2,938 matches
-
rîndul ei, cam același lucru. Orașul și artistul Orașul nu este doar un sat mai mare, o așezare cu o mai accentuată desfășurare pe verticală, în care apa și căldura vin (dacă vin!) pe țevi și în ale cărei canale sug aurolacii din pungă, ci el este infinit mai mult decît atît, și în structurarea, în dinamica, în expresia, în existența lui profundă și chiar în metafizica sa, artistul are un rol esențial. Iar prezența acestuia nu este una spontană și
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]
-
Vaughn, Tilda Swinton și Keanu Reeves, nimeni nu se grăbea să vină cu finanțarea. Din nou, în rolurile principale, o familie cu doi fii. Cel mare, Justin Cobb, închis în sine și deci singuratic, are bizarul obicei de a-și suge degetul mare, confruntat cu o groază de dificultăți: părinții îl vor da la o facultate aproape de casă, el tînjește după NYU, fata pe care o place nu-l acceptă așa cum e, la școală i se reproșează că nu depune suficiente
Regenți, scriitori și un stomatolog by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10459_a_11784]
-
ce furnizase o faimoasă replică personajului caragialian Tipătescu. Necruțătoare cu adversarii, pe care, după poftele diriguitorilor, aci îi extermina, aci îi marginaliza, de o manieră lucie, Securitatea era, în schimb, o mamă exemplară pentru cei care, încă din pruncie, îi supseseră cu lăcomie mamelele, precum și o gazdă înțelegătoare cu mai târzii sosiți în primitoarele ei saloane cu pereți vătuiți. A fi semnat, încă de pe băncile școlii, un angajament - de preferință nu dincolo de anii studenției - era semnul unei bune orientări pentru junele
Cui de trecut îți vorbește... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10485_a_11810]
-
multe cămări, al unui vers de Blaga: "cine are în adînc, pe la morți vreo rădăcină...". Fântâneru practică un animism mai delicat, de pastelist letargic cu neașteptate, nevoite pusee de vitalitate: "La o parte, la stînga, petuniile gingașe mă întărîtă. Îmi sug cu roșul lor nervii. Foile sînt prea late. Mă aplec; apropii obrazul, înfășurîndu-l. Crinii albi, cu polenul răvășit pe sălbioarele de frunze se abat în buchete despicate. Mă dor degetele, fiindcă n-am îngăduiala să le înmoi, să-mi mînjesc
Un om obosit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10512_a_11837]
-
hârtie și-mi ascultă ticăitul venei de la tâmplă privește în mine adânc, până în punctul în care începe să se întrevadă spiritul Bannng! se aude un dangăt mătăsos ca de clopot scufundat și-mi simt ființa, ca un albuș de ou, suptă-n afară printr-un pai subțire de sticlă Ușor-ușor, gravitația trupului meu se lasă învinsă de magnetismul pânzelor sale Ca pe niște musculițe aurifere îmi devorează secundele cu delicate manevre îmi împletește în țesătura sa palmele, sângele și măruntaiele îmi
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
mîngîindu-i ochii-nchiși, o rugăciune Cu fluturi, nasturi, și c-o rouă înțeleaptă, Și cu feliile de pîine unse cu magiun, Și cu susan în rolă, cu halviță Prelinsă, descleiată în șuvițe Sub perna lui, cu zahăr candel, bun De supt în întuneric; oh, nu-l ceartă Mama lui mare, caldă,-aromitoare Care-i adoarme-alături, a iertare, Cum un tufiș ce-n frunze fructe poartă Și uneori chiar ți le dă, lacom să muști, Sub plapumă, cu gura ta pură de
Arunci o minge-n brațele unui copil… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6117_a_7442]
-
trei ori numele în gând și preotul te binecuvântează, cu patrafirul pe cap, cu mici gâlgâieli de râs, cu bărbia în piept, îngenuncheat, văzându-i prohabul uitat deschis... Atâta zarvă fără rost: e împăcat azi, a prins dihorul care a supt sângele rațelor în ogradă, că nu aveau decât o urmă în cap, rațe găsite ieri întregi și nu a înțeles pe moment, până ce vecinul. Asta, la 0 săptămână după ce porcul îi mâncase curcanul, îi lăsase numai o gheară, e semn
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6225_a_7550]
-
deschisă sîmburi de cireșe negre mai multe vieți vom uita să avem în sfîrșit una. Țipat de mac Dar vipera urîtului cînd mușcă de sîn tu vii la mine cu gînd de pierzanie cu mers amețit îmi ceri să-ți sug tot ce este otravă a minții foc ce îți arde părul roșu cum al păpușilor nebune un picior al tău adoarme pe linia tramvaiului pentru tine suferitoareo au făcut îngerii cerului vopselurile smintelii obrazul tău vrea încă o culoare dar
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
deschisă sîmburi de cireșe negre mai multe vieți vom uita să avem în sfîrșit una. Țipat de mac Dar vipera urîtului cînd mușcă de sîn tu vii la mine cu gînd de pierzanie cu mers amețit îmi ceri să-ți sug tot ce este otravă a minții foc ce îți arde părul roșu cum al păpușilor nebune un picior al tău adoarme pe linia tramvaiului pentru tine suferitoareo au făcut îngerii cerului vopselurile smintelii obrazul tău vrea încă o culoare dar
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
de toate neamurile și culorile. Uneori, seara, când e varză de tot, coboară la bar. Parcă e din "Ghost": palid, neras, cu cearcăne și privirea pierdută. Comandă o tequilla, o dă repede peste cap: "Băi, parcă-s turbate, zice, mă sug de sânge, nici nu știi ce le poate trece prin minte... Câteva sute m-au și cerut de bărbat." "Și de ce nu pleci? Te însori și-ai scăpat", îi zicem noi, invidioși: "Americance, chinezoaice, nemțoaice, franțuzoaice... ai de unde alege". "O
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
de zdrențe, cum dormise în copilărie pe țoale azvîrlite ca să închipuie o saltea. În cugetarea ei dispersă, sexul pe bani, blestemul de a se fi născut femeie, dilema dacă, la un ministru, e sau nu de bon ton să o sugă din prima, și imaginea lui Doamne-Doamne pîlpîiau la fel de viu și de neamestecate ca sferișoarele de mercur, cînd spargi termomentrul. Doar insistînd, ele se adunau într-o bilă mare argintie și turtită de propria ei greutate. Numai că un astfel de
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
întâmplă să amuțesc inundat de o prezență densă învăț să respir e senzația pe care o au siamezii când își împrumută inima unul altuia și norii îmbătați de fotoni intri în mine cu tot trecutul cu rădăcinile viguroase din care sug cei ce trăiesc încă o dată prin tine în plină zi nu se mai vede nimic numai sufletul de nu-ți vine să crezi doare trecem unul prin altul declanșând reacții în lanț pământ ars Genunchii îți cedează și te lași
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
văzut eu întâi n-am mai spus nimănui Când credeam că-s doar nori cineva din apropiere șopti în engleză Doamne, ia uite ce-i acolo Puiul ridică laba mamei sale ca pe o aripă de morsă și începu să sugă și căzură pe autostradă Autocamioane imense trecură peste ei și nu mai rămăsese decât mormanul de mâl Un mesaj misterios La începutul mileniului o găină cotco-dă-cește în iarba seacă lumina aurie a paielor rămase prin curți prin cotețe cerul oftând
Poezie by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/7969_a_9294]
-
giulgiu flori galbene, boabe de orez bucăți de cuvinte rămase netrăite Distrugătorul e mare amator de culori și vopsele stă cu picioarele încrucișate și se joacă peste capetele plecate cu o baghetă de os prinde sufletul morților din zbor le suge moleculele și ți le suflă în încheieturi ca pe niște forme rotunde de ceață în cautare de vehicule spre a le purta etern transparența VIII Trecerea noastră pe aici nu e decât o repetiție pentru Marea Călătorie în care amândoi
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/7990_a_9315]
-
de Colărezii Căii Cerului Pe Cal de Rege cu nimbul nopții călător, Pe cel bun îl sărută, pe cel rău îl arde șscrumeșteț: Iedera pe care să te urci în Eden, Laurul ce te-ncunună pe merit, Laptele ce-l sugi la sânul Marei Mame din Rithonul de Aur, Poporul ce te întâmpină: numele Legii este numele tău - Salmolsis - Cavalerul Kabyr, Eroul născut dintre păstorii cimerieni în Epir: Epirota Codinu Domnul Nopții învățătorul Dacilor Râpeii, Crai-Nou Copilului Serii Din străbunul de la
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
pe unde ma-ntorc, toată lumea îmi vorbește despre venirea americanilor. Nici domnul Gufa nu s-a putut abține... Încercând să fac pufina lumină în capul lui, m-am trezit că-i povestec din fir-a-par istoria modema a României. Așa cum am supt-o de la pieptul maicii mele. §i așa cum eu insumi am trăit-o. Nu am de gând s-o povestesc din nou și pentru cititorii acestui român, cu toate ca murfi dintre ei ar putea s-o afle de-aici, pentru prima oară
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
pe braț. Roțile prevăzute cu cercuri metalice uruiau în spatele copitelor care loveau pavajul dispus într-un spațiu concentric în jurul punctului central, un rond în mijlocul căruia tronase mai de mult, pe un postament, împodobit cu blazoane, Lupa Capitolina, lupoaica de la care sugeau Romulus și Remus, doi copilași drăgălași și puși pe șotii. Trei doamne în vârstă, strânse în costumele lor ca în niște corsete, se apără de soare sub umbrele, o tânără într-o bluză lejeră și o fustă vaporoasă de vară
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
mari, cu bani șî nu știu ce...!” (înregistrare din 1963, Oaș, vol. III, p. 83); „faci trebur’le p-acia ce trebuie, nu știu ce, și mergem” (București, 1956, vol. III, p. 51); Uite-am uita’ gițelu să-l închiz dă la vacă, nu știu ce, și suge pînă ne-om duce noi” (ib.). În recentele corpusuri de română vorbită se observă și mai bine rolul acestui nu știu ce : în secvențe care par adesea absurde, dezlînate, agramaticale, dar care în contextul lor situațional erau înțelese fără probleme. Formula apare
„Nu știu ce” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13193_a_14518]
-
vechi și mai aproape de centrul geografic al invențiunii artistice mondiale? Nu știu. Ce știu sigur e că, după victoria lui Demetrios întâiul, noi nici nu existam de fapt ca popor, întrucât nașii noștri, romanii, cu latina lor, de la care vom suge vârtos, aveau să vină peste noi abia după vreo trei secole bune, invadând ținutul de la nordul Dunării. Ce-i sigur e că și Pan, în epoca legendară, cu darul său fermecat, a trecut pe aici fluerând, lăsându-și urma copitelor
Samothrakia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13217_a_14542]
-
Contrastul e atât de brusc, parcă am fi curățați de mâzgă - încât exalt și mă întreb - nu departe de cutremurare - cum ar fi arătat existența noastră numai în muzică, în cărți, în artă și literatură, fără acest angajament care a supt tot restul”. În concluzie: „rezultatul e cum nu se poate mai tardiv, viața a trecut.” Dar oare istoria se repetă? Prin 1992, un prilej i se oferă lui Vadim să respingă cu indignare acuzațiile ce i se aduc: „el e
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
masa noastră, cu un trabuc între buze, cu pălăria de panama împinsă spre ceafă și cu un baston agățat de umăr. Nu-l mai văzusem niciodată cu baston. Arăta îmbătrânit și schimbat. Avea același zâmbet delicat, dar obrajii îi erau supți, de parcă ar fi rămas fără dinți. Se îndrepta spre masa noastră cu pași mici. - Așa stau deci lucrurile? făcu el cu o voce înăbușită și-și scoase trabucul din gură. Zău, Țuțik, încep să cred în puterile tale ascunse... Puse
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
bate clar în punitiv. Ca atare e rezon: / tot ce e liliac prea mare, pân-la cifra de-un milion, / de-i mai zice și vampir, trebuiî dat c-un elixir. / Cum zicea și Tipătescu, amic cu Brânzovenescu: / «Eu - vampir? Eu sug sângele poporului?» / N-o să ne lăsăm zevzeci, vom da iama-n lilieci!” șCe obsesii!ț Acest Intermezzo este și preferatul meu, dar, vorba lui Cosașu: „M-aș mira dacă cineva s-ar mira de ce relatez toate acestea...”
Eu, cititorul lui Cosașu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13328_a_14653]
-
gîndesc unde am greșit. Asemenea gînduri îmi deranjează digestia. Amintirea trecutului e o cufureală. Viața în prezent este porcăită la nesfîrșit. În viața mea au existat și lucruri frumoase. îmi plăcea să mă spăl pe dinți. Era plăcut să-ți sugi dinții curați. Nu mai știu cînd a fost asta. O femeie a venit la mine și mi-a spus: E la fel ca înainte. Nu faci nimic pentru mine. Măcar dac-ai avea bani. Bani? în noptiera mea sînt bani
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
vom văita din nou, ca de obicei, cântând să se deștepte românul acela din somnul lui cel de moarte; când el este de fapt gata deștept... deștept tun, putem zice, chiar șmecher! încă din ziua în care Remus și Romulus supseră pe șest, de hoți, din laptele Lupoaicei... Imnul schimbându-se, datorită schimbării în sine, ar însemna... nu să ne deșteptăm, ca altă dată, ci pur și simplu, să nu mai dormim pe noi toată ziulica. în sens european, firește.
Deșteptarea (variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12237_a_13562]
-
se îmbinaseră, iar într-o treabă comună, prelungită, tovarășul de drum îți este, vrei-nu vrei, aproape rudă. - Bea, frate - turnătorul, ager din instinct, mă mai și ironiza. Nimerea fără să țintească. Nedîndu-și seama că vorba frate are un sens. Am supt o înghițitură care mi-a dat puteri. Dar parcă nu doar mie. Și Ciub, după fiecare contact al meu cu sticla, se înveselea. Iar străzile erau posomorîte. De vreo zece ori, de-a lungul acestei treceri pe jumătate întunecate, de-
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]