75 matches
-
palme la grămadă și-și mai face de lucru și c-un bulan din dotarea lui bărbatu-său, lung de vreo juma’ de metru și pe care-l îndoaie și-l leagă cu un șiret ca să încapă în sacoșa cu sufertașe. E nedespărțită de sacoșa aia cu sufertașe. Bagă-n ea la greu, ca să aibă putere pentru munca pe brânci, o pedeapsă-n definitiv, o zbatere necontenită și un tremur mare, ivit, desigur, dintr-o mare spaimă. E lesne de văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de lucru și c-un bulan din dotarea lui bărbatu-său, lung de vreo juma’ de metru și pe care-l îndoaie și-l leagă cu un șiret ca să încapă în sacoșa cu sufertașe. E nedespărțită de sacoșa aia cu sufertașe. Bagă-n ea la greu, ca să aibă putere pentru munca pe brânci, o pedeapsă-n definitiv, o zbatere necontenită și un tremur mare, ivit, desigur, dintr-o mare spaimă. E lesne de văzut că de la spaimă i se trage, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ursul, pe care uite că reușiseși s-o îmblânzești. Ai smuls din rădăcină buruiana păcatului, făcând-o să se dezică de meteahna ei, și n-aveai decât s-o admiri cum se pocăia postind și miluind copiii cu mâncarea din sufertașe, adusă de-acasă. Îți făceai un merit din convertirea asta spectaculoasă și, totodată, te amăgeai cu gândul că găsiseși un înlocuitor de nădejde pentru Milică. Îi dădea femeii ce-i trebuia și-și spunea că-i spre binele copiilor, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
a vechilor arcane. - Asta-i pentru vrednicia ta de taximetrist, puturosule. - Ce-i? Mi-ai cules zmeură? - Admiratoarele tale de pe șantier ți-au trimis sporul ăsta de periculozitate. Mâine, cică-se, felul doi ți-l vor turna într-un alt sufertaș. 129 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Fata era tot acolo. - Te rog, spune-mi și mie, îi spuse. Te rog, spune-mi și mie, cum o cheamă pe panglica ta? Bănuia el că, după un timp, fata o să-și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ochii în fundul capului, tușea a doagă, sec și adânc, îl mânca un vierme pe dedesubt. Ținea nevastă și casă grea. Copii, să 75 nu-i mai numeri, tot galbeni și duși, cu coliva-n piept. Le căra mere într-un sufertaș. Nu prea încăpeau multe. Le arăta cârciumarului, râzând moale: - Uite vecine, pentru mînji! Scotea pe rând fructele cocârjite, verzi, ținute iarna în paie până rodeau iar pomii. Își rupea de la gură să le cumpere. Abia avea de țuica lui. Nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
luat nevasta acasă. Nu mai spunea nimeni nimic. Din spre gura gropii se ivea Tudose cu toporul lui înfipt în buturugă strigând "Sparg la lemn, sparg la lemn, sparg la lemn". Stere La amurgit, lucrătorii se întorceau de la fabrică. Aveau sufertașele goale. Nevestele, în păr la porți, să le ia sculele. Tot atunci veneau și zidarii, și meșterii. Lăsau ferăstraiele și mistriile și intrau în curți, lătrați de câini. Femeile aduceau ligheane pline de apă. Ei își adânceau tălpile crăpate și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
unii loc de sărăcie. Vânduseră casele de paiantă și se mutaseră spre șina Constanței. Barem pe amărâții ăștia de ceferiști îi știa cum ți-ai cunoaște buzunarele. Pe la patru se întorceau de la servici, clătinând în mâinile lor negre de cărbune sufertașele goale. Pe cap aveau șepci mari, unsuroase, și sub ele sticleau ochi aprigi, îndușmăniți. Dădeau bună ziua, cereau câte un dorobanț de țuică, obrajii lor trudiți se luminau puțin la vederea rachiului, sorbeau cu lăcomie cinzecul și, dacă mai aveau bani
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
exterior, arhitectul socoti că un mic campament ca și casnic, câtă vreme durau lucrările sale, avea farmecul său. Ioana aduse de acasă câteva esențiale piese de lenjerie și vesela strictă, iar servitoarea ei servea masa adusă din apropiere în mari sufertașe și încălzită pe réchaud-uri electrice. Madam Valsamaky-Farfara avu tactul de a nu înregistra schimbarea, ca una ce poseda un mare simț al libertății și se adapta, cu condiția unei decențe exterioare, celor mai extravagante situații. Aventura Ioanei nu atingea nici
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de aproape șaptezeci de ani, văduv, trăia separat, într-un minuscul apartament modern pe care i-l cumpărase fetele sale și se întreținea cu o pensie viajeră modestă, servită de acestea, în virtutea căreia, abonat la o pensiune, primea prânzul în sufertaș, acasă. Seara nu mânca, mulțumindu-se cu o cafea acasă sau la cafenea. Din nenorocire, mergând târșea picioarele. Modicitatea veniturilor îl silise să vândă monedele de aur, de fapt nu cele mai prețioase din punct de vedere strict numismatic, la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu țigănia asta de-aici și du-te de-ți cîștigă pîinea... Da, da! Că dacă tot ai renunțat la facultate, pentru că "nu mai are rost, e inutilă", fă ceva, domnule, că doar n-am să vin o viață cu sufertașul, ca la spital! Eu am plecat. (către Costache) Tu mai stai? Stai, că tot degeaba. (pleacă) (în tăcerea care se instalează, din direcția spărturii din gard se aud glasuri nedeslușite, chicote de rîs pe înfundate) Costache: Mă, cine-i acolo
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ce ieșea, mama făcea un fel de terci de culoare gri, aspru și rău la gust. Dar îl mâncam pentru că eram flămânzi și trebuia să punem ceva în stomac. Fratele meu Didi, ofițer la regimentul de grăniceri, trimitea soldatul cu sufertașul în care era un pătrat de mămăligă, o supă chioară cu o bucățică de zgârci și un sos apos, cu două pifteluțe, care aveau în compoziție mai multă pâine decât carne. Oricum această mâncare era pentru noi o delicatesă și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
-le înapoi! Pe toloaca întinsă din fața casei în care locuiam cu părinții într-o casă cu chirie, în stânga fostului regiment de grăniceri, în care-și făcea serviciul ca ofițer fratele meu mai mare, Didi, și care trimitea un soldat cu sufertașul cu mâncarea lui de prânz - un patrat de mămăligă cu ceva sos și trei pesmeți de război - căci el „se descurca” la popotă cu „suplimentul”, erau niște bălți mocirloase, unele foste tranșeie din timpul războiului, în care se scăldau porcii
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ei și s-a împotrivit prostește, înăbușindu-și cu îndîrjire avânturile. Chiar zvârcolirile lui de acuma, cu năzuințele disperate de a-și înfrînge pornirea inimii... ― Don' locotenent, am adus prânzul, zise ordonanța, care se oprise la spatele lui Bologa cu sufertașul. Apostol, auzind vorba românească, sări drept în picioare, ca și când l-ar fi lovit cu un ciomag în moalele capului. ― Da... bine... bine, Petre, bâigui buimăcit, clătinîndu-se pe călcâie și apoi trîntindu-se pe pat, ca să nu-i observe soldatul tulburarea. Ordonanța
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
iar mondenitatea ei este ridiculizată: "Nu-ți înțeleg, grațioasă doamnă, pălăria. Cum ți-ai degenerat ochiul și gustul de olteancă într-atât, încât să nu te mai cunoști în oglindă și să înmulțești în mii de exemplare colacul stupid și sufertașul întors, cu care pleci pe stradă, mândră și stilată, din gospodăria dumitale, unde, în halat și cu basmaua legată țărănește pe frunte, ești o cuconiță încântătoare, o femeiușcă trează, activă și pricepută". Și continuă, reducând considerabil distanța de dialog printr-
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mâncare tremurătoare care era budinca de vanilie. Iarăși întotdeauna la fel și nedemnă de menționat era cina. În zilele lucrătoare, fiecare dintre noi care, student fiind, se ducea la cursuri ori, ca ucenic sau practicant, la muncă, primea într-un sufertaș de tablă care se închidea, numit Henkelmann, o porție de fiertură, dar al cărei gust era mereu la fel, astfel încât e greu de spus care erau ingredientele. Cartelele noastre de alimente le păstra bucătăria. De săturat, ne săturam de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Bittweg, lustruite oglindă și așteptând acolo să le fie cioplite nume și date, îmi trecea starea de agitație de jumătate de oră din timpul călătoriilor matinale cu tramvaiul. Totodată, începea să se atenueze și gustul de griș cu lapte ars. Sufertașul meu plin de fiertură îl predam la nevasta meșterului pentru ca, la fel cum făcea și cu sufertașul sculptorului Singer, al starostelui calfelor Korneff, cu cele ale cioplitorilor silezieni și ale ucenicilor slăbănogi, la ora prânzului să-l încălzească pe aburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
agitație de jumătate de oră din timpul călătoriilor matinale cu tramvaiul. Totodată, începea să se atenueze și gustul de griș cu lapte ars. Sufertașul meu plin de fiertură îl predam la nevasta meșterului pentru ca, la fel cum făcea și cu sufertașul sculptorului Singer, al starostelui calfelor Korneff, cu cele ale cioplitorilor silezieni și ale ucenicilor slăbănogi, la ora prânzului să-l încălzească pe aburi. Numai marțea și vinerea mă duceam la muncă fără sufertaș în raniță. Astea erau zilele supelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pentru ca, la fel cum făcea și cu sufertașul sculptorului Singer, al starostelui calfelor Korneff, cu cele ale cioplitorilor silezieni și ale ucenicilor slăbănogi, la ora prânzului să-l încălzească pe aburi. Numai marțea și vinerea mă duceam la muncă fără sufertaș în raniță. Astea erau zilele supelor de carne și zarzavat nu doar hrănitoare, ci și gustoase, care însă, în ceea ce îi privea pe ucenici, dar în egală măsură și pe mine, își aveau prețul lor, care a și fost solicitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a găsit mai târziu prilejul să ajungă cu marmura și diabasul, împreună cu ajutorul său Oskar Mazerath, până în capitolul „Fortuna Nord“, să fie de față la reînhumări dorite și, împreună cu Oskar - lucru pe care mi-l recomandase și mie - să predea sufertașele pline cu fiertură la prânz la crematoriul cimitirului spre a fi puse la-ncălzit, tema artei pietrelor tombale și a ordinii în cimitir este epuizată; în plus, la nevoie s-ar putea spune câte ceva despre poezie și adevăr: cine, cui, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să-și primească salariații, fiind marcate de urme de incendiu, dar hala cu ghișee de la parter urma să fie în curând deschisă pentru clienți. La etajul de deasupra, la prânz, ședeam noi, pietrarii, și dădeam din linguri până ne goleam sufertașele. Deoarece într-un loc tavanul dintre parter și primul etaj era spart și acoperit doar provizoriu cu niște dulapi, prin spațiile de grosimea unui deget dintre aceștia se putea privi în sala cu ghișee. Așa am ajuns să văd, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
prindem din zbor. Mulțumesc: nu mai aveam timp, și nici răbdare. Eram câteva milioane de oameni rămași „la interval“, suspendați, prinși între epoci, sisteme și creiere decalate: bunicii noștri, părinții noștri, noi. Trăiam într-o magmă difuză, colecționând pungi, dopuri, sufertașe, mirosul de-ardei copți și cel de portocale, brazi înalți de Crăciun și cartoane cu ouă de Paști, „Cutezătorii“ și „Vaillant“, PET-uri și sticle de bere depozitate-n pivniță sau pe balcon. Evoluam timorat, striviți de mutra lui Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și de pe galantare tenișii chinezești (albi, cu talpa verde, optimistă, făcuți să dureze o viață) și „pâslarii“ (niște papuci maro-cadrilați în formă de gheată, închiși cu capse negre de plastic; purta și bunicu’ Vitalian o pereche). Se pierduseră pe drum „sufertașele“ (întrebați-vă mătușile ce înseamnă) și „friganelele“ (o invenție culinară ceaușistă: felii groase de pâine înmuiate-n lapte și puse la prăjit); la fel, vinul „16 Țâțe“ (un Jidvei alb, cu opt țărănci dansând pe etichetă), jumările (să ne spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
argint scoase din circulație (de-un milion, cu chipul Regelui Mihai, pe care le găsești topite în măselele pensionarilor) și, mai ales, medaliile primite de la nemți. A stat ascuns o săptămână într-un copac, îi aducea mâncare bunica Aneta cu sufertașul, dar până la urmă tot l-au prins. A fost ridicat de Securitate și dus la Rahova, în București. Pe cât părea orașul de frumos privit de sus, din avion, pe-atât arăta de urât în beciurile comuniștilor. Bătut temeinic de milițieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prin grija afectuoasă și materială a mamei mele sfinte, care, deși extrem de contrariată de cariera cu urcușuri și coborâșuri fulminante a fiului ei, mereu intrigată de faptul că nu aleg, În sfârșit, o carieră „onorabilă, sigură”, venea aproape zilnic cu sufertașul ei cu mâncare, avea grijă de lenjeria mea, ascultându-mi la nesfârșit „absurdele” mele proiecte literare și planuri de a reveni În prim-planul vieții literare, de data aceasta „singur”, fără nici o proptea politică, cum fusesem la Început și chiar
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
tot încăpățânați sunteți, ziceau în batjocură. Într-o zi, înainte de ora 12, agentul apăru însoțit de un coleg de clasă la care țineam foarte mult, Comănescu Ion, fiu de învățător dintr-o comună de lângă Buzău; îmi aducea de la internat un sufertaș cu mâncare caldă, fructe și câțiva bani. Am încercat de mai multe ori să ajung la tine, dar mi s-a spus că nu s-a sfârșit ancheta. Avea lacrimi în ochi și glasul îi tremura. L-am îmbrățișat și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]