64 matches
-
cu el pe la magazine, la cumpărături, și Fulga îi uimea pe oameni cu judecata ei repezită și logică, le-o tăia scurt și îi cîntarea și, cînd îi vedea că sînt proști și îl luau peste picior pe Cezar, se sumețea la ei, le comenta cuvintele, îi întorcea pe dos ca pe un ciorap murdar și apoi le arăta spatele cu o demnitate rece, care impunea respect și aia mică a lui Cezar devenise “vipera aia mică a lui Cezar Dunăreanu
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
ani de silnicie târându-se prin haturi aspriți de greaua trudă în cătănești olaturi doar rar la câte-o lună trimit acasă carte să-și bucure bătrânii că-s vii, deși departe și-i mint că le e bine și sumețiți feciorii le cer curați să-i ție mândruței obrăjorii să nu se dea bătută sau vai să se-ntărâte prin sat cu cine știe sau chiar să se mărite că-s duși doi ani cu leatul s-aștepte le îndeamnă
PLECAU FLĂCĂI LA OASTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353685_a_355014]
-
Ițindu-se de sub zăpadă Pământu-ntreg s-a-nveselit Iar fulgi au încetat să cadă Și vioreaua a-nflorit Săltând prin brazda din livadă Venit-au berze și cocori Și multe flori s-au dezvelit Iar ciocârlia de prin zori Spre înălțimi s-a sumețit Când vioreaua a-nflorit. Referință Bibliografică: Rondelul primăverii / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 496, Anul II, 10 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
RONDELUL PRIMĂVERII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358638_a_359967]
-
pure nu a murit încă. O clipă fugară m-a purtat un moment în lumea copilăriei, când Dumnezeu putea umbla încă printre oameni.” (Ernest Bernea, Colind-Lumini în Necunoscut. Ed. Timpul, Iași, 2000) Călăii temniceri, cu zăngănelele lor brute și-au sumețit teroarea pe crenelele zidurilor în gheretele încremenite de ură, au prăvălit bezna sufletelor lor și ale Stăpânilor-Irozi peste lagăre și închisori, au pus lacăte pe uși și ger pe zăbrele, au înfășat geamurile celulelor în scutece de lemn sau de
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
coprinde întregi a mijlocirilor ei. Prin domnirea liberă asupra mijloacelor lor, care e-ntotdeauna un rezultat al lucrului și al luptei, și ridicate prin acea privire intuitivă care poartă incorporată în sine icoana fantaziei ca pe un geniu, ele se sumețesc cu siguranță în imperiul simțirei femeiești, ba încă și-n acela al pasiunilor demonice, și le devinează cele mai adânci secrete ale lor. Dar noi ne abandonăm numai de-aceea așa de fără grijă acelor (revărsări) esundări, cari ne duc
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
deoarece se aliase cu „dușmanul de moștenire“ al Creștinătății, adică cu Imperiul otoman. Or, credea Axinte Uricariul, astfel putea să procedeze numai un om care pierduse orice contact cu realitatea, de vreme ce „atât s-au fost măritu și s-au fost sumețitu, cât făcând monede de bani, la o parte era chipul său, de altă parte era leul culcat și scria împregiur (occulis dormitat apertis) ce se înțelege cu ochii dormind deschiși“ (s. Ven. C.)31. Mai mult decât atât, observase cronicarul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
intervenției unor prieteni. După câteva escale, în 1849, la Viena și Paris, se întoarce la începutul lui 1851 la Iași, unde i se oferă un loc în Divanul Apelativ. O vreme profesează avocatura, dar e concediat pentru că s-ar fi „sumețit” contra stăpânirii. Iertat de domnitorul Grigore Alexandru Ghica, își reia slujba în august 1853. În iulie 1856 e numit director în Departamentul Lucrărilor Publice, iar în septembrie - membru al Sfatului Administrativ. Renunță nu după multă vreme, dar, ca să aibă din
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
medita, ca de obicei, la adevărul ultim și adevărul pur. Din păcate, urletele sale care avertizau lumea asupra Judecății de Apoi nu-și găseau ecou În inimile păcătoșilor. Da, era timpul să revină În salon. Aflată la intrare, femeia-ușă Își sumețise fustele, așteptându-l pe masterand să treacă, foșnindu-și frunzișul galben, printre picioarele ei de lemn, prinse În balamale. Scoțând un ultim urlet, Oliver Îi lăsă pe ceilalți trei În plata Domnului, grăbindu-se să se Întoarcă În salonul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sensuri sunt emblematice pentru români. Animalul popândău, zicea el, și-a luat numele mai târziu și tocmai din cauza poziției lui preferate. Comenta apoi virtuțile și servituțile acestui sens al numelui Popescu, „cel care stă semeț“, dar și „cel care se sumețește și când dușmanul e mai puternic“ aducând exemple ciudate de la rima „hopa - popa“ până la articolul „Drumeț În calea lupilor“ al lui Iorga (el zicea „Semeț În calea lupilor“) etc. etc. Avea, În orice caz, un mod foarte special de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dar și dacă ți le-ai amintit, cine ar Înțelege ce vrei să spui? Mintea ți-e slabă, mai ales dacă n-o pui În lucrare, abia de poți face față cu ea lumii care trăiește o dată cu tine, de ce te sumețești să o vezi și pe cea care a fost sau va fi. De ți-e dat să ajungi acolo, În acel loc, vei ajunge, de nu, nu vei ajunge. Locul e Întotdeauna lucrul care stă În el, uite, eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
la treabă.) Pearl o porni în direcția opusă casei Belmont, croindu-și drum printre tufele de liliac, de călini, de azalee, de soc și de arțari pitici, japonezi, care scoseseră muguri roșii, creți, ca niște mărgele de coral. Ici-colo se sumețea câte un copac mai înalt, brazi, sau castani sau câte un bătrân stejar pitic. Zona aceasta, în care se amestecau vegetația pitică și cea înaltă, era denumită uneori „dumbrava“ și alteori „crângul“. Potecile erau ierboase sau, pe alocuri, dădeau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pentru a inspecta fascinantele bălți adunate între pietroaie. George, cocoțat pe o stâncă joasă, izolată în nisip, ședea și privea marea. Mai departe, pe coastă, se putea zări un colț al casei Maryville, printre stâncile care, în acel punct, se sumețeau aproape până la demnitatea unei faleze. Plecaseră dis-de-dimineață, așa încât era încă devreme. Procedura uzuală (în asemenea reuniuni de familie „procedurile uzuale“ sunt sacre) prevedea că întâi toată lumea înoată, fiecare pornind de la diferitele puncte de campare, după aceea toată lumea se prăjește la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
găsit pe Abișag, Sunamita, pe care au adus-o la împărat. 4. Această fată era foarte frumoasă. Ea a îngrijit pe împărat, și i-a slujit, dar împăratul nu s-a împreunat cu ea. 5. Adonia, fiul Haghitei, s-a sumețit pînă acolo încît a zis: "Eu voi fi împărat!" Și și-a pregătit care și călăreți, și cincizeci de oameni care alergau înaintea lui. 6. Tatăl său nu-l mustrase niciodată în viața lui, zicînd: "Pentru ce faci așa?" Adonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
-o pe Lea și i-a vorbit cu cele mai grele vorbe pe care le adresase vreodată unei soții: - Fiica ta nu mai e fată, a zis el, ești o nerușinată că ai ascuns asta de mine. Te-ai mai sumețit și înainte, dar nu m-ai făcut niciodată de rușine. Iar acum îmi faci asta. Mama a fost la fel de surspinsă ca soțul ei de veștile pe care le auzea despre fiică. - Prințul Salemului o cere. Tatăl lui a venit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nimereau trunchiul. - Arc, Îmi spuse Vindecătorul lor. Arc și săgeți. Îți spun numele lor, deși nu mai ai nevoie de cuvinte. Nici de ochi. Nici de gură și nici de găurile de jos. - Pfuuh, o să mă dai Umbrei, m-am sumețit eu. El clătină capul, semn că nu, dar spuse: - Da. Nu pricepeam și l-am privit lung, dar el clătină iarăși capul dintr-o parte În alta , spunând apăsat: - O să te dau umbrei. Da. Deloc nu-l Înțelegeam, dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o să Învețe să vorbească cu gura, răspunse Runa În locul meu. O să fie primul care Învață să vorbească de la Însuși Krog. - Femeie! - se Înfurie Vindecătorul. Treaba asta trebuie să mi-o spună chiar mutul! - O să-l Învăț să vorbească, m-am sumețit și eu. - Așa credeam și eu. Așa mi-au spus și bătrânii. Dar, tot ei mi-au spus că oricine trece brațul ăsta de apă cu luntrele mele, are să-mi dea ceva În schimb. M-am uitat la el. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ce smulgea copacii din rădăcini și dădea casele de pământ. - Haideți Înapoi de unde ați venit! Hai cu noi! ne Îndemnă unul. La miazăzi nu vă așteaptă decât Umbra, măi. Era una din clipele alea În care știam eu să mă sumețesc. Să le arăt celorlalți că sunt ucigașul mut, toiag al Tatălui și frate de sânge al lui Moru. - Mergeți unde vreți, am Început. Eu sunt Krog, scoborâtor din Tatăl, și caut puntea de pământ ce duce spre Apus, peste Marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a valma, pete gelatinoase ca niște meduze, pulberi din temeliile caselor, frunze uscate rămase de astă-toamnă și mucezite, cărți cu cotoarele răsucite, cauciucuri cu burțile sparte. Pe măsură ce mormanul uriaș se lățea spre poale, limbile excavatoarelor îl împingeau și muntele se sumețea, vârful fiind de fiecare dată altul, dar mereu mai sus, spărgând altfel lumina, cu aceeași cruzime, de parcă cineva ar fi dănțuit în vârf pe sticlă pisată. Acolo unde măruntaiele se descompuneau, pântecele se umfla și duhorile, neavând cum să se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ți-am zis să te cari ? se congestionă bătrânul, sufocându-se de indignare. Grijania ta de cocalar ! Maca își scoase casca, scuturându-și părul impresionant. Se uită la fereastră, măsurând distanța care-l despărțea de etajul doi, acolo unde se sumețeau urechile măgărești și împăroșate ale bătrânului. — Asta cu grijania e veche, tataie. De la așa un domn am alte pretenții... — Mă, acuma vin la tine, mă, i se îngroșară bătrânului vinele de la gât, antrenând, spasmodic, omușorul din beregată. Dacă-ți trag
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Joia Mare, Marica rămase cu coliva la Mogoșoaia la biserica lor. Doar Constantin Brâncoveanu plecă de dimineață. În târg, o clipă soarele își arătă fața și vodă râse de unul singur din toată inima. De după zăplazuri, de după ziduri boierești, își sumețeau coroanele caișii și corcodușii ninși de floare. „Primăvară târzie, pometuri multe, țuică tare”, gândi el aducându-și aminte că în zori, din foișorul palatului de la Mogoșoaia, dincolo de ceața subțire a lacului și de vălul galben-verzui al sălciilor pletoase, i se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lor, la câțiva pași, înainta exaporitul. De obicei sultanul la audiențele pe care le acorda nu spunea nici cuvânt și nu arunca nici cel puțin o uitătură, rămânând ca o stană, cu privirea tâmpă, fixată undeva pe direcția nasului său sumețit trufaș în sus. Acum însă, probabil sfătuit de sultana validé, care primise de la domnul valah un dar de cincizeci de pungi, sau poate impresionat de propriul cadou, în valoare de două sute de pungi, aprecie laconic calitățile lui Brâncoveanu, bâlbâindu-se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ploconești în fața vizirului și să te târăști în genunchi sau să joci teatru, simulând aproape isteric o durere pe care n-o ai și asta numai ca să rămâi tot timpul cu fruntea sus. Reușise vodă, de câte ori spunea „mă plec” își sumețise și mai sus capul. Auzise că postelnicul Cantacuzino, bunicul lui Brâncoveanu, saluta vizirul de la egal la egal, considerându-se prieten al acestuia, dar despre cei ce nu mai sunt se povestesc multe. — Te-am chemat, Constantin bei, încercă marele vizir
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
noștri au nesocotit regulile naturii și au alungat-o pe Baba Iarna în Peștera Uitării, pecetluind intrarea în peșteră cu doi bolovani, desprinși din Piatra Neagră. Noi ne socotim vrednici să încercăm a aduce Iarna înapoi pe meleagurile noastre! se sumețiră tustrei călătorii. Apăi, eu o să vă dau binecuvântarea bunului Dumnezeu și mă voi ruga să vă întoarceți cu bine! Mulțumind preotului, băieții adăpară caii, care se odihniseră, păscând troscotul de la fântâna mănăstirii, mulțumiră călugărului Pahomie, care le dădu un măgar
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ca un smintit te năpustești pe scările de lemn ca să ajungi cât mai repede În curte. Lângă cișmeaua Îmbrăcată În sloiuri, cu picioarele pe capacul de fontă al canalului privind În jur ca să nu fii observat de nimeni, te tot sumețești pe vârfuri, doar, doar vei zbura. Când vreun trecător apare pe stradă Îți faci de lucru, ba te legi la șireturi, ba sugi un țurțure ca să lași impresia că tu ești ocupat cu alte treburi. Adică Îl păcălești, așa crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
chiabur din Goldana. Și acuma, pleacă chiaburul... În grădina lui, roata cu cupe pentru udat, care scotea apă din gârla despletită a Gegiei, nu ostenea niciodată. Șuvoaiele repezi, pe care le alimenta roata cu cupe a bostănăriei, unduiau printre tufele sumețite de pătlăgele, de ardei, de vinete, printre curpenii de pepeni, cu frunze țepoase, printre căpățânile rotunde de varză... Parcă erau duse de o bătăioasă bucurie... Da' norocos, ca la pepeni, cum e el, greu să mai afli pe altul sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]