5,950 matches
-
cutreieră încoace și încolo, își duc viața lor. Vocea urcă, își alege una și-o trage așa de probă în jos. Așa între stern și ceea ce se află deasupra, atârnă acum, strâmbă, și fâlfâie necuviincios în acest vânt. Cine suflă? Suflă într-adevăr cineva? Bate un nord-est? Spre mine nu, pentru că m-am întors cu spatele în direcția aceea. În față e frig. Deasupra lacului adie această briză de gheață, gri și înghețată deasupra mocirlei nu mai adâncă de 2 până la
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
același timp la Ion Barbu): "Hilozois, Hilozois,/ Singurei pe lume doi-s:/ Moș bătrîn cu barba moale/ Și-o fetiță ca matale./ Hilozois, Hilozois,/ Vino pe genunchi ce moi-s,/ Cornulețe lungi îți scoate,/ Fii poznașă cît se poate,/ Norii suflă ce cu ploi-s,/ Hilozois, Hilozois...". Roxana Racaru
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
demult și un portret de pe o bancnotă. Ne cățăram. Când o ușă zăvorâtă bara scara, ocoleam, ne suiam din schelă în schelă, ca niște mateloți pe catarge. Am făcut o haltă în dreptul terasei dintre cele două turnuri, deasupra logiei. Vântul sufla în pânze, eram la Capul Horn. Veneau zorii după o noapte grea, petrecută în manevre. Albatroșii atingeau coama valurilor. Vasul Saint-Sulpice își croia drum, cu pânzele strânse. Cântam: We’ll pull and haul together, we’ll haul to better weather
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
era obiceiul, n-a cerut nimic pentru ea, ci prosperitate și viață lungă pentru cei unsprezece orfani ai săi. Rugăciunea ei a ajuns pesemne unde se cuvenea, fiindcă ploaia se domoli cînd am intrat pe canal, iar briza abia mai sufla, cît să gonească țînțarii. Atunci mama puse bine mătăniile și un lung răstimp cercetă în liniște iureșul vieții care se desfășura în preajma noastră. Se născuse într-o casă modestă, dar a crescut în splendoarea efemeră a companiei bananiere, din care
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
am stat. Supărare superstițioasă, fiind rău la pierdere. Karin însă, care pune întotdeauna înainte binele, fiind mai generoasă decât mine, mă asigură că asta poartă noroc. Nu mai știu dacă... Ies pe Broadway pe strada întortocheată bătută de vântul puternic suflând dinspre Atlantic și care poartă la vale rostogolindu-se cutii goale de tinichea, ziarele, revistele aruncate pe jos... Cred că pe Broadway, într-un colț mai la adăpost, am întâlnit negrul care mi-a cerut un dolar... Arăta ca un
Note americane (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14283_a_15608]
-
spațiul cultural românesc. însă în ciuda autorității pe care acesta a dobîndit-o în rîndul artiștilor și în cel al oamenilor de specialitate, în general, nici o instituție publică, fie el Minister al Culturii sau Uniune a artiștilor plastici, n-a catadixit să sufle o vorbă despre ce se întîmplă la Baia Mare. în condițiile în care, an de an, nenumărați șefi de cîrciumi, proprietari de hoteluri sau lideri județeni de partid primesc distincții eroice în calitate de prieteni sau numai de susținători ai artelor, Victor Florean
Un moment aniversar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14983_a_16308]
-
școlii de îngeri nu-și imaginează că activitatea de poliție politică a S.R.I.-ului a încetat odată cu evenimentele din iunie 1990. Mă intrigă doar de ce în perioada 1996-2000, când la putere s-au aflat reprezentanții partidelor democratice, nu s-a suflat o vorbă despre comportamentul profund ilegal al S.R.I. Nu îndrăznesc să-mi duc gândul până la capăt, căci l-am supărat prea mult pe dl. Constantinescu pentru a-l mai amărî acum, când face eforturi disperate de a ne convinge cât
Îngerii din tura de noapte by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15102_a_16427]
-
popor turmentat. N-aș acorda prea mare importanță nebuniei pesediste dacă n-aș bănui ce ne așteaptă. Iliescienii n-au învățat nimic din jalnica lecție a Convenției Democratice. Ei se înșală crezând că în România acestui moment nu le poate sufla nimeni de pe cap coroana dictatorială. Tot mai urâți de o populație dezamăgită și adusă în pragul nebuniei, iliescienii vor fi ușor schimbați cu politicieni mai demagogi, mai nerușionați și mai violenți decât ei. Oricât de ticăloșiți ar fi liderii sindicali
Îngerii din tura de noapte by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15102_a_16427]
-
aici de deja clișeizata ambiguitate între memorialistică și literatură. Nu spun că ba e literatură, ba e document de epocă. Avem de-a face cu un roman autobiografic, valoros nu prin document ci prin valul de viață pe care îl suflă asupra unei epoci deja îndepărtate - perioada interbelică. Bîrfele și aventurile Bucureștilor, figuri politice cunoscute puse într-o lumină diferită, o perspectivă ușor detașată asupra vieții capitalei, din partea unui om pentru care limba română a fost abia a treia învățată (în
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
voluptate și ușurință teribilă de a face rime cu poantă, cu umor, ironie și cadență de cimilitură cu substantive abstracte: " oh, pe piața de curcubeie/ sub tejghea,/ o jupâneasă/ îi ferecă într-o idee/ viețuirea cea aleasă/ scrie și-i suflată cu eter/ jupâneasa de mister."(Jupâneasa din piața de curcubeie). Într-un volum anterior numit Hai să ne-ntâlnim pe site sâmbătă seara, Dan Cipariu făcea cyberpoeme cu aer de Villon, stănescian sau optzecist (ah, poezia străzii!), parodice și interesante
Viruși romantici și cibernetici by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15237_a_16562]
-
e populată numai de sfinți și de incoruptibili. Dar nici n-am de gînd să mă las prostit de poveștile lui Ion Amărie că opinia publică îi dă telefon indignată de neregulile din Primăria Capitalei. În schimb, opinia publică nu suflă o vorbă despre coțcăriile care se fac în primăriile de sector. Despre astea nu știe decît presa. Cetățeanul revoltat de Primăria mare nu se încurcă el cu Vanghelie și cu alții de aceeași teapă. Cetățeanul vrea capul lui Băsescu. Așa că
Turnați aici! în varianta PNA by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13428_a_14753]
-
Priveam uimit cum lucrurile-apar/ Și se scufundă-n hăuri de mărar,/ Cum ruginesc vechi cercuri de la plită/ În maldăre de lînă părăsită,/ Cum arcuri frînte mor în canapele/ Ce-au clătinat sufragerii pe ele/ Și cum prin colțuri îngeri diafani/ Suflau cu-amurg mărgica la curcani” (Elegie). Se poate face, pe bună dreptate, asocierea, pînă la un punct, a liricii lui Emil Brumaru cu cea a tradiționaliștilor noștri interbelici (Pillat, Fundoianu, Voiculescu etc.), prin care transpar modelele franceze: Francis Jammes, Albert
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
mulat pe corp - încât să ne facem înalți” - s-ar strecura în camera unde doarme femeia pe care vrea s-o recucerească. Oprit lângă pat, ar contempla-o „prin deschizătura îngustă/ a măștii care ne-acoperă fața și în care suflăm zgomotos” - un vis de adolescent, sau de adult care-și regăsește adolescența. Răpitorul (conjugal?) coboară treptele scării interioare, cu adormita în brațe, spre bibliotecă. Deodată se regăsește singur, cu paharul în mână și cu aspirația lui spre ea. Este vorba
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
se prăbuși în cer: „catedralele se construiesc în câte o sută de ani - frigul/ vine, revine - ca fluxul, și zbaterea lui foarte înceată/ pe țărm - sau, în lumina lui albă/ printre zidurile care se ridică treptat/ și scheletul bolților, deasupra, suflând/ între scheletul zidurilor, peste nervurile/ arcadelor, un vânt nemișcat - să mergi/ printr-o catedrală de frig care acuma se înalță -/ și când se va încheia bolta, să-ți răstorni/ încet capul, să te prăbușești într-o imens/ de lentă cădere
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
se mai îmblînzește, autoritățile române așijderea și se ajunge la compromisul ca mirii să fie separați pentru a nu mai întreține relații sexuale, Cioabă își păstrează drepturile de părinte, iar despre anchetarea mirelui sub acuzația de viol nu se mai suflă nci un cuvînt. Probabil că baroana Emma Nicholson habar n-avea de această cutumă a romilor căldărari cînd și-a formulat protestul. Oricum, Florin Cioabă, socrul mic, i-a adresat o foarte demnă scrisoare deschisă, care cu siguranță n-a
Nuntă cu amintiri de la Michi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13463_a_14788]
-
asigurându-mă că îi va mai sosi un transport săptămâna următoare. Se vinde ca un roman polișist, ține să sublinieze, garantându-mi că între timp îmi va reține un exemplar, - văzuse după figură necazul meu de a mi se fi suflat de sub ochi tipăritura proaspătă... Nu-i nimic. Voi aștepta. De câte ori dau prin piață, întreb - încă n-a venit, - zilele viitoare!... După un timp, când aproape că și uitasem de carte, vânzătoarea mă cheamă triumfătoare și mi-o arată: nici nu
Talmudul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13474_a_14799]
-
fumul des, în atmosfera plină de zgomot, declamații și cîntece, se prefirau apariții neașteptate, precum impresionantul chip mongol al lui Lenin, înconjurat de un grup.5) Ba chiar i s-a atribuit lui Karl Radek ideea de a le fi «suflat» tinerilor de la Cabaret cuvîntul Dada (în rusește «da, da» înseamnă, ca și în românește, o aprobare). În prefața la scrierile lui Huelsenbeck, Hans Kleinschmidt spune că Arp, Ball și Huelsenbeck nu l-au întîlnit niciodată pe Lenin, dar că Tzara
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
dealul pe care, mărăcini și roșcovi sălbatici, neramzi și mersini cresc laolaltă Mersinii miros a femeie proaspăt spălată, ea se afundă în ei, caută tufele dese cu spini, le smulge din pămîntul pietros, palmele ei sîngerează și suferă, ea își suflă în palme, coboară. Acoperă trupul lui Fric cu mărăcinii prin care bîzîie albine spre florile mov și destule.” Tot ea este, dealtfel, și în centrul povestirii (oarecum autonome), care încheie romanul, în fond o “rescriere” a anumitor capitole (nu multe
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
pe iarbă, la umbra pomilor și a poamelor. Trebuie să găsim repede drumul, a spus femeia. În depărtare, printre pini, a apărut o casă. Mergem până acolo, a spus bărbatul. Poate vom da peste cineva care să ne arate drumul. Sufla o briză ușoară, iar pinii se unduiau. Au bătut la ușa casei. N-a răspuns nimeni. Au stat să asculte și li s-a părut că aud voci. Au bătut iar. N-a răspuns nimeni. Au așteptat. Au bătut din
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
sau nu, dar cu mare nonșalanță, granițele dintre intelectual și emoțional în disciplina noastră. Unii cred că e de ajuns o comportare regretabilă a unui mare scriitor spre a-i trece opera la index. Alții, din contra, preferă a nu sufla o vorbă despre comportarea cu pricina, ca să nu știrbim prestigiul operei. Rațional este să distingem planurile, nu să le amestecăm. Părerea mea este că revizuirea este istoricește fatală și este, înainte de orice, estetică. Dacă nu mai citim astăzi o operă
Critică și iubire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13889_a_15214]
-
cei doi ca despre două posibilități, două caractere, unul din est, celălalt din vest, diferiți, deși ieșiți din aceeași plămadă, din asprimea Evdochiei, și din firea ușuratecă a lui Geluț, tatăl, mai mult cântăreț și musafir pe la nunți, botezuri, îngropăciuni, suflând din fligornul lui auriu, totdeauna bine frecat, instrumentul chezaro-crăiesc cumpărat de la un veteran ungur care și el îl moștenise de la tatăl ăstuia, gefreiter în fanfara Aradului înainte de primul război mondial, când România era mică, se putea spune chiar mică de
Roman ratat - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13902_a_15227]
-
capul familiei, un matriarhat foarte sever. După ce bate "cinci-șase sate", strașnica muiere îl însoară pe flăcăul cel mare cu una "nu prea tânără, înaltă și uscățivă, însă robace și supusă." Nu contează frumusețea, care e ca floarea din poiene, cum suflă vântul, se duce. Frumoasă, dar neîndemânatecă. Ce să te faci cu ea?... Feciorului mijlociu îi găsește una mai bătrâioară, zbanghie, ce-i drept, însă "foc de harnică." Același criteriu: neveste de corvoadă... Acu’, să-l însoare și pe ăl mic
Romanul celor trei nurori - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13930_a_15255]
-
decât cristalul, ei au dus la paroxism tehnica bezelelor languroase, pe față, dublate, în spatele cortinei, de îngroparea cu pompă a reformei. De vreo jumătate de an, de când atenția lumii a fost captată de evenimentele din Irak, nu s-a mai suflat o vorbă despre dosarele integrării, despre calendarul acțiunilor la care s-a obligat guvernul, despre continuarea privatizării. Dimpotrivă, puterea și-a dat arama pe față: abuzurile împotriva contestatarilor regimului au atins paroxismul, drepturile omului sunt călcate în picioare ca într-
Americanii, ostaticii lui Năstase by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13972_a_15297]
-
vorba aia, mă scuzați time is money. Nu-și mai pot lăsa nici un minut afacerile, a intrat în ei demonul câștigului, foamea de aur, de bani, în contul lui Balzac Balzac? nu cunosc ar fi făcut nedumerit Marquez. A... ( îi suflase repede traducătoarea) franțuzul acela din Europa? parcă am auzit, câte ediții a avut? Nobel, ceva?... Cultural și explicativ cum e, marele politician român căzuse pe bec, venind numaidecât cu amănunte și aprecieri laudative ascultate de sus de columbian, mușcându-și
Și columbianul râse feroce... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13983_a_15308]
-
Galiția: "Rabinul poartă un caftan de mătase, de sub care i se văd izmenele. Pe nas îi cresc fire de păr. Pe cap are o căciulă de blană, pe care o tot mișcă încolo și încoace. Se scarpină în barbă, își suflă violent nasul, ia cu degetele dintr-o mâncare, dar când își sprijină mâna un moment pe masă, i se zărește pielea albă de o finețe deosebită, care seamănă cu ceva din amintirile mele din copilărie". *) Citatele sunt extrase din edițiile
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]