37 matches
-
la altul, de la un grup la altul, de la o zi la alta, dar mai ales eterogeneitatea. La modul general, limbajul tinerilor nu este descris decât ca vocabular, ca repertoriu limitat de unități lexicale formate plecând de la procese neologice tradiționale (prefixare, sufixare, împrumut). Mediatizarea participă la integrarea acestui limbaj al tinerilor în imaginarul nostru colectiv, deși acest tratament integrator se lovește de rezistența utilizatorilor săi obișnuiți dornici să păstreze integritatea limbajului lor. Predarea limbii franceze trebuie să se adapteze acestor schimbări din cadrul
Caleidoscop by Elena Dăscălița () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93231]
-
trecerii, amintind de Lucian Blaga („vremea adumbrită”, „răstimpi în destrămare”, „târzielnicele ape”, „Eutopia, mândra grădină”). Poemele din exil, adevărate reculegeri anxioase, folosesc un limbaj diferit față de cel al creației anterioare, tinzând spre arhaicizare ecleziastă sau incluzând construcții metaforice, termeni și sufixări ce respiră aerul de incantație liturgică al poeziei tradiționaliste interbelice. Pasionat de marile mistere, de arhetipuri și de simbolismul hieroglifelor, L. practică un lirism al esențelor și îmbină fervoarea religioasă cu grația formală. SCRIERI: Ora 25, București, 1946; Dresoarea de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
dinamic care se dezvoltă, se desăvârșește și cuprinde atât originea cât și scopul. Termenul și noțiunea generică au fost introduse pentru prima dată, în anul 1937, de psihologul american G.W. Allport, care simțise nevoia să transforme adjectivul "creative", prin sufixare, în "creativity", lărgind sfera semantică a cuvântului și impunându-l ca substantiv cu drepturi depline, așa cum apare mai târziu în literatura și dicționarele de specialitate. În anii '70, neologismul preluat din limba engleză s-a impus în majoritatea limbilor de
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
și nu o reluare a faptelor zeilor. Orice drum urmat în contingent este deja bătătorit, ceea ce implică apartenența drumețului la colectivitate, spre deosebire de călătorul în mit, prin care fiecare potecă este smulsă din sacru și dăruită profanului. Procedeul derivării cuvintelor prin sufixare conține o altă opoziție, de data aceasta între dimensiunea negativă (malefică, distructivă) a lumii poetice și cea pozitivă (estetică, eroică), la care naratorul popular aderă. Sufixele augmentative definesc planul sacrului stâng: leoi, săncoi, strânsoi, fricoi, spăimoi, jidăvoaică, în timp ce sufixele diminutivale
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și după aia o răbluță la mîna a 2a" (romanian-portal.com). La cuvîntul rablament - "un om la 65-70 de ani, care are de drămuit o pensie și de condus un rablament de Dacie" (weblog.ro) - e interesant procedeul de formare: sufixarea suplimentară, care nu schimbă sensul cuvîntului, ci îi conferă doar o marcă familiar-argotică; efectul comic provine din contrastul între caracterul popular și familiar al bazei și nota de distincție intelectuală a terminației culte, savante.
Rabla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10412_a_11737]
-
terminații ale prenumelor, în raport cu genul gramatical (de remarcat frecvență, creată mai ales de hipocoristice, cu care terminația -a, specifică substantivelor comune feminine, marchează nume masculine: Costică, Mitică). Specifică e și existența "perechilor onomastice de gen", fenomen extins în română prin sufixare, cînd se pornește de la prenume masculine - Călin/Calina, Adam/Adama, Filip/Filipa - sau prin derivare regresiva, cînd se pornește de la feminine: Brîndus, Corin, Isabel, Ortans etc. - formate de la Brîndușa, Corina, Isabela, Ortansa. Amploarea fenomenului e pusă în legătură cu tradițiile onomastice de
Numele proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18024_a_19349]
-
blogul e așa, o chestie trendy" (debatehouse.net) etc. Derivarea cu -ez aduce însă o notă specifică de distanțare ironică, e un semnal, o marcă de apartenență la un anume limbaj. Este exact funcția pe care o are așa-numita sufixare parazitară, studiată mai ales de cercetătorii argoului francez și pentru care s-au propus în ultima vreme și denumirile sufixare gratuită sau ludică (Françoise Mandelbaum Reiner, în Langue française, nr. 90, 1991). Sufixul produce o lungire, o deformare a cuvântului
Trendinez by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7249_a_8574]
-
e un semnal, o marcă de apartenență la un anume limbaj. Este exact funcția pe care o are așa-numita sufixare parazitară, studiată mai ales de cercetătorii argoului francez și pentru care s-au propus în ultima vreme și denumirile sufixare gratuită sau ludică (Françoise Mandelbaum Reiner, în Langue française, nr. 90, 1991). Sufixul produce o lungire, o deformare a cuvântului, pe care nu îl face însă de nerecunoscut, stimulând doar plăcerea ludică a descoperirii. În română, intră în această categorie
Trendinez by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7249_a_8574]
-
străinez (străin), băbăciune (babă). Trendinez întărește astfel, pe de o parte, clasa destul de redusă a derivatelor familiar-argotice în -ez (pentru care Adriana Stoichițoiu Ichim, în Vocabularul limbii române actuale, 2001, menționează formele maidanez și bordelez), pe de altă parte, fenomenul sufixării ludice. O dovadă că travestirea ludică a reușit (sau poate doar o tentativă de glumă lingvistică) e folosirea perfect pleonastică a cuvântului: "ești îmbrăcat la ultima modă trendineză" (arhiblog.ro).
Trendinez by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7249_a_8574]
-
v-) și „fricativizarea“ / „laringalizarea“ dinspre plural a consoanei finale: Vlac > Vlachi > Vlah; în unele documente redactate în latina medievală mai apare și nesincopat, cu -e> -a-: Ioan / Ioniță Asan «ilustri Blacorum / Valachorum regi [...] Blaciae provinciis constituti...»; din Blac / Balac, prin sufixare cu -an și apoi cu -ic / -ică, a rezultat: Balcan / Balcanică, însemnând „ceea ce este pelasgo-daco-thrac / valahic, sau dacoromânesc / românesc“. Din Istoriile lui Herodot (supra), se relevă faptul că Pelasgii / Vlahii (Valahii) - adică Dacoromânii / Românii - sunt cei mai vechi locuitori ai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
prin muncă le spunea "sâmbătari", fără să folosească, în acest din urmă caz, sufixul în iș, aș (cu ușor iz semantic tolerant mai degrabă decât agresiv) adică "orientași", "năzăricuși", "penticostași". La o atentă analiză s-ar putea ca toate aceste sufixări să provină ele prin etimologie populară din mai vechiul substantiv "papistași": aceștia fiind strămoșii Papei ăstuia pe care l-a căinat uina Slauca, pe când a spus că mai bine i-ar sta acasă, pe lângă cuina papală, decât prin avioanele din
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ale cuvintelor respective. În același mod, în cazul conjugării I, în −a, verbele românești pot primi sau nu sufixul gramatical -ez, sistemul admițînd ambele posibilități, norma 26 vine însă cu precizarea că în cazul lui a lega sau a cînta sufixarea respectivă este afuncțională, în vreme ce pentru a lucra ea este funcțională, căci există forma uzuală eu lucrez. Ceea ce face însă de acestă dată să se opteze pentru forma sufixată nu este numaidecît norma istorică a limbii, căci există și forma eu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]