53 matches
-
celui următor, un caracter reprezentativ general 613. Reprezentarea curtenilor și slujitorilor se baza pe recunoașterea aportului militar direct. O relație documentară din 14 octombrie 1625 (Hîrlău)614, menționează un înscris drept mărturie la o judecată "de la Cristiian logofăt, Savin fost sulger, Pătrașcu Ciplan, Dumitrașcu Șoldan, Lupu, Ionașcu Preporjescu și de la alți mulți boieri și oșteni în fața lor", ceea ce sugerează că a fost obținut într-o adunare (sobor) anterioară, în care a fost reprezentat elementul ostășesc. În consecință, în secolul al XVII
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
una dintre ele fiind Anuța, născută la 1807 și căsătorită la 1825 cu Ion Frimu, fiul diaconului Ioachim Frimu de la Telejna. Avem informații despre el la 1845, căci în Vaslui îl însărcinează, ca în calitate de hotarnic, să măsoare o moșie a sulgerului Gheorghe Motăș de la Ipatele, anume Pojorăștii. Anuța sau Ana Frimu a murit în vârstă de 68 de ani, la 28 decembrie 1875. Ioachim a avut doi fii pe care-i cunoaștem: Ion care s-a căsătorit la Bârzești, și Lazăr
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
aflate în aceeași „ogradă”. Ca să vezi cum o vie poate aduce și pagube stăpânului, ascultă ce spune la 5 septembrie 1800 „Alexandra, fimie mortului Gheorghie Ghiurțiu, dimpreună cu fiei mei... adiverez cu acest zapis al mieu la mîna dumis(ale) sulger Toader... pentru noî pogoani vie lucrătoare cu rod(ul) lor dintr-acest an și cu livada lor... pe moșie,... Buciumi care vii fiindu-mi de pagubă a le ține, neavînd puteri și agiutor a le căuta, fiind fimei săracă și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
la dumnealui Adămache Ioan, unde scrisorile acestor vii să află puse amanet încă din vreme ce trăie soțul mieu”. Și reușește biata femee să scape de pacoste? Până la urmă, după ce via a fost strigată la „sultanmezat” și în Divan, Toader sulgerul a scos 1020 de lei și a cumpărat-o. Se pare că acest sulger Toader era „în bani”, fiindcă la 15 octombrie 1800 cumpără alte patru pogoane de vie de la Ioniță Bosii bărbierul, tot aici în Bucium. Cum se vede
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vreme ce trăie soțul mieu”. Și reușește biata femee să scape de pacoste? Până la urmă, după ce via a fost strigată la „sultanmezat” și în Divan, Toader sulgerul a scos 1020 de lei și a cumpărat-o. Se pare că acest sulger Toader era „în bani”, fiindcă la 15 octombrie 1800 cumpără alte patru pogoane de vie de la Ioniță Bosii bărbierul, tot aici în Bucium. Cum se vede, noi am reușit să găsim doar câteva din actele de vânzare, cumpărare sau moștenire
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
prispa acoperită a conacului, fiind întâmpinat de soția lui, Irina, o moldoveancă frumoasă din ținutul Putnei: Ce vești ne-aduci, clucere? Vești bune, jupâneasă, se veseli clucerul, prinzând-o de mijlocul din ce în ce mai îngroșat. De mîine, Ilie va fi noul sluger! Sulger?! se miră jupâneasa Irina. Ce-o mai fi și asta? Slugerul se ocupă cu aprovizionarea și distribuirea, către Curtea domnească, cu rații de carne, preciză clucerul. Dar el nici nu știe bine-a socoti! rosti neîncrezătoare soția clucerului. Parc-ai
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
o jalbă adresată în anul 1813 principelui domnitor al Moldovei "să se cerceteze curgerea niamului dumnilor sale întocmai după dovezile ce au adunat spre încredințare"9, pentru a li se întări arborele genealogic întocmit în acest scop, după documente, de către sulgerul Constantin Leondari, logofăt de taină al Divanului, și desenat de inginerul Johann Freywald, în condiții grafice deosebite. Anaforaua boierilor Divanului Moldovei din 30 decembrie 1813, întocmită din porunca domnului Scarlat Alexandru Calimah, consemna faptul că după cercetarea vechilor urice și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
nu s-a putut face o legătură clară între întemeietorii acestui neam boieresc și acel Crâste Balș, menționat în spița de neam, precum și în anaforaua Divanului, după un ispisoc din 1598, ca având drept copii "pe Matieș conte, pe Lupu sulger, pe Grigorie paharnic, pe Fedora, pe Gheorghie vornic, logofăt și pe Antimie"22, din care au descins apoi toți membrii familiei Balș din secolele următoare. Într-o notă de subsol făcută la traducerea germană a anaforalei din 1813 a Divanului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Anița, Constantin, mare vornic, Parascheva, Iordachi, mare jicnicer, Ilinca, Lupul, mare logofăt, și Ecaterina 35. La rândul lui, părintele său, marele vornic Ion Balș, împreună cu Andrei, Pavel, Maria și Parascheva, s-a născut în familia boierului Bejan, fiul lui Lupul, sulger, unul din cei șase băieți și fete pomeniți în ispisocul din 1598 că i-ar fi avut Crâste Balș36. Marele stolnic Vasile Balș, pomenit în unele din documentele timpului ce au ajuns până la noi37, primise drept moștenire de la părintele său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Crâste Balș36. Marele stolnic Vasile Balș, pomenit în unele din documentele timpului ce au ajuns până la noi37, primise drept moștenire de la părintele său, Ion Balș, moșia Ruși, ținutul Suceava 38. Satul Rus fusese primit în anul 1627 de strămoșul său, sulgerul Lupu Balș, pentru două sate din ținutul Neamț date la schimb voievodului Miron Barnovschi-Movilă39. De la acesta a fost moștenit apoi de fiul său, Bejan 40. Ulterior, o jumătate din acest sat a ajuns ca zestre în posesia Catrinei, fiica lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
călăuze și cai de olac la dispoziția dregătorilor mongoli. Perceperea lor se făcea de către organe speciale. Birul, dările pe pluguri și merticele erau strânse de către posadnici, adunarea din vitele tamgăluite cădea în sarcina trimișilor speciali - mai târziu au fost numiți sulgerii, podvezile în grija podvodarilor, iar recrutarea oamenilor pentru oaste, călăuze și caii de olac stăteau în atribuțiile starostilor sau în Țările Românești a vatamanilor, ca șefi ai satelor (atta-man = tata mare, în limba tătară). Toate dările percepute de la sate erau
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
soția sa Chelsie din Frenciugi vând la 10 aprilie 1649 a lor lui Andoca cu șapte lei și jumătate. Printre martori se numără și Vascan din Frenciuci. La 11 februarie 1652 este dat un zapis de mărturie lui Apostolachi 2 sulger, , cumpărat cu 200 lei, de la Omenghie, fiul Neniului și a Dochiei, nepotul lui Constantin din Frenciugi . Apostolachi Milescu, vtori sulger, a cumpărat jumătate din satul Frenciugi la 11 februarie 1652. Ionașco, fiul lui Andronic din Frenciugi, dă la 1 octombrie
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
martori se numără și Vascan din Frenciuci. La 11 februarie 1652 este dat un zapis de mărturie lui Apostolachi 2 sulger, , cumpărat cu 200 lei, de la Omenghie, fiul Neniului și a Dochiei, nepotul lui Constantin din Frenciugi . Apostolachi Milescu, vtori sulger, a cumpărat jumătate din satul Frenciugi la 11 februarie 1652. Ionașco, fiul lui Andronic din Frenciugi, dă la 1 octombrie 1654 părțile sale ce se vor alege din Frenciugi, vistiernicului Solomon, pe partea vândută de fratele său Andocăi pitarul din
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
vistiernicului Iordachi Ruset și soției sale 19 pământuri În Șurinești . Ispisocul domnului Mihai Racoviță (25 decembrie 1715-26 septembrie 1726) din 23 noiembrie 1718 ne arată ca proprietară a satului Frenciugi pe Zmaranda, mama lui Neculai Bucium, , fiul Alexandrei și a sulgerului Apostol (a mai avut soție pe Nazariia, ). În 1711, odată cu plecarea lui Dimitrie Cantemir În Rusia, , iar În a doua domnie a lui Nicolae Mavrocordat (decembrie 1709-23 noiembrie / 4 decembrie 1710; 26 septembrie 1711-25 decembrie 1715) . La 28 noiembrie 1718
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
13 iunie 1456, se întărea hotarul satului pe care îl stăpânea Moldovița la gura Brădățelului. Hotarnici a fost domnul însuși, mitropolitul Theoctist, Stanciul pârcălab, Micu Crai, Petru comis, Iurie Șerbici, Grinco de la Mamurinți, popa Rusu cu fiul său, Bogdan, Tador sulger, Serchiz voit de Suceava, Ivașco Armeanul, Ivașco Faltuc cu fratele său, și fiii lui Oprișac, și Mihul stolnic, și Roman Tula “și alți destui pani”. Această participare aleasă, la fixarea hotarului unui sat, ne arată cât de important era actul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
vite mari pentru achitarea unui împrumut de 165.000 de florini. În numele domnului se percepea desetina (dijma) din oi, numită gorștină, la fel numindu-se zeciuiala din porci. Exista o dare în vaci și oi numită sulgiu, fiind menționat un sulger, cel care percepea această dare; în 1456. Era vorba de vite pentru curțile domnești și pentru oastea de curte, după cum menționa Dimitrie Cantemir. Se lua desetina din albine (miere-burdufuri de miere). Din privilegiile date mânăstirilor, prin care domnul le scutea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
numai 34 răzeși mai aveau pământ, 90 erau fără pământ și 104 erau foști clăcași; Hrănicenii paharnicului Cârjă și a altor răzeși, 168 aveau pământ și 6 erau fără nici o palmă de teren. În județul Fălciu situația era aceeași: „Olteneștii sulgerului Tulbure și a răzeșilor, 200 răzeși aveau pământ iar 10 fără pământ; Gușiței a bănesei M. Sturdza și a răzeșilor - 60 aveau pământ, 50 fără pământ și 20 foști clăcași; Hurdugii vornicesei Smaranda Beldiman și a răzeșilor, 140 răzeși erau
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Aurel Cordaș în revista „Lohanul" nr.10/2009, p.22-24, pe care îl recomandăm celor interesați de problemă. Dări și dări - sulgiu era o dare în natură sau în bani și consta în îndestularea visteriei cu carne, său etc., marele sulger având în atribuții purtarea de grijă asupra tuturor măcelăriilor, a vitelor de carne pentru asigurarea alimentării curții domnești; a bucătăriei domnești. - ilișu este enumerat încă din anul 1448 într-un hrisov dat de Petru Voievod pentru scutirea satelor mănăstirii Probota
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
austriac, condus de francezul François (Ferentz) Ernaut de Lorena, a pătruns în Moldova pe la Cașin, instalându-se în mănăstirile fortificate din Moldova și în Cetatea Neamțului. Apoi, trupele austriece conduse de căpitanul Ferentz, însoțite și de moldovenii nemulțumiți sub conducerea sulgerului Gheorghieș Velicico din Câmpulung au pornit spre Iași. În lupta dată la 10 ianuarie 1717, sub zidurile Mănăstirii Cetățuia, moldovenii au înfrânt corpul expediționar austriac cu ajutorul tătarilor. Căpitanul François Ernaut a fost decapitat în locul cunoscut astăzi sub denumirea de Crucea
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
valea Mănăstirii Aroneanu, în bivuac, gata să curețe ținuturile de cătane la porunca domnitorului. Trupele lui Ferentz intrate în Iași numărau în jurul a 100 de soldați austrieci și erau însoțite și de moldoveni care se aliaseră trupelor austriece sub conducerea sulgerului Gheorghieș Velicico din Câmpulung. În total, trupele aflate sub comanda lui Ferentz numărau "800 de oameni" . Auzind de apropierea austriecilor, domnitorul Mihai Racoviță, împreună cu oastea sa, s-a retras la Mănăstirea Cetățuia. El a lăsat de pază la Curtea Domnească
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
dus să-l anunțe pe voievod. În ianuarie 1717, pe o vreme foarte friguroasă, o oaste de 200 de soldați austrieci sub comanda căpitanului François (Ferencz) Ernau, originar din Lorena, împreună cu o oaste de adunătură formată din moldoveni sub conducerea sulgerului Gheorghieș Velicico din Câmpulung, s-a îndreptat spre Iași și a ucis pe drum pe toți străjerii puși de Mihai Racoviță. În dimineața zilei de 10 ianuarie, neștiind de incursiunea austriecilor, domnitorul coborâse din mănăstire și nu s-a întâlnit
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
Sfântului Ioan cel Nou de la vechea mitropolie (de la Biserica Mirăuți unde fuseseră aduse de Alexandru cel Bun în 1402).În anul 1786 negustorul Hagi Ivanciu din Botoșani dăruiește un sicriu de lemn pentru păstrarea sfintelor moaște. Zece ani mai târziu, sulgerul Toader și soția sa Anghelusa din Mlenauti înlocuiesc iconostasul original. Iconostasul aparține stilului baroc moldovenesc, remarcându-se prin dimensiunile impresionante, somptuozitate ornamentală și cromatică.Frescele ce decorează astăzi biserica Sf. Gheorghe sunt opera meșterilor moldoveni din vremea lui Petru Rareș
Bisericile pictate din nordul Moldovei () [Corola-website/Science/306248_a_307577]
-
Tradiția amintește la începutul secolului al XVI-lea ca proprietar al Crasnei pe starostele Grigoraș, așa-zisul logofăt. Acestuia i-ar fi urmat Iordache Cantacuzino, mare vistiernic, și apoi Gheorghe Ursache care a lăsat-o moștenire fiului său Dumitraș Ursache, sulger mare. La 30 iunie 1522, Ștefăniță Voievod (1517-1527) dăruiește Episcopiei de Rădăuți un loc de prisacă, la obârșia Crasnei, anume Hruzca, unde a fost de demult prisaca domnească. Ulterior, la 11 ianuarie 1613, domnul Moldovei, Ștefan al II-lea Tomșa
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
Putna satul Crasna din Ținutul Suceava, dăruit de Filoftei, fost episcop de Huși. Apoi, la 4 martie 1652, Ieremie, Ileana comisoaia și Alexandra visterniceasa împart între ele moșiile rămase de la părintele lor, logofătul Gavrilaș Mateiaș. La 1 mai 1696, fostul sulger Dumitrașco Ursachie vinde căpitanului Alexandru Ilschi jumătate de sat din Crasna, Ținutul Sucevei. La 15 iulie 1701, Constantin Duca voievod (1700-1703) întărește Episcopiei Rădăuți - unde era Nicolae Vasilievici episcop - stăpânirea peste daniile domnilor de mai înainte și ale ctitorilor, printre
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
Ținutul Suceava, a trecut la Miron Gafenco, moștenire de la socrul său, căpitanul Alexandru Ilschi. Cronica Episcopiei de Rădăuți ne arată că Episcopul Calistru a mărturisit în 9 martie 1727, tras la divan de Maria, văduva lui Dumitrașco Ursachi, biv vel sulger mare, că jumătate din satul Crasna este proprietatea lui Miron Gafenco. Judecata pentru această parte din Crasna s-a sfârșit abia în 15 ianuarie 1730. La 15 ianuarie 1730, în Iași, Grigore Ghica întărește lui Miron Gafenco uricar, ginerele lui
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]