46 matches
-
o revistă în care ne-am combătut. Încetul cu încetul, s-a cuibărit în mine pasiunea pentru gazetărie. - Ce a reprezentat în epocă Trădarea intelectualilor? - În acest pamflet, Julien Benda s-a ridicat împotriva acelor scriitori care, ca și azi, sulemenesc arta pentru beneficii materiale și onoruri din partea celor ce reprezintă puterea. Au trădat menirea artei care trebuie să fie apărătoarea dreptății și, în același timp, n-au făcut decât să-și slujească propriul egoism. Chiar recent, într-o revistă din
,,Panait Istrati m-a ajutat să rămân om într-o lume de lupi“ by Mugur Popovici () [Corola-journal/Journalistic/6671_a_7996]
-
un Dumnezeu artist, care suprimă limitele. Un Dumnezeu al totalității, cu un mesaj criptic, pe care ondulația imagistică a versului l-ar putea surprinde mai convenabil decît conceptul: "Crepusculul cu dezmierdări solare/ Mă înhamă la sacralitate./ Aș geme între colții sulemeniți cu rod/ Ai întîmplării și m-aș depărta./ Ce bun a fost misterul ascultîndu-mă/ De aceea-i șunt copil ținînd genunchii-n piatră./ Pe această roua la înfiorarea unui prun/ Îmi înnoiesc picioarele, simt jocul aromind./ Mă bate gîndul că
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
agitând un batic colorat. Făcea gesturi obscene cu limba, lăsând la vedere, printre buze groase și unsuroase, mai multe șiruri de dinți mici și ascuțiți de știucă. Avea părul pudrat cu făină de orez trecută prin sită de borangic, pomeții sulemeniți cu cârmâz și o aluniță de mătase neagră lipită cu scuipat. Șnuruit peste pântecul și pieptul enorm, corsetul făcea să se reverse în pliuri mari carnea flască, tumefiată și învinețită de strânsoare. Femeia asuda abundent un lichid uleios, lucind în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cel sfînt, ca să-l spurce. Iată ce au făcut în Casa Mea. 40. Au umblat chiar după oamenii, care veneau de departe, le-au trimis soli, și iată că ei au venit. Pentru ei te-ai scăldat tu, te-ai sulemenit la ochi, și te-ai gătit cu podoabele tale; 41. ai șezut pe un pat mare, înaintea căruia era întinsă o masă, pe care ai pus tămîia și untdelemnul Meu. 42. S-au auzit strigătele unei mulțimi vesele; și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
cetățile fug; se ascund în păduri și se suie pe stînci; toate cetățile sunt părăsite, nu mai au locuitori. 30. Și tu, pustiito, ce vei face? Te vei îmbrăca în cîrmîz, te vei împodobi cu podoabe de aur, îți vei sulemeni ochii; dar degeaba te vei înfrumuseța: ibovnicii tăi te disprețuiesc, și vor să-ți ia viața. 31. Căci Eu aud niște țipete ca ale unei femei în chinurile nașterii, țipete de durere ca la cea dintîi facere. Este glasul fiicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
zicea că d-aia și le vopsește cu roșu, ca să nu se mai vază că are mâini urâte. Da-n obraz tot d-aia te vopsești ? îi sta ei pe limbă s-o-ntrebe. S-o vezi ce se mai sulemenea madam Ioaniu când pleca la cinema sau la prietinile ei ; joia după-masă, pe la cinci, pleca cu prietinile ei la pocăr. Făcea cu rându, o dată pe lună îi venea și lu madam Ioaniu rându să primească : — Mâine, joi, să nu vii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Ioaniu ca pisica, cum o arunci, ea cade tot în picioare, și doi bărbați cu cununie a ținut, și p-amândoi i-a dus la groapă ! Dată dracului a fost, s-o vezi și la obzeci de ani ce se sulemenea, și-și da sprâncenele cu creionu, și pleca la film cu fii-sa, la Sala Palatului, amândouă : le lua gineri-su bilete o dată pe săptămână, și el o-ntindea la Matracucă. Îndrăcită a fost, diz-de-dimineață se scula, își făcea cafeaua
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vezi că ce naște din pisică șoarici mănâncă. Doar e fii sa lu mă-sa, și madam Ioaniu-a avut doi bărbați și p-amândoi i-a dus la groapă, da ea tot și-a văzut d-ale ei : și de sulemenit, și de pocăr, și să nu piarză un film la Sala Palatului. Bărba-su, Ioaniu, ai zice că și el a fost norocos, că l-a trecut în rezervă Antonescu și nu l-a trimis în Rusiia... Că la câți le-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
umilințe, a aflat că doamna se afla la Buenos Aires; era primejdios să voiajeze cu briliantul, dar nu a dat Înapoi. Hoții l-au urmat În tren: se travestiseră, unul În călugăr, unul În militar, unul În provincial, iar altul Își sulemenise chipul din gros. Printre pasageri se afla un compatriot de-al nostru, cam smintit, un comediant. Cum Își petrecuse Întreaga viață printre travestiți, n-a văzut nimic ciudat la ei. Dar farsa sărea În ochii tuturor. Grupul era prea pestriț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
răscolit cu răutate și am aflat un singur lucru, ce-i drept, important: că aveam totuși nevoie de cineva. În definitiv, Emilia nu era nici imbecilă, nici schiloadă. Nu era cea mai ispititoare femeie, n-avea putere nici să se sulemenească, începea să-și dreagă figura searbădă cu creme și farduri, pe parcurs obosea și lăsa totul baltă, dar nu se grăbea niciodată, avea o resemnare demoralizantă pentru cei din jur, căreia nu i-am rezistat. Cu o lipsă de judecată
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
agitând un batic colorat. Făcea gesturi obscene cu limba, lăsând la vedere, printre buze groase și unsuroase, mai multe șiruri de dinți mici și ascuțiți de știucă. Avea părul pudrat cu făină de orez trecută prin sită de borangic, pomeții sulemeniți cu cârmâz și o aluniță de mătase neagră lipită cu scuipat. Șnuruit peste pântecul și pieptul enorm, corsetul făcea să se reverse în pliuri mari carnea flască, tumefiată și învinețită de strânsoare. Femeia asuda abundent un lichid uleios, lucind în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
extrem de proastă despre femeile ce trăiau În altă parte decât la Brodina. Iar de cele ce călcau Înfigându-și tocurile pe asfalt, nici nu voia să audă. „Buzele lor aduc cu funduri de maimuță, spunea. Să nu aud că te sulemenești...“ Babulea văzuse o pereche de babuini la circul ce-și instalase cortul la Rădăuți. Mâncau gheare de găină și se scuipau, luându-se la harță. Când Își ridicau coada, li se vedea fundul roșu ca un fier Încins. „Așa o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
harță. Când Își ridicau coada, li se vedea fundul roșu ca un fier Încins. „Așa o să ajungem dacă ne boim“, conchise bătrâna, Îndepărtându-se cu scârbă de cortul unde alături de maimuțe se afla și un piton. Femeile de la oraș Își sulemeneau fața, de aceea gura lor aducea cu fundul de maimuță. Ajunse la senectute, În loc să se ducă la biserică, cotoroanțele creșteau câini, pisici și alte lighioane. Se despuiau de haine și umblau În patru labe printre ele. Mizeria era de nedescris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fularul galben la gât - se trage acu’ În poze cu adversarul. Mie Îmi miroase a spirit de haită. Băsescu e răul absolut - bine, bine, nici bun nu este, evident, m-am plictisit și eu de ifosele lui -, iar virginele politicii, sulemenite corespunzător și echipate excitant, respectiv Crin, Geoană și Marko Bela, s-au unit Împotriva marinarului pentru a apăra glia străbună cotropită de invective și intemperii. Românul, vorba poetului, are șapte inimi În pieptul de aramă, dar politicienii noștri n-au
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
iadeș. drogați nori copii și nori bătrâni stau în palma cerului, printre degete se-aleargă. lumini prea nude ocrotesc, cu umbra lor ușoară le îmbracă. seninuri impudice dănțuiesc peste creste virile și pofticioase, ochiuri efemere de apă de nebune se sulemenesc. de nuanțe incerte, cloraminoase, aerul se zdrențuie-n pomi ce-și slobod picurat limfă și măduvi în oase, adormiții lor ochi, cu pupila opacizată de urdorile iernii, se desgheață și curg înspre noi hohotind în culorile ierbii. pleata întunericului, scurtată, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
răscolit cu răutate și am aflat un singur lucru, ce-i drept, important: că aveam totuși nevoie de cineva. În definitiv, Emilia nu era nici imbecilă, nici schiloadă. Nu era cea mai ispititoare femeie, n-avea putere nici să se sulemenească, începea să-și dreagă figura searbădă cu creme și farduri, pe parcurs obosea și lăsa totul baltă, dar nu se grăbea niciodată, avea o resemnare demoralizantă pentru cei din jur, căreia nu i-am rezistat. Cu o lipsă de judecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
găsi o comunitate mai apropiată În timp: „Aflând ce era, l-am Înțeles pe dată În totul; datina căreia Brummell i-a pus pecetea numelui său trăia În Aubrey de Vere În deplină strălucire. Până și plăcerii de a se sulemeni Îi găsisem astfel tălmăcirea: cei dintâi locuitori ai Albionului de care se pomenește nu-și boiau În Întregime goliciunea În albastru?”. Evocarea lui Brummell, despre care știm că a fost unul dintre idolii lui Barbey și ai lui Baudelaire, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
care o slujnică o datorează stăpânei ei. Numai că noaptea, ea era stăpâna. — Într-o dimineață, continuă maică-mea cu o voce gâtuită, în ciuda anilor care trecuseră de atunci, veni să bată la ușa noastră Sara cea Bălțată. Cu buzele sulemenite cu suc de rădăcină de nuc, cu ochii încercuiți cu kohol, cu unghiile vopsite cu hena, împopoțonată din cap până la vârful condurilor cu mătăsuri vechi și mototolite de toate culorile, îmbibate de prafuri frumos mirositoare. Avea obiceiul să treacă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
alții Își schimbă hainele: „O minciună spusă cere alte șapte, ca să fie acoperită”; „Mincinosul se Îmbolnăvește dacă nu spune minciuni”.) „Fără sinceritate nu faci nimic. Oricât vei fi de iscusit și de șiret, oricât vei ști să ticluiești și să sulemenești minciuna - ea rămâne tot minciună. Vei Înșela pe un om, o generație, două - dar timpul... pe el nu-l vei Înșela.” (Al. Vlahuță) Cine se laudă că nu e mincinos trebuie crezut numai pe jumătate. Cine e sincer nu simte
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
126). Același N. Roșu, într-o lucrare ce se dorea a fi "Prolegomene" la Sociologia națiunii, atinge paroxismul mișcării contra-luministe și anti-rațiune. Gazetarul extremist nu se dă în lături de la expresii de o vulgaritate explicită: "Matroana voință și curva rațiune, sulemenite de fardul libertății de gândire, treceau din mână în mână în lupanarele filosofiei oficiale" (p. 130). Undele diatribelor antidemocratice izvorâte din redacțiile gazetărești își găseau ecouri în emisii discursive lansate de la înălțimile Academiei Române, de unde Simion Mehedinți (2002) [1939] declara război
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
126). Același N. Roșu, într-o lucrare ce se dorea a fi "Prolegomene" la Sociologia națiunii, atinge paroxismul mișcării contra-luministe și anti-rațiune. Gazetarul extremist nu se dă în lături de la expresii de o vulgaritate explicită: "Matroana voință și curva rațiune, sulemenite de fardul libertății de gândire, treceau din mână în mână în lupanarele filosofiei oficiale" (p. 130). Undele diatribelor antidemocratice izvorâte din redacțiile gazetărești își găseau ecouri în emisii discursive lansate de la înălțimile Academiei Române, de unde Simion Mehedinți (2002) [1939] declara război
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]