347 matches
-
de mătase, o cravată și o batistă, albe - cadou. Batem palma? Directorul își slăbește nodul de la cravată și se descheie la un nasture. Se hotărăște să accepte propunerea lui Lionel și să pună diferența din buzunarul propriu. Cu o voce sugrumată, spune: — De acord. Lionel plătește cash și lasă o carte de vizită cu adresa unde să-i fie trimise cumpărăturile. Roagă să-i fie dusă și umbrela de la bancă: ziua se arată lipsită de precipitații. E ora 12.15. Lionel
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Începând din flancul drept, numără! - s-a auzit urletul gardianului de la poartă. Unu... doi... trei... răsunau vocile deținuților, înnecate în valurile lapoviței neîndurătoare... Lipsește unul! Unde i? - a sărit gardianul ca ars. Este aici!... E ... mort! - a răspuns cu glasul sugrumat Costăchel... În prag de seară, două umbre își târau picioarele prin colbul drumului... S-au oprit la fântâna din răscruce. Au scos apă și au băut fără grabă. Apoi, gemând ca sub o povară, s-au lăsat să cadă pe
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ai mințit! Te cunosc și știu mult prea bine ce poamă-mi ești! Minți nepăsător și cu nerușinare! Zi-mi, ție chiar nu-ți este rușine, deloc-deloc nu-ți este? Tonul vocii ei devenea parcă ciudat, vorbea din ce în ce mai greu, mai sugrumat, gâfâia din ce în ce mai apăsat; ambii băgară de seamă amănuntul acesta. Totuși, ea continuă: în aceste clipe abia, înțeleg perfect totul. Firește că numai obiceiul de a te droga a putut fi în stare să-ți înlăture obiceiul de a te duce
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
imediat prin minte. Fugi, deci, să aducă niște oțet și i-l dădu femeii să-l miroase. Vaporii aceia iuți și înțepători o făcură să mai revină un pic la viață. - Adu-mi și zahăr..., îngână ea deodată cu glasul sugrumat, totuși încă mai mult moartă decât vie, rupând tăcerea. Tânărul dădu repede fuga să aducă și niște zahăr, iar, o clipă mai târziu, fu înapoi la căpătâiul Victoriei. Ridicând-o cu binișorul în șezut și sprijinind-o într-o rână
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de la baie. Fără a mă dezmetici complet, mi-am imaginat că nu puteau fi decât ei, Oamenii de la Intervenții. Uraaa! am strigat impresionat, buimăcit și de felul În care se derulase totul. După un timp, țipete sfâșietoare, bufnituri și gâfâieli sugrumate Îmi terorizară dintr-o dată auzul, prelungindu-se nesfârșit. Fereastra ușii de la baie era fulgerată de lumini vii, ca niște gheare subțiri, repezite iar și iar În aerul metalic de acolo. Rămăsesem de-a dreptul paralizat, fără putința de a mă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
creștet spre frunte. Nu-i frumos să râzi așa, fetițo! În halul acesta (chestia e că Lola mea părea tare prost educată: dădea capul pe spate cu o degajare dezarmantă, În timp ce râsul ei căpăta accente ireale - un fel de râgâieli sugrumate Împletite cu sâsâieli dintre cele mai bizare)! Lola - Lolicica, cred că te-ai amețit, drăguțo. Ea, Însă, se opri din râs și mă fixă mustrător cu privirea. Apoi, două lacrimi care nu pot ști cât erau de sincere i se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
se contura În dreptul pieptului. Căzuse Într-un anume fel - pe spate, cu capul atârnându-i Într-o parte și cu un picior Îndoit. Din tot trupul se ridicau lumânări strâmbe de fum. Dumnezeule, cred că e un... Înger!, rosti Pistruiatul sugrumat, surprins de propria-i voce, nefiresc de schimbată. Am văzut unul asemănător În cartea de rugăciuni a bunicii, dar n-am știut că... S-a atins de fire, șopti Goanță tulburat, privind Înmărmurit, Înroșit de emoție și cu gușița umflată
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de istorie. Ramolite și boțite de ploaia sufocantă și parcă vâscoasă, sloiurile de nămeți, rămase în picioare pe porțiunea destul de lată dintre zona așa-zisă verde și trotuar, așteptau cu sete, parcă o nouă fulguială, ca să se învioreze. În lumina sugrumată a amurgului, cu cer muiat în sânge, umbrele nămeților începuseră să mânjească pe alocuri, trotuarul. O boare rece de vânt îl izbi brusc, drept în față. Aerul sănătos ca o mâncare copioasă...-murmură ca o placă de pick up zgâriată
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
răspunsurile ei erau atât de suave, că semănau cu un susur de apă de câmpie. Fără să-mi dau seama, fulgerător o și trecusem de pe scaunul ei pe genunchii mei și, din sărut în sărut, stăteam așa ascultândune respirațiile parcă sugrumate. La deschiderea bruscă a ușii, atât de tare ne speriaserăm, că ea, ridicându-se de pe genunchii mei, se lovise la unul din genunchi, la mescioara mașinii de scris, provocând în același timp, și un zgomot dubios. Ce faceți, porumbeilor? se
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
n-aș mai putea da ochii cu el. Apoi cu acel om față de care mi-am dat cuvântul și pe urmă cu ceilalți cărăuși... Până la urmă...adio cărăușie! Iar tu cine știe unde mai ajungi?... Aaah! - a răsunat ca un vaiet glasul sugrumat al Măriuței, căreia îi curgeau deja lacrimile pe obraz... Nu a mai zăbovit o clipă și a pornit spre ușă. Stai, Măriuță! Stai să vorbim ca doi oameni cu mintea întreagă. Nu poți ieși de aici cu lacrimi pe obraz
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pentru a respecta adevărul istoric, se auzea una singură, care descria o spirală din ce În ce mai strânsă deasupra capului chel al lui Freud - ceea ce constituia o gravă nesocotire a cuvintelor gravate acolo -, scrutând curioasă mlaștina de dedesubt. — Așadar, război, conchise cu glas sugrumat Freud. Nu uita Însă cu cine ai de-a face, Împărate. Avem mai mulți pacienți decât armata pe care ai putea s-o strângi vreodată. Iar dacă-i punem la socoteală și pe cei cu dublă personalitate... interveni Adler, care
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mai întâi pe la el, pe la Musiu’ Cenzură! Nu, fiica lor e de-acum doamna Feibish. Iar pe fetițele ei le cheamă tot Feibish. Unde sunt Portnoy-ii la care a visat el? În ouăle mele. Uite ce, strig eu cu glasul sugrumat, ca de obicei, mă vezi acum! Ești cu mine chiar în clipa asta! El însă se apucă să pălăvrăgească, să turuie ca o moară stricată și, acum că nu mai are grija oaselor de pește cu care s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pieței acoperă orice zgomot. Reîntoarsă din pauză cu forțe noi, studenta atacă mai departe foaia albă, confruntînd, din cînd în cînd, cele calculate de ea cu ceea ce are în caietul de curs. Actorul întoarce pagina revistei, se încruntă, apoi, ca sugrumat, pufnește un "extraordinar!", lovind cu dosul palmei pagina, închizînd revista, lăsînd-o pe brațe, să se poată ocupa de ziare. Vecina aruncă spre el un colț de privire dojenitoare, clintindu-și puțin capul în interiorul albului polar ce-i dă un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mi zburau prin minte asemeni unor fluturi zburau de fapt Într-o colivie din care nu puteau scăpa niciodată. Toate acele cuvinte minunate pe care le repetam În minte pînă la alcătuiri perfecte și pe care le rosteam În tăcerea sugrumată a gîndurilor mele, erau la fel de inutile ca și miile, poate milioanele de cuvintele pe care le rupsesem din cărți și le Înghițisem, fragmente disparate din romane, piese de teatru, poeme epice, jurnale intime și confesiuni scandaloase - toate erau bune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
eu de ce nu vreau să mă ocup de cazul dumitale! gemu. — Trebuie neapărat să mă sfătuiesc cu dumneata, domnule Rennit! Voi trece să te văd. — A, nu! Rowe auzea răsuflarea grea a domnului Rennit, care adăugă apoi, cu o voce sugrumată: — CÎnd vrei să vii? — La zece. Ești Încă la aparat, domnule Rennit? (Simțea nevoia să-și descarce sufletul.) Nu am nici o vină, crede-mă, trebuie să mă crezi! Crima n-a devenit pentru mine o obișnuință. Rostea totdeauna cuvîntul „crimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
complexă care se dezvoltă în bude, ea a și descifrat sistemul lor de simboluri, dar se teme pentru viața ei. E în pericol, ar putea oricând, fără să-și dea nimeni seama, să dispară... Se teme să nu fie răpită, sugrumată, pusă pe undeva-n punguțe, să-i găsești plămânul drept pe la Mangalia, urechile pe la Sulina sau Babadag, rinichii pe la Beiuș... - Țeasta la Țaringrad... - ...și de-aia a trimis memoriul la Consiliul Județean... - Da’ n-avem noi norocul ăsta... - Nici eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mă mai încurc în detalii, nu mai cârtesc la teorii. Am oferit esențialul, numai esențialul și tot esențialul, definițiile de bază, ceva de felul „omul e-un biped fără pene”. Dar mie nu se găsește să-mi arunce nimeni cocoșul sugrumat și penit în față, așa că mă pot retrage cu prestigiul neșifonat. Lângă Economice, părculețul cu balena e îngrădit, nu se mai poate trece spre cafeneaua de sub scări. Au vopsit cașcarabeta unde se vindea bere la dozator. Acolo sunt oprite două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
trebuie să facă ce le cer părinții. Îmi place cămașa ta. E foarte frumoasă. — I-a aparținut tatălui meu, a răspuns Adam. S au auzit voci ridicate din colțul Îndepărtat al holului, o Încăierare. O femeie a scos un țipăt sugrumat. Mulți și-au lungit gâturile Încercând să vadă ce se Întâmplă. — Ce tâmpenie, a zis Z. Se intră-n panică așa de ușor În ziua de azi! De când cu atentatul acela ridicol Împotriva președintelui situația s-a Înrăutățit. Toți bogătașii
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
minut cu minut, urmând foșnetul rucsacului lui Scout tot mai adânc în tumul. Rucsacul se opri. Ce s-a întâmplat? În față, Scout spuse ceva ce n-am reușit să deslușesc. — Poftim? — Intersecție în formă de T. Vocea ei părea sugrumată și înfundată, aproape plată. — O luăm la dreapta. Am reușit să desfac bucata de hârtie pe care mi-o dăduse și să îndrept lanterna spre ea. ThERa. Intersecție în formă de T. Rucsacul ei se puse din nou în mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ca să nu răspund. Mă felicitam că nu am robot. În sfârșit se opri. Tremurând, mă întinsei pe canapea. Soneria telefonului o luă de la capăt. Apucai aparatul și mi-l lipii de tâmplă ca pentru a mă sinucide. Cu un glas sugrumat, murmurai formula obișnuită. -Domnul Bordave? -Chiar el. -Domnul Brunèche la aparat, pivnicerul dumneavoastră. Ce tot spunea acolo? Își spunea sieși domn: era un provincial. -Nu înțeleg. -Aduceți-vă aminte: Salonul miresmelor. Nu răspunsei nimic. Se lansă atunci în amintiri așa-zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
din mirificul său univers de la Cățălești, iar când Îi lipsea căldura alinturilor cu care-l copleșeau bunica și mătușile sale Începea să plângă cu o acustică și durere ce urca de la simplu la complex, de la scâncet și până la un plâns sugrumat. Ajuns la faza de apogeu nedorit, intervenea Vizanti cu două „ham-ham-uri”, adică „taci-taci!”, apoi cu patru, opt și finaliza cu un urlet subțirel, copleșitor și duios, de participare afectivă, un semnal care o aducea pe Aneta de oriunde era! De
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
strângea la piept și-i acoperea obrajii bucălați cu calde sărutări, iar când o lacrimă izvora tainic din ochii pe care Îi ascundea de privirile copilului, Ochenoaia rostea cu un glas plin de jale și iubire, cu un ton inimitabil, sugrumat și plin de durere: -’Muța mamii, ’muța-mamii! Unde-i Viorița să vadă ce trandafir frumos are?! Va mângâia explorând fiecare picior al motanului, coada și mustățile, iar când atingea boticul fremătând și umed, se Înfiora de parcă un curent electric euforizant
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ai mințit! Te cunosc și știu mult prea bine ce poamă-mi ești! Minți nepăsător și cu nerușinare! Zi-mi, ție chiar nu-ți este rușine, deloc-deloc nu-ți este? Tonul vocii ei devenea parcă ciudat, vorbea din ce în ce mai greu, mai sugrumat, gâfâia din ce în ce mai apăsat; ambii băgară de seamă amănuntul acesta. Totuși, ea continuă: în aceste clipe abia, înțeleg perfect totul. Firește că numai obiceiul de a te droga a putut fi în stare să-ți înlăture obiceiul de a te duce
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
imediat prin minte. Fugi, deci, să aducă niște oțet și i-l dădu femeii să-l miroase. Vaporii aceia iuți și înțepători o făcură să mai revină un pic la viață. - Adu-mi și zahăr..., îngână ea deodată cu glasul sugrumat, totuși încă mai mult moartă decât vie, rupând tăcerea. Tânărul dădu repede fuga să aducă și niște zahăr, iar, o clipă mai târziu, fu înapoi la căpătâiul Victoriei. Ridicând-o cu binișorul în șezut și sprijinind-o într-o rână
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
planul al doilea (treptat, totuși, aceste adăposturi au fost convertite în case arătoase și chiar în vile de către păturile mai avute). O parte semnificativă din populație a migrat în centrele urbane; drept urmare, astăzi, cartierele par mai aglomerate, iar căminele mai sugrumate și mai haotice decât oricând. Dar chiar și aceste fenomene enunțate și descrise succint în rândurile de mai sus aruncă o lumină parțială asupra conglomeratului de stiluri diseminate în arhipelag. Parte din această mixtură uluitoare are ca fundament unul dintre
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]