40,077 matches
-
Mircea Mihăieș Cazul Treptow - istoricul americano-român, eroul unei sordide povești de pornografie și pedofilie - e relevant nu atât pentru ceea ce deja se știe, cât pentru ce nu se știe. în urma insistențelor presei, s-au adunat suficiente probe dacă nu pentru a-l condamna, măcar pentru a ne face o imagine asupra amplorii activității sale deviante. Mai palpitant, însă, decât viața sexuală a zâmbitorului istoric e felul în care el a ajuns la un statut de vedetă
Treptele lui Treptow by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14709_a_16034]
-
literară, pe de alta detașîndu-se prin tulburătoarea unicitate fără remediu a creatorului. Să le luăm pe rînd. Dintru început, Gellu Naum s-a arătat conectat la suprarealismul european, ilustrînd pe sol românesc starea de spirit insurgentă a acestuia, urmîndu-i cu suficientă fidelitate pe "specialiștii revoltei" din Occident, mai cu seamă pe cei din Franța. S-ar putea vorbi, constată Ion Pop, de o, pînă la un punct, "ucenicie pasionată", recognoscibilă la toți sacerdoții avangardei. Scopul lor era de-a construi "viziunea
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
mobilitate, îl face să alunece ca pe gheață, dar nu-l aprofundează. Mița Baston e, în interpretarea Elvirei Platon Rîmbu, o isterică defulată, supraponderală, acutele verbale, gesturile violente și alergatul pe scenă fiind considerate de interpretă și, desigur, de regizor, suficiente pentru configurarea personajului, apreciere evident eronată. Didina Mazu e superficial jucată de Mariana Presecan și trece aproape neobservată. Doru Fârte e un Pampon lipsit de umor și cu un redus coeficient de originalitate, iar Alexandru Rusu (Iordache) își rostește replicile
D'ale carnavalului by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14754_a_16079]
-
cea mai frumoasă" - Nenumărata iarbă), un regret domol ("Cu privirea-n oglindă/ viața e o dragoste regretată" - Mater Enciclopedia), în raza cărora orașul i se înfățișează precum "un miriapod de singurătăți" (Vară de fosfor), producînd o lozinca oarecum mașinala, fără suficientă acoperire energetică: "Să facem demonstrații împotriva singurătății"/ împotriva nopții din zi" (Boema sacra). În planul substanței poetice, aceasta discrepanta față de existență chemătoare însă refuzată (fără scandal) se traduce într-o oscilație între abstracțiune și concretețe, ambele soluții ale unei idealități
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
turcești". "Urîtul port boieresc" ar putea deveni în secvența anticipativă, dacă ignorăm polisemia arhaică a cuvîntului, "portul semeț". Iar numele cu sunet apusean e înlocuit de o "poreclă", luată, după obicei valah, de la numele moșiei. Constatarea primei incongruențe e însă suficientă ca cititorul să se oprească asupra secvenței altfel decît vor Pașadia sau Povestitorul. Pe acesta din urmă îl putea uimi, în întîlnirea cu portretul străbunicului, contrastul dintre nume și costumul boieresc levantin, cam același peste tot în Balcani la începutul
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
semne par a trăda aceeași fire. Și totuși. O mare parte a portretului lui Pașadia de la început se regăsește în primul portret al străbunicului, dar nuanțe de cuvinte fac din ultimul altceva decît chipul urmașului: cerbicia și cruzimea, lenea, semeția... Suficiente ca portretul să nu mai fie unul apusean. Pe străbunicul Măgureanu, chipul îl trădează a fi balcanic. Cititorul va primi pe deplin confirmarea, ca și în secvența portretului urmașului Măgureanu, două fraze mai încolo, de data aceasta prin legea sîngelui
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
și tata al doi copii așezați la casele lor, e inexplicabil nefericit, desi nimic nu-i lipsește. Soția e frumoasă, există și o prietenă care-i măgulește vanitatea, tinerețea e menținută prin sport, gloria și banii curg, călătoriile exotice sunt suficiente pentru a stimula spiritul de aventură. Laurence seamănă din acest punct de vedere cu Lodge, dar e și diferit, prin faptul că în român trebuia introdus un autodidact (numai un autodidact îl mai descoperă pe Kierkegaard la jumatatea vieții și
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
amin-tiri caracterizate de o asemenea bizară percepție a realității. Strigoii, diavolii și demonii "de interior" (personajele au, mai toate, cîte o suceală) apar la tot pasul și contorsionează limitele realității, faptele istorisite conțin o doză de imprevizibil și de șoc suficientă pentru a menține viu interesul cititorului, iar vocea lui Ghe e bine construită. Toate aprecierile... pozitive anterioare sînt valabile din păcate (cum prea des se întîmplă, încă, în literatura română) pentru paginile fără femei; de cum apare în cadru vreo reprezentantă
Spune-mi ce parfum folosești... ca să-ți spun cine ești by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14866_a_16191]
-
puțin încurajator, că raportul dintre cei care se uită la televizor și cei care citesc ziare, este de 8 la 2 (inclusiv în România). Și totuși... Starea (de fapt) a televiziunii nu este chiar una apocaliptică. Există destui (dar nu suficienți) "viruși" (mai mult decât necesari) care boicotează, analizează, ridiculizează sau care anulează (în cazurile cele mai fericite) batalioanele de fantome (telemediatice) care ne bântuie realitatea. Este de amintit, mai întâi, tradiția (e drept că firavă) a criticii de televiziune, dinspre
Spectacolul (de la A Cincea Roată) trebuie să continue! by Cristian Pătrășconiu () [Corola-journal/Journalistic/14860_a_16185]
-
va rămîne captivat de modul în care un oraș întreg poate fi inventat cu pretenția de a fi realitate. Neînoielnic, o parte din fascinația pe care o suscită din totdeauna Africa se transmite lecturii, dar studiul acesta oferă el însuși suficiente argumente pentru o lectură plăcută. Observația pătrunzătoare, suplețea analizei, stilul care infirmă ariditatea scrierilor de tip academic, și, în primul rînd, felul în care un subiect atît de îndepărtat este adus atît de aproape, sub privirile cititorului. Simona Corlan-Ioan, Tombouctou
Orașul inventat by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14970_a_16295]
-
mobiliza în slujba intereselor puterii iliesciene. Inubliabilele "soboare de preoți" deveniseră mai prezente la posturile de televiziune decât prezentatorii emisiunilor meteorologice. Astăzi se vede că acea invazie constituia o parte dintr-o strategie atent cumpănită. După ce-au cu-cerit suficiente redute, preoții au lăsat-o mai moale cu "soboritul" și au început să lucreze în interesul castei. Tot mai siguri de sine, reprimându-și cu greu pornirile de obrăznicie crasă, destui "lideri spirituali" arată că nu înțeleg pe ce lume
De-a secu(la)rizarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15338_a_16663]
-
în anii '60". Scânteii i se acordă o caracterizare exclusiv semită: "Ziarul lui Silviu Brucan și Nestor Ignat sistematiza ideologic cu acest prilej ceea ce revistele "Orizont" și "Răspîntia", conduse de Sașa Pană și, respectiv, I. Ludo, făcuseră din mers, fără suficientă metodă". Cărții, e drept, apologetice, a lui Felix Aderca, închinate lui C. Dobrogeanu-Gherea i se dibuie același substrat antiromânesc: "Autorul, dezertat din cenaclul teoriilor estetice lovinesciene în tabăra literaturii subordonate unei cauze sociale, ni-l înfățișează pe Gherea ca un
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15370_a_16695]
-
de doctorat combina teoria cu poezia, iar totul a fost minunat în primii ani cînd se mergea la cursuri și se scria poezie. Dar balanța s-a înclinat, încît studenții nu mai fac altceva decît teorie și nu mai știu suficientă literatură, pentru că nu mai au o bază încă din anii studenției. Sînt ocupați să se certe cu poeții din generația anterioară, dar nu au citit niciodată cum trebuie Wordsworth, Keats sau Yeats. Sau, legat de modernism, știu de Zukofsky, dar
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
înțeleg supraviețuiește în mintea participanților la revoluție mai obsedant decît amintirea propriu-zisă a zilelor de teroare. Autorul Iubirii în decembrie '89 nu greșește punînd accentul pe această obsesie, în loc să pretindă că dezvăluie lucruri nemaiștiute - însă romanul nu adună încărcătură obsesională suficientă pentru propulsarea acestei dimensiuni în prim-plan. Romanul încearcă să facă multe lucruri în același timp și în teorie acesta poate fi un lucru bun; dar o Iubire (fie și) în decembrie '89, ca să convingă, trebuia să acorde ceva mai
Aventuri cu Popeye by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15413_a_16738]
-
într-un film realizat de Marilena Rotaru). Vorbea patetic despre performanță, despre necesitatea valorii absolute a fiecărui membru al orchestrei. Dar nu asta este totul. Nu asta rămîne neapărat într-un concert sau după. Este o condiție obligatorie, dar nu suficientă. Ci felul în care se simt, epidermic, se aud, se armonizează și reușesc perfecțiunea de a fi împreună într-un sunet. De a-și împleti unicitatea personalităților într-un spectacol al tuturor, în care fiecare este la fel de important, de valoros
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
de structură "care să le facă inseparabile în memoria cititorului", dar perspectiva în timp și plăcerea de a (le) povesti, "care este poate starea omenească cea mai asemănătoare levitației", a condus la o "viziune panoramică" care i s-a părut suficientă. Cititorul obișnuit cu realismul magic márquezian are toate șansele să fie dezamăgit, aceste povestiri punând la încercare toleranța receptorului obișnuit cu un anume fel de a face literatură (de pildă, nici Generalul în labirintul său n-a avut succesul celorlalte
Despre alte morți "anunțate" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15416_a_16741]
-
în ridicol tot eșafodajul de supoziții și insinuări deloc inocente referitoare la persoana și ideile lui H.-R. Patapievici? Observ că eu însumi încep să alunec pe panta sterilă unde s-au baricadat deja câțiva dintre oameni pentru care am suficientă stimă pentru a nu-i cruța. în fond, cazul Patapievici, așa cum s-a conturat el în ultimele luni, e mai puțin interesant decât cartea care l-a prilejuit. Privite la rece, lucrurile decurg mai degrabă din furia neputincioasă a unei
Pro-Patapievici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15462_a_16787]
-
în Sud, sesisezi o diferență de ritm și de accent. E vorba însă și de mentalitate. De felul cum decurge un dialog în Nord și cum decurge în Sud. În Sud, de exemplu, dacă începi o poveste, interlocutorul tău are suficientă răbdare și dispune de suficient timp că să asculte o altă poveste, introductivă, prin care îi explici de ce-i spui această poveste. Iar ca să completezi povestea principală, mai spui încă una la final. Povestea durează mult, dar interlocutorul nu se
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
după peste 40 de filme vizionate la această Berlinală este că am asistat la o ediție deosebit de slabă, fără nici un "vîrf" autentic. Revenind la competiție, era evident că de data aceasta reproșul făcut lui Moritz de Hadeln că nu acordă suficientă atenție producției germane trebuia de la bun început scos din discuție; astfel, din 23 de filme, 4 au reprezentat Germania, număr egal cu cel al filmelor din SUA. Primul din această serie, care a și deschis Berlinala, a fost "Heaven", realizat
Festivalul de film de la Berlin: "Accept Diversity" by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/15479_a_16804]
-
gospodinei epuizată de atîta corvoadă, mofluză și iritabilă la culme. La plecare te miști greoi iar efortul politețurilor umblă să-ți pună piedică la fiecare pas pe care îl faci spre ușă. În urma ta, vasele murdare și resturile festinului sînt suficiente motive pentru vorbe drăgălașe. Arta de a trăi înseamnă și aceea de a mînca, de a ști cît și cum, de ce are nevoie trupul pentru a se bucura, dar și ochiul în jocurile estetice pe care le practică. În Franța
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15521_a_16846]
-
că, la Divinul critic, cele două ipostaze nu sînt suficient delimitate, interferîndu-se adesea în cadrul propensiunii sale către spectacol (propensiune presupunînd, pe de o parte, a da un spectacol, iar pe de altă parte a se da în spectacol!): "După o suficientă verificare a faptului că denominațiile și considerațiile lui șocante sînt urmate, în general, de un amuzament mai mult sau mai puțin manifest al auditoriului, Călinescu începe să provoace intenționat rîsul. Acum preferă și potențează conștient multe paradoxuri rizibile, asemenea unui
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
lumea sa cețoasă și adoptă postura unui mag. În textele teoretice (Spiritul lusitan și saudosismul - 1912, Geniul portughez - 1913 etc.), verbul lui devine profetic și anunță o viitoare renaștere spirituală a țării sale. Atunci cînd majoritatea intelectualilor contemporani nu găseau suficiente lacrimi ca să plîngă înapoierea Portugaliei și doreau modernizarea rapidă a țării, unul dintre cei mai mari poeți de limbă portugheză vedea singura salvare în reîntoarcerea la trecutul legendar. Astăzi Portugalia s-a modernizat. Este membră a Uniunii Europene, integrează "spațiul
SCRISORI PORTUGHEZE - Teixeira de Pascoaes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14392_a_15717]
-
un fel de împăciuitorism condamnabil" (SCL, 1, 1950, fasc. 2). Reconstrucția epocii pornind de la textele publicate e desigur parțială și cei care au trăit acele vremuri pot fi nemulțumiți de rezultat. Dar textele scrise rămîn și - dacă nu vor apărea suficiente noi mărturii - vom fi siliți, și în acest domeniu, să facem disperate eforturi de reconstrucție arheologică, pentru vremuri care sînt de fapt foarte apropiate. E și aceasta o consecință a miraculoasei "arderi a etapelor": care transformă vremuri și evenimente recente
După 50 de ani by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14404_a_15729]
-
orice interpretare, ci își impun adevărul și legitatea lor proprie. Mai mult decît atît, ne spune Eco, anumite personaje ficționale, nu numai că au migrat de la un text la altul, de la un tip de discurs la altul, dar au avut suficientă forță pentru a se impune ca "adevărate" în lumea noastră . Transferul a fost posibil întrucît comunitatea cititorilor a făcut, de-a lungul timpurilor, "investiții pasionale" asupra eroilor (situațiilor, obiectelor, locurilor) din cărți, a ajuns la un tip de consens cultural
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
masacrele incontestabile nu mai impresionează, umaniștii se țin la o parte înainte ca teribila limpezime a Răului să fi împrăștiat toate umbrele și confuziile. Bunătatea aceasta, deci, devine implacabilă, sentimentalismul capătă nuanțe de cruzime. Așadar morala umanitară nu mai este suficientă, mai importantă decît ea pare a fi instaurarea unei morale politice, voinței de a ușura suferințele trebuind să-i preceadă aceea de a proteja libertatea, de a transforma lumea în-tr-un loc habitabil pentru toți. Mai mult ca oricînd, am avea
Umanitatea pierdută a secolului XX by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14483_a_15808]