65 matches
-
lipsește doar experiența, educația, ciocnirile cu viața și cu lumea, durata omului matur. Mă uluiește această constatare, aproape că-mi face frică. ...Nu știu dacă "extractorul quintei esențe", Rabelais, a avut copii. Dar sunt convins că gura larg deschisă, capul sumețit, gâtul și brațele întinse către dulcele izvor, această enormă lăcomie a sugarilor putea să-i inspire figurile uriașilor săi gurmanzi. Descoperirea gestului care apucă, a dorinței, a nevoii de a apuca este, probabil, un moment crucial: gestul supraviețuirii. Însoțit de
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
orice încredere în progres, democrație, liberalism". Ne dăm seama că, preluatț tale quale, formula poate speria. însă confruntată cu mentalitatea nițel mai adîncă a autorului, ea se dovedește a constitui efectul explicabil al "dificultăților" de adaptare ale adolescentului ce se sumețește împotriva unei vieți pe care o resimte măcar problematică de nu de-a dreptul inautentică, "cu punctele și dezavantajele unei asemenea aspectări". E o mentalitate a rupturii, poate, freudian vorbind, de sorginte antipaternalistă, evident, din punctul de vedere al ideilor
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
George Vulturescu Ca să te pot întâlni am inventat Pietrele Nordului. Doamne, le-am smuls din celulele creierului precum ai sumețit Tu stâncile din mare Bătrân, intru în satul părăsit demult. Mă opresc pe o piatră. Trec oameni și animale, mașini și copii, soldați și curve. Una mi se așează pe genunchi. Pun mâna pe pielea ei rozalie dar îi simt
Vremea nisipurilor by George Vulturescu () [Corola-journal/Imaginative/5612_a_6937]
-
cîtă știință o înfige el în coltucul de pîine, călărind lădoiul de fier: meșter cîrmaciul, mîndră corabia!; ori zbieretele lui dintr-o zi în care bărbatul șomer de la unu, cel părăsit de nevastă și c-o fată puberă, s-a sumețit cu sabia ninja să curețe lumea de ,fiare" și-a-nceput chiar cu cel cu vărguța din curtea pitită-ntre blocuri și între salcîmi: numai steaua din cer l-a ferit să nu plece cu capul sub braț, singur cîntînd
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
ogrăzii de păsări. Cel mai mult mă ocupă curcanii; selectez pe cei complet albi pe care sunt decis a-i impune ca rasă superioară, peste cei ai îngâmfatului Gogu, proveniți dintr-o dubioasă spiță galică. I-am văzut dimineață, se sumețeau grotesc prin bătătură precum proprietarul lor în politică. Măcar ei păreau destul de bărbătoși, pe când Ionescu e băgat în aceeași oală cu alde Lamsdorf și Eulemburg; nici un prilej nu scapă Costescu pentru a mi-l desemna ca poponar. Dar nu asta
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
ar fi înșelat grosolan... "Supărarea' autorului Marelui Alpha crește cu încă un grad din impresia că ar fi fost, sub condeiul nostru, "ridiculizat prin formule inadecvate', prezentat "ca un Mitică de cafenea și ca un "balcanic"'. Drept care d-sa se sumețește în protest, își bombează pieptul "european', relevînduși spiitul "liberal și europeist în exclusivitate' (sic!), care, "în condiții ostile', i-a "dominat întreaga existență'. Urmează, desigur, încă o fișă autobibliografică flatantă ("E ceea ce rezultă și din numeroasele mele traduceri șde la
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]
-
coda”, o culme a poeziei, după părerea mea, unde fără să se șteargă nimic din tristețea insomniacă aflată în primele două părți, ansamblul își dobândește greutatea sa de umanitate insolvabilă. Da, există mereu, orice am spune, un teritoriu unde „se sumețesc dinaintea ta munții ca să te salute”, după cum există și acest „ic al țapinarului presocratic/înfipt chiar în fibra destinului”, există această lume de dinainte de lume și de ironie , o țară de arbori, de pietre și de vânt a cărei simplitate
„Lacrima întărește“ by Jean-Pierre Siméon () [Corola-journal/Journalistic/3505_a_4830]
-
cele mai îndepărtate se contopeau cu cerul. S-ar fi zis că întreaga lume era alcătuită doar din văi și din steiuri stîncoase. Diminețile pe platou erau pișcătoare, iar fuioarele de ceață se lăsau prin văi, astfel încît piscurile se sumețeau parcă desprinse de rest, ca niște insule abrupte albastre, răspîndite pe o mare palidă. Inman se trezea, încă mahmur după beție, și cobora cu Swimmer într-o grotă dintre stînci de unde pescuiau un ceas sau două înainte de a se întoarce
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
de valuri la întâmplare pe nisip, pulberi din temeliile caselor, frunze uscate rămase de-astă toamnă și mucezite, cărți cu cotoarele răsucite, cauciucuri cu burțile sparte. Pe măsură ce mormanul acela uriaș să lățea la poale, limbile excavatoarelor împingeau și muntele se sumețea, vârful fiind de fiecare dată altul, dar mereu mai sus, spărgând lumina altfel, dar cu aceeași cruzime, de parcă cineva ar fi dănțuit în vârf pe sticlă pisată. Acolo unde măruntaiele se descompuneau, pântecele se umfla și duhorile, neavând cum să
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
și ideologic (drept, filosofie, istorie) a fost ca și neglijabil. Marile nume au rămas, cînd au rămas, în anii următori, de pur decor; marile decizii în cîmpul culturii erau luate cu mult peste capetele lor plecate, nici unul nu s-a sumețit într-o atitudine de protest, toți au aprobat fără crîcnire, dîndu-și concursul exact în sensul dorit de stăpîni. Nici o acțiune cît de cît curajoasă nu a pornit de la ei, totul se făcea prin ucazuri emise la nivel politic ocult; chiar
Alexandru George show (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16113_a_17438]
-
găsit pe Abișag, Sunamita, pe care au adus-o la împărat. 4. Această fată era foarte frumoasă. Ea a îngrijit pe împărat, și i-a slujit, dar împăratul nu s-a împreunat cu ea. 5. Adonia, fiul Haghitei, s-a sumețit pînă acolo încît a zis: "Eu voi fi împărat!" Și și-a pregătit care și călăreți, și cincizeci de oameni care alergau înaintea lui. 6. Tatăl său nu-l mustrase niciodată în viața lui, zicînd: "Pentru ce faci așa?" Adonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
după bătălia de la Fleurus pe motiv de rană gravă și onorabilă... continuă Olivares. Acum se uita la oblojeala de pe fruntea căpitanului. Ai o anumită tendință de a fi rănit, după câte văd. — Și de a răni, Excelență. Diego Alatriste se sumețise puțin, răsucindu-și mustața. Era limpede că nu-i plăcea să-i fie luate În râs rănile, de nimeni, nici măcar de cel care putea să-l trimită la execuție chiar În clipa aceea. Olivares studie cu curiozitate scăpărarea de insolență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
larvele cu care plecaseră în spinare, sfârșind prin a se devora unele pe altele, cele roșii pe cele negre, cele albe pe cele cafenii. Cele mai tragice, în efortul suprem, erau veverițele. Botișorul lor delicat de petală trandafirie căuta mereu sumețit în sus, cu-o speranță de isihast flămând, amușinând aerul cu nările delicate, străvezii, rotindu-și întruna ochii spre cer invadați de cețurile morții. Șoarecii și șobolanii, supraviețuind încă din smârcurile și grotele dinozaurilor, se târau epuizați, lăsându-se striviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
frunte cu Grigore Vieru, au pactizat, din păcate, cu naționalismul toxic al zelatorilor lui Ceaușescu. Comparabili oarecum cu ceea ce a reprezentat un Goga pentru Ardeal, Vieru și companionii săi deveneau mai puțin creditabili atunci cînd, pe de-o parte, se sumețeau împotriva ocupantului sovietic, dar, pe de alta, acceptau îmbrățișarea propagandiș- tilor de căpetenie ai aceluiași tip de regim din România. Am polemizat pe această temă cu regretatul Vieru, chiar în paginile României literare. Prețuindu-l mult ca poet, spre deosebire de unii
Un poet basarabean by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4310_a_5635]
-
a frunților. Îmbrățișând o enoriașă cu țâțe obraznice, unul din îngeri își văzu poala veșmântului îmbățoșată, ridicîndu-se-ncet, nespus de dureros și de dulce, până se-nțepeni drept în sus, pe când cămeșa de lumină, proptită parcă-ntr-un par nevăzut, se sumețea cutată, spre poale, dezvelind picioarele cu unghii de calcedonie. Cântarea de slavă îi rămase în gât, și în locul ei un urlet gutural, ca de lup tânăr, i se tîrî afară din gură. Ochii, limpezi de la facerea lumii, se tulburară de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să explice derapajele. Știai că probabil defecțiunea se va remedia dacă „ei“ se sinchiseau de asta. Spune ceva și expresia asta despre psihologia de asistat a oamenilor epocii. Ca un fel de zeitate suna „de la ei“. Niciodată să nu te sumețești să întrebi cine sunt, pentru că asta le-ar afecta chiar esența. Încercam să mi-i închipui în minte ca fiind niște oameni responsabili, dar care mai au unele mici abateri și de-aia nu merge întotdeauna jucăria. E greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
ca un smintit te năpustești pe scările de lemn ca să ajungi cât mai repede În curte. Lângă cișmeaua Îmbrăcată În sloiuri, cu picioarele pe capacul de fontă al canalului privind În jur ca să nu fii observat de nimeni, te tot sumețești pe vârfuri, doar, doar vei zbura. Când vreun trecător apare pe stradă Îți faci de lucru, ba te legi la șireturi, ba sugi un țurțure ca să lași impresia că tu ești ocupat cu alte treburi. Adică Îl păcălești, așa crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Joia Mare, Marica rămase cu coliva la Mogoșoaia la biserica lor. Doar Constantin Brâncoveanu plecă de dimineață. În târg, o clipă soarele își arătă fața și vodă râse de unul singur din toată inima. De după zăplazuri, de după ziduri boierești, își sumețeau coroanele caișii și corcodușii ninși de floare. „Primăvară târzie, pometuri multe, țuică tare”, gândi el aducându-și aminte că în zori, din foișorul palatului de la Mogoșoaia, dincolo de ceața subțire a lacului și de vălul galben-verzui al sălciilor pletoase, i se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lor, la câțiva pași, înainta exaporitul. De obicei sultanul la audiențele pe care le acorda nu spunea nici cuvânt și nu arunca nici cel puțin o uitătură, rămânând ca o stană, cu privirea tâmpă, fixată undeva pe direcția nasului său sumețit trufaș în sus. Acum însă, probabil sfătuit de sultana validé, care primise de la domnul valah un dar de cincizeci de pungi, sau poate impresionat de propriul cadou, în valoare de două sute de pungi, aprecie laconic calitățile lui Brâncoveanu, bâlbâindu-se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ploconești în fața vizirului și să te târăști în genunchi sau să joci teatru, simulând aproape isteric o durere pe care n-o ai și asta numai ca să rămâi tot timpul cu fruntea sus. Reușise vodă, de câte ori spunea „mă plec” își sumețise și mai sus capul. Auzise că postelnicul Cantacuzino, bunicul lui Brâncoveanu, saluta vizirul de la egal la egal, considerându-se prieten al acestuia, dar despre cei ce nu mai sunt se povestesc multe. — Te-am chemat, Constantin bei, încercă marele vizir
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
noi din farmecul dulce al Iașiului de odinioară. La tejghea era o puștoaică din acelea. Fetișcana a avut o secundă - doar o secundă - de ezitare, care putea să sugereze că nu știa. După aceea s-a repliat repede, s-a sumețit și a răspuns iar în stilul pe care îl uitasem: „Da’ ce? Doar nu vreți să vă dau acum rețetele originale?”. Păi, nu. Alina întrebase doar unde sunt prăjiturile à la Tufli, acelea originale. Am insistat. Fetișcana ne-a privit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
că are hel”, m-a avertizat prietena Alinei. Hel, adică nucșoară, dar nici o chelneriță nu-ți va spune așa ceva, fiindcă „nucșoară” nu mai are aerul acela mistic-oriental. „Eu vreau cafea fără hel”, am precizat. În acel moment chelnerița s-a sumețit și, în aprigul stil moldovenesc, m-a corectat iute: „Poate că nu știați, dar cafeaua arăbească se face numai cu hel”. „OK, eu o vreau fără.” „Nu facem fără”, mi-a aruncat ea disprețuitoare și s-a îndepărtat, unduind din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
coprinde întregi a mijlocirilor ei. Prin domnirea liberă asupra mijloacelor lor, care e-ntotdeauna un rezultat al lucrului și al luptei, și ridicate prin acea privire intuitivă care poartă incorporată în sine icoana fantaziei ca pe un geniu, ele se sumețesc cu siguranță în imperiul simțirei femeiești, ba încă și-n acela al pasiunilor demonice, și le devinează cele mai adânci secrete ale lor. Dar noi ne abandonăm numai de-aceea așa de fără grijă acelor (revărsări) esundări, cari ne duc
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
O sută de ani de zile la porțile orientului Episodul 1 DESPRE CUM AU îNCĂPUT DOI VREDNICI CĂLUGĂRI îNTRO SUTANĂ Pe la 1600 și ceva, dacă cineva și-ar fi sumețit privirea peste dealurile mângâiețe de dincolo de Vaslui, ar fi putut zări la o aruncătură de ochi două siluete mergând aplecate sub suflarea neostoită a crivățului de Crâm. Prima siluetă era înaltă, ciupită de vărsat, cu nasul coroiat și urechile clăpăuge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
narative ale optzeciștilor într-o proză cu o structură clasică. Groșan reface, sub forma unei parodii, istoria Hanului Ancuței. Întâmplările din roman sunt proiectate în secolul al XVII-lea, în Moldova: „Pe la 1600 și ceva, dacă cineva și-ar fi sumețit privirea peste dealurile mângâiețe de dincolo de Vaslui, ar fi putut zări de la o aruncătură de ochi două siluete mergând aplecate sub suflarea neostoită a crivățului de Crâm. Prima siluetă era înaltă, ciupită de vărsat, cu nasul coroiat și urechile clăpăuge
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]