59 matches
-
toată intimitatea lor, așa cum le-a cunoscut copilul în casa părintească. Aducerile-aminte troienesc cărările gândirii poetului: Nu-mi aduc aminte de mama decât ca de-o ființă palidă, un înger care mi-a descântat copilăria cu glasul ei dureros și suferitor 313. Dar moartea mamei este deasupra tuturor amintirilor. Ea este prezentată prin ochii și cu (ne)înțelegerea copilului, care nu știe ce se petrece în atmosfera de ceremonie, interpretând totul prin prisma sa, neștiind ce să creadă: simțea că s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cărora fulgera întunecosul amor și întunecoasa dorință... ci, limpeziți, nespus de adânci, te-ai fi uitat zile întregi în ei. Liniște și o melancolică pace era în adâncimea lor... Și în acea față atât de palidă, plină dar tristă, surâdea suferitor oarecum gura de purpură... o roză a Ierihonului a cărei frumuseță nu se trece. Ea s-- apropia încet prin aleele străbătute de seninul nopții, pe cărările albe zugrăvite cu umbrele mrejelor de frunze. Ea-l văzu, dar nu-și iuți
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cărora fulgera întunecosul amor și întunecoasa dorință... ci, limpeziți, nespus de adânci, te-ai fi uitat zile întregi în ei. Liniște și o melancolică pace era în adâncimea lor... Și în acea față atât de palidă, plină dar tristă, surâdea suferitor oarecum gura de purpură... o roză a Ierichonului, a cărei frumuseță nu se trece. Ea s-- apropia încet prin aleele străbătute de seninul nopții, pe cărările albe zugrăvite de umbrele mrejelor de frunze. Ea-l văzu dar nu-și grăbi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cărora fulgera întunecosul amor și întunecoasa dorință... ci, limpeziți, nespus de adânci, te-ai fi uitat zile întregi în ei. Liniște și o melancolică pace era în adâncimea lor... Și în acea față atât de palidă, plină dar tristă, surâdea suferitor oarecum gura de purpură... o roză a Ierichonului, a cărei frumusețe nu se trece. Ea s-apropie încet prin aleele străbătute de seninul nopții, pe cărările albe zugrăvite cu umbrele mrejelor de frunze. Ea-l văzu, dar nu-și iuți
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
asupră-le. Tata n-avea nimica; era unul din oamenii cei mai săraci ai cătunului nostru... Nu-mi aduc aminte de mama decât ca de-o ființă palidă, un înger care mi-a descântat copilăria cu glasul ei dureros și suferitor. Eram încă mic când, într-o zi, băgai de samă că mama nu mai vrea să-mi răspundă, căci ea adormise, galbenă, cu furca-n mână și cu buzele ce zâmbeau abia. O gândire adâncă părea că o coprinsese; eu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ca de un vis ceresc, se-ntindea leneș în patul ei moale și-i șoptea foarte încet: - Ce băiat cuminte și dulce ești tu și cum te-am iubit din momentul în care m-ai privit cu ochii tăi cei suferitori. Și ce dulce e dragostea când n-o știe nimeni, nimeni în lume. Tu nici visezi cât te iubesc eu, nu-i așa? Nici visez [i] că suspin după tine ca turturelele noaptea, ba nici ai cuteza de a visa
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sa de 10 zile la Londra, în același an. Am pomenit aceste succese pentru a sublinia indirect ceea ce face atât de interesant punctul de vedere existențial al autorului: omul este plin de slăbiciuni recunoscute, de complexe de inferioritate, de orgoliul suferitor care-l salvează; el pare a se disimula printre gălăgioșii, ambițioșii, ticăloșii dar și destuii semeni cu alese calități în mijlocul cărora își petrece existența. Întâmplarea, sau evoluția logică a situațiilor, l-au ridicat pe acest "marginal" la un rang social
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
Toți răstigniții mici ai sorții/ Pe rând, în minte mi se-abat." Această deviere, supusă umorilor, nu mai puțin decât vremurilor, face să avem și Paștele pastelate, din Alecsandri, Coșbuc, Topârceanu, Crainic, cel de dinainte de Aiud, și pe-acelea sumbre, suferitoare, înecate de vină greu ispășită, din Voiculescu, de pildă. Între „râde atâta sărbătoare/ din chipul lor cel ars de soare", înfățișarea unui miracol naiv și impersonal, și „tot cerul Palestinii/ Părea că varsă lavă", imaginea urgiei neputincioase, târzii, e o
Patimile viorii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6405_a_7730]
-
abătut, deviat. „Când ulcere supurează conștiința/ Oglinzile mă mint" e mărturisirea dezicerii de imagini, cel puțin de acelea care au o legătură cu realitatea, datoare să se îndoaie, precum o dâră de lumină apropiin-du-se de o planetă, în preajma unui om suferitor. „Ce monument corect ar fi o furtună împietrită", declarație într-o doară, e un fel de-a face, la urma urmei, revoluția să dureze literar. Ambiția monumentului nu-i părăsește, evident, pe acești spărgători de statui. Însă tâlcul lui nu
Îndepărtări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6152_a_7477]
-
Coloșenco poate afirma cu seninătate că le-a descoperit singur, dar atunci îl rog să mă considere și pe mine descoperitorul Americii, din moment ce tot am ajuns acolo în urmă cu vreo trei ani. Tristețea e că din toată această "istorie" suferitorul e din nou Macedonski! 1) Are și "mici" probleme, căci îl scrie cu doi r, arătându-ne că știe latinește, numai că lat. errata e un plural al lui erratum, și atunci o errata...( Atenție când îl veți edita pe
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
care să-mi întemeiez rugăciunea (copia stelei ce-mi pregătește sălașul) floarea atingerii la nesfârșit urzește chiar sfârșitul în treierul landei sârguincios și umil grea e partea de suflet, curând ai s-o afli, ușoară partea de trup. despărțirea lor suferitoare viața pre viață călcând-o, pe pământ înspre cer la zenit, singur El Limba Lui, izvorul de-acolo îndurării de-aici. Câmp luminos țesut ăn raza minții... ...pe locul unde ultima chacră sprijină cerul sufletul unduitor ațipește precum sideful negrăbit
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/8647_a_9972]
-
cu alăturări chinuite: „Plutește-n albastru argintul/ Din lanțuri legate de fum,/ Sub ele sunt arcuri de înălțime/ Ce destramă lărgimi temătoare” etc. (Reflexe). E adevărat că-i place și să joace pe instabilitatea feminină, deși în general, ca toate suferitoarele, e mai degrabă patetică decît cochetă; dar uneori mai prestează și ea: „Fugi ispită! Te implor!/...// Sărută-mă ispită, dăruiește-mi pasiune” etc. (Ispita). Nu se dă-ndărăt nici de la clipe mai fericite, puține, ce-i drept, dar măcar pune
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
poetic adaptat milimetric, cu infinitive lungi arhaizante și eufonice (balada lui dan cipariu cuprins la grea îndrăgostire povestită de el însuși cu izmeneală parodică și umor): "și nu-și găsea-n cuvânt cerneala/ nici în trupul lui sminteala/ era-nalt suferitor/ de dalila iubitor, (...toți făcea literatură/ toți făcea literatură, despre autodicteu/ despre ce-o da Dumnezeu/ și-n aceste repartiții/ era vremea-n interstiții/ când a-nceput dan cipariu ca să-și îndulcească traiu')". Din celălalt registru al poemelor de amor
Viruși romantici și cibernetici by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15237_a_16562]
-
tine, în voie, cu un chef pe care unul cît de străin de însemnările tale n-are cum să nu-l simtă. Să scrii așa cum, bunăoară, Faguet ar fi vrut să se citească, așezat, cumpănind viața și zîmbind amintirilor. Perpessicius, suferitorul, e un cititor încercat. Nimic din rutină, din metodă, din obligație nu trece, însă, în Jurnal-ul de lector (completat cu Eminesciana) apărut în '44, la Casa Școalelor. O consemnare de impresii dintre cele mai diverse, despre cunoscuți, gravuri, locuri
Bucuria descoperirii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7464_a_8789]
-
crize, textele lui Ion Maria se succed pe aceleași coordonate etice (sau, mai exact spus, eticiste), într-o tonalitate egală, cvasiautistă. Problemele volumului apar tocmai din absența oricărei problematizări în sferă morală și religioasă. În centru se află un personaj suferitor, care vrea să capteze mizeria și urâtul existenței pentru a le converti într-o valoare superioară. Ca Iov pe-o grămadă de gunoi, cu cât acest suflet delicat ar avea mai mult de îndurat, cu atât victoria lui spirituală ar
Poezie cuminte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8468_a_9793]
-
i-a strălucit o clipă: „Șiafară- i iarnă grea/ Și vîntul se muncește între pămînt și stele;/ Iar plînsu-i are ceva din visurile mele,/ Ce n-au trăit aievea nici cît un fulg de nea” (Seară de iarnă). Ca toate suferitoarele din vremea ei (și de dinainte), Ada se controlează însă în situații delicate și pleacă îndurerată, dar cu demnitate: „Mă duc, privește, surîzînd,/ Fără cuvînt de rugăciune,/ Făr’ de cuvînt care ți-ar spune/ C-ascunde lacrimi al meu gînd
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
Interesat mai puțin de ce așteaptă alții de la el, și mai mult de ce poate afla el despre toți ceilalți, Cassian e un observator neobosit și un colecționar sistematic de experiențe. Medicul, ca și preotul (în roman mai apare unul, sobru și suferitor), lucrează cu omul. Iar scriitorul li se aliniază. Fugind, aparent, de lumea dezlănțuită, Cassian Robert caută de fapt s-o reconstituie din felii consistente de viață. E un adevărat devorator de întâmplări, din care extrage psihologii și patologii sociale. Câte
Viețile altora by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7519_a_8844]
-
numai acele volume și acele poezii care au primit viza mai-marilor și mai-micilor cenzurii din anii 1958 și 1959. Pe această temă s-ar putea scrie mai multe articole, interesante pentru cunoașterea năravurilor din acele vremuri și a promotorilor și suferitorilor acelor năravuri. Pe lângă lacunele impuse de cenzori - autori și ai lăbărțării timpului dintre "bunul de cules" și "bunul de tipar" (datele sunt înscrise în caseta tehnică a cărții) al ediției din 1959, Tudor Arghezi însuși a efectuat, definitivând textele volumelor
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
la mine cu gînd de pierzanie cu mers amețit îmi ceri să-ți sug tot ce este otravă a minții foc ce îți arde părul roșu cum al păpușilor nebune un picior al tău adoarme pe linia tramvaiului pentru tine suferitoareo au făcut îngerii cerului vopselurile smintelii obrazul tău vrea încă o culoare dar eu știu că tu mori azi ca mîine să ceri o bucată de pîine luminii anul lucrează în tine după nătînge planuri scut de-o noapte în
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
la mine cu gînd de pierzanie cu mers amețit îmi ceri să-ți sug tot ce este otravă a minții foc ce îți arde părul roșu cum al păpușilor nebune un picior al tău adoarme pe linia tramvaiului pentru tine suferitoareo au făcut îngerii cerului vopselurile smintelii obrazul tău vrea încă o culoare dar eu știu că tu mori azi ca mîine să ceri o bucată de pîine luminii anul lucrează în tine după nătînge planuri scut de-o noapte în
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
Narcisa”, doamna Draga Olteanu face școală cu ei. Mai țipă la ei: „vedeți cum vorbiți, vedeți că nu vi se aud finalurile de cuvânt, vedeți că începeți să cântați”, lucruri pe care le învață în primul an de facultate. „Niște suferitori de cultură m-au atacat și au spus că am deschis canalul scursorilor de telenovele” Care este diferența între actorul de teatru și actorul de film? Există un regizor, Cristi Puiu, care a luat șapte mii de premii, pe care
Ion Haiduc, actor. Din „întâmplare” în întâmplare by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/22643_a_23968]
-
nu m-a învățat nimeni arta filmului. Dacă m-aș duce la un curs acum, mi-aș da seama câte greșeli am făcut în cele cincizeci de filme pe care le-am făcut. Un alt motiv a fost presa. Niște suferitori de cultură m-au atacat și au spus că am deschis canalul scursorilor de telenovele. Un fenomen des întîlnit: invitații emisiunilor tv ajung „actori”. Ce-i de făcut? Totul este pus sub semnul banului. Sunt convins că dacă Meryl Streep
Ion Haiduc, actor. Din „întâmplare” în întâmplare by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/22643_a_23968]
-
Nu am memoria numelor, însă era ceva care-mi amintea de Azov, știi, marea aia mică-mică a rușilor. Un om sensibil la muzică, artă și suferințe omenești, zicea pictorul, căruia trebuia să-i torn doar o poveste despre o văduvă suferitoare, adică eu, și despre cucerirea Constantinopolului. Nimic mai simplu! Acest Dante Negro are o fizionomie cam ciudată. Mi s-a părut că ascunde, în travesti, o altă persoană. Treaba lui, desigur! Din punctul meu de vedere, conta doar câștigul suplimentar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
consultație, răvășise bocceaua, și de aci pornise mari conflicte cu Lina. Nu se purta mai bine însă nici cu doctorul Rim; uși trântite, nici o vorbă de omenie, nici o îngrijire prețioasei sănătăți, de când lipsa lui Lică îi da toane. Doctorul Rim, suferitor, cânta înainte, pe diferite tonuri acel: Oyral care dezlănțuise ironia amicei Nory. Melodia își avea indexul ei pe buzele uscate și ilustre ale lui Rim, era o cheie instrumentală, un diapazon al stărilor lui sufletești. în ce privește originile acelui Oyral în
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
bunei Lina, care primea toate lucrurile fără a le coordona și povestea laolaltă proiectele ei materne de a mărita pe Sia cu unul din gemeni, cu mizeriile îndurate de la obraznica ceea de fată, pe care Rim o încuraja. Deși foarte suferitoare, se vedea că Lina era obosită de necazuri. Mini o privea cum suflă greu și își zicea că toată viața va sufla așa din ce în ce mai greu ... și atît! Renunțarea Linei o cuprindea și pe ea; faptul că Lina o să moară într-
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]