49 matches
-
de Ilfov, e profesor, conferențiar al Ateneului Român, redactor la „România liberă”, prim-redactor la „Epoca”, „Lupta”, director la „Lupta literară”, colaborator la „Revista literară”, „Familia”, „Drepturile omului”, „Românul”, „Literatură și știință”, „Vieața”, redactor la „Revista nouă”. Îi apar volumele Sultănica (1885), Liniște (1887), Trubadurul (1887), Paraziții (1892), Între vis și viață (1893). Gazetarul aduce pretutindeni verva sa critică, pamfletară și o pasionată pledoarie democratică. Ideile lui D. căpătau energie și putere de seducție prin impetuoasa desfășurare a unei logici dominant
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
interpretarea stilistică originală. În proză, este un imagist care intuiește și stilizează poetic realitatea, fantasticul, cultivă plasticitatea și muzicalitatea limbajului. Obișnuitul, realul se transfigurează metaforic, hiperbola tinde spre hieratic sau dă contur terifiantului și patologicului. Cea dintâi nuvelă a sa, Sultănica (1885), drama unei fete de la țară, mistuită de dragoste și amărăciune, dar și Bunicul, Bunica evidențiază una dintre paradigme: univers patriarhal, lume pură, mirifică, cu eresuri și mistere, legi și soroace, în care intervin uneori drame, întâmplări de spaimă. Naturismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
o seamă de procedee ale realismului, pe care el le introduce mai întâi în proza noastră. Darul său vizual, adeseori remarcat, este incontestabil. Comparațiile și metaforele sale traduc o viziune totdeauna fragedă. TUDOR VIANU SCRIERI: Poiana Lungă - Amintiri, București, 1878; Sultănica, București, 1885; ed. București, 1908; Liniște, București, 1887; Trubadurul, București, 1887; Petre Ispirescu, București, 1887; Carmen Sylva. Neagoe Basarab și Meșterul Manole. Carmen Sylva și românii, București, 1892; Paraziții, București, 1892; ed. București, 1905; Între vis și viață, București, 1893
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
Slavici pentru a-și demonstra superioritatea pe tărâm literar, paralel cu condamnarea orientării politice a lui Slavici"159. Nu există nici o informație care să îndreptățească aceste supoziții. E drept că I.L. Caragiale scrisese Smărăndița și Dă-dămult... mai dă-dămult pornind de la Sultănica și De departe, de departe ale lui Delavrancea. Parodierea este însă evidentă la nivelul textelor, în plus neînțelegerea dintre cei doi a fost bine cunoscută de contemporani și a făcut deliciul celor ce le-au urmat 160. Un lucru e
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
au fost, probabil, compuse direct în limba română, spre a fi tipărite în „Revista nouă”. Apărute postum (1889), textele, de factură romantică, sunt destul de convenționale și fragile ca valoare. În nuvelă (mai curând o povestire) se simte modelul stilisticii din Sultănica lui B. Delavrancea, iar versurile, retorice, encomiastice, trimit la câteva tonalități din V. Alecsandri. Oeuvres posthumes (1889-1890), ediție structurată în trei volume cu titluri semnificative - Bourgeons d’avril. Fantaisies et rêves; Chevalerie. Confidences et canevas; Théâtre. Legendes et contes -, includ
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287417_a_288746]
-
anemice”, zugrăvind „caractere forțate și brutale”, scrie, la rândul său, Duhul cel rău, un roman popular ca temă și ca destinație. Povestitorul participă la derularea întâmplărilor, deslușind atent, ca într-o predică, înțelesurile cele mai evidente. Între B. Delavrancea din Sultănica și I. Slavici din Moara cu noroc, relatarea, în stil indirect liber, curge ba domol și senin, ba înviforată și obidită, după cum atenția se mută de la cei buni (Ion și Ileana Pușcariu din Măgura), la cei răi (Mayer Lipot, funcționarul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285819_a_287148]
-
aduce noi precizări în articolul Ce vrem să fie „Domnul de rouă”. Colaborează cu poezii Doina Bucur, Leontin Iliescu, Coca Farago, Radu Pârvulescu, Dimitrie Stănculescu, Victor Revent, I.C. Popescu-Polyclet, Ion A. Magnea, St. Mardaloescu, Paul Constant, Nellu Cristescu, Emil Vora, Sultănica Ionescu, iar cu proză scurtă, Adrian Maniu, Lazăr Iacob, Mihail Lungianu, Sabina Papilian, St. Mardaloescu; fragmente de roman semnează Victor Revent (Gina Salcie) și Doina Bucur (Ionică). Se mai publică unele culegeri de folclor, se fac traduceri din literaturile italiană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286821_a_288150]
-
cu nuvele și schițe de roman. Primele sale volume, scrise într-o limbă colorată, sunt de o abundență și un ritm care-l trădează vizibil pe orator. De inspirație mai curând romantică și într-o formă realistă, volumele Trubadurul și Sultănica nu pot fi privite decât ca prime avânturi; romanul Paraziții are mai multă amploare și mai multă observație. Dar arta D-lui Delavrancea a căpătat și mai multă consistență și a devenit chiar mai sobră și mai puternică în micul
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
care chema oamenii la ședință, cu un ochi scurs (făcusem chiar, pe atunci, și-un distih: "De la sfat privește grav/ Ochiul scurs al lui Octav!"); 4) eleva Milica, despre care se știa că se f... cu tractoriștii; 5) grațioasa cantonieră Sultănica, veșnic în uniformă C.F.R., cu fanionul galben în mînă, cu ochii verzi, cu profilul grav; 6) infirmiera Maricica, blondă, fragilă, cochetă, cu formidabila ei replică dată administratorului Tătaru: "O să fac ce-mi spui, cînd o să aibă p... mea dinți!" (am
Ce coșmar delicios, ce lume nouă și bulbucată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14035_a_15360]
-
evidente rezultate estetice. Să mai amintesc că autorul, pentru ca să nu nesocotească predispoziția să pentru eros, a inserat că interstiții ale afacerii procesuale, patru episoade de un erotism subliniat, care conferă românului amprenta specifică personalității creatoare a lui Aderca. Acestea sînt Sultănica, Leia, Maud, Iohana. Tulburătoare sînt Maud (că moment al erosului împlinit) și Leia (că eșec al unei iubiri repede sugrumate). Editorul, care semnează și o prea lungă prefață, avea de optat între cele două versiuni ale românului, cea din 1945
Cel mai bun roman al lui Aderca? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17628_a_18953]
-
autor; dar spiritul ultra-romantic al acestei prime încercări de tinerețe se va păstra pînă tîrziu, în compoziții liricoide gen Fanta Cella ori Două lacrimi. Delavrancea și toți comentatorii săi par a fi de acord că piesa de debut este nuvela Sultănica, scrisă la Paris în 1883 și devenită scriere emblematică pentru scriitor. E o proză submediocră, total neverosimilă ca epică, dar încă de la primele fraze ea arăta clar în ce consta noutatea prozatorului abia apărut. Paralel cu nuvela, tînărul debutant a
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
puzderie, măruntă și deasă, ca făina la cernut, vînturată de un crivăț care te orbește. Mușcelele dorm sub zăpadă de trei palme. Pădurile în depărtare, cu tulpini, par cercelate cu flori de zarzări și de corcoduși. Cerul e ca leșia"(Sultănica, 1883). „Cam pe la începutul vremilor, pînă unde praștia minții nu azvîrle, se povestește, așa, ca din scorneală, că omul era croit din alte foarfeci și cioplit din altă bardă. Tot cu mîini și cu picioare era și p-atunci, tot
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
cești de salep (cum o fi chemînd-o?... se uită la mine... ce urît trebuie să fiu)... Linico tată, zi Ancuții de salep (Linica o cheamă... se învîrtește repede... rochița i s-a umflat)»" (De azi și de demult). După ce, în Sultănica, Delavrancea schițase un tablou impresionist, în Hagi Tudose, mica sa capodoperă, prozatorul-estet urmărește instinctiv evoluția din acei ani ai picturii europene: culorile fluide sunt înlocuite de un desen colțuros, în tonalități brutale și decise; caricatura se impune pînă la hidos
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
mănânc. Aș mânca încontinuu, toată ziua și toată noaptea. E o formă de tristețe pofta asta bestială. 12) În fața ferestrei s-a construit un canton. Sunt trei ture. Doi bărbați și o femeie. Azi e de serviciu femeia. O cheamă Sultănica, are pantaloni, ochi verzi-tulburi, un profil splendid, grav. Stau și-ți scriu și mă uit la ea cum se sprijină-n ușa neagră a cantonului, cu mâinile în buzunar, și privește ploaia. 13) Mi-a scris D.G., extraordinar de frumos
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
ultimul deceniu al secolului al XVIII-lea, luptele sociale din Transilvania stînd la baza unei confruntări romano-ungare de lungă durată. Cunoașterea originilor latine ale națiunii române este anterioară acestei epoci polemice. Aceasta este reperată, pe la 1400, de către dominicanul Jean de Sultănicii, apoi, în 1532, de călătorul italian Francesco Della Vaile, care află de la interlocutorii săi valahi că românii se trag de la Roma antică. Această cercetare este promovată, în secolul al XVII-lea, de către cronicarii Grigore Ureche și Miron Costin, apoi de
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
scriitorul Nicolae Petra-Petrescu și negustorul Ioan Langer întocmește o listă de cărți pe care le comandă la București. Lista cuprinde titlurile: Magnum Etymologicum Romaniae de B.P. Hasdeu, Teoria lui Rössler de A.D. Xenopol, Scrisori către V. Alecsandri de I. Ghica, Sultănica și Trubadurul de B. Delavrancea, Scrieri literare și istorice de A. I. Odobescu. Și în plan politic C. r. și-a făcut simțită prezența. În timpul procesului Memorandumului (1892), membrii societății au demonstrat pentru recunoașterea și garantarea drepturilor românilor înscrise în programul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286134_a_287463]
-
a suportat Caragiale-tatăl descrierile în exces, sentimentale, lacrimogene și romanțioase pe care le-a descoperit mai ales în proza lui Delavrancea sub acea avalanșă de epitete grupate în sfînta treime a unui arsenal artistic considerat ca desuet. Scrie Delavrancea în Sultănica: "zăpada cade puzderie, măruntă și deasă"; "cu căutătura-n jos, cu un nod în gît, cu gura friptă de sete"; "lăcuste erau, secetă era, vitele boleau"; "chipul ei, zbîrcit, uscat și luminat de candelă"; "ponoase, cîrtiri, zavistii"; "tînără, curățică, harnică
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
lui Terente sau Al Capone. În acest bestiar sunt ușor de identificat, între alții, sub nume inventate, Gh. Gheorghiu-Dej (Vasile Vasiliu-Roșiorii-dă- Vede), Ana Pauker (Vera Rosenblum), Ion Gheorghe Maurer (Mihai Radu Florian), Puiu (Nicolae Ceaușescu), Duța lui Briceag (Elena Ceaușescu), Sultănica Gâlciu (Suzana Gâdea). Deosebit de aceștia se arată Lucrețiu Pătrășcanu (Coriolan Andrei), intelectual autentic, însă crud și dogmatic, și el revoluționar din speța lui Robespierre, Saint-Just, Troțki. Fiind un roman satiric, parodic, Cartierul Primăverii... nu putea, prin definiție, să fie realizat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
soi de Jocelyn al câmpiei dunărene, rămâne impasibil când glumeți vulgari îi pun muște în mâncare. Ca mai toți scriitorii ieșiți din mahalaua bucureșteană, a căror reputație de vulgaritate nu se justifică, Delavrancea e un idilic cu înclinare spre policromie. Sultănica se deschide cu un peisaj hibernal de un colorit fantastic, machietist, într-un alb violent, floral. Un țăran are "fața conabie ca sfecla", Sultănica are gene "de catifea", "răsuri pe obraji", părul lins, "cu unde albăstrii", buze rumene "ca bobocul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a căror reputație de vulgaritate nu se justifică, Delavrancea e un idilic cu înclinare spre policromie. Sultănica se deschide cu un peisaj hibernal de un colorit fantastic, machietist, într-un alb violent, floral. Un țăran are "fața conabie ca sfecla", Sultănica are gene "de catifea", "răsuri pe obraji", părul lins, "cu unde albăstrii", buze rumene "ca bobocul de trandafir", sânii pietroși "ca poama pîrguită", "ca două mere crețești". Mahalaua cultivă florile cu tonuri vii, mușcate, cerceluși, și paleta scriitorului e plină
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în cimitir. După amiaza se organizau petreceri de către cârciumari. Aceștia construiseră din scânduri niște săli pe care le numeau „saloane”. Se tocmeau și lăutari. Intrarea în salon se făcea contra plată. Se jucau dansuri naționale păstrate din vremurile vechi: „Sultănica”, „Geambaralele”, „Brâul”, „Sârba”, „Hora”, „Ca la Breaza”, „Pandelașul”, „Ciobănașul”, etc. Exista o ordine strictă în care se desfășurau primele cinci jocuri. Primul era „Brâulețul”. Îl începeau băieții, prinși în cerc, ținând mâinile unii pe umerii celorlalți. În dreapta lor se prindeau
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
se juca în doi. Flăcăul poftea la dans fata care se prinsese lângă el la „Brâuleț”, făcându-i semn cu batista. Se striga: „Foaie verde busuioc Să jucăm Breaza pe loc.” Sau: „Foaie verde, foaie lată Jucați Breaza roată - roată!” „Sultănica” era al patrulea dans. Era un joc de doi. De obicei, flăcăul, în același mod, invita la joc pe fata care se prinsese lângă el la „Sârbă”. Se striga: „Cine joacă Sultănica Of și iară of! Mâine nu face nimica
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
Foaie verde, foaie lată Jucați Breaza roată - roată!” „Sultănica” era al patrulea dans. Era un joc de doi. De obicei, flăcăul, în același mod, invita la joc pe fata care se prinsese lângă el la „Sârbă”. Se striga: „Cine joacă Sultănica Of și iară of! Mâine nu face nimica Of și iară of! Două fire, două paie Of și iară of! Sultănica la bătaie Of și iară of!” Al cincilea joc era Hora Mare, care începea să se joace în cerc
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
în același mod, invita la joc pe fata care se prinsese lângă el la „Sârbă”. Se striga: „Cine joacă Sultănica Of și iară of! Mâine nu face nimica Of și iară of! Două fire, două paie Of și iară of! Sultănica la bătaie Of și iară of!” Al cincilea joc era Hora Mare, care începea să se joace în cerc. O porneau băieții. Ei strigau: „Hora Mare fete n-are C-au murit de gălbinare, Numai una a rămas Și-aia
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]