37 matches
-
părinte cuceritor” sau „stăpânitor”, că este de origine cumană și că a fost purtat de întemeietorul Țării Românești. (Prezumția se mai bazează pe împrejurarea că numele cumane aveau foarte frecvent sufixarea "-aba, -oba, -apa, -opa" („tatăl”) și mult mai rar sufixarea "-oğlu" („fiul”), de ex. clanul cuman Burçoğlu, mai răspândită la celelalte neamuri turcice.) Ei arată că în privința numelor de persoane, „constatăm în toate timpurile și în toate țările influențe străine foarte puternice” și chiar o modă și că astfel se
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
unui sufix, se formează cuvinte din aceeași familie lexicală ca și cuvântul de bază. Modul cel mai frecvent de derivare este adăugarea de sufix sau schimbarea de sufix, prin care se formează: Iată un exemplu de familie lexicală formată prin sufixare. De la substantivul "drvo" „copac, lemn”, se formează astfel șase cuvinte, dintre care trei de la cuvinte deja sufixate: Este carasteristică pentru limba croată formarea de substantive de la verbe prin derivare regresivă, adică suprimarea sufixului de infinitiv. Exemplu: "napadati" „a ataca” > "napad
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
cuvinte, dintre care trei de la cuvinte deja sufixate: Este carasteristică pentru limba croată formarea de substantive de la verbe prin derivare regresivă, adică suprimarea sufixului de infinitiv. Exemplu: "napadati" „a ataca” > "napad" „atac”. Prefixarea este un procedeu mai puțin productiv decât sufixarea, dar este totuși un mijloc important de formare a cuvintelor. În cazul verbului, prefixarea poate fi un procedeu: La alte părți de vorbire, prefixarea este numai lexicală, inclusiv în sensul că nu transferă cuvântul în altă clasă gramaticală. Majoritatea prefixelor
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
sufix sau/și prefix, ori suprimarea unui sufix, se formează cuvinte din aceeași familie lexicala că și cuvântul de bază. Prin adăugarea sau schimbarea unui sufix, se formează (sufixele sunt marcate cu caractere aldine): Exemplu de familie lexicala formată prin sufixare, inclusiv un cuvant format de la un cuvant deja sufixat: Este caracteristică pentru limba sârbă formarea de substantive de la verbe prin derivare regresiva, adică suprimarea sufixului de infinitiv. Exemple: "odmoriti se" „a se odihni” > "odmor" „odihnă”, "plakati" „a plânge” > "plač" „plâns
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
acțiunea se află în plină desfășurare, în progresie. Caracteristica formelor aspectului continuu este conjugarea verbului copulativ a fi (în engleză, to be) ca verb auxiliar și alăturarea verbului de conjugat (care desemnează acțiunea) la modul gerunziu. Acesta se formează prin sufixarea verbului englezesc cu terminația ing. În engleză termenii, "continous", desemnând o acțiune neterminată, respectiv "in progression", sugerând modul în care acțiunea progresează, sunt folosiți ca sinonime, neexistând o diferențiere de natură formală. În contrast cu engleza, există limbi, spre exemplu familia de
Aspectul continuu (limba engleză) () [Corola-website/Science/314114_a_315443]
-
ca cele bază pot fi derivate atât cu sufixe, cât și cu prefixe. Cele din urmă formează numai astfel de cuvinte dacă nu sunt asociate cu sufixe. Prin astfel de derivare se pot forma: Schimbarea clasei lexico-gramaticale se face prin sufixare sau prin derivare parasintetică: În unele gramatici ale limbii maghiare nu se consideră că există adverbe derivate din alte părți de vorbire, ci că acestea primesc sufixe gramaticale de tip desinență care formează complemente. Tot în unele gramatici maghiare, modurile
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
Verlaine, unul dintre cei mai populari scriitori ai literaturii franceze. este centrul unei Comunități Urbane care numără 322.000 de locuitori și are în componență 37 de comune. Numele roman sub care este atestată așezarea este "Divodurum Mediomatricorum", provenit prin sufixarea latină a unui toponim celtic, compus apoi din „divo” (divin, sacru) și „duro” (forum, piață) și „mediomatric”, trib local. Unii istorici stabilesc sensul de „divodorum” ca fiind acela de „colina magică”, denumire asociată cu Saint-Croix, dealul care constituie vatra așezării
Metz () [Corola-website/Science/297312_a_298641]
-
și "Orade" (în graiul bihorean) sunt variantele de rostire pe românește a toponimului maghiar "Várad" (mai târziu "Nagyvárad" „Oradea Mare”). "Várad" este, împreună cu "várda", o derivare și totodată variantă a cuvântului (indoeuropean, înrudit cu germanul "wehr-") "vár" (cetate, fortăreață), prin sufixarea cu sufixele circumstanțiale de loc (foarte productive la generarea toponimelor maghiare) "-ad" și "-da". (Város „oraș” este de asemeni derivat din "vár" prin sufixarea cu "-oș".) Denumirile "Várad", "Várda", "Varadia", însemnând pur și simplu „cetate, cetățuie” sau echivalând cu toponimul
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
o derivare și totodată variantă a cuvântului (indoeuropean, înrudit cu germanul "wehr-") "vár" (cetate, fortăreață), prin sufixarea cu sufixele circumstanțiale de loc (foarte productive la generarea toponimelor maghiare) "-ad" și "-da". (Város „oraș” este de asemeni derivat din "vár" prin sufixarea cu "-oș".) Denumirile "Várad", "Várda", "Varadia", însemnând pur și simplu „cetate, cetățuie” sau echivalând cu toponimul românesc „Cetățeni”, există în alte câteva ținuturi ale fostului regat Ungaria. De obicei, acest tip de toponime au primit echivalentul german "Wardein" (excepție notorie
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
iar ultimele arată umilința vorbitorului sau a celor din grupul lui. In general nu toți japonezii ajung să stăpînească bine acest mod de adresare. O parte din elementele acestui nivel de politețe au pătruns în vorbirea curentă, ca de exemplu sufixarea numelor de persoane cu particula onorifică -san: "Nakamura-san" înseamnă "domnul/doamna/domnișoara Nakamura". Sufixul -san nu se aplică niciodată la propriul nume; de asemenea nu se folosește pentru a numi pe cineva din propriul grup în conversația cu cineva din afara
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
ul (din "Parnas", „miticul munte al muzelor / poeților“ în sudul Pelasgo-Daco-Thra-ciei, azi aparținând Greciei + sufixarea dublă cu -ian- și apoi cu -ism) este denumirea unui curent literar din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. ul a apărut ca o reacție (neoclasica) la romantism și cultiva expresia impersonala, descriptiva, ornamentala și cizelata, raportată la
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
al sensului lexical al cuvintelor derivate, se pot distinge sufixe: În exemplele de mai sus, sufixele nu schimbă clasa lexico-gramaticală a cuvintelor bază. Din punct de vedere lexico-gramatical, există sufixe: Din aceeași rădăcină se pot forma mai multe cuvinte prin sufixare. De exemplu rădăcina "am-" produce: Cu acest procedeu se formează un cuvânt prin eliminarea unui sufix. De cele mai multe ori, astfel se formează substantive, eliminându-se sufixul de infinitiv al verbelor corespunzătoare. Uneori rămâne rădăcina verbului, formându-se un substantiv masculin
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]