5,627 matches
-
împinge reprezentarea în zona mimetismului sau în aceea a reanimării teziste. Cu toată vocația hieratic-abstractă pe care această pictură pare a o dezvălui tot mai mult în ultima vreme, Marin Gherasim rămîne în continuare un voluptuos al culorii, un expresionist sui generis, dar nu unul dezlănțuit ca altădată, ci unul care a descoperit, după îndelungi exerciții, că strigătul sălbatic poate fi convertit în energie supravegheată, iar panica privirii se poate stinge în tihnă contemplativă. Dar performanța pictorului Marin Gherasim nu stă
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
se poate afirma în durată, capabilă astfel a-i proteja propria ființă. Umilitatea nu reprezintă decît o regie a supraviețuirii. Un truc sfîșietor prin nostalgie. Dar spectacolul de acest gen compensator e, în esența sa, unul baroc. Desigur, un baroc sui generis, epurat de teatralitate, de fast (cu toate că unele inserturi ale reificării somptuoase, ale trăirilor bogat ornamentale nu lipsesc), bizuit pe reducții, pe goluri în locul plinurilor redundante, deși nu mai puțin sugestiv, nu mai puțin sistematic și chiar cochet în cheia
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
poliloghie savantă despre recomandata ta, apoi verifică, apoi printează totul, apoi îți oferă o factură de dimensiuni uriașe, cît o diplomă, ca o recunoaștere a extraordinarei stăpîniri de sine de care ai dat dovadă: n-ai urlat, nu te-ai suit pe pereți, n-ai dat din mîini și din picioare, n-ai împușcat zece oameni din Poștă, ci ai plătit cuminte. Nu înainte de a vedea cum, după demonstrația de înaltă tehnologie, funcționara lipește timbrele, pe scrisoare, cu strămoșescul scuipat. Liliac
Lumea domnișoarei Babalîc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15354_a_16679]
-
evrei: Dl Sinai Avram Ligy, Dl Rachmil Rarlich, plus alții, indescifrabili, printre care unul, Herman, cel mai bun prieten al tatei. Noul cetățean român luptase la Mărășești și avea să-mi vorbească des despre atacul din viile lui Negroponte. Cum suiau o colină printre gloanțele inamice strigând ura! Pe mine, copil fiind, țin minte că acest elan patriotic mă mira, nu știu de ce, în loc să mă exalte. Așa se explică și faptul că a primit o decorație de care era foarte mândru
Livretul de completași by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15355_a_16680]
-
de căutări, experimente, dileme, el l-a pus sub semnul căutării-de-sine, cu deplin temei, fiindcă orice creator se caută în operă și nu-și menține în fond statutul decât continuând să caute și să dăruie din ce a găsit: mărturii sui generis, înțelesuri din lumea prin care i-a fost dat să treacă. În 1963, Val Gheorghiu lua parte la o expoziție cu tema Iașul din trecut și de astăzi oglindit în artă, temă reluată și în 1974, la expoziția Iașii
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
jocului de umori admirative ori contestatare. Tagma e moralmente aceeași, în pofida diferențierii cîteodată energice a constituenților săi. E continuată, în felul acesta, sub zodia totalitară, a "marilor cîrmaci", o străveche tradiție a suveranilor ce-și doreau în preajmă un nebun sui generis, un joculator domini regis, care, dezlegat de conveniențe, să beneficieze de învoirea de-a spune adevăruri neplăcute. Numai că sistemul comunist a contrafăcut pînă și tipul bufonului, obligîndu-l a-și metamorfoza sarcasmul în laudă incomensurabilă, a-și direcționa exagerarea
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
un titlu arghezian: Tratat de morală practică. Moralizînd deopotrivă istoria și oamenii, generalitățile solemne și particularitățile umile ale epocii noastre, poetul îi fixează trăsăturile într-o imagine ce se propune ochiului interior. Ne oferă o reconstrucție sensibilă, deci un documentar sui generis. Dacă există cronici evenimențiale, de ce n-am admite, în paralel, și cu o egală îndreptățire, cronicile limbajului subiectiv, vizînd moralitățile sub un unghi personal, contribuții și ele la restituirea istoricității? Cu mai multă îndrăzneală decît, bunăoară, Marin Sorescu și
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
discutînd marile absoluturi,/ urmărind integrarea noastră ca un fluid în natură./ Ghearele bufniței seamănă cu o mînă făcută pumn/ ori biciușcă, spui,/ și iată cîtă liniște, cîtă ordine instituie moartea/ printre lucruri!" (Dialog final). E cultivat nu o dată un eseism sui generis, care pornește de la rudimentele unor factori afectivi ori chiar anatomo-fiziologici pentru a se integra viziunii prin sugestia unei unități a ființei, compusă din mai multe etaje, care nu-și reneagă nici subsolul pre-cultural. Astfel primitivitatea ia cunoștință de propria
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
asigura o continuitate substanțială, începînd cu cele fondatoare (asiriană, iudaică, egipteană, greacă, latină), străbătînd Renașterea, Reforma, Iluminismul, Romantismul, pînă la "scriitorii angajați" sau "scriitorii disidenți" de la finele secolului al XX-lea. Poate că, în esență, orice scriitor este un disident sui generis, intrînd într-un inevitabil conflict, măcar parțial, cu mediul proxim și cu contextul istoric: "Un intelectual este un scriitor împotriva căruia toți sînt aparent ostili, dar el totuși scrie, chiar dacă știe că nimeni nu s-a născut profet în
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
eu stau, stau în turnurile bucuriei, astăzi, astăzi nu-mi pasă că pier. Astăzi strig unul din strigăte. Astăzi eu sînt un sfeșnic de aur al vocii. Ea este înaltă, crescută frumos. Nu-i palmier mai pur. O, ea singură suie, ca pururi fiind. Dedesubt doar altele-s gurile. Unele astfel stau, cîntece ale-omenirii în cumpănă pururi; se odihnesc, fără să se clatine, pe ne-ncetat altele. O, tu înaltă coloană a nunții, sublimă. Azi peste inima-mi care susține. O, cum
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
și prin construcția formei. Încă din acest moment figurativismul lui Dumitriu este, de fapt, un pseudofigurativism, pentru că el nu urmărește detașarea unui reper anume și, mai apoi, consacrarea lui tocmai prin acest fapt, ci, dimpotrivă, realizează un proces de abstractizare sui generis, o punere implicită în concept; cu alte cuvine el încearcă instaurarea unor adevărate noțiuni plastice. După ce opera pictorului s-a încheiat abrupt și prematur cu patru ani în urmă, o expoziție cum este aceea a recentei expoziții, dincolo de aparentul
Tinerețea lui Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14555_a_15880]
-
viitorul erei contemporane, așa cum pare a se configura: "cu asedii prelungi mă întîmpină viitorul" (o durere cu degetele-nfipte în ziua de mîine). Socotindu-se pesemne unul din "cronicarii retrași pe ascuns", un "chiriaș al dedesubtului", poetul face figura unui subversiv sui generis, a unui "clandestin" metafizic, ce, dîndu-și seama că "acum nu se mai pot scrie epopei", declară șoptit: "în taină fie spus noi exersăm la/ apocalipse" (tocmai acum). Să intervină aci și reflexul condiționat al experienței dramatice la care ne-
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
a identităților în corul femeilor și o orbecăială contaminantă în corul bărbaților de pe scenă, orbirea și șirul orbilor lui Breugel. Publicul este martor implicat direct în această noapte a coșmarurilor, a verdictelor sau a revelațiilor. Din nou adus pe scenă, suit pe gradene, de o parte și de alta a spațiului de joc, pe laturile cele mari ale dreptunghiului luat în stăpînire de moarte. La mijloc, între noi spectatorii, arena în care se compune și se recompune vizual traiectoria unei experiențe
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
remarcabile. Raportarea sa la propriul chip e de un antinarcisism feroce: "îmi evit fața nu vreau să mă oglindesc aud cum crapă/ rîzînd pereții unui soare de fier. sub podea norii sîngelui/ anunță furtuna. în față e zidul pe care suie lăurusca. pe cea mai mare parte a feței mele crește pămînt" ( crește pămînt). Voind și izbutind a face o figură de monstru, nu poate decît a-i "speria" pe trecători, atît de mult încît li se întipărește în memorie cum
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
unor inginerii lingvistice fără precedent la noi și aiurea. Mutațiile așa-zicînd informaționale se produc prin specularea echivocului, prin dereglarea "cu metodă" a raportului dintre semnificant și semnificat și, nu o dată, prin îndiguirea asociativă a polisemiilor în structuri cu mărci semantice sui generis. Masa "bazată" pe calcule și probabilități, aripile puternice ale inspirației ce îl ajută pe Fuchs să zboare pînă în Olimp, pedalele pianului transformat într-un bizar mijloc de locomoție sînt doar cîteva ilustrări ale absurdului de tip urmuzian. El
MARTIE by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14116_a_15441]
-
vorbe, m-a ciupit oarecum de fund și m-am bucurat că nu a făcut, în cele din urmă, pipi pe mine ca pe o statuie în mărime naturală. Nici acum nu știu cum am ajuns pe peron și cum m-am suit în tren. În fine, vagon curat, civilizat, nemțesc de la second-hand. Singură în compartiment. Mă așez, nu mă dezbrac. Nu simt decît fierbințeala lacrimilor de pe obraji. La Predeal realizez că sînt vie. Pe hol, pustiu. Nu văd nici-un chip, aud numai
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
sînt vie. Pe hol, pustiu. Nu văd nici-un chip, aud numai niște voci, conversația prețioasă pe care o doamnă o purta cu un domn. I-a explicat că transportă marfă din Ungaria, de unde o ia, cum o cară, cum o suie, cum o coboară. Brusc, dialogul se oprește, doamna scoate un fluier din mînecă și începe să cînte, plimbîndu-se de colo-colo, în lungul culoarului gol. "Păsărică, mută-ți cuibul și te du...", ", sînt atîtea flori la ferești, dar cea mai frumoasă
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
involuntară, manelele și atașamentul disperat de trupa Blondy. Iuliana Alexa Excelență, După o lungă tăcere dau iarăși știre despre lucrul celor ce-și zic pămînteni la cărțile cu zmei. De treizeci de ani de cînd din porunca Luminăției Voastre am suit la Suprafață nu am văzut așa carte. Și nici nu am știință să fi existat vreuna la fel în toată vremea de dinainte. Excelență, două, ba poate trei, ar fi pricinile de îngrijorare. Și două, dacă nu tot trei, motivele
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
Nu intram în biserici, arta nu ne interesa decât dacă era marginală, și nici atunci... Delacroix, pentru noi, era numele unui amic de demult și un portret de pe o bancnotă. Ne cățăram. Când o ușă zăvorâtă bara scara, ocoleam, ne suiam din schelă în schelă, ca niște mateloți pe catarge. Am făcut o haltă în dreptul terasei dintre cele două turnuri, deasupra logiei. Vântul sufla în pânze, eram la Capul Horn. Veneau zorii după o noapte grea, petrecută în manevre. Albatroșii atingeau
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
al vocației de care dă dovadă, cel al lecturii insațiabile, răspunzînd parcă într-un mit borgesian al exhaustivului, pururi urmărit și, firește, niciodată atins. Departe de-a constitui un stigmat al "obtuzității", erudiția e, în astfel de cazuri, o provocare sui generis a absolutului... Cîteva trăsături ale personalității lui Nicolae Balotă transpar cu suficientă claritate din scrierea ce ne-o oferă, precum o ofrandă a existențialului defel părăsit, proiectat pe ecranul stilizator pe care actantul critic însuși devine o entitate literară
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
anii tinereții; m-au năpădit amintirile legate de viața de sat, de casa părintească. În vremea nopților care devin tot mai lungi mă-ntorc în sat, colind pe dealurile din jur, urc la pădure, văd drumurile în pantă pe care suiam altădată să pasc vitele citind, împreună cu alți copii. A sporit reveria și a scăzut simțul realității, dar reveria mi se pare benefică; ea m-a fortificat și a diminuat stilul poate excesiv de livresc și uscat ce se poate observa în
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
circuitul economic, banii curați nu pot fi îmblînziți decît prin convertirea lor în bunuri cu durată lungă. În vreme ce investiția în sport îi asigură, celui care o face, iluzia participării imediate la o anume formă de glorie și la un eroism sui generis, investiția în artă conferă adevărata glorie și autenticul eroism. Ea poate și trebuie să refacă acea legătură, atîta vreme exilată din viața publică românească, dintre acțiune și contemplație, dintre cel care asigură dinamica istoriei și cel care scrutează orizonturile
Un moment aniversar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14983_a_16308]
-
fericită umilință, armoniei fundamentale la care a acces. Nu doar sentimentele tulburi, acute, dureroase sînt date la o parte, ci, la un moment dat, sentimentele pur și simplu, care se văd înlocuite de senzații. E acest fapt atît un sacrificiu sui generis, cît și un ecou al panismului originar, păgînă voluptate epidermică, răsfăț solar, pur biologic. Alfabetul de care se servește autorul e unul precumpănitor senzorial, cel mai apt a-i stenografia nuditatea străveche a trăirii: "Jilăveala buștenilor din stații răcoroase
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
a frunzelor de stejar, urmele mistreților și iarba culcată, care, în pajiștea de la izvor, puneau o pată de lumină în desișul de nepătruns al codrului, ori numele păsărilor, ce treceau în zbor pe lângă noi înveselindu-ne cu trilurile lor. Pe măsură ce suiam, se descoperea tot mai clar larga perspectivă a muntelui, îngăduind privirii să se piardă în zările albastre. Transparența desăvârșită a zilei era din ce în ce mai evidentă cu cât urcam mai sus, unde se deschideau plaiurile tot mai întinse, se vedeau crestele albicioase
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
din cascaden-n cascade, tot mai diluate și mai șterse, cînd ar trebui să ne zbatem, asemeni somonilor, în susul torentului de cerneală care formează buclele vieților noastre, să navigăm înapoi, către primele pagini, prima frază, primul cuvînt, prima literă și să suim în fine, prin penița de aur dumnezeiesc, în rezervorul insondabil al harului, acolo unde se află, adormite, toate poveștile." "Greșala" de a urma cursul molcom al fluviului face parte integrantă din Corpul lui Cărtărescu. 400 de pagini de roman ascund
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]