1,146 matches
-
este cetatea În care se portretizează static primele evenimente. Fragmente abrupte din cronica lui Constantin Diichiti imprimă gradual discursului o lentoare bolnăvicioasă. O apariție tensionată sparge cadrul Închis al scriiturii. Fric, „profesor de logică În orașul Trapezunt”, care „și-a sugrumat nevasta și și-a vîndut copiii unui sirian”. Cathartica evadare din planul istoric aduce o scindare ontologică În care „copiii apoi, plângînd, fură urcați În coș, deasupra coșului flutura, ca o zdreanță, o zdreanță umflată cu aer cald”. Dincolo de construcții
ALECART, nr. 11 by Clara Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92868]
-
la felul lor de viață. „... Dumnezeu le-a dat primilor oameni să poarte haine de piele. Dar mie mi se pare că în înțelesul povestirii nu-i vorba numai de piei obișnuite. Căci ce fel de animale au putut fi sugrumate și despuiate pentru a li se da o astfel de întrebuințare? Or, întrucât orice piele luată odată de pe animal e moartă, sunt absolut sigur că prin această condiție muritoare rezervată doar animalelor necuvântătoare, a fost dată mai târziu omului, din
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
uite obârșiile, datinile, cutumele, graiul și portul, bătăile inimii întru același ritm al iubirii de ctitori și de pământ strămoșesc, care este, totodată, ritm al bunătății, omeniei și cuminecării, al iertării tuturor celor ce au încercat, peste veac, să ne sugrume aspirațiile și idealurile noastre, de urmași ai lui Zamolxe, Zalmoxe și Deceneu, ai lui Burebista și Decebal, Ștefan cel Mare și Vasile Lupu, Neagoe Basarab, Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu. Toate aceste scântei de românitate și românism se regăsesc, din
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
e curtezana în pat, îi taie capul - din greșeală - servitoarei Otyo. În momentul următor vine și amorezul Dampe, se bate cu cavalerul și acesta îl omoară. Curtezana vine și vede moartea amorezului și a servitoarei, vrea să fugă, dar e sugrumată de cavalerul Tosa”. Ecourile acestei prime reprezentații sunt reținute de ziar într-o notiță din ziarul de a doua zi, prin care se arată că „publicul a primit reprezentațiunile cu simțăminte deosebite. E natural; ni s-a dat să auzim
O trupă de teatru japonez by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13283_a_14608]
-
de nas, Porumbelul, scîrbit, își vîră ciocul sub pene, - și mi-e și groază să mă gîndesc ce-o să se-ntîmple cu nimburile. - N-o să pățească nimic. Rămîn. În curînd vor defila crini, vor gînguri porumbițe albe, în curînd te vor sugruma chiar ele, aureolele. Fereastră romană Pentru Marian Papahagi Mă uit la fereastra romană întredeschisă, la dreptunghiul de piatră prin care, prietene, va fi ieșit sufletul tău. E ianuarie, ca atunci, - și pinii și laurii Villei Borghese, la fel sînt de
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14649_a_15974]
-
ziarele și revistele pe care le citeam, problema nu era menționată ca atare, tracomania aberantă cu care eram îndopați zi de zi ne făcea, dimpotrivă, alergici la orice exagerare a conotațiilor etnice; înjuram, solidar, evrei și neevrei, regimul care ne sugruma deopotrivă aspirațiile la o viață liberă, vindecată de minciună, duplicitate, constrîngeri și lipsuri de tot felul. Luînd act mai apoi aici de rădăcinile mele și izbindu-mă de diverși oameni, toți de un neam cu mine, am avut la un
Rețete neștiințifice pentru combaterea antisemitismului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14828_a_16153]
-
m-am trezit știam dintr-o dată răspunsurile la toate întrebările pe care mi le-am pus vreodată chiar și la celelalte fii mulțumită îmi spuneam ai ajuns acolo unde nimeni nici măcar n-a visat bucură-te îmi spuneam cu vocea sugrumată de plîns acum am uitat e nevoie de ploaie fluviul e la fel ca anul trecut nimic nu spune despre cei înecați aceeași și pasărea ademenită-n undă și eu doar câteva riduri câteva cicatrice proaspete secetă ,e nevoie de
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/11090_a_12415]
-
Emil Brumaru E între noi un cîntec vechi Ce-abia începe a se spune Cad îngerii perechi-perechi Prin blînda noastră rugăciune Și fluturii devin mai grei Cînd roua-n flori sugrumă raze Femei cu sînii mari și grei Se-apleacă-n rai peste pervaze Pîndindu-ne cum ne iubim Și-apoi la fel încearcă ele Cu șerpișori și mere din Copacii înmuiați în miere Și-n lapte crud pîn'la urechi Cu miezul coapselor
Cîntec pentru Absurdica (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11901_a_13226]
-
strămoși și glie Acceptând străini de țară Președinți de Românie Mă întreb cum de uitarăm Frații buni de-o vșnicie Jalnic îi abandonarăm Să trăiască-n silnicie Suntem mulți plecați în lume Pentru casa și simbrie Căci doreau să ne sugrume Securiști de Românie Ne-au răstălmăcit trecutul Negustorii de sclavie Pentru-a ne fură avutul Șarlatani de Românie Ne-au trădat lifte străine Prozeliți de anarhie Susținuți de oficine Trădători de Românie Ne-au furat pământul țării Prin jaf și
POEME DEDICATE CONGRESULUI „ACŢIUNEA UNIONISTĂ 2012” de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380614_a_381943]
-
ale secolului XX - fascismul și comunismul - text absent din ediția din 1986, despre care este greu de spus dacă a fost scris atunci sau astăzi: "Toate proiectele planetare sunt suspecte, inclusiv acelea care prevăd constituirea unei morale a umanității. Ea sugrumă în chip fatal libertățile individului în numele umanității. Sau, mai grav, sacrifică individul în numele fericirii universale. Asta nu accept. Sunt cu hotărâre contra. Avem deja două exemple în secolul nostru. Două experiențe tragice. Amândouă au vrut să construiască un om nou
Sous le ciel de Paris by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10269_a_11594]
-
niciodată, și fiecare din ei e mai rezistent decât crede. Silit să-și facă ingrata datorie de a anunța redactorii că nu mai e nevoie de ei, Oliver Ott își pierde câinele, pe Schopenhauer, la care ținea cel mai mult, sugrumat din răzbunare, și-și redescoperă bunicul, pe Cyrus. Ce a fost în mintea lui când a plecat din Atlanta, unde avea soție și copil, să fondeze un ziar în Europa, și nu s-a mai întors niciodată? Nebunie? O aventură
Străini la Roma by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2821_a_4146]
-
Aceste secvențe le putem... amestecă, asemenea unor cărți de joc, și putem compune din ele alte poeme, după cum vrea hazardul. Iată un posibil poem creat astfel: "Nenorocirea umblă-n cămașă mea portocalie prin cartier/ și prietenii o salută distrați. Tu sugrumi trandafiri cu batistă/ și sufli-n dragostea mea ca-ntr-o lampă învechita.// Capră mănâncă trandafirii grădinilor municipale/ ronțăie tramvaiele că pe morcovii cruzi./ Eu locuiesc într-un fel de bucătărie a unui castel adevărat,/ sunt un ins ridicol: car
Poetul care acuză by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17888_a_19213]
-
Cine să radă scîrboșenia de pe perete? Cine-o mai vede? Prefectul, oricum nu. Și cîte, cîte altele! Zorii suficienței leneșe să-i căutăm, unde? în chiar zorii bolșevismului, între salvele de tun ale Aurorei. Cînd bestiile isterizate de Lenin au sugrumat țarismul și au deschis calea comunismului internațional, Rusia mai păstra încă la sînul ei prunci răzgîiați în ale artei, sugînd țîță maternă, dar cu ochii larg deschiși la biberonul Occidentului. Candizii Malevitch, Chagall, Kandinsky, și mulți alții ca ei - unul
Artă leneșă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17241_a_18566]
-
în brațe/ eu aștept cuvîntul să-i zdrobesc capul/ el este primit în saloanele burgheze/ eu intru în cafenelele searbăde/ trec pe străzi auzind lătratul mineral/ al pulberii/ și n-am scris nici azi versul acela tulburător/ cu care să sugrum lupoaica din ochii femeii/ ah, viață de fiară" (Generalul armatei moarte). "Scrisul agonic" se vrea autarhic ca orice demonie întrupată: "Scrisul agonic nu fotografiază,/ nu ia pe cîntar textele celorlalți/ poeți, nu primește cu chirie/ referințele critice.// Cel mai adesea
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
o spaimă copleșitoare, cu accente de Duhovnicească: "M-am aruncat în frică și-mi caut pipăitul/ Să aflu o mână prietenă pe ziduri./ Îmi vorbesc bâlbâitură". Cel pornit să-l afle pe Dumnezeu simte "aerul oțetit și tare": "Aerul mă sugrumă frunză după frunză, dor după dor". Plăsmuire a infinitului și a nimicniciei, ființa umană se apropie, prin clipa de har din care se va naște "slova de foc" - aspirație demiurgică a poetului -, de Dumnezeu: "Posed câteva minute despuiate/ de tandrețe
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]
-
greu de lămurit această înșelătoare problemă tăiată în apele celei mai abstracte filosofii. Ca persoană fizică, avînd o dată de naștere, o stare matrimonială, un patrimoniu, da. Ca sulfuros, mic Fuhrer al literaturii române contemporane, conducînd edituri, diriguind colecții, țesînd intrigi, sugrumînd șuvoiul recuperărilor din literatura interbelică și amenințîndu-i, din pervazul prăfuit al rubricilor din România literară și Dilema, cu deget cocîrjat, de bătrînel reumatic, pe "extremiștii de dreapta", da. Ca "nume adunat pe-o carte", da (peste douăzeci de tomuri de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17401_a_18726]
-
economică și financiară? Să fi fost de o sută de ori mai capabil comunismul să satisfacă cerințele de viață ale populației din țările respective, și brațul de fier al marelui rival, rămas puternic, ar fi sfârșit tot prin a-l sugruma neîndurător. Nu este greu de observat că, în general, obiectivitatea nu face casă bună cu politica - atât în ce privește calificarea propriilor plusuri și minusuri în prestația partidelor aflate la putere sau în opoziție, cât și, mai ales, în aprecierea meritelor și
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
stabilită la Berlin și a ajuns până la 40 de centimetri, arătând ca o pictură de Dali, adică e monstruoasă, ce să mai vorbim. În fine, treaba ei. Numai că nu i-aș spune încorsetare. Dacă ne gândim la ceva care sugrumă, i-aș spune ca Boc: ajustare. Știi ce-o să facă nebuna după ce va avea talia la fel ca, scuze, cârnatul lui Oprescu (adică pe primul loc)? O să înghită o măslină și va cădea două poziții în clasament. Sexy știrista Geanina
Cum se va numi noul post de televiziune al lui Prigoană () [Corola-journal/Journalistic/25217_a_26542]
-
îmbătrânit, din toată puterea trupului istovit de drum. Simțea, cum ca mercurul într-un termometru rece. Viața se scurgea în ghearele nevăzute-i pătrund tot mai adânc în trup, casă cu pași leneși, făcându-le trupul tot mai străin, mai sugrumându-i orice speranță de salvare. aproape de pământul din care s-au hrănit atâta vreme. De jos, Pepita surprinsă ea însăși de atacul păsării, Apoi deznodământul și neputința de a înfrunzi. se porni pe un lătrat spăimos, prelung, lugubru. Uliul, înspăimântat
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
categorii, în funcție de efectele pe care le au asupra organismul. Alimentele pot fi formatoare de acid și alcaline. Alimentele acide generează indigestie acidă care poate duce la mai multe afecțiuni de acidoza cronică. Practic, acestea acidifiază țesuturile din organism, fapt care "sugruma" celulele prin restricționarea oxigenului, compromițând astfel sistemul imunitate. Acest proces poate duce la tot felul de boli de inimă, la boli vasculare și la cancer, potrivit lyla.ro. Dietă alcalina se bazează pe fructe, dar și pe semințe și fructe
Dieta alcalină. Cum poți scăpa de 7 kilograme, în 7 zile by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21841_a_23166]
-
pe la începutul anilor '90 retrezea în tineret nostalgiile simpatizanților străvechi sau noi ai mișcării naționale de extremă dreaptă... Vă vorbește prin mine Radu, bătrînul analist politic ce vedea în C. Zelea Codreanu, lăsînd laoparte excesele ideologiei, un personaj istoric tragic, sugrumat cu o sîrmă de un plutonier într-un camion cu osîndiți, pe vremea lui Carol al doilea. Pot să vă jur cu mîna pe inimă că, dacă regele-aventurier l-ar fi chemat la el pe Codreanu și i-ar fi
Psiho-candidați by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16686_a_18011]
-
de hipnoză și ar fi răsplătit la sfârșit cu o furtună de aplauze este Nu voi muri din cauza morții mele: " Nu voi muri din cauza morții mele/ ci din cauza vieții voi muri.// Viața îmi va ajunge la gât/ și mă va sugruma, mă va îneca. Viața îmi va hăpăi/ mărul lui Adam./ De prea multă viață or să țâșnească afară rinichii mei/ și plămânii mei, cu mâinile lor, îmi vor crăpa cușca toracică/ să iasă afară și să trăiască de capul lor
Mihail Gălățanu și-a pierdut răbdarea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16780_a_18105]
-
de nici o prejudecată, tulburat doar de jocurile luminii sale imanente: "Cei mai mulți dintre noi trăim din tăcerile istoriei. Aici propunem, ne propunem, o articulare dreaptă între tăcere și cuvînt, mirare și legămînt. Un exercițiu de intrigă spirituală pentru răscumpărarea finitudinii ce sugrumă proiectul și întunecă speranța. O carte fără început, nici sfîrșit: țelul ei este de altfel nu de a defini, ci de a in-defini". *** O serie de comentatori marginali și unul "central" (președinte al Academiei, mă rog) bat monedă, în ultima
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
un purice, dar și cu gândul la acel mult așteptat „vin americanii”. „Minune mare! minune mare! S-au adunat mii de oameni în centrul Clujului și de dimineață cântă și joacă Hora Unirii!” Nu mă puteam dezmetici. Simțeam că mă sugrumă emoția. Cum, adică, vine asta? Nu cu mult înainte, un bun prieten, îmi povestise în mare taină, pătimirile lui prin beciurile securității pentru ca a cântat cu prietenii la un pahar de vin „Tricolorul” și „Hora Unirii”. Eram încă zguduită de
Peripeții de anul nou. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/82_a_225]
-
din centru sau la altele mai mici de pe margine. Au cântatat și au jucat neîntrerupt toată ziua, până seara târziu. Nu era doar ziua unirii ce sărbătoreau oamenii acolo, în piață, ci eliberarea de o za din lanțul ce ne sugruma. Nu voiau să plece acasă, voiau să se convingă de aceasta realitate, și să se bucure sperând și la altele. Se întrezărea acel drept legitim de a fi noi înșine, de a fi români și de a avea istoria noastră
Peripeții de anul nou. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/82_a_225]