58 matches
-
masă! Dar, să revenim la lucruri serioase. Fără insanități, concis și la obiect: Ascultă, Boss, avem mare, urgentă și stringentă nevoie, de o foaie! O bagatelă, pentru tine! Hm...! Pricepi ce vreau să zic? De priceput, pricep io, Șefu'! se sumeți șiret veverițoiul înhăiburat (care avea, evident, tendința instinctivă de a transfera oportunist, către orice interlocutor al său, atributul de conducător, fapt ce explica îndeajuns cum de se pricopsise și cu porecla secundă, englezească). S-a marcat! Să trăim! Fără discuții
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
suflec mânecile, spuse. Dacă ții o clipă lanterna... Ieronim i-o luase și, cu mâna stângă, distrat, începu să preseze franjurile rochiei. - Și, totuși, îmi aduc foarte bine aminte că nu era împăturită și nici îndoită... Cu mânecile tunicei bine sumese, Vladimir îi luă lanterna și examinară din nou, amândoi, poziția rochiei. - Cum tot n-o să mai servească, începu Vladimir, eu zic s-o așezăm cum s-o nimeri... Că se face târziu... Ieronim continua să încerce, strângând când poalele rochiei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dar mai bine tace. - Krog e la fel ca tine, i-am zis. E om și, pe deasupra, e mut. - Dacă ești mut, mai bine taci, căci nimeni, niciodată, n-a fost și n-o să fie la fel ca Enkim, se sumeți el. Pe de altă parte, se Îmblânzi la loc, știu bine că Enkim e viu din cauza ta. Nu știu cum de mi-a venit pe buze acel cuvânt. Era pentru prima oară când meșteșugeam un cuvânt fără să mă fi gândit Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În loc să bată coclaurii după mamuți și mistreți! - Ba, despre mine, nu vorbi așa, măi Philo, că fiu-meu e dus la vânătoare de patru zile Încheiate, și cine altul l-a Învățat să vâneze dacă nu eu? - Păi, atunci, se sumeți Scept, de ce nu-mi iei partea În fața flecarilor din sat, Minos? - Pentru că și flecarii, cum le spui tu, Își Împart cu noi bucatele! Scept dădu un muget gros, de ziceai că e un zimbru bătrân și, deodată se săltă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ce vorbe să-și amintească? Cu alea pe care vor să le spulbere răzvrătiții de-i aduce Enkim Încoace cu semnele lui? Cu limbile nenăscute și multe de care ne Învață ăia pe care-i conduce Enkim la Krog? Se sumeți apoi: - În urma ta, oameni răi dat Umbrei multe neamuri. În urma ta vin unii care voiesc să-ți strice lucrarea. Și, ia spune: cine-i Învață drumul? Șoapta Îi tremura. Îl vedeam cum se tot foia, gata-gata să mă atingă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nu știi să vorbești precum Vindecătorul tău. Nici eu nu știu să vorbesc ca el, dar tot nu-mi dau drumul la gură ca tine. Dupna scoase un horcăit supărat, iar oamenii lui deodată se strânseră În jurul său. - Dupna, se sumeți Gupal. Krog și ai lui sunt oaspeții noștri. - Sunt oaspeți pe cinstite, sau te porți frumos cu ei doar pentru că-s’ mulți? - Krog este scoborâtor din Tatăl. - Las’ că vedem noi când o să vină ăia de i-au luat urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și oasele mele sunt moștenite tot de la el, de când l-a legat pe Kron cu vorbe ce s-au topit În trupul lui, ajungând astfel din tată-n fiu, până la Psara, fiică a Milei, și apoi la mine. Scept se sumeți. Avea barba lungă și plete negre ca pana corbului ce fâlfâiau, grele, În bătaia vântului de Miazănoapte. - Te știu prea bine, Krog, Încă de când ai venit În satul meu. Am auzit ce mi-ai spus dar, până una-alta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tocul ușii, o căpățână de ceapă. Ca ceapa să plângă și inimioara ibovnicei după cooperator... Cât despre alintătura ce mi-ai început-o - turui gudanca, mai mult răsfățîndu-se decât nesinchisindu-se că, tot jumulind-o și răsucind-o, șoferul îi sumesese complet poalele la spate și se pregătea să treacă, pe loc, la acțiune - să știi, de te-o prinde... C-ai să zaci și tu de pedeapsa, cu care îl zgruminecă pe șeful de post, chiar acuși, de la distanță, madam
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Șofronică să șteargă masa și să-i pună halba în față. — Măi, să fie ! se minună el. Cum ai știut că vreau bere, încă nu ți-am cerut-o... Te pomenești că tragi cu urechea... — Fiecare cu meseria lui, se sumeți cârciumarul, întorcând halba cu toarta spre el. Nici nu trebuie să ascult, eu citesc de pe buze. Că tare vezi tu buzele pe lumina asta chioară, bodogăni Petrache ca pentru sine. Și apoi spre cumătru : Ai auzit că a murit Steiner
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
da mie o mână de ajutor, spuse cu voce stinsă Ologu. Și dă-i și chiorului ăstuia ciomagul, să nu mai umble în patru labe și cu limba scoasă. Panselia nu se încumetă să-l lase așa pe Coltuc, își sumese fustele colorate, netezi o margine, o muie în gură și îi șterse flăcăului sângele uscat din colțul buzelor. Dar cum era peste puterile ei să-l ridice, să-l așeze pe căruț și să-l proptească-n chingi, alese să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
scânci Ologu, rezemându-se de felinar... Ce fel de lume o mai fi și asta ? — Ce mai întrebi ? oftă orbul, căutându-și cu vârful bastonului castronul de tablă. Fiecare lume are cerșetorii pe care și-i merită. — Ba, pardon ! se sumeți Costică Ologu. Noi suntem prea buni pentru lumea asta. Nu ne meritați, hulpavilor, gâtlejuri sparte ! strigă, privind în vale, dar nu-i răspunseră decât ciorile care coborâseră, căutând printre farfurii boabele rătăcite. — N-ai decât să faci grevă... râse orbul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ai nevoie, nu trebuie să cumperi. Lumea nu mai pune acuma murături la borcan și nici nu mai face marmeladă la cazan. Până și cămășile le dă la spălat. Se lăsă în șezut și tuși, de cât strigase, apoi își sumese nădragii : Uite, ciorapii sunt împletiți din lână adevărată. Bocancii eu i-am cusut, din căpută ostășească. Și cămașa e din in, are și fir de borangic. Îi făcu semn să se apropie, ca pentru a-i dezvălui, în șoaptă, o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
poate că lucrurile s-ar fi oprit aici, dacă în aceeași mână dreaptă n-ar fi avut paharul cu vin, pe care uitase să-l lase pe masă. Paharul era plin și fruntea i se umplu de licoarea rubinie. Își sumese anteriul și scoase din buzunarul pantalonilor o batistă mozolită cu care se șterse. Își suflă nasul cu zgomot, apoi continuă cu un colț de batistă spre tâmple. Ce mai rămăsese dădu pe gât. — Nu prea bei, fiule, constată. — Sunt cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
3x.ro/arges/noiembrie 2003/pag14.htm ). 10 Această idee (Eminescu: 2011, II, 50) s-ar putea corela, ca să anticipăm corespondența intratextuală, cu o însemnare din ms. 2258, în care se spune: "ideea, cum vine, trebuie scrisă, căci, deși te sumeți a o ține minte, însă se-nvechește, se palifică în cap, astfel încât, în loc d-o gândire de aur strălucitor, batem o monetă ștearsă și veche, care sună fals când o pui în urmă pe hârtie" (Eminescu: 2011, X, 200). 11
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Preda Brâncoveanu pe locul unde taica a fost ucis de seimeni. Se uită lung la cruce. Crescuse fără tată, de taica mare abia își aducea aminte. O să mă înalț ca să fac veșnică pomenirea voastră, își spuse în gând, apoi își sumeți spre cer capul, privind mulțimea. Când au ajuns în dreptul curților domnești, doi comișei s-au repezit să-i țină calul și scara șeii. A descălecat sprinten și s-a întors cu spatele spre poarta larg deschisă, privind spre biserica domnească
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
calului, prinsă fiind la gât de o agrafă de argint cu rubine șlefuite rotund. De o parte și de alta pe piept erau prinse câte douăsprezece găitane brodate cu fir de aur, dedesubt era lăsat să se vadă caftanul negru, sumes cu mâneci lungi și manșete late din atlas venețian verde cu flori aurii. Caftanul se încheia în față cu un șir de nasturi mici de argint cu spărturi mărunte de rubin. La brâu, o cingătoare îngustă din același atlas verde
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
insulă departe s-a fost ivind din valuri, Părea că s-apropie mai mare, tot mai mare, Sub blândul disc al lunii, stăpânitor de mare. Din umbra de la maluri s-a desfăcut la larg O luntre cu-a ei pânze sumese de catarg. Tăind în două apa ea poartă o păreche: Pe Sarmis, craiul tânăr din Getia cea veche, Mireasa-i în picioare, frumoasă ca o zână Stetea și pe-a lui umăr își sprijină o mână. {EminescuOpIV 409} Se clatin-visătorii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
străinii atât în calitate cât și-n cantitate. [ZGÎRCENIE PENTRU HÎRTIE"] 2258 Ce-nsemnează factul că mulți au un fel de zgârcenie pentru hîrtie? 139 {EminescuOpXV 140} ["IDEEA, CUM VINE, TREBUIE SCRISĂ... "] 2258 Ideea, cum vine, trebuie scrisă, căci, deși te sumeți a o ține minte, însă se-nvechește, se palifică în cap, astfel încît, în loc d-o gândire de aur strălucitor, batem o monetă ștearsă și veche, care sună fals când o pui în urmă pe hârtie. ["CARACTERELE DRAMATICE"] 2259 La
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Ileana, o femeie bună la suflet, dar urâtă din pricina urmelor lăsate de vărsatul de vânt. Natalița trebăluia deasupra plitei, potrivind focul pentru a fierbe sarmalele și rumenind carnea pentru pomana porcului de a doua zi. După ce plecară vecinii, femeia își sumeți mânecile și se apucă a deretica prin odaie, primenind așternuturile, ștergând colbul și alungând păianjenii, ce se aciuase prin colțurile încăperii. Apoi, se îmbrăcă cu straiele cele noi, se încălță cu cizmulițele, cumpărate de Fetea tocmai de la iarmarocul de la Lespezi
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Perkins scuipă scobitoarea. — Nici măcar tu nu ești atît de nebun. Johnny Stomp, Vachss și Teitlebaum erau cu toții prin preajmă. — Jigodie, ia pupă tu peretele ăla! zise Jack. Perkins se aplecă peste masă și-și lipi palmele de perete. Jack Îi sumese mînecile - urme proaspete - și Îi goli buzunarele. Bingo! O seringă hipodermică. Se adună o mulțime, iar Jack făcu teatru pentru cei prezenți. — Urmele de ac și chestia din buzunar Îți asigură trei ani la Închisoarea de stat. Dacă mi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
s-ar putea să mă aflu pe o bancă În gara Swindon, dormind buștean. Am nevoie de un șoc. Să-mi cadă o cheie pe sub guler, sau... am găsit. Se Întoarse și stinse țigara În chiuvetă, răsucind-o, apoi Își sumese mîneca și Întinse brațul. Ciupește-mă! — Să te ciupesc? — Să-mi demonstrezi că sînt treaz. Se uită la Încheitura lui goală. Era un punct În care părul Începea să crească din carnea străvezie de la baza degetului mare, și, din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
din față. Parcă aud, deodată, lătratul lui Rex, o Înșelare, el a murit de mult, simple iluzii care ne cercetează din cînd În cînd, din lumi revolute, o clipă, o secundă, atît. E o duminică luminoasă domnul Pavel și-a sumes mînecile cămeșii, stă aplecat peste răsaduri, acum s-a Îndreptat de șale, În toată arătarea făpturii lui Înalte. Au trecut ani peste el, existența acestora este neîndoielnică pe fața lui, dar nu Întotdeauna, uneori ființa dovedindu-și pentru el, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nemernic, până în cele mai din adânc ale temeliilor sale, sub ropotul de trăsnete care cădeau asurzitoare prin întuneric, ca niște imense boambe de flăcări, și spulberau, ca și cum ai sufla întrun strop de țărână, frunțile de stânci îndrăznețe ale celor mai sumeți dintre munții săi...” ( C. Hogaș- În munții Neamțului) Frumusețea morală poate atinge sublimul, constituind un ideal de demnitate și perfecțiune umană, exprimat cu măreție în cuvintele lui I. Kant: Două lucruri umplu sufletul cu mereu nouă și crescândă admirație și
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
vii naș frumuseților, moș, nu părinte de tărîm de ziuă albă! Lunca Bradului clipele lungi cînd sare iar de pe șine și intră în rigiditatea proiectelor ideale pe care i le oferi, atîta rigoare de mal, de șină, în elementar cetinile sumese spre înalt și picioarele lor scăldate la trecerea sufletelor de tren și să le scăldăm în priviri! acoperiș biserica la pintenul de stîncă, estem de tip B, cultural, de fapt AB, natural-cultural, intră cu "Meritul Peisagistic" clasa I, tunel, lumina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
stăpânindu-se deodată și ștergându-și lacrimile.” (M. Preda, Delirul, 204), „- Vezi, să nu-ți îndoape pândarul ăla spinarea cu sare, îl preveni el. „- Unde are el norocul ăla să dea peste mine că i-aș arăta eu lui, se sumeți Achim.” (M.Preda, Moromeții, 103) Când enunțul narativ precede enunțul-dialog, subiectul precede predicatul: „Moșneagul atunci zise îngăimat: - D-apoi ai să-l poți face, dragul tatei?!” (I. Creangă, 153). Apartenența ambelor structuri la categoria enunțurilor complexe, întemeiate pe o relație
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]