83 matches
-
din toate părțile de frontiere naturale: deșert, mare și în sud de munți dar influență sumeriana în perioada acestor începuturi este recunoscută azi de egiptologi: construcțiile din cărămidă, forma corpului navelor, folosirea sigiliilor cilindrice, temele artistice preluate de către egipteni de la sumerieni. Arheologii împreună cu egiptologii și istoricii recunosc faptul că aceasta influență a fost de scurtă durată și că a avut doar un rol stimulent, de catalizator. Influențele suferite nu au devenit imitații. Temele artistice sumeriene - cum observa istoricul A. Toynbee „au
Sumer () [Corola-website/Science/303985_a_305314]
-
era religios, în el fiind venerați diferiți zei, cum ar fi zeul soarelui și al apei. Cu 3000 de ani înaintea creștinismului și a civilizației creștine triburile sumeriene au existat ca popor în partea de sud a văii Eufratului. După sumerieni au urmat babilonienii care au trăit în jurul râului Eufrat. Apa era vitală și totodată necesară unei bune guvernări și organizații. Economic vorbind, sumerienii au creat orașe mici (state), fiecare având propria să formă de guvernământ, conduse de câte un prinț
Sumer () [Corola-website/Science/303985_a_305314]
-
mai mult si mai departe.„ Influență sumeriana asupra altor popoare: Non-Semitic Semiții Cum am amintit mai sus `influență sumeriana asupra Egiptului poate fi întâlnită în construcțiile din cărămidă, forma corpului navelor, folosirea sigiliilor cilindrice, temele artistice preluate de egipteni de la sumerieni. Sumerienii au inventat roată inițial sub formă de căruță cu două roți. Scrierea cuneiforma este prima scriere datata în istorie (depășită că vechime doar de plăcuțele de la Tartaria jud. Albă). Sumerienii au fost primii astronomi care au creat o prima
Sumer () [Corola-website/Science/303985_a_305314]
-
a Bibliei) resping varianta postmodernistă și spun că Noe este un personaj real și marele potop s-a întâmplat cu adevărat. Povestiri asemănătoare cu cea descrisă în Biblie despre potop apar și în mitologia altor popoare antice, de pildă la sumerieni (în Epopeea lui Ghilgameș și într-o tăbliță denumită „Atra-Hasis”, ambele descriind circumstanțe similare potopului biblic) și la egipteni. Grecii Antichității au și ei o poveste similară cu cea biblică, anume povestea lui Pyra și Deucalion, evocată de Pindar în
Arca lui Noe () [Corola-website/Science/304827_a_306156]
-
și a Arcei lui Noe face parte din seria de mituri și legende biblice. Mitul biblic al Potopului este cel mai recent (prima jumătate a mileniului întâi î.e.n.) dintre miturile potopului în Orientul Mijlociu: cel mai vechi dintre ele fiind cel sumerian, datat la finele mileniului trei î.e.n. În legătură cu știrile din presa populară (toate fără fundament științific) despre descoperirea pe muntele Ararat a resturilor Arcei lui Noe (adică a resturilor unui artefact enunțat într-un mit!), cei mai serioși cercetători resping orice
Arca lui Noe () [Corola-website/Science/304827_a_306156]
-
în cele două Americi, Asia de Est și Asia de Sud-Est au dovedit ca și aici, agricultura a cunoscut o aceeași continuă dezvoltare . O etapă importantă în evoluția agriculturii o constituie apariția și dezvoltarea irigațiilor și utilizarea forței de muncă specializate la Sumerieni prin 5.500 î.en. Agricultorii din Semiluna Fertilă săpau șanțuri prin care apa ajungea până la culturi. Cu ajutorul iazurilor și stăvilarelor se puteau fertiliza terenuri situate la mare depărtare de râuri. În Egipt și China, revărsările anuale erau folosite în vederea
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
cu degetele de la ambele mâini. Lexemul harpa apare și cu alte nume: harfa (cf. germ. Harfe), arpa (cf. grecul, it., spaniolul și iudeospaniolul arpa, si turcul arp), arfa. Harpa este unul din cele mai vechi instrumente, ea fiind întâlnită la sumerieni și egipteni cu circa 3.000 ani i.C. De-a lungul timpului, harpa a suferit mai multe modificări de formă, cea actuală fiindu-i dată în 1801 de francezul Sebastien Erard. În 1720 constructorul german G. Hochbrucher fixează cele
Harpă () [Corola-website/Science/314606_a_315935]
-
este una dintre cele mai bogate în evenimente, fiind populata din cele mai vechii timpuri și aflându-se chiar în centrul marilor civilizații ale lumii. Astfel începând cu mileniul al II-lea î.e.n. Siria a fost ocupată pe rând de sumerieni, akkadiani, hitiți, asirieni, babilonieni, canaaniți, sirieni și fenicieni și s-a aflat în zona de interes a așa numitelor „popoare ale mării”. Apoi în 550 î.e.n. este cucerită de persani, cărora le urmează Alexandru cel Mare în 333 î.e.n., iar
Istoria Siriei () [Corola-website/Science/328971_a_330300]
-
alte variante Ashtaroth, Astarot, Asteroth) este, în demonologie, prințul încoronat al iadului. El este o figură masculină numită după zeița canaanită Astartea. Numele "" a fost ultima formă derivată a zeiței feniciene Astarte, un echivalent al babilonianului Iștar și al celui sumerian anterior Inanna. Este menționat în Biblia ebraică în formele "Ashtoreth" (singular) și "Ashtaroth" (plural, cu referire la numeroasele sale statui). Această ultimă formă a fost direct transliterată în primele versiuni grecești și latine ale Bibliei, fiind mai puțin evident în
Astaroth () [Corola-website/Science/326931_a_328260]
-
civilizație rafinată. Un nou tip distinct de ceramică care a fost înrudită cu ceramica din sudul Levantului, apare în această perioadă. Folosirea pe scară largă a cuprului a devenit comună în acest timp. Procesul uscării cărămizilor la soare preluată de la sumerieni , inclusiv utilizarea arcului și pereților încastrați pentru elemente decorative au devenit populare. Concomitent cu producerea acestor bunuri culturale, un proces de unificare a societăților și orașelor din Egiptul de Sus a avut loc. În același timp, societățile din Delta Nilului
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
de înflorire: Orașele Uruk, Akkad, Lagash sunt adevărate focare de cultură. Arta se dezvoltă în strânsa legatură cu religia politeistă și cu puterea regală, pentru glorificarea ei. Fiind un popor de războinici, cel mai important tip de construcție creat de sumerieni este palatul-fortăreață. Acesta este bine apărat de ziduri foarte groase și foarte înalte, fără deschideri, cu terase artificiale și așezate pe înălțimi. De plan dreptunghiular, palatele sunt construcții complexe prin numărul mare de camere pentru locuit, recepții, dependințe. Aceste camere
Arta mesopotamiană () [Corola-website/Science/315155_a_316484]
-
civilizație rafinată. Un nou tip distinct de ceramică care a fost înrudită cu ceramica din sudul Levantului, apare în această perioadă. Folosirea pe scară largă a cuprului a devenit comună în acest timp. Procesul uscării cărămizilor la soare preluată de la sumerieni , inclusiv utilizarea arcului și pereților încastrați pentru elemente decorative au devenit populare. Concomitent cu producerea acestor bunuri culturale, un proces de unificare a societăților și orașelor din Egiptul de Sus a avut loc. Societățile din Delta Nilului, sau Egiptul de
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
încântare", poate să provină din termenul sumerian "EDIN" . Termenul sumerian înseamnă stepă, câmpie, deșert sau sălbăticiune , dar el poate însemna și ""țara deschisă"". Totuși conexiunea dintre cuvinte "poate fi" doar concordantă. Acest cuvânt se știe că a fost folosit de Sumerieni pentru a se referi la terenurile aride de la vest de Eufrat. Alan Millard a venit cu un studiu privind derivarea numelui din rădăcina semitică "dn", însemnând "abundență, luxuriant". Dumnezeu îi încredințează lui Adam îngrijirea de grădina în care ei trăiesc
Grădina Edenului () [Corola-website/Science/311160_a_312489]
-
este comemorat de "Paleta votivă a faraonului Narmer" (c. 3000 î.Hr., Muzeul Egiptean din Cairo). Monarhul este reprezentat cu coroană și sub privirea divinității omniprezente în arta egipteană, vaca celestă. În arhitectură se utilizează tehnica zidirii în cărămizi, iar de la sumerieni este preluat stilul de decorare al porților palatelor. În cadrul sculpturii (în lemn, piatră și chiar metal), semnalăm debutul statuarei regale. Printre creațiile acestei perioade amintim: "Zidul alb" de la Memphis, necropolele regale de la Abydos și Sakkarah, Paleta lui Narmer, Stela regelui
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
inițiați (scribi). În Europa însă alfabetizarea a devenit un fenomen de masă, astfel că, în special, în lumea greacă și romană scrisul și cititul au devenit un lucru comun, mai ales în zonele urbane. Primele sisteme de scriere au fost: sumerian, egiptean, hitito-egeean și chinez, din care decurg scrierile silabice. Ulterior, au apărut și sistemele alfabetice (grec, latin, ebraic, arab și indian). Sistemele alfabetice se disting între ele și prin procedeul de a indica vocalele. În alte zone ale lumii antice
Alfabetizare () [Corola-website/Science/325608_a_326937]
-
o întreagă tipologie. El se practică în împrejurări diverse (și la nuntă, și la moarte), ține de competența anumitor actori, divinități ale vegetației, preotese, femei specializate pe segmente ritualice, de unde alunecările de sens de la un caz la altul. Inanna vechilor sumerieni este, în fapt, o divinitate războinică, dar patronează, totodată, cultul vegetației și al rodniciei. Coboară înlăcrimată în infern, la sora ei, Ereșkigal, pentru ca, prin autosacrificiu ritualic, să reglementeze destinul plantei care moare și învie. Totuși, la întoarcerea pe pămînt, nu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cu forțe cosmice atoateștiutoare; primește sfaturi de taină de la Sfînta Vineri ori de la Sfînta Duminică, stăpîne peste tărîmuri îndepărtate; se metamorfozează în păsări, știe vrăji și farmece ultrasofisticate; obține „apa vie” pentru salvarea fiului de la moarte, amintind de credințele vechilor sumerieni. Dacă ne-am rezuma doar la Miorița, Caloianul, balada de curte feudală, unele basme, prin urmare numai la fondul autohton, am avea motive să credem că performanțele „maicii bătrîne” țin de inventarul ficțiunilor poetice, invenții autohtone ori împrumuturi întîmplătoare. Comparatismul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de lancea cu care a fost străpuns Mîntuitorul, ia forma crucii, chiar în momentul revenirii în mîinile convertitului. Este un semn de mare tonalitate, care îl determină, mai tîrziu, pe Eliade (Noaptea de Sînzîiene) să actualizeze un șablon cunoscut de la sumerieni și egipteni pînă la cîntecele de secetă din folclorul românesc. Autorul a extins schema valorificărilor experiențelor „negative” ale morții cu o mie de fețe, de la înțelesurile cosmice, morale, religioase la viața intelectuală propriu-zisă, la destinul cărturarului în epoca modernă și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
adică simbolică. Din perspectiva simbolismului, a inițierilor, a aventurilor imaginare, a extazelor, s-a ajuns la un înțeles mai larg al morții: nu angajează numai individul ca individ, ci întreaga existență. Moare toată zidirea, cum relatează legendele potopului, începînd de la sumerieni și de la indieni; mor culturile, mor limbile, mor popoarele; moare spațiul, moare timpul. În Apocalipsă, timpul devine „mic” și dispare. Căderea din Paradis este și ea o moarte (amînată), care privește atît individul, cît, mai ales, neamul omenesc. Eliade s-
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
aspect ce caracterizează toate civilizațiile perioadei avute în discuție în acest context. După cum am putut deja remarca, o altă trăsătură comună cu privire la aceste culturi este divinizarea conducătorului, considerat reprezentantul zeilor pe pământ. Totuși aici apar și unele diferențe. Dacă la sumerieni, babilonieni și asirieni prevala trăsătura despotică a suveranilor, caracteristică preluată de la divinitățile în care credeau, la egipteni accentul s-a pus pe o atitudine de supunere necondiționată față de zeități și o dependență totală față de faraoni. În același registru de idei
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
regiunea Sumerului, tăblițe provenind din mileniul al III-lea î.e.n.; 22 000 de tăblițe datînd din secolul al VII-lea î.e.n. au fost descoperite la Ninive, aparținînd bibliotecii și arhivelor regilor Asiriei. Se știe că existau alte biblioteci importante la sumerieni, babilonieni și asirieni. Fabricarea cărților era organizată; templele Babilonului și Ninivei aveau deja ateliere cu copiști. Și țesăturile au servit drept suport scrierii, mai ales mătasea pe care chinezii scriau cu ajutorul unui penson și pînza, conform indicațiilor date de scriitorii
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
deseori grandilocvente banalul existenței. Se înșiruie cânturi, organizări ciclice, confesiuni, cuvinte febrile, asocieri livrești cu surse legendare, cristice, folcloristice, o imagistică impregnată de patetism și câteodată eterogenă („firul de iarbă crește, eu scriu”, „eternă arcă”, „izbucnește dintr-o statuie lumină”, „sumerianule, ridică-ți casa”, „muncă a timpului”). Pentru M. poezia este un fel de ceremonial plăsmuit inteligent, dar și cu fervoare. Treptat el abandonează compoziția digresivă, ca în Poeme europene (1980), volum inspirat de câteva călătorii, aici respirația fiind mai largă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288316_a_289645]
-
din regiunea anterioară a bazei de craniu [1-4]. Momente din istoria chirurgiei tumorilor de orbită Primele intervenții asupra orbitei aveau ca scop îndepărtarea chirurgicală a conținutului său împreună cu procesul patologic. Aceste tipuri de intervenție sunt numite exenterații. Vechii egipteni și sumerieni, cu 2500 ani î.H. exenterau orbita cu scop religios sau ritual. În anul 1555 este descrisă prima exenterație efectuată de Lange. Abia în anul 1826 Cleoburey descrie o tehnică mai simplă de exenterație, aplicabilă la un număr mai mare
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
Moarte, tu îmi pari...). Istoria zidului (cetate, domă, palat, castel, muri, ruine) este subiectul predilect din panoramele sale sociogonice. Nu zidul turnului babilonian, ca semn al trufiei, ci zidul ca rivalitate demiurgică, fapta creatoare a omului: cetatea Uruk a regelui sumerian Ghilgameș, primul om căruia i se dezvăluie condiția prafului: "Cum aș putea să tac, cum aș putea să păstrez tăcerea, când prietenul pe care-1 iubeam a ajuns pulbere?" (Tableta a zecea III, Epopeea lui Ghilgameș, București, 1966). Acest "complex" în fața
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
cel în care Indra îl învinge pe Vṛtra, balaurul uriaș care închide apele în „adâncul muntelui”. Este vorba despre motivul mitic universal al confruntării dintre un zeu și un monstru marin ofidian. vezi: ra - apophis (egipteni); Zeul Ninurta și asag (sumerieni), Marduk și Tiamat (babilonieni), Zeus și Typhon (greci). h) Agni. „în Veda, zeul agni reprezintă prin excelență sacralitatea focului, dar el nu se lasă circumscris de aceste hierofanii cosmice și rituale.” asemenea lui Hermes, agni este crainic între cer și
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]