4,043 matches
-
acestora, ceea ce, introducînd o discriminare oportunistă, în rîndul torționarilor și a acoliților lor, alcătuiește, de facto, o pledoarie în favoarea lor. Grila luptei de clasă e înlocuită cu cea a disocierii naționale, ura proletară face loc xenofobiei, fără nici o pierdere de sumbră substanță umorală. Schimbîndu-și obrăzarul, Caliban rămîne neschimbat în fondul său dizolvant. Înscriindu-se benevol în rîndul "românilor verzi", adică al acelor concetățeni ai noștri în conștiința cărora naționalismul suferă o autodesfigurare caricaturală, neegalată de nici un blam ce i s-ar
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15347_a_16672]
-
ofensa adusă autorităților. Privind talonul meu de pensie Înghețată și circul care se petrece În țara natală, consider că În primul rând autoritățile trebuiesc pedepsite, deoarece aduc o mare ofensa muritorilor nevinovați. Vreau să mă Întorc acasă, dar tabloul este sumbru: vagoane deraiate, un foc pustiitor/ Că un blestem ne-apasă spre vastul abator./ La geam se tot perinda farsori cu gușa mare/ Făgăduind belșugul din viața următoare. Pentru final este potrivit un fragment din piesă interpretată, cândva de neuitatul meu
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
firmă particulară sau, uneori, de câte o singură persoană din banii publici! Puține cărți de literatură sunt atât de captivante ca acest curs de economie aplicată publicat de Ilie Șerbănescu. Curs de economie aplicată sau comedie a erorilor sau profeție sumbră sau avertisment ultim - nu știu cum i s-ar putea spune. Poate că titlul lui cel mai nimerit ar fi Să învățăm economia plângând!
România în cifre by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15339_a_16664]
-
spirituels rămase de la Monseniorul Vladimir Ghica. Nu același lucru se poate spune despre Ușa lui Paul Goma, un roman pe tema recluziunii, publicat la Suhrkamp sub titlul de Ușa noastră cea de toate zilele. Viziunea scriitorului, fost deținut politic, e sumbră și denotă mai curând dorință punitivă decât resemnare în fața destinului sau refugiu în meditație, ca în epigraful de sursă costiniană, așezat de Maiorescu la intrarea în biblioteca sa: Birui-va gândul... Ușile comportă desigur o istorie a lor, așa cum au
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
este aproape o transcriere - în altă cheie - a scenei dintre copilul de casă și Cătălina din "Luceafărul". Magia lunii revine, după aproape douăzeci și doi de ani (Lui Don Juan în eternitate apăruse în 1920), dar într-o tonalitate aproape sumbră în care este inclusă însăși ființa poetului, imaginat de scriitoare și numit "omul de la fereastră": " Totul trece prin ochiul, și el mort, al omului... În acel ceas el n-avea inimă - îi fusese smulsă, fusese prădat de ea, și, iată
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
fi înțeles. Pe sine se percepe tot ca pe o ființă "cu ochii goi", încercând să uite în băutură, fapt divers și televizor nimicul din care e croită viața. Și cu toate astea nu e un roman existențialist, grav și sumbru, ci o carte care, în ciuda stilului rece, e aproape înduioșătoare. Lumea aceasta care sună a gol, ființele acestea cu idei și ore fixe, cuplurile simpatice privindu-se uneori dezolate de prea multă singurătate, prea mulți copii și prea multă sărăcie
Clovnii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15445_a_16770]
-
va lovi relația cu Enescu, în 1928: alt mare atipic, Nae Ionescu. Și portretele acestuia ating delirul: Gîndea și trăia absolutul, la așa înălțimi și în așa adîncuri, că te lua adeseori amețeala în preajma lui." sau "El avea aripi întunecate, sumbra și nealterata frumusețe a lui Lucifer, chiar și mîndria aceluia care, după ce l-a adorat pe Dumnezeu se măsoară cu El și îl sfidează". Astfel de rînduri intră firesc în registrul memorialistic al scriiturii. Locul comun este o componentă esențială
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]
-
etichetă, doar recenți..." în așa-zisa "dezbatere" din Observator cultural, care nu este de fapt o dezbatere, ci o "ședință de demascare" de genul celor organizate în timpul stalinismului, Ion Bogdan Lefter și Gabriel Andreescu incriminează aceste idei cu o vehemență sumbră, de procurori. Faptul în sine că doi publiciști fără realizări remarcabile își exprimă dezacordul față de poziția lui H.-R. Patapievici, un intelectual de performanță, cum rar apar într-o țară, este în principiu acceptabil, conform normelor democrației (poate nu este
Poliție culturală by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15512_a_16837]
-
întâia dragoste, ultimul ritual, 1970, Grădina de ciment, 1978, și romanele Tihna străinilor, 1981, Câinii negri, 1992, Ispășire, 2001). Pornind de la un motto din Auden ("S-au dus prietenii care s-au întâlnit și-mbrățișat aici/ Fiecare urmându-și propria greșeală"), sumbrul și în același timp ironicul elev al lui Malcolm Bradbury radiografiază într-un stil elegant dar și laconic, exploatând tăcerile (adică tocmai ce nu se poate traduce, ar fi spus Ortega y Gasset), lumea atrasă de fructul oprit, de violență
"Cu-același gând, noi totuși ne desfidem..." by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15527_a_16852]
-
apocaliptic. Nu ne silim să le deslușim în întregime. De ce? Mai întîi pentru că farmecul acestui tip de narațiuni rezidă în aliajul dintre realismul minuțios și unda de mister nedefinit. Peste tot apasă o neliniște fără contur, o alarmă difuză persistentă, sumbră, inexorabilă. Eroii au în față țeluri clare, ceea ce nu comprimă emisfera de ceață, cu rătăciri și popasuri în locuri fără semnificație, întîlniri al căror sens nu se divulgă. Judele emite chiar o teorie, că e bine, pentru a ajunge la
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
un egoism sănătos. M-am depărtat, însă, de întrebarea dumneavoastră care punea în cauză modul meu de a fi martor la ce se întâmplă azi la noi. Trebuie să recunosc, ați fost politicos. Nu mi-ați atras atenția că sunt “sumbru” sau că am viziuni “apocaliptice”. “Sceptic” sună aproape frumos. Chiar și “pronosticuri pesimiste” e o formulă acceptabilă. Alții m-au obișnuit cu alți termeni: “Cassandră”, “bocitoare”, “negativist înrăit”. Apropo de “cassandră”. M-am străduit să mă apăr cu argumentul că
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
are autorul ei: Moș Teacă". Incontestabil, textele selectate și comentate cu bun simț de către dl Vasile Igna ni se impun nouă, cititorilor din prezent, prin combinația de absolut a unor principii și de relativ, adică a confruntării acestora cu o sumbră conjunctură istorică. Aceste pagini vechi, dar nu învechite, ne silesc a reflecta în speță la ambiția unor aspecte ale relativului nociv de-a persista în preajma noastră, îndemnîndu-ne a le pune din nou față-n față cu principiile. Astfel încît discuția
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
cenzură. Cred că e singurul caz". E Purgatoriul nedrept al celor drepți. Regretabil, există și versantul infernal al compromisului, al adaptabilității culpabile, al adulării care semnifică decăderea cea mai joasă. Pactul cu diavolul se revarsă într-un belșug de roade sumbre. Să fie vorba de o genă națională? De o "tradiție"? În orice caz, nu e o inovație a regimului de după 1944, căci iată ce notează Monica Lovinescu, parcurgînd un număr din 1940 al Revistei Fundațiilor Regale, a cărui temă o
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
în Ungaria Ziua Națională a României, privită nefavorabil de pesediștii specializați în denunțarea "pericolului maghiar" a fost salutată de editorialista ziarului ADEVĂRUL. "Fapt fără precedent. Primul ministru al României petrece Ziua Națională, 1 Decembrie, la Budapesta. Nici în cele mai sumbre scenarii naționaliste nu și-ar fi găsit loc o asemenea scenă "de trădare". Și totuși, Adrian Năstase s-a aflat de ziua festivă în Ungaria, fără ca scoarța pămîntului să se fi despicat în două. Gestul său a fost îndelung comentat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14507_a_15832]
-
speranța că-l va zgudui. Grupul autopsierilor, dominat de Mircea Constantinescu, joacă bine, la limita suportabilului, refrenul la care este redusă existența lor, iar ceilalți actori, unii dintre ei nume sonore din echipa teatrului, se integrează în viziunea regizorală, în sumbrul și pateticul text al autorului.
Lor le pasă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14552_a_15877]
-
a orchestrei de la care tânărul dirijor Cristian Orășanu a obținut o participare deosebit de bună: omogenitate, precizie, calitate sonoră. Păstrând echilibrul între voci și simfonie, el a parcurs cu muzicalitate evoluția texturii orchestrale de la transparența filigranată a primelor pagini la coloritul sumbru al finalului, într-o lectură sensibilă și totodată bine controlată. Prestația lui ne lasă să întrevedem un foarte promițător dirijor de operă și o achiziție de valoare pentru teatrul bucureștean.
Atmosferă de austeritate by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14578_a_15903]
-
vremea respectivă în primele rînduri ale puterii (Radu Vasile a fost prim-ministru între 1998 și 1999, iar Răsvan Popescu a fost purtătorul de cuvînt al premierilor Victor Ciorbea și Radu Vasile, precum și al președintelui Emil Constantinescu) confirmă cele mai sumbre intuiții și dau o imagine clară despre proporțiile dezastrului. Din capul locului trebuie spus că cele două cărți sînt complementare. Cursă pe contrasens, volumul lui Radu Vasile, este o carte de memorii, în vreme ce Purtătorul de cuvînt este un jurnal. De
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
comparat. Ce gândire simplistă! Și ce impietate! În realitate, după cum ne explică George Popa, metafora este o regină. "Regina" imaginarului. Iar oaspeții ei, cititorul, criticul și traducătorul, "au îndatorirea spirituală să răspundă iluminat la iluminare". Mă întreb, copleșit de bănuieli sumbre, dacă mi-am îndeplinit întotdeauna această îndatorire. Mi-e teamă că nu. În viziunea lui George Popa, lectura unui poem nu poate decurge fără griji, ea nu trebuie confundată cu procurarea unei plăceri. Cititorul are responsabilități de o mare gravitate
Potențialul semnificant și virtutea valorizantã by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14654_a_15979]
-
își împrumută/ pe ascuns lacrimi" (străinul îndepărtat de la purificările anotimpului). Vizat apoftegmatic, viitorul nu e decît un incest: "aici la marginea imperiului/ viitorul e ca un incest al destinului" (viitorul ca un incest al destinului). Cheia istorică a acestui discurs sumbru ne e oferită de însuși autorul său, fapt ce ne scutește de suspiciunea unei interpretări abuzive. Situîndu-se în "oarba istorie a cărărilor bolnave" (chiriașul dedesubtului sunt), poetul își specifică în repetate rînduri mărturia unor împrejurări epocale, ne-o livrează în calitate de
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
ale unui fel de-a fi. E o confesiune amară pînă la o duritate formal dar și moral extremă. Tandrețea se răstoarnă pe reversul său care-i definește fața în negativ, însă n-o suprimă, ci o încarcă de-o sumbră energie. Energia aparent molatică, pătrunsă de lehamite, însă în esență teribilă, a dezamăgirii cinice: "singura dată cînd am fost îndrăgostit m-am îndrăgostit pe viață/ cu ce ușurință spun azi pe viață de parcă aș fi de tot sprinten/ la limbă
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
vede nicăieri mai bine decât în ciclul de șapte romane (Glömskan / Uitare, 1987, a fost tradus și în franceză la Editura Gallimard) reunite sub titlul generic Glömskans tid / Vremea uitării. Abordând teme de actualitate, de cele mai multe ori prezentate în culori sumbre, acest ciclu de șapte romane constituie o panoramă a vieții sociale, culturale și politice a Suediei zilelor noastre. Prin amploarea sa, încercarea lui Espmark nu își găsește un echivalent în epocă. Pentru poezia sa Kjell Espmark a fost răsplătit, printre
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
dragă Jean-Paul, tu știi că cititorii tăi sunt obosiți de istoriile tale despre Mathieu, profesorul de filosofie care trage cu pușca în cer. Ei sunt și mai obosiți de istoriile din Greața unde eroul tău Roquentin, o mică javră, meditează sumbru într-un vis desuet și existențial, în fața rădăcinilor unui castan din grădina publică de la Bouville, - o, loc poetic prin excelență al universului sartrian. N.B.: François Mauriac trebuie să ne privească de acolo de sus, cu un surâs complice, amintindu-ne
Cum a asasinat Sartre romanul francez by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/14183_a_15508]
-
autori mari „cumpărați", siliți să facă rușinoase concesii. Țărani izgoniți din sate, împovărați de cote, siliți să renunțe la pămînt. Muncitori transformați în masă de manevră, mințiți că sunt clasă conducătoare. Tabloul pe care îl creionați în jurnalul dumneavoastră e sumbru. O astfel de perioadă n-a născut totuși o operă literară semnificativă pînă acum. - Eu sunt de părere că s-au creat totuși multe opere valoroase în perioada comunismului, în poezie, în proză, în teatru, însă ceea ce ar fi putut
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
dragoste poate avea vreun real "rol compensator". Dimpotrivă. Motivele sunt intuite de Eugen Negrici însuși, numai că nu le acordă importanța pe care o au în realitate. Scepticismul binecunoscut al criticului îl face să privească întregul peisaj poetic actual mai sumbru decât e. Nu că n-ar fi destul de fad, dar cred totuși că poezia actuală nu se reduce doar la creația poeteselor frustrate și obsedate de limbajul sexual și de realitatea imundă cu sterilitatea ei sentimentală teribilistă. Înainte de toate, trebuie
Tot poezia de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15063_a_16388]
-
el într-un biet eroism al supraviețuirii. Artistul protestează, denunță vehement, se luptă cu materia și cu fantasmele, apoi, vlăguit moral, cade în melancolie. Observă, comentează și transformă eșecul în ceremonial. Fără a-l lega în vreun fel de presentimente sumbre sau de angoase milenariste, el este tot mai mult un hermeneut al crizei, dacă nu chiar un profet al entropiei. Într-un mod exemplar și paradigmatic, această stare se regăsește și în sculptura românească de astăzi. Citind impasul global prin
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]