foșnirile rotate,/ Pândarul Clipei suduie lavine,/ Înmărmurind tăcerea - ce rușine!/ Din ciutura iubirii curg păcate!// Nu mă privi cu ochii depărtării,/ Jăraticul mai pâlpâie în vatră:/ Salvează-mă, nu mă lăsa pierzării!// La zid sunt pus! Turbații câini mă latră/ Sub greaua cruce, Doamne, a
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea by http://revistaderecenzii.ro/radiografii-lirice-cronica-de-prof-dr-nicoleta-milea/ [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
îngrijit cu flori, cimentat, cu tot ce-i trebuie, cu felinar. Mă întind ziua în pat, închid ochii și mă rog: vino și mă du cu tine, dragoste netrebnică, o iau cu frumosul, o iau cu urâtul, o îmbii, o sudui, până la urmă simt că mă ia somnul și zic: Doamne, fă să nu mă mai trezesc, m-am săturat!” Merge cu perfuzia de ser într-o mână, cu acul înfipt în altă mână. Își marchează terenul - dacă dragostea se întoarce
Poezie by Liviu Ioan Stoiciu [Corola-website/Imaginative/3201_a_4526]
-
din rănile care-i înfloreau acolo unde-i fuseseră bătute cuiele. Nu avea ,,parapleu” de mătasă, nu avea nici căruță nouă, nici cai sănătoși, El își ducea singur povara pe umeri, făcea drumul iertării pe jos. Nu se văieta, nu suduia, mergea cu pași egali, cumpătat și fără să facă popas ori să-și piardă vremea și banii la birtul din sat. Bunicul L-a ajuns, cu căruța lui cea trasă de telegari focoși cum nimeni în sat nu avea. L-
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Intepretari_scrisul_ca_jertfa_de_sine_si_eliberare_de_umbre_melania_cuc_isus_din_podul_bisericii_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
ce căuta pe pământul lui. După cosit, dacă mai rămânea un smoc de iarbă în urma coasei, îl smulgea cu mâinile. Ducea orice gunoiaș pe pământul lui, îl mărunțea cu grebla până se făcea una cu pământul. Îl auzeai adesea vorbind, suduind, cu sine însuși. Blestema furnicice, viespile, cârtițile. Se supăra rău când vedea urme de iarbă călcate de animale. În ultimii ani bombanea, chiar suduia, albinele care nu-l lăsau să cosească în liniște iarba lui, fiind furioase că el le
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1398665297.html [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
pământul lui, îl mărunțea cu grebla până se făcea una cu pământul. Îl auzeai adesea vorbind, suduind, cu sine însuși. Blestema furnicice, viespile, cârtițile. Se supăra rău când vedea urme de iarbă călcate de animale. În ultimii ani bombanea, chiar suduia, albinele care nu-l lăsau să cosească în liniște iarba lui, fiind furioase că el le fura iarba înflorită chiar de lângă stupi. Născocea multe lucruri interesante pentru mintea noastră de copil. Odată ne-a arătat o oglindă, să ne jucăm
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1398665297.html [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
prea-mi vine la socoteală, domnule ! După ce tulesc oile la vale nu mai prea trebuie mie gâceală. Mă duc sfoară, la muierea mea, care e cu sfială de la buric îm jos. Întâi mănc țapăn, că am lup în burtă, îmi sudui nevasta, mă-mbăt criță și adorm buștean... Când mă scol, n-am grijă că mi-a fugit curva nebumbăcită și fără opreliști îmi vărs pă nevastă, tot oful flămânzelii de muiere, din stână !... În hârjoană cu bucățica mea de-acasă
DRAGOBETE DE STÂNĂ DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Dragobete_de_stana_de_ioan_mutiu.html [Corola-blog/BlogPost/355434_a_356763]
-
N-au bani de acatiste, de rugă și ce patimi Îndură azi bunicii!...niște biete păpuși... Doar pașii obosiți în drum spre cimitire Le mai alină foamea și în durerea lor, C-o lumânarea-aprinsă și-o rugă din Psaltire Nu suduie, nu-njură, ci doar scâncesc de dor... Năpăstuiți, cuminți, uitați în vechi cotloane Ca piese ruginite sub ploi, furtuni și ger Privesc neputincioși, la mii de milioane Ce se topesc în cluburi, iar ei o pâine cer... Nu vor pomeni
BĂTRÂNII NOŞTRI, ASTĂZI... de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 by http://confluente.ro/Batranii_nostri_astazi_violetta_petre_1338719784.html [Corola-blog/BlogPost/358272_a_359601]
-
de un realism crud, în care, Florea Gheorghe își duce animalul bătrân la moarte, într-o văioagă și acordându-i o ultimă favoare: îi dă apă să bea pe săturate din jgheabul de la fântână, cât poftește, fără să-l mai suduie. Cu o falsă mânie însă, de fapt, o rămășiță de tandrețe pentru animalul care-l slujise toată viața. S-ar zice că țăranul, înduioșat, se va întoarce din drum și-și va mâna gloaba în grajd, fără să-l mai
UN DRUM AL MEMORIEI. REFLECŢII ASUPRA PROZELOR LUI MARIN PREDA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 by http://confluente.ro/Cezarina_adamescu_1405499628.html [Corola-blog/BlogPost/349317_a_350646]
-
încoace, silă de propriul popor, de viitoarea recuperare a trecutului său! Această dialectică absurdă, a infezabilității, e o prioritate națională să fie examinată din toată materia, deci răsturnată fecund înapoi cu picioarele în sus! O generațiune puturoasă, cum ne-ar sudui din matricea sa țeranul, care viteji am ratat incalificabil tot ce se putea rata, își permite pentru ca să ia la mișto generațiunile eroice de-au întregit Țara și Neamul, sau temporal zis, râde ciob din 1997 de o oală spartă la
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 by http://confluente.ro/Camelian_propinatiu_postromanismul_camelian_propinatiu_1346056658.html [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
alinate de Muica Lina. Timpul trece după tipicul satului. Vara s-a dus... Muica se grijește de capră și de milog. Oftează într-una. Nici nopțile nu se ostoiește. Ziua merge prin curte. Mai rupe vreun braț de buruieni. Mai suduie căprița năroadă săltată pe prispă la flori. N-are stare. Nici să înghită lapte nu-i vine...Turtoi încropește tot la două zile. Îl coace sub țestul încins cu crengi aduse de milog... Și orice-ar face, își bombăne nevoința
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1414918968.html [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
din minți. - La așa cântare... Mai să cad pe jos. Rage-n gura mare... - Ce spui, Cal jegos? Ureche de cretă, Ești un răpănos. Vrei să fii vedetă? „Mare ticălos!...” Fără a-l mai privi A plecat grăbită... În gând suduia: „Vită necioplită!” * * * Peste-u an, mai bine, Vioara-i spunea: - Știi, dragă vecine, Nu mai pot cânta. - Spune, ce-ai pățit? Vreau să te ajut... - Părul s-a tocit, Arcușul s-a rupt. - Ăsta ți-e necazul! Plângi ca o năroadă
CALU ȘI VIOARA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1708 din 04 septembrie 2015 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1441344932.html [Corola-blog/BlogPost/377629_a_378958]
-
cu coana mare, Stăteau pe colț într-o căsuța joasă, Cu rude și nepoți, si cu un vișin Sub care vară chiefuiau la masă. Anuța și cu badea Victor din Mărgău Tăiau oglinzi în casă cu plocade Și fiu-și suduiau: „Mă Adriène, Măsèlilè săriț-ar, mă năroade!” Meilă nu venea seara acasă, Dom’ Rațiu se certase cu Moraru, Grăsuna Potra, avea - n-avea treaba, Stătea la bârfa cu-a lu’ Păcuraru. În fine, peste drum, mai era Fâlfa, Farfuza cartierului, sadea
SPECTACOL BILINGV LITERAR-MUZICAL DE SATIRA ŞI UMOR! de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 by http://confluente.ro/daniel_ionita_1470488587.html [Corola-blog/BlogPost/370526_a_371855]
-
și o nevastă slabă ca o scândură și rea ca o scorpie pe care voia să o vândă dar nu se uita nimeni la ea. La scroafă vreau să zic că pe ea voia s-o vândă deși după cum o suduia și-i da cu ,,zât!”, nici de nevastă nu i-ar fi părut rău dacă-l lăsa cineva fără ea. Poate că se afla și el în blocaj finaciar fără ieșire previzibilă la fel ca mine. Am început cu ghinion
DRAGĂ CERASELLA CU DOI ,,L , de ION UNTARU în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 by http://confluente.ro/Draga_cerasella_cu_doi_l_ion_untaru_1377610819.html [Corola-blog/BlogPost/364939_a_366268]
-
miliționerul mi-a lut banii. Ele m-au luat cu dînsele. Eu aveam armonica la mine și le-am cîntat. Cînd a venit controlorul să întrebe de bilet, ruscele acelea, matahale care se hîrîie prin vagoane, au început a-l sudui și blestema. N-a știut cum să fugă mai repede. Pînă la Odessa am ajuns, dar de acolo tot nu aveam bani. Și m-am dus cu ele mai departe, pînă la Moscova și acolo am întîlnit basarabeni, care m-
Dan Cristian Turturică by http://balabanesti.net/2012/10/06/dan-cristian-turturica-rusia-si-romanii/ [Corola-blog/BlogPost/340008_a_341337]
-
om și Dumnezeu, dintre Creație/Poesie și Creatorul/Poetul său: „Să ne iubim! Apocalipsa vine/ Abia atunci când holdele, bogate,/ Se vor pleca de rod străluminate:/ Troițelor din noi cin' să se-nchine?// S-au stins demult foșnirile rotate,/ Pândarul Clipei suduie lavine,/ Înmărmurind tăcerea - ce rușine!/ Din ciutura iubirii curg păcate!// Nu mă privi cu ochii depărtării,/ Jăraticul mai pâlpâie în vatră:/ Salvează-mă, nu mă lăsa pierzării!// La zid sunt pus! Turbații câini mă latră/ Sub greaua cruce, Doamne, a
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 by http://confluente.ro/Testament_in_alfabetul_tacer_nicoleta_milea_1392502263.html [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
pe lucrurile mele! - Bine, bade, mă urc sus, măsor, plec... - Du-te la dracu să te pieptene!...scobite-ar vulturii în cur!...fire-ai tu, să fii, al zvârli!...primar nebun care umblă pe coama caselor! În timp ce locuitorul casei îl suduie, cățelul din curte nu se lasă mai prejos și lătra de zici că-l strivește cu toată greutatea lui, primarul. Se simte în spațiul de la nivelul solului din curte cât și în spațiul de deasupra casei o tensiune care-i
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.13 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/eugen_lupu_1483629081.html [Corola-blog/BlogPost/378126_a_379455]
-
Stăpânu’ este el... Ăla care are casa asta, maică. Că ai lui sunt câinii, a lămurit tanti Anița situația, aducând zâmbete pe buzele celor de față, mai puțin pe ale magistratului care se bătea nervos cu palmele peste burta proeminentă, suduind în sinea sa. „Toanta asta e dusă cu pluta, domnule! Nu are discernământ, asta e. Se vede de la o poștă, ce dracului! Să mai insist puțin, ca să-i conving pe polițiștii ăștia grozavi că am dreptate, totuși.” - Și ai cui
EPISODUL 6, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1435787219.html [Corola-blog/BlogPost/343359_a_344688]
-
behăi Căci îndat-o hăpăti Crezând că ar fi de-un hoț... Îl asculți, dar să-l crezi poți...?) În zadar se strădui Când mi se dezmetici Să fie iertat, minciună Aprinse-n sălaș furtună... Fiindcă baciul făr’de-o leoarbă, Suduind într-a sa barbă Nu-i ascultă sucitură Și-oțărât peste măsură Pe dată-l mirui...în cap Încât pe veci a...răposat. Morala? De din veac e-așa: „Lupul își schimbă părul, Năravul însă ba...” Referință Bibliografică: IN MEMORIAM
IN MEMORIAM ANTON PANN de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/elena_neacsu_1414850513.html [Corola-blog/BlogPost/341105_a_342434]
-
Înălțare, Isus, a lui Maria, cu lumină! Că începea așa o primeneală, Miresmele de flori de liliac, Și lutul proaspăt, iz de văruială, Se vânturau prin ușa din cerdac, Ne ușuram și trupul de povară Și sufletul cumva de-am suduit, (Scăpam și eu atuncea de ocară, În ziua când mergeam la spovedit!) Fiind copii mâncam în Postul mare Nu doar urzici că ne rodea burtica, Ne mai spurcam și noi, deh, la mâncare, Că popa nu știa, zicea bunica, Dar
LIRICĂ PASCALĂ 2011 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Lirica_pascala_2011.html [Corola-blog/BlogPost/360614_a_361943]
-
nopții oameni scotoceau pe sub podele și saltele, cu-n animalic zel nestins. Și-apoi în dube azvârleau de-a valma trupuri și boccele și prea puțin se sinchiseau c-acei baloți sunt ei sau ele, când îi băteau și-i suduiau, căci ei cei tari destinu-ntruchipau. Destul mai plângem și acum, când țara-ntreagă-i o ruină și visele ni-s toate scrum, iar pomul vieții din grădină s-a pricăjit și ofilit în greu miros de vraiște și fum. Destul
IUBIRI DISCRETE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/George_petrovai_poemele_noul_george_petrovai_1389176608.html [Corola-blog/BlogPost/363815_a_365144]
-
erau ... își pupă degetele. Am venit acasă noaptea spre dimineață, plină de fericire. Când s-a deschis ușa ... ferma animalelor! a arătat acuzator spre soțul căzut în genunchi cu mâinile strânse pe șliț și soacra tolănită pe burtă. -Curvă ordinară! sudui soțul. Un tablou comic dacă nu ar fi fost grotesc în prisma realității cotidiene. -Fac plângere pentru ultraj, calomnie și violență în familie! Am zis! ridică filozofic, degetul arătător, femeia. O priveau interziși. -Cum vă numiți? Buletinele, vă rog! - Filomena
NONSENS? de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 by http://confluente.ro/Nonsens_camelia_constantin_1335883683.html [Corola-blog/BlogPost/358564_a_359893]
-
alb, cu ochi verzi și închiși! Tata...o elegie în alb, cu ochi albaștri și închiși! Două elegii în și pe alb! Și parcă împăcate cu gândul, parcă lămurite că (în astă lungă ori scurtă Deschisoare numită Viață) n-au suduit niciodată omătul și viscolul, nu s-au codit nici o clipă când a fost vorba să adauge o notă bună acelora care fundamentau Simfonia, care știau să (se) mire, să (se) admire...să nu “dea pacea pe gâlceavă și cinstea pe
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (XI – XIV) by http://balabanesti.net/2015/02/05/sa-nu-se-impiedice-apa-in-care-a-plans-dumnezeu-xi-xiv/ [Corola-blog/BlogPost/339970_a_341299]
-
negri din cauza prafului de cărbune. Cred că anii pe care i-am petrecut în mină... au fost ca o izbăvire a sufletului meu. Îmi ziceam mereu: „Nu te plânge, muncește! Ce dacă nu-ți dă mâncare de ajuns și te suduiesc ca pe hoții de caii? O meriți, trebuie să-ți ispășești pedeapsa. Poate așa a vrut sfântul ca să pătimești pentru greșala care-ai făcut-o, păcat de neiertat în fața bisericii creștine”. Niciodată nu i-am mai amintit Lenei de noaptea
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 by http://confluente.ro/Ppartea_aiii_a_ultima_spoveda_marin_voican_ghioroiu_1376721559.html [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
negri din cauza prafului de cărbune. Cred că anii pe care i-am petrecut în mină... au fost ca o izbăvire a sufletului meu. Îmi ziceam mereu: „Nu te plânge, muncește! Ce dacă nu-ți dă mâncare de ajuns și te suduiesc ca pe hoții de caii? O meriți, trebuie să-ți ispășești pedeapsa. Poate așa a vrut sfântul ca să pătimești pentru greșala care-ai făcut-o, păcat de neiertat în fața bisericii creștine”. Niciodată nu i-am mai amintit Lenei de noaptea
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 by http://confluente.ro/Ppartea_aiii_a_ultima_spoveda_marin_voican_ghioroiu_1376721559.html [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]